225 matches
-
s-au dovedit a fi benefice. Tratamente pe bază empirică, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, au fost cercetate pentru a arăta că, prin cursul unui tratament adecvat, simptomele se pot disipa în timp. Alte forme de psihoterapie (de exemplu psihoterapia psihodinamică, psihoterapia interpersonală), au fost de asemenea declarate a fi eficace în tratarea tulburării. Acestea pot fi de ajutor pentru persoanele diagnosticate cu distimie, în dezvoltarea unei adaptări mai bune a competențelor, căutarea cauzei principale a simptomelor, precum și schimbarea convingerilor defecte
Distimie () [Corola-website/Science/326509_a_327838]
-
a alcoolului sau a drogurilor - menținerea unui nivel scăzut de colesterol, pentru a reduce riscul de îngroșare a arterelor (ateroscleroza) - menținerea glicemiei sub control - exerciții fizice regulate - reducerea stresului. Tratamentul este în special sexoterapic (intervenție directă pe simptom), care vizează psihodinamica (mai ales terapia de inspirație analitică), comportamentală (desensibilizarea sistematică) sau care vizează cuplul, precum și tratamentul medicamentos stimulant sau anxiolitic. Rolul partenerului este esențial. Tratamentul disfuncției erectile a fost îmbogățit în ultimii 35 de ani cu tratamente eficiente: inhibitorii fosfodiesterazei de
Impotență sexuală () [Corola-website/Science/333473_a_334802]
-
al V-lea Î.H., care a conceput împreună cu fratele ei, Orestes, o răzbunare împotriva mamei lor, Clytemnestra și tatălui lor vitreg, Aegisthus pentru asasinarea tatălui lor biologic, Agamemnon. Sigmund Freud a dezvoltat aspectele feminine ale teoriei dezvoltării sexuale - descriind psihodinamica a competiției sexuale dintre fiică și mamă pentru posesia tatălui - determinând astfel două categorii: atitudinea Oepidiană feminină și complexul Oedip negativ; totuși colaboratorul său Carl Jung este cel care a propus sintagma de „complexul Electra” în 1913. Freud a respins
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
dintre „bărbat” și „femeie”, precum și dintre „fată”-„băiat”. În momentul în care atașamenttăul inițial al fetei față de mamă se confruntă cu descoperirea că nu are penis, aceasta își transferă atașamentul sexual către tată și crește competiția sexuală cu mama. Caracterul psihodinamic al complexului Electra în relația dintre mamă și fiică derivă din invidia față de inexistența penisului, cauzată de mamă, care de asemenea a cauzat castitatea fetei; oricum, relegându-se de tată la nivelul atracției sexuale (heterosexualitate), fata își reprimă competiția feminină
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
politice în perioada 1970-1989. Participând la rețeaua de Reformatori ai Psihiatriei în țările din Estul Europei, a activat la reintroducerea psihoterapiei în general și a psihanalizei în special în tratarea bolnavilor psihici. Prin articolele publicate a susținut adoptarea unei doctrine psihodinamice care să elimine terminologia și încadrările nosologice materialist-reducționiste. În recenziile revistelor, manualelor și tratatelor medicale apărute în publicația „Viața medicală“ a contribuit la clarificarea unor concepte de psihiatrie și psihanaliză ale cunoștințelor de funcționare mentale. Activitate științifică: A participat, în calitate de
Alexandru I. Trifan () [Corola-website/Science/320591_a_321920]
-
învățare sub influența mediului sociocultural (Golu, 1985). Prin urmare, dezvoltarea psihică poate fi privită ca un proces care tinde spre armonizare și echilibru cu mediul ambiant și social și cu propriile aspirații, dorințe și posibilități. Dacă analizăm reperele psihogenetice și psihodinamice ale dezvoltării individuale, pot fi desprinse următoarele caracteristici (Șchiopu, Verza, 1997): - reperele psihogenetice se exprimă în compoziții foarte complexe care pun în evidență normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzierea sau avansul în dezvoltarea psihică); - prin intermediul ierarhizării modului de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
creată de alte dorințe care nu puteau fi realizate. Freud susținea că adulții își pot deturna energia excesivă a libidoului în direcții mai acceptabile din punct de vedere social, inclusiv prin creativitate. Tot el a spus că, . [35] Chiar dacă abordarea psihodinamică a propus câteva justificări ale imboldurilor creatoare, totuși nu era explicată decât tangențial legătura între motivație și creativitate. Convingerea care s-a format ulterior a fost că creativitatea este motivată de tendința oamenilor de a-și manifesta din plin potențialul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
complexitatea, pentru unificarea și coordonarea ei. <ref>D. MacKinnon, What Makes a Person Creative?, Columbus, 1966</ref> * Ipoteze elaborate de Frank Barron cu privire la caracteristicile personalității creatoare: * preferă complexitatea și un anumit grad de aparent neechilibru între fapte. * sunt mai complexe psihodinamic și au scopuri personale mai îndepărtate și mai înalte. * sunt mai independente în judecată. * sunt mai autoritare și dominante. * resping stăpânirea de sine ca un mecanism pentru controlul impulsurilor. <ref>Fr. Baron, The Disposition Toward Originality, 1963</ref> * „Persoanele creatoare
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
care poate fi formulat începând cu vârsta de 15 ani, dacă există confirmarea unor tulburări de comportament cu durată de cel puțin un an de zile. Așadar, personalitatea normală se consideră a fi matură începând cu această vârstă. Din perspectivă psihodinamică, structurarea personalității are loc în copilărie până la vârsta de 3 ani (Sapir, 1934Ă. Freud, citat de Anna Freud (1936Ă, susține că, după compensarea complexului oedipian la vârsta de 5 ani, sunt complet dezvoltate sinele, eul și supraeul. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
implicați în studiul tulburărilor de personalitate s-au împărțit în două tabere: cei care încercau o cât mai netă delimitare a domeniului și cei cu o viziune mai extinsă, ce apelau și la alte repere, cum ar fi cele organice, psihodinamice sau sociomorale. Astfel, pornind de la opinia majorității psihiatrilor din țările anglo-saxone, Henderson (1939Ă descrie psihopatia ca pe un echivalent al personalităților antisociale pe care le subîmparte în predominant agresive, pasive și creative. În cea de-a treia categorie este plasat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
influențeze descrierea și sistematizarea tulburărilor personalității, îndeosebi pe terenul conduitelor iraționale și imprevizibile. Personalitățile narcisiste, de tip borderline și pasiv-agresive sunt printre cele care beneficiază în cea mai mare măsură de această perspectivă. Diversitatea contribuțiilor personologice de factură organică și psihodinamică este îmbogățită însă de apelul tot mai evident la reperele morale și deontice. Astfel, în perioada celui de-al doilea război mondial, Curran și Mallinson (1944Ă constată că nu există încă un consens în lumea psihiatrică asupra unui segment important
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt privite ca ostile. Concepția despre sine - „Sunt o persoană specială și nimeni nu mă iubește pentru că sunt superior tuturor!” - este congruentă cu concepția despre lume, care e nedreaptă, imprevizibilă și deci răspunzătoare pentru greșelile și nerealizările personale. Din perspectivă psihodinamică, se consideră că stilul critic și autoritar al părinților favorizează structurarea unei imagini particulare despre sine - „Ești altfel decât ceilalți!” - cu unele deficiențe și atribute contradictorii. Există un deficit de integrare a supraeului drept consecință a reprimării conflictelor cu părinții
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
căreia sunt evidente lipsa dorinței și a interesului pentru sexul opus. Kalus, Bernstein, Siever (1993Ă descriu și subliniază ținuta inhibată, mohorâtă, lipsită de culoare și aplomb a schizoidului, la care se asociază însă un anumit nivel de sensibilitate. În sens psihodinamic, raporturile parentale sunt deficitare afectiv ca intensitate și frecvență, inducând astfel hipotrofia abilităților sociotrope. Concepția despre sine a schizoidului: „Sunt nepotrivit pentru viață, deci nu am nevoie de nimeni și totul mi-e indiferent!”. Concepția despre lume „Viața este complicată
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
trăiește anxios și mereu frustrat nevoia de intimitate, de apropiere față de persoanele din jur. Reperele dominante ale diagnosticului diferențial sugerează existența a două variante sau subtipuri ale tulburării de personalitate schizoidă. Unul este foarte apropiat de structura schizotipală, în sens psihodinamic, fiind prezente fragmentarea eului, deci a identității, mecanisme defensive primitive și o deficitară capacitate de raportare și de integrare a realității obiective. Cea de-a doua variantă - cu un nivel de sensibilitate mai ridicat - corespunde tulburării de personalitate depresive și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalitate evitantă interferează în cea mai mare măsură cu cele ale tulburării de personalitate dependente. Aceasta, spre deosebire de tulburarea de personalitate evitantă - care doar le dorește -, inițiază relații interpersonale, dar nu le poate întreține sau continua. Faptul se explică, în sens psihodinamic, prin substimularea în prima copilărie, care întârzie procesul de separare și de individuație. Pacienții descriu faptul că „se simt răsfățați de atitudinea celor din jur, ei suferind, obligați să nu facă nimic pentru ei înșiși”. Faptul poate avantaja sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
iresponsabili!” - presupune două variante existențiale - cea bună, pe care și-o asumă integral, și cea negativă, care-i implică necondiționat pe cei din jur, care nu au voie să scape de sub controlul său. Structurarea anancastă a personalității este, din perspectivă psihodinamică, consecința pedepsirii tendințelor copilului mic de a se murdări cu materiile fecale (Freud, 1908; Abraham, 1921Ă. Caracterul anal însoțit de certitudinea că părinții nu l-au iubit și valorizat suficient → dorințe neîmplinite de dependență → anxietate îndreptată împotriva părinților care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
permite diagnosticarea după ICD-10. Scala de Personalitate Karolinska (KSPĂ, elaborată în Suedia, este un instrument compozit cu elemente preluate din mai multe alte inventare și utilizat mai ales pentru tulburările de personalitate ale alcoolicilor. A fost elaborat și un „profil psihodinamic Karolinska” (KAPPĂ, care poate fi folosit pentru a urmări schimbările personalității în cursul psihoterapiei. Instrumentele de asertare a tulburărilor de personalitate se pot împărți în interviuri (structurate și semistructurateă și scale (inventare, chestionareă de autoevaluare, iar din altă perspectivă în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
măsurării tulburărilor de personalitate: Tabelul 8.1. Alegrea instrumentelor pentru evaluarea tulburărilor de personalitate Intenția investigării Instrumente sugerate Instrumente de screening pentru investigarea completă a tulburărilor de personalitate Chestionare de personalitate doar pentru trăsături Autoevaluare pentru tulburările de personalitate Asertarea psihodinamică a tulburărilor de personalitate Populație forensică Diagnosticul comprehensiv al tuturor tulburărilor de personalitate din ICD și DSM Tulburările de personalitate din DSM-IV Iowa Personality Disorder Screen (Langbehn et al., 1999Ă. Standardized Assessment of Personality (Mann et al., 1981Ă. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
apariția rezistenței la terapie și se nuanțează fenomenele de transfer și contratransfer deschizându-se calea interpretării celor expuse. Se vizează formularea unei opinii - acceptată de cei doi parteneri de dialog - care să conțină mesajele subconștientului și inconștientului individual. Există terapii psihodinamice de scurtă durată (ANDERSON, LAMBERT, 1995Ă și psihoterapii de lungă durată (LEICHSENRING, LEIBING, 2003Ă a căror eficiență este confirmată clinic dar nu și statistic. Criteriile de includere a pacienților depind de diagnostic și de atributele psihologice dominante, lipsa de concordanță
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
