226 matches
-
psihogenetice și psihodinamice este considerată aceeași, diferite fiind însă reperele cronologice, forma, intensitatea și durata lor; • atât stadialitatea genetică, cât și cea dinamică sunt la rândul lor subdivizate în substadii, etape etc.; • există o optică diferită de abordare a stadialității psihodinamice (de vârstă) între școala franceză, preocupată excesiv de această problemă și literatura anglo-saxonă, care o tratează pragmatic: delimitări convenționale! (Papalia, D., Wendkos Olds, S., 1986). Din rațiuni didactice, vom folosi pentru prezentarea dezvoltării psihogenetice mai ales conceptul de stadiu, iar pentru
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
între școala franceză, preocupată excesiv de această problemă și literatura anglo-saxonă, care o tratează pragmatic: delimitări convenționale! (Papalia, D., Wendkos Olds, S., 1986). Din rațiuni didactice, vom folosi pentru prezentarea dezvoltării psihogenetice mai ales conceptul de stadiu, iar pentru prezentarea dezvoltării psihodinamice, conceptul de perioadă (vârstă, etapă etc.). 2.2. Stadialitatea cognitivă (J. Piaget), morală (L. Kohlberg) și psihosocială (E. Erikson)tc "2.2. Stadialitatea cognitiv\ (J. Piaget), moral\ (L. Kohlberg) [i psihosocial\ (E. Erikson)" J. Piaget, după cum se știe, s-a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
natura influențelor receptate putând plasa fiecare nouă achiziție între variante polare. Cele opt stadii eriksoniene acoperă perioada întregii vieți. Astfel, accepțiunea lărgită a ontogenezei Ă de la momentul concepției la cel al morții Ă capătă consistență în cadrul uneia dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltării. În viziunea sa, stadialitatea dezvoltării se prezintă astfel: Deși mai puțin cunoscut la noi, modelul eriksonian al dezvoltării este recunoscut ca fiind astăzi unul dintre cele mai cuprinzătoare. Valoarea sa înnoitoare a fost apreciată mai ales în raport cu psihanaliza
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Fără îndoială că tehnicile pot funcționa și în absența unei teorii sau validări psihologice, dar consecințele unei asemenea perspective conduc deseori la confundarea fenomenului cu succesul comercial și la perceperea lui ca subiect prea puțin demn de cercetarea psihologică. Abordări psihodinamice ale studiului creativității Abordarea psihodinamică poate fi considerată principala paradigmă a studiului creativității din secolul XX. Pornind de la principiul conform căruia creativitatea este rezultatul tensiunii dintre realitatea conștientă și pulsiunile inconștiente, Freud (1908/1959) susținea că produsele creative ale scriitorilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
funcționa și în absența unei teorii sau validări psihologice, dar consecințele unei asemenea perspective conduc deseori la confundarea fenomenului cu succesul comercial și la perceperea lui ca subiect prea puțin demn de cercetarea psihologică. Abordări psihodinamice ale studiului creativității Abordarea psihodinamică poate fi considerată principala paradigmă a studiului creativității din secolul XX. Pornind de la principiul conform căruia creativitatea este rezultatul tensiunii dintre realitatea conștientă și pulsiunile inconștiente, Freud (1908/1959) susținea că produsele creative ale scriitorilor și artiștilor reprezintă modalitatea lor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Kubie afirma că, în realitate, conflictele inconștiente influențează negativ creativitatea prin generarea ideilor fixe și repetitive. Studiile recente subliniază atât importanța proceselor primare, cât și a celor secundare (Noy, 1969; Rothenberg, 1979; Suler, 1980; Werner și Kaplan, 1963). Deși abordarea psihodinamică a elucidat, poate anumite aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativitatea prin generarea ideilor fixe și repetitive. Studiile recente subliniază atât importanța proceselor primare, cât și a celor secundare (Noy, 1969; Rothenberg, 1979; Suler, 1980; Werner și Kaplan, 1963). Deși abordarea psihodinamică a elucidat, poate anumite aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile creativității - revelația (insight) -, dar cercetările au vizat de regulă numai identificarea insight-ului, nu și caracterizarea fenomenului. Ulterior, cercetări izolate asupra creativității, teoria psihodinamică și alte lucrări inițiale pe tema creativității au fost elaborate exclusiv pe baza studiilor de caz efectuate asupra unor creatori renumiți. Criticile aduse metodologiei respective au fost cauzate de dificultatea de a evalua constructele teoretice propuse (precum procesul primar de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
