142 matches
-
cu totul clare și lipsite de nuanțe. Ea l-a pierdut, ea îl răzbună: dacă în anul de dizgrație 1997 singurul unghi din care putea fi abordată cartea, singurul cifru de deschidere a acestor bagaje intime era acela al unui psihologism întrucâtva livresc, deceniul scurs de atunci ne deschide surprinzător de mult perspectiva. Nu atât atentele microeseuri pe teme cinematografice sau literare, nu atât reconstituirea din detalii a unui spațiu ardelenesc al copilăriei, destul de greu localizabil în timp, și nu atât
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
o viață umană desăvârșită, o viață care duce la desfășurarea completă și activitatea tuturor predispozițiilor și forțelor umane, de cele mai multe ori a celor mai Înalte, forțele spiritual-morale ale personalității raționale. Paulsen, aflat sub influența evoluționismului lui Darwin și Spencer, a psihologismului cuantificator al lui Fechner și a „psihologiei popoarelor” a lui Wundt, va da un sens particular empiric (biologic, istoric - ca adolescent, ca bărbat, ca femeie, „atenianul ca atenian”, normalul cât și patologicul etc.) definiției generale a „binelui suprem” - Paulsen asumă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cosmos și poet fiind lumina de 'n departe, îngerul îndrăgostit, de pildă din „Atât de fragedă". Abia această schemă metafizică are aplicație la omul din realitate, la femeia de lângă tine ca să zicem așa. A confunda lumina cu umbra ei: iată psihologismul care se face, prin punctuație mai ales, pe poezia lui Eminescu. Am adus în discuție „Atât de fragedă" și dorim, de data aceasta cu premeditare, să vedem dacă autorul ține cont de emendația de text a lui Ștefan Cazimir la
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
către povestirile lui Groșan, mai ales, Trenul de noapte, deși Eliade mi se pare termenul cel mai apropiat. Aceasta pentru că intervenția bizară a acestui personaj feminin, Ana/Violeta, în mod voit vulnerabil, minimalizat, lasă loc unui plan de adâncime, depășind psihologismul mediat ludic al dialogurilor. Ioana Flora își construiește excelent personajul, vulnerabil, chiar jucând eficient cartea labilității alternând indecizia și descărcarea nervos-lacrimală cu cinismul, acțiunea cu sânge rece și virulența, un personaj inteligent cu un registru variat de emoții, așa cum și
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
trebuie de istoriografi. Literatura în socialism se prezintă ca o gravă soluție de continuitate și ea a fost provocată de o ocupație străină, nu de dezvoltarea foarte diversă a societății intelectuale românești, cu necesitățile ei racordate la Occident sau la psihologismul rusesc niciodată nesocotit în România. Nouă ne trebuie acum o istorie literară generală informativă, nu „creatoare", căci publicul cititor, cel puțin bilingv, dacă nu și poliglot, a început să ne citească în felul în care o fac și o făceau
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
tot. Printre cuceririle ulterioare ale avocatului s-a numărat, între altele, și viitoarea soție a lui Vlad. Iar moartea acesteia, susține fantele, s-ar datora refuzului său demn, masculin, de a continua o legătură imorală. Secvența e ofertantă. Numai că psihologismul dăunează psihologiei. Căci în timp ce fac schimb de asemenea amănunte incomode, cei doi rămân de fapt inerți emoțional. Nimic exterior nu-i atinge. Nu dau nici cel mai mic semn de gelozie sau măcar de înțelegere. Autism perfect: „Ascultă-mă ce-
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
foarte exacte a lumii omului, cu exterioritatea și interioritatea ei. Realismul se identifică, în primul rînd, cu o dorință de obiectivitate în descrierea realității și mizează pe materialitatea lumii, pe ceea ce este obiectual, rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale romancierilor. Treptat, a câștigat teren, aș zice, o nouă atitudine veche: lumea omului e mai largă decât își îngăduia realismul s-o cartografieze. Ea cuprinde și vizibilul, dar și invizibilul, și fizicul, dar și
