56 matches
-
jupânului Oișie în scrânciobul căreia s-au dat pe rând Ion Creangă, I. Dragoslav și M. Sadoveanu"95. Iată-l așadar pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea estetică în grila determinismului psihologist, regionalist și etnicist. Rezumând, în opinia autorului Istoriei literaturii române contemporane perenitatea operei eminesciene n-ar fi fost posibilă dacă genialul ei autor nu reușea să exprime caracteristicile cele mai reprezentative ale spiritualității românești, ale "psiheei" colective, într-o formă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nenumărate ori în cuprinsul lucrării de față (Expresia creatoare de realități), idee potrivit căreia "în loc să o urmeze, cum ar fi firesc, de multe ori cuvântul determină realitatea sufletească"231. Pornind de la asemenea premiză, Ligia Tudurachi se delimitează atât de perspectiva psihologistă prin care au fost interpretate romanele criticului în interbelic, cât și de teoriile structuraliste de mai târziu, ce explică fenomenul indeterminării generice ca "ilustrare a unui mecanism intertextual", pentru a demonstra în schimb, foarte convingător, valoarea pragmatică a limbajului în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lovinescian să se "obiectiveze", ceea ce înseamnă că nici clișeul" nu rămâne, în literatura criticului, doar o realitate lingvistică (ambiguitatea raportului dintre "imagine" și "cuvânt" fiind una dintre caracteristicile definitorii ale genului melodramatic). Prin urmare, deși respinge hotărât interpretările în cheie psihologistă, studiul Ligiei Tudurachi mi-a oferit, de fapt, prilejul unor clarificări binevenite, dintr-o perspectivă nu neapărat opusă (cum am avut inițial impresia), cât complementară. Optând pentru o lectură a romanului lovinescian "ca text dificil", inteligenta cercetătoare de la Cluj și-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ar fi dorit-o ei, incluzând nu doar spectacolul măștii sociale și spaimele ascunse în inconștient, ci și filosofia implicită, structura gustului, prejudecățile etnopsihologice. Acest complex poartă, la Antonio Patraș, numele de "personalitate". Nu este vorba de un inoportun accent psihologist. Alegându-și termenul, criticul ieșean respectă vocabularul criticilor epocii (și Ibrăileanu, și Lovinescu sunt mari amatori de considerații despre "personalitate"), și evocă totodată pactul "autenticist" al mai tuturor marilor noștri scriitori moderniști, între care nu s-a numărat nici un Pessoa
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că însemnătatea Tractatus-ului stă în primul rând în a fi arătat că adevărurile logicii sunt tautologii. El a apreciat că în această privință abordