142 matches
-
filosofiei lui Kant și, prin aceasta, neînțelegerea a ceva esențial din mesajul ei44. Să observăm că această perspectivă asupra actualității filosofiei lui Kant este mult mai elaborată decât cea a lui Petrovici. Concluzia lui Florian va fi că eliberarea de psihologism și promovarea consecventă a reorientării logic-transcendentale a filosofiei va cere depășirea lui Kant. Teza logic-transcendentală este încărcată de termeni psihologiști și lucrul nu ne miră fiindcă opera lui Kant nu poate fi complet purificată fără a fi complet nimicită de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a reorientării logic-transcendentale a filosofiei va cere depășirea lui Kant. Teza logic-transcendentală este încărcată de termeni psihologiști și lucrul nu ne miră fiindcă opera lui Kant nu poate fi complet purificată fără a fi complet nimicită de orice urmă de psihologism... Se prea poate că tocmai ceea ce, istoric, este semnificativ în kantianism să se prăbușească. Nouă ni se pare că însuși motivul criticist, în ceea ce el are mai cristalin, reclamă o viguroasă depășire, nu numai o refacere a kantianismului.45 Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
iscălit G. Iederă și G. Vineș. Tipic sămănătoristă, poezia lui V. a obținut totuși o mențiune favorabilă din partea lui E. Lovinescu, dispus a recunoaște că, „în banalitatea uniformă a epocii”, „pare” să conțină câteodată „o frăgezime delicată de notație, un psihologism interesant, o poliritmie savuroasă [...] și o familiaritate nu lipsită de farmec”. Placheta Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a fost recenzată cu bunăvoință de Perpessicius, care vedea în autor „un adevărat temperament poetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
91 După cum am mai observat și în volumul consacrat ideilor critice lovinesciene, multe din observațiile criticului român își găsesc corespondențe interesante în teoriile lui John Dewey și I.A. Richards, într-un fel de mixtură foarte interesantă de pragmatism și psihologism. 92 E. Lovinescu, "Considerații asupra teatrului grec", în Critice, vol. II, ediție definitivă, Editura "Ancora" S. Benvenisti&Co, București, 1926, p. 196. Printr-o coincidență extrem de interesantă, plecând tot de la tragedia lui Oedip, Radu Stanca va scrie o dramă în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
altă parte, pierduse conștiința deținerii Adevărului Revelat și a Predaniei. Întreaga gândire teologică naeionesciană dă măsura unui creștinism dogmatic, ecleziologic și mistic, recuperând realismul metafizic și sacramental patristic, printr-un limbaj viu, modern prin argumentare, ce se desprinde de pietismul, psihologismul și utopiile intelectuale ale secolului al XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și al Pariarhului Miron Cristea cu care filosoful întreținea raporturi personale. Apărător al disciplinei canonice și al dogmaticii ortodoxe, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
singur îndreptar de măsură Predania, canoanele și dogma, nu poate decât să contribuie la îndreptarea disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare atentă și lucidă a Tradiției creștine, intelectualitatea interbelică criterionistă, patronată de Nae Ionescu 25, denunțând pietismul și psihologismul, ortodoxia habotnicilor și științificitatea inovatorilor, a reprezentat vârful de lance al Bisericii, aducând o prospețime și o noutate în exprimare, izvorâte din trăirea directă a valorilor religioase. Dezbaterile teologice realizate la un nivel maximal de competență, într-un limbaj modern
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
își evaluează propriile calități fizice, intelectuale și emoționale. 1.2. Natura și geneza valorilortc "1.2. Natura și geneza valorilor" În abordarea axiologicului se desprind îndeobște trei mari clase de teorii: cele care consideră izvorul și natura valorilor în subiect (psihologism); cele care afirmă că valorile sunt o reflectare a proprietăților obiective (realism naiv); concepțiile care văd în axiologic un domeniu aparte, ce nu ține nici de lucruri și nici de oameni, valorile fiind obiective și transcendentale (idealism obiectiv, imanentism). Respectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
lumineze istoria acestor limbi” 60. Întreaga activitate de cercetare lingvistică din secolul al XIX-lea pornește de la această metodă, începând cu lucrările primei generații a lingviștilor comparatiști și continuând cu lucrările care s-au încadrat în curentul naturalismului lingvistic, al psihologismului lingvistic precum și cu cele aparținând Școlii neogramaticilor. Orientarea psihologică a problemelor de limbă, inițiată în a doua jumătate a secolului ai XIX le, a continuat, în forme și cu metode diferite, până în epoca 58 Idem, op.citată, p.7. 59
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