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
se dă adevărata luptă. Tot aici se cristalizează un consens etic. Să nu fim greșit înțeleși. Baștovoi nu face nicio clipă propagandă creștină. Discută pe înțelesul cititorului actual, pe care, se vede treaba, îl cunoaște foarte bine în subteranele spirituale. Psihologismul integrat acaparează un nivel al receptării bine calculat la nivelul expresivității. La marginea dintre autobiografie și ficțiune, Fuga spre câmpul cu ciori este un roman despre identitate și revelație, dar și un manual despre știința revelației. Povestea destinului înfățișată de
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
carte de poetică a confesiunii, deși se vrea a fi și asta. Problema abordată nu e deloc lipsită de dificultăți conceptuale, dacă ne gîndim doar la raporturile în care se află confesiunea cu noțiuni disputate ca obiectivitatea și subiectivitatea narativă, psihologismul și introspecția, autenticismul „experiențialist” sau ionicul thibaudetiano-manolescian. Studiul lui Hergyan le subsumează, diferențiat, caracterului confesiv comun, întemeindu-se pe cîteva observații de ansamblu, convingător sintetizate întrun capitol final cu conotații de manifest (Încheiere: dreptul la individual): dacă există o poetică
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
acut distincția autor-narator. Ar fi, desigur, multe de adăugat despre schimbarea de accent dinspre literatura-ca-formă-de-viață (implicînd disimularea pudică a tehnicii) și literatura-ca-experiență-de-atelier (implicînd exhibarea ei ostentativă), dar să trecem. Un lucru e cert: spre deosebire de termeni precum analiză, autenticitate, experiență sau psihologism, confesiunea ca operator conceptual implică, în același timp, o dimensiune existențială, și una discursivă, de retorică a (auto)ficțiunii, fiind mai aproape, ca eficiență explicativă, de ionicul înțeles ca forma mentis stilistică a individualismului modern; desigur, genul confesiv în sine
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
De asemenea, studiul variantelor și al prozelor nepublicate în volum confirmă intuiția călinesciană, conform căreia scriitorul se afla în pregătirea unui proiect romanesc amplu. Care s-ar fi aflat, probabil, la intersecția frescei sociale și umane de tip Agârbiceanu cu psihologismul modern. Împrejurarea că marea revistă la care a colaborat Pavel Dan a fost Gândirea nu trebuie să ne facă să-i aplicăm eticheta de tradiționalist. La Gândirea, în fond, au publicat proză Mateiu Caragiale și Gib. I. Mihăescu, care numai
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
1935), cel de-al doilea, într-o continuitate de perspectivă, stil și cazuistică, Hilda (1936), vădind oboseală timpurie, derută, insuficiență a explorării interioare și a limbajului. Ezitarea între un realism balzacian, cu pitorescul suburbiilor și al destinelor nefaste, și un psihologism al profunzimilor simulate, speculat în criza unei căsnicii, dă satisfacția unei minime diversități a operei epice. Orizontul ei este, fără îndoială, mult prea îngust. De șansa unei revalorizări favorabile nu se poate vorbi. Dar Ury Benador rămâne un prozator interesant
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
E un singuratic căutând zadarnic prietenia și realizarea socială. E un nocturn și un somnambul care o dată poate scuipa spre soare, iar altă dată îl divinizează. Inapt pentru dragoste, înalță totuși un imn iubirii. Numai schizofrenia îl poate parțial explica. Psihologismul său desfășurat în autoanaliză deviază în vis ca într-o a doua realitate: "Înclinării spre vis se alătură efortul cotidian de a fi absent din iazma promiscuității. Începe a miji a doua realitate, dincolo, mie doar consubstanțială; realitatea știută n-
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