începutul secolului XX a fost pecetluită de rolul pe care Darwin l-a conferit adaptării în scopul supraviețuirii. După ce a citit lucrările lui Darwin și l-a cunoscut pe Galton, Freud avea să includă mai târziu această idee în abordarea psihodinamică a mecanismelor de apărare și a creativității (Albert, 1996; Ellenberger, 1970; Freud, 1900/1953, 1908/1958). Adaptare, diversitate și selecție naturală: formula empirică a creativității a lui Darwin Din momentul când a fost pusă în discuție pentru prima dată, creativitatea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de Cox comportau o atitudine prudentă față de supraestimarea impactului coeficientului de inteligență asupra creativității. Fuziunea contribuției lui Cox cu orientarea psihologiei eului a demonstrat că fenomenul creativ nu reprezintă un simplu model comportamental (psihopatologie), nu derivă dintr-un singur nivel psihodinamic (inconștientul), nu exprimă o unică trăsătură (sau dominantă) individuală (comportament antisocial) și nu posedă un singur scop adaptativ. O astfel de viziune asupra creativității a corespuns preceptului psihanalitic conform căruia creativitatea, asemenea celorlalte aspecte ale comportamentului, este multiplu determinată (adică
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1952) și perseverența (Newell, Shaw și Simon, 1962). Totuși, s-a acordat mai puțină atenție factorului care determină acest nivel înalt al motivației. Primele teorii despre natura motivației care stă la baza creativității s-au bazat cu precădere pe tradiția psihodinamică. Multe dintre aceste teorii prezentau comportamentul creativ ca pe o modalitate de a reduce tensiunea creată de alte dorințe, care sunt inacceptabile. De exemplu, Freud (1908/1959, 1915/1957) a afirmat că adulții își pot sublima sau deturna energia excesivă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Freud afirma că, la fel ca rolul pe care îl are joaca pentru copii, activitatea creativă le permite adulților să-și rezolve stările conflictuale și le oferă ocazia de a da conținut emoțional unei lumi fictive. Alți teoreticieni adepți ai psihodinamicii au sugerat că creativitatea ar putea fi motivată de nevoia de a compensa impulsurile agresive sau distructive inconștiente (de exemplu, Fairbain, 1938; Segal, 1957; Sharpe, 1930, 1950; Stokes, 1963). Alții au afirmat că ego-ul axat pe realitate ar putea utiliza
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de femei cu un nivel înalt de creativitate (Cangelosi și Schaefer, 1992). Studiul a identificat trei necesități psihologice de bază care păreau să fie motorul activității creative a acestor femei: autocunoașterea; autodisciplina și stăpânirea de sine; echilibrarea emoțiilor. Chiar dacă abordarea psihodinamică a propus câteva motive care pot face oamenii să fie creativi, aceste idei erau, într-o anumită măsură, tangențiale față de dezvoltarea unor perspective mai solide asupra raportului dintre motivație și creativitate. Direcția predominantă a lucrărilor teoretice și practice s-a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Maslow (1943, 1959, 1968). El a subliniat faptul că creativitatea de tipul autorealizării nu este motivată de o dorință de reușită și nici rezultatul „muncii prin intermediul controlului represiv al impulsurilor și dorințelor interzise” (Maslow, 1968, p. 144), așa cum susținea tradiția psihodinamică. În schimb, pentru el, creativitatea de tipul autorealizării este exprimarea spontană a unei persoane ale cărei nevoi mai importante au fost îndeplinite. Totuși, Maslow a admis faptul că există și altfel de creativitate decât cea de tipul autorealizării. El considera
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
esențiale competența de relaționare și cea oferită de training-uri, spiritul antreprenorial și deschiderea către schimbare, planificarea și emergența diferitelor nivele ale schimbării. În opoziție, grupul profesorilor acordă o mai mare importanță competențelor manageriale și celor de relaționare. 2003 Înțelegerea psihodinamicii culturii și a contractului psihologic într-o perioadă de schimbare organizațională: rezultatele unui studiu empiric Carr Adrian Degeling Pieter Winters Mark Kennedy John Atunci când reforma organizațională este percepută de un anumit grup ocupațional ca afectându-i propria cultură si violându
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
mature și pozitive de apărare a eului, cum ar fi altruismul, și sublimarea în locul celor imature și negative (fantezia psihopatologică, agresivitatea etc.). 9.3.2.2. Terapia familială multigeneraționalătc "9.3.2.2. Terapia familială multigenerațională" Pe lângă preocuparea față de relațiile psihodinamice părinți-copii, soț-soție, marcate de structuri psihanalitice, această terapie se concentrează asupra sistemului familial mai larg, propunând ideea posibilității transmiterii și amplificării patologicului de-a lungul generațiilor. Și nu e vorba de o transmitere de ereditate biologică, ci de una, să
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
membrii familiei purtători de interacțiuni, și nu la entități abstracte. De aceea, dincolo de declarații, nici o variantă a terapiei familiale (sistemice) nu a putut eluda individul. În viziunea contextualistă, aplecarea terapeutică asupra lui este expresă. Sunt apoi încercări de combinare a psihodinamicii (psihanalizei) cu abordarea holistică (sistemică), cum este cea propusă de A. Bentovim și W. Kinston (1991). Terapia cognitivă are însă ca punct de referință central procesele cognitive ale individului. Înainte de a prezenta principiile de bază ale acestei orientări, se cuvin