este prezent îndeosebi Eugen Boureanul (Puiul, Dulgherul, Leul, Fanta ș.a.). Câteva studii de istorie a filosofiei și a artei - Alexandru A. Naum, Grigorescu și impresioniștii, Începuturile creștinismului și arta, Vechea artă creștină, M. Rădulescu, Transcendentalismul logic al lui Kant și psihologismul lui Fries, Eugen Boureanul, Dracul în basmele și credințele poporului român (o încercare de „mitologie comparată”) - indică preocuparea redactorilor pentru studierea culturii europene, dar și pentru încadrarea literaturii naționale în spațiul european, cum se vede și dintr-un articol al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
zorii modernismului de gândirea lui J. G. Herder, F. Schelling ori John Stuart Mill. În plus - crede jurnalistul V. -, practica gazetărească, ajunsă la maturitate expresivă, a preluat în forma reportajului toate „impuritățile” structurale ale operei literare - elementul senzațional, textura documentară, psihologismul -, încât literaturii nu îi mai rămâne decât să se concentreze asupra a ceea ce îi este primordial constitutiv: poezia. „Esențialismul” estetic al scriitorului se conturează încă din textele reunite în Descântecul și Flori de lampă, unde granițele dintre genuri sunt suspendate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
lui cu aspect de „cetățuie maură”, situată în Dealul Spirii -, escapadele amoroase nocturne și luxoasa cafenea Esplanade, unde, după orele de trândăvie matinală, își face apariția în ipostaza de arbiter elegantiae. Lipsit de viață interioară propriu-zisă - consecință a ororii de psihologism a autorului -, Lucu Silion se lasă „traversat” de trăirile și efluviile pasionale ale personajelor feminine, ajungând în cele din urmă „decorul operațional” devastat, declasat și grotesc al înfruntării sentimentale dintre două amante conturate după o schemă romantic-maniheistă: de o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
de valoarea estetică. În critica sa, el pornea de la gust, nu de la principii. Relativismul i-a permis o acceptare a tuturor școlilor literare. Nu a admis o estetică dogmatică, ci o pluralitate estetică, iar critica sa era concretizată prin istorism, psihologism, monografism. E. Lovinescu unește magistral informația, conștiința profesională și arta. Monografia este dedicată celor trei generații de maiorescieni: 1. Prima generație postmaioresciană: M. Dragomirescu, S. Mehedinți, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, D. Evalceanu, I.A. Rădulescu-Pogoneanu, G. Bogdan-Duică, Duiliu Zamfirescu, N.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adesea ca este localist și internalist, fiind incapabil să explice anumite manifestări sociale și culturale globale. O soluție pentru ieșirea din impas ne-o poate da opera sociologului francez, Émile Durkheim. Combătând tezele individualiste, pe care le respingea pe fondul psihologismului lor, Durkheim susținea prioritatea societății față de individ. Mai ales în Formele elementare ale vieții religioase, dar încă de la apariția lucrării Despre sinucidere (1897), el elaborase o teorie a "conștiinței colective" ca formă a teoriei culturale. După părerea lui, în orice
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în practică un model de scriitură de a cărei poetică îl despart constante temperamentale și ideologice semnificative. Patul lui Procust, salutat la apariție ca ilustrând triumful revoluției proustiene în literatura română, este mai degrabă dosarul reconstituirii, cu mijloacele moderne ale psihologismului și fenomenologiei, a ceea ce „ar fi trebuit să fie”, în concepția scriitorului, romanul realist și literatura în general - pentru el, așa cum remarca și Pompiliu Constantinescu în cronica la Teze și antiteze, stilurile culturale neavând o valoare în sine (Dostoievski și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
opiaceu, „toxic” și fascinant, care, eludând întotdeauna convențiile și limitările tabelelor taxinomice, conturează, mistic, promisiunea unui „dincolo” de factură transliterară - a „mai-mult-decât- literaturității”. Temperament psihologic, autorul Patului lui Procust aduce în romanele sale, ca și maestrul său, marele magician al psihologismului francez Marcel Proust, o psihologie în spațiu, în care trecutul cu amintirile lui se incorporează prezentului, se interpolează și iarăși cade în umbră, fără ca, în tot acest joc de tuburi telescopice, impresia de prim-plan și de relief al oricăruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
românești interbelice și contemporane, axate mai cu seamă pe problemele configurării direcției psihologice în literatura noastră, ca reflectare specifică a modelului introspectiv european. Romanul psihologic românesc (1978) aprofundează cercetarea anterioară și se impune drept cea dintâi lucrare de sinteză asupra psihologismului în construcțiile romanești de la noi. După ce stabilește premisele teoretice ale analizei, fundamentate pe importante lucrări de estetică a romanului, criticul realizează un tablou aproape exhaustiv al speciei pentru epoca interbelică. Chiar dacă uneori ezită în demarcarea vechiului roman de analiză de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