p. 80). Nu e greu să deslușim aici o declarație programatică a prozatorului, aflat în căutarea unei infrarealități, în aceeași măsură în care H. Bonciu se afla în căutarea unei suprarealități. Amândoi înlocuiau un realism tradițional, refuzat categoric, cu un psihologism halucinatoriu, a cărui unică lege e fantezia dictatorială. Lumea, disprețuită, deformată, ironizată, se află la dispoziția bunului plac al nevrozei: "Vreau să arăt că totul depinde de nervi, că deci mi-e îngăduit să-mi bat joc de orice. Nu
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
neprevăzut de real și vis mă umple de o bucurie niciodată gustată. Mă uimește. Îmi produce așa înaltă viziune despre sufletul omului! Se poate concretiza aura unei halucinații, atât de omenesc" (p. 195). Jurnalul lui Călin Adam e produsul unui psihologism halucinatoriu, rezultatul derutant al autoanalizei unui schizofrenic. Personajul e "un ins dificil, într-o generație dificilă" (p. 153), după cum se califică el însuși. Nu e o mare revelație. Prin comparație cu Camil Petrescu sau Anton Holban, Constantin Fântâneru, precursor meritoriu
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
un abuz - ca florile de plastic. Materialismul și psihismul nu pot da răspunsuri adecvate tocmai pentru că nu se raportează adecvat la om; se apelează la o lentilă spartă. Edmund Husserl, părintele fenomenologiei, atrage atenția, în critica sa la adresa obiectivismului și psihologismului (în Filosofia ca știință riguroasă și Criza umanității europene și filosofia), asupra acestui pericol al abordării inadecvate; de aceea o știință depre psihic nu este și o știință despre suflet. De exemplu, dl. Zamfirescu afirmă că este normal și „nu
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
Subiectivitate și fragmentarism. Autenticitate, interioritate, intimitate. Sexualitatea ca frustrare, neputință, defensivă. Dramele personale nici nu modifică , nici nu lasă intact sensul lumii : se separă de el, merg în paralel. Viziunea cibernetică este relativistă . Simțirea este superioară vieții și adesea reflecției. Psihologism. Eroul ca subiect. Narator-personaj. Intermediarul . "Reflectorii" .Jurnalul, confesia, biograficul. Autosopie. Formă deschisă, ignorarea scopului. Trucarea construcției : asimilarea formei romanești cu forma sentimentului. Liric, evoluție paradoxală, discontinuitate. " Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (155) Referință Bibliografică: CITAT AUTOSCOPIC / Costel Zăgan : Confluențe Literare
CITAT AUTOSCOPIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350658_a_351987]
-
Văideianu, satul este văzut din ogradă, sugerând statornicirea. Psihologică prin efectul produs, în povestirea “Mutu “, comparat cu un apostol, analiza are metodă și o percepție sistematică, organizată ca în povestirea “La Moara “ lui Crăciunescu. Pe care o presupune, de regulă, psihologismul. Fondul interior al personajelor, transparența amintirilor și a obsesiilor, (vezi povestirile “ Halvaua“ și Mihai Țiganul ), mișcarea dinamică a comportamentului specific sătenilor dintre Olt și Jiu, mustește ca apa într-un burete. Miracolul vorbitor apărut la dascălul Florescu “Radioul “ devine în
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]
-
inevitabilă care pândește ca un coșmar omul creștinismului medieval apusean. Dualismul augustinian se răsfrânge și asupra eticii lui: „împotriva voinței tale, dar pentru harul mântuirii tale” . Acest principiu este una dintre axiomele fundamentale ale eticii augustiniene. Morala se psihologizează, iar psihologismul religiei este întemeiat de „Origen al Apusului”. Toma d'Aquino întrerupe monopolul agustinianismului , dar și acest corifeu al scolasticilor nu face altceva decât să aducă în dialog pe teologul Apusului (Augustin) cu filosoful Răsăritului (Aristotel). Caracterul raționalist și intelectualizarea conștiinței
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