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mamă - și implicit interacțiunea biopsihică stabilită cu ea - este redusă și intermitentă. Efectele frustrării orale (printre care și ostilitatea față de mamă) prezente în copilăria mică ar explica, în viziunea psihanalistă, manifestările oarecum bizare ale personalității adulte de mai târziu. Interpretărilor psihodinamice de factură freudistă li se poate da un anume credit, dar e nevoie și în acest caz de controlul altor variabile, în particular al celor bioecologice (volumul și calitatea proteinelor, de exemplu). Preocupările în acest domeniu au trecut repede de la
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ca instanță și se pot dezvolta În forma agresivității ostile și a frustrării sau În forma agresivității non distructive cu rol În căutarea autonomiei, individualizării, achiziția stăpânirii și afirmării de sine. Relevarea unor aspecte ale mecanismelor intime privind determinarea și psihodinamica individuală, intrași interpersonală, familială și socială a violenței sugerează o abordare relațională transdisciplinară și interdisciplinară prin reunirea și interpretarea unor date secvențial furnizate de analiza psihologică, psihopatologică, antropoculturală sau sociologică. Psihodinamica individuală se raportează la primele 36 luni de viață
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
Relevarea unor aspecte ale mecanismelor intime privind determinarea și psihodinamica individuală, intrași interpersonală, familială și socială a violenței sugerează o abordare relațională transdisciplinară și interdisciplinară prin reunirea și interpretarea unor date secvențial furnizate de analiza psihologică, psihopatologică, antropoculturală sau sociologică. Psihodinamica individuală se raportează la primele 36 luni de viață ale copilului În care se realizează Între copil și mamă un proces complex cu stadii succesive de simbioză, separare, apropiere și individualizare. Interacțiunea mamă copil se desfășoară În cadrul unei psihodinamici familiale
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
sociologică. Psihodinamica individuală se raportează la primele 36 luni de viață ale copilului În care se realizează Între copil și mamă un proces complex cu stadii succesive de simbioză, separare, apropiere și individualizare. Interacțiunea mamă copil se desfășoară În cadrul unei psihodinamici familiale și este susținută de atmosfera de Încredere de bază (basic trust) a cadrului familial. Perturbările dinamicii familiale se reflectă În perturbările procesului stadial al dezvoltării psihice care se pot manifesta uneori tardiv sub forma violenței. În acest mod familia
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
a face față În situații de competiție, frustrație, amenințări ludice sau conflicte. Activitatea ludică antrenează imaginația și Îndepărtează plictiseala ce poate genera violență atunci când capacitatea de neutralizare a pulsiunilor este redusă, ca În cazul personalităților pasiv agresive. Aceste aspecte ale psihodinamicii individuale și familiale, ca și dinamica socializării influențează limitele de declanșare a mecanismelor primitive de apărare În situații de insecuritate și de amenințare și favorizează manifestări individuale de violență. Factorii dinamicii familiale se particularizează ca importanță În geneza sau absența
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
se adaugă mobilitatea excesivă a populației, predominanța familiei nucleare supusă incertitudinilor și nesiguranței, izolarea individului și diminuarea sau lipsa suportului și controlului social. Consecințele frustrațiilor inerente induse de factorii sociali se concretizează În conduita violentă, atunci când persoana marcată de perturbarea psihodinamicii individuale și familiale nu dispune de mecanisme alternative compensatorii de a face față la tensiune și conflict. Fără a intra În domeniul psihopatologiei, trebuie menționat că problema violenței În cazul tulburărilor psihice prezintă anumite caracteristici diferențiate În patologia psihiatrică. Totuși
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
psihopatogenetice ale bolilor psihice (W. Penfield, J.R. Smythies, K. Lashley, H. Jackson, K. Goldstein, H. Hécaen, A.R. Luria, A. Lishman etc.). 3) Etapa interpretării clinico-psihologice a bolilor psihice, urmărește explicarea apariției și evoluției clinice a acestora dintr-o perspectivă psihodinamică legată de factori exclusiv, sau dominanți, psihologici. În această direcție de gândire se înscriu următoarele teorii: a) Teoria patoplastiei bolilor psihice prin inducție sugestivă hipnotică așa cum a fost demonstrată de J.M. Charcot și Școala de la Galpetrière, în cazul isteriei (P.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care explică geneza bolilor psihice prin dinamica pulsiunilor inconștientului (conflicte, frustrări, stări complexuale) care se organizează (fiind împiedicate să se exteriorizeze) în focare de tensiune intrapsihică din care se constituie „simptomele clinice” organizate în tablouri nevrotice, psihotice etc. c) Teoria psihodinamică a lui J. Masserman, aduce în discuția explicarea etiologiei și a dinamicii clinice a bolilor psihice prin factori dinamici specifici ai proceselor morbide. 4) Etapa interpretării socio-genetice a bolilor psihice, susținută de unii autori, fixează dominant cauzele tulburărilor psihice în afara
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]