ci dezvoltă o viziune, o interpretare liberă, foarte personală, mergând nu o dată împotriva curentului critic anterior. Lectura lui relevă acuitate a observației și o reală capacitate analitică atunci când surprinde situarea scrierilor autohtone în vecinătatea, dar și, în același timp, în afara psihologismului modern. SCRIERI: Exilul imaginar, București, 1968; Volumul și esența, București, 1972; Romanul psihologic românesc, București, 1978; ed. postfață Vasile Andru, Pitești, 2000; Un mileniu de copilărie, îngr. Vasile Andru, Pitești, 2000. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Exilul imaginar”, RL, 1968, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
lumineze istoria acestor limbi” 60. Întreaga activitate de cercetare lingvistică din secolul al XIX-lea pornește de la această metodă, începând cu lucrările primei generații a lingviștilor comparatiști și continuând cu lucrările care s-au încadrat în curentul naturalismului lingvistic, al psihologismului lingvistic precum și cu cele aparținând Școlii neogramaticilor. Orientarea psihologică a problemelor de limbă, inițiată în a doua jumătate a secolului ai XIX le, a continuat, în forme și cu metode diferite, până în epoca 58 Idem, op.citată, p.7. 59
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
din urmă cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor, condus de G. Călinescu. Debutează în 1956, la „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, cu un eseu despre opera Hortensiei Papadat-Bengescu, în care urmărește evoluția scriitoarei de la „psihologism, senzualism, lirism” la „realismul social”. Colaborează la „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Viața românească”. Deprinzând de timpuriu - la îndemnul și după modelul lui G. Călinescu - disciplina documentării, P. se devotează cercetării arhivistice, atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288824_a_290153]
-
al revistei Luceafărul s-au publicat pagini ciudate, care ar fi contravenit eticii socialiste, prezentând lui Nicolae Ceaușescu și confraților literari următorul pasaj: Într-o literatură este esențial să coexiste onirismul (vechi cât... Visul Maicii Domnului), realismul (vechi cât lumea), psihologismul (care nici el nu purcede numai de la Dostoievski), misticismul laic (cred că nu numai Patristica, ci și mari efluvii incantatorii din epoci păgâne stau la temelia poeziei lui Ion Alexandru) precum și numeroase alte curente a căror bună vecinătate și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai aduce aminte, nu de mine, ci de tinerețea adolescentină a d-tale. Căci, de la un rînd de vreme nu alții sînt în conștiința noastră, ci noi îi proiectăm în viață dintr-un fond adînc al nostru... Mergînd pe acest psihologism [sic!], ți-aș putea spune și eu care te am în conștiință de un număr oarecare de ani: Visează mereu, dle Călin, căci ești încă tînăr. Va veni o vreme cînd nu prezentul te va fermeca, ci numai trecutul. Așa
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
titluri - Un Büchner român (Mihail Săulescu), Un Peer Gynt al poeziei (C. Tonegaru), Un pirandellian timid (Henrik Ibsen) și Adrian Leverkühn, urmașul constructorului Solness - sunt sugestive pentru această manieră exegetică. Însă o atare metalepsă critică nu se reduce la un psihologism brut, ci se dezvoltă ca o hermeneutică redutabilă, fascinată cu precădere de „punerile în abis” ale operelor și construită pe principiul „loviturilor de teatru”, prin care aparența devine esență, minciuna devine adevăr, „josul” devine „sus”, minorul devine major și insignifiantul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
adevărului personal, ca și pe gravitatea singurătății comunitare, romanul acordă numai în aparență pondere mediului. În fapt, ceea ce primează sunt natura lirică, adică apăsat individuală, a personajului, și subtextul ideatic al fapticului. Proză reflexivă, îndatorată parțial climatului dialogului „alexandrin” al psihologismului din Noul Roman francez. În altă ordine de idei, nu este inutil a menționa că A. este primul traducător în românește al romanului O zi din viața lui Ivan Denisovici de A. Soljenițân („Secolul 20”, 1964). SCRIERI: Țara de lut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
în diverse forme la oameni. Durkheim face din explicarea determinismului social al reflectării perceptive un obiectiv investigativ declarat. El a pus în subordinea acestei cauze un întreg program de cercetare sociologică, pe care a avut grijă să-l ferească de psihologismul propriu altor științe sociale, ca filologia, biobliografia, istoria culturii, ș.a. Valoarea programului de cercetare al lui Durkheim a constat în a fi fost un oponent înfocat al psihologismului, în formularea unui determinism social-istoric aflat la baza vieții psihice, în încercarea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de cercetare sociologică, pe care a avut grijă să-l ferească de psihologismul propriu altor științe sociale, ca filologia, biobliografia, istoria culturii, ș.a. Valoarea programului de cercetare al lui Durkheim a constat în a fi fost un oponent înfocat al psihologismului, în formularea unui determinism social-istoric aflat la baza vieții psihice, în încercarea de explicare pe această bază a acțiunilor ideologice individuale. Pe această cale cercetarea sociologică ajunge pe o cale mai concretă și mai rodnica la obiectul său distinct de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]