poți obține/ pentru că/ senzația eșecului este răvășitoare), sau al lui Kierkegaard, de a trăi autentic „(nu-ți transforma viața în corvoadă ci/ învață să fii tu însuți)”, de misoginismul lui Schopenhauer (între femei și artă nu e nicio deosebire), de psihologismul lui Wilhelm Wundt („omul trăiește într-o lume paralelă/ datorită propriilor senzații)”, sau de moralistul elisabethan Bacon (invidia este produsul succesului celorlalți și starea neputinței tale). În privința politicienilor, poetul se mulțumește să citeze înțelepciunea antică (când te cobori la nivelul
MARIA-ANA TUPAN (ÎN CONTEMPORANUL NR.1 IANUARIE 2017) DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, (AFORISME) DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373442_a_374771]
-
adevărului personal, ca și pe gravitatea singurătății comunitare, romanul acordă numai în aparență pondere mediului. În fapt, ceea ce primează sunt natura lirică, adică apăsat individuală, a personajului, și subtextul ideatic al fapticului. Proză reflexivă, îndatorată parțial climatului dialogului „alexandrin” al psihologismului din Noul Roman francez. În altă ordine de idei, nu este inutil a menționa că A. este primul traducător în românește al romanului O zi din viața lui Ivan Denisovici de A. Soljenițân („Secolul 20”, 1964). SCRIERI: Țara de lut
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
cu cea a cuvântului, care este rezultatul gândirii, dar În același timp permite formarea gândirii. Mutatis mutandis, ne putem Întreba: Noi gândim prin imagini sau imaginile există pentru că noi gândim? Care e prioritatea? Doru Pop: Nu există nici la nivelul psihologismului, psihismului, al mentalului colectiv un răspuns. 80% din activitățile noastre se datorează vizualului. Întrebarea rămâne aceea dacă tipul nostru de văz este cel care ne dezvoltă imaginarul - comparativ cu animalele - sau dezvoltarea capacității de a ne imagina lucruri a dus
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
bine, [...] a gradului de libertate îngăduit de societate individului” (Nicolae Manolescu). Tema, desigur îndrăzneață și delicată în contextul istoric al apariției romanului, e tratată cu relevanță. Persistă aplecarea spre intimism, dar apare un spor de comentarii analitice auctoriale pe tărâmul psihologismului, frizând uneori fastidiosul și vădind obsesia interpretării micilor gesturi uzuale ca elemente ale codului nescris al unui joc al disimulării. Romanului Magdalena avea să i se reproșeze afilierea forțată la o anumită formulă de modernitate, concepută programatic sub specia complexității
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
informații culturale. Până în 1909 revista se manifestă pe linia unui modernism moderat. Literatura tipărită în paginile sale oferă peisajul hibrid al unor producții ce adoptă, pe de-o parte, preceptele ideologice ale tendințelor modernismului în artă (elasticitatea categoriei temporale, citadinismul, psihologismul - în proză, imagistica de tendință decadentistă și convulsiile nevrotice ale eului, de nuanță simbolistă - în poezie), rămânând însă, la nivel formal, îndatorate postromantismului. Pe lângă această literatură tranzitorie, la pragul dintre două tendințe literare, sunt găzduite producții fără pretenții, de factură
REVISTA IDEALISTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
pentru fenomenul literar, de la biologie și sociologie până la psihologie”, locul pe care îl rezervă analizei estetice fiind cu totul minor, ca un fel de anexă, un apendice. Estetismului, într-adevăr excesiv, al lui Paul Zarifopol, R. îi răspunde cu un psihologism la fel de excesiv. Din fericire, nu va fi totdeauna consecvent cu metoda sa și nu va transforma cel puțin unele dintre comentariile sale în simple și derizorii „analize tehnice”. În alte privințe, criticul se dovedește mai judicios și chiar de-a
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]