metodă dar și evitarea idealizării terapeutului (GABBARD, 2000, PERRY, 1995Ă. În ansamblu, despre tulburările personalității - deși au fost evaluate prin metode psihometrice foarte sofisticate în timpul curei psihanalitice KANTROWITZ (1987Ă - nu se poate afirma că răspund favorabil metodei de referință. Psihoterapiile psihodinamice - au fost inițial aplicate în abordarea tulburărilor de comportament (LUBORSKY, 1984, STRUPP, BINDER, 1984Ă și ulterior extinse la personalitățile patologice considerate severe (CLARKIN, 1999, BATEMAN, FONAGY, 2003Ă. Perspectiva psihodinamică se distinge prin apelul la semnificațiile conștiente și inconștiente ale experiențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nu se poate afirma că răspund favorabil metodei de referință. Psihoterapiile psihodinamice - au fost inițial aplicate în abordarea tulburărilor de comportament (LUBORSKY, 1984, STRUPP, BINDER, 1984Ă și ulterior extinse la personalitățile patologice considerate severe (CLARKIN, 1999, BATEMAN, FONAGY, 2003Ă. Perspectiva psihodinamică se distinge prin apelul la semnificațiile conștiente și inconștiente ale experiențelor de viață individuale despre care se consideră că sunt fundamentate biologic dar și social și cultural. Interpretările psihodinamice pornesc tot de la conținuturile inconștientului și de la experiențele existențiale precoce pe
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la personalitățile patologice considerate severe (CLARKIN, 1999, BATEMAN, FONAGY, 2003Ă. Perspectiva psihodinamică se distinge prin apelul la semnificațiile conștiente și inconștiente ale experiențelor de viață individuale despre care se consideră că sunt fundamentate biologic dar și social și cultural. Interpretările psihodinamice pornesc tot de la conținuturile inconștientului și de la experiențele existențiale precoce pe care le consideră decisive în modelarea personalității și în amprentarea calitativă a biografiei personale. Din perspectiva Eului - FREUD (1923Ă - sunt de luat în considerare acele funcții psihologice și mecanisme
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
se consideră că structurarea dizarmonică a personalității dar și alte condiții psihopatologice de Axă I sunt favorizate de deficiențele îngrijirii și educației din perioada infantilă care împiedică internalizarea imaginii părintelui ideal și structurarea sentimentului stimei de sine. Un alt model psihodinamic este centrat pe relațiile obiectuale. Ele integrează reprezentări particulare ale sinelui și ale comportamentelor lumii exterioare (FAIRBAIRN, 1954, KLEIN, 1946, 1975, KERNBERG, 1995Ă. Aceste raporturi sau „diade” devin unitățile componente ale structurii psihologice în cadrul căreia se diferențiază și sunt integrate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
reglează răspunsurile emoționale. Disfuncționalitatea lui este privită ca și consecință a unui atașament deficitar și caracterizează majoritatea tulburărilor de personalitate, cu precădere structurările de tip borderline (FONAGY și colab., 1995, GUNDERSON, 1996, LEVY, BLATT, 1999Ă. Dintre tehnicile psihoterapeutice de factură psihodinamică cel mai larg utilizată este cea expresiv-suportivă (LUBORSKY, 1984, GABBARD, 2000Ă. Ea integrează o serie de subvariante având ca extreme pe cea expresivă în care terapeutul își conservă neutralitatea și apelează la interpretări respectiv pe cea suportivă care se adresează
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personale. Sunt abordate elaborat capacitatea de autocontrol, percepția de sine, relațiile interpersonale și randamentul în profesie ale căror particularități sunt interpretate și adaptate pentru perioada imediat următoare contactului sau raportului terapeutic. BATEMAN și FONAGY (2003Ă descriu reperele dominante ale tehnicilor psihodinamice derivate din teoria atașamentului, aplicabile cu precădere la tulburările de personalitate de cluster C. Scopul major îl reprezintă stabilizarea structurii Sinelui prin dezvoltarea unor reprezentări coerente și a abilității de a stabili relații interpersonale securizante. Terapeutul trebuie să devină cât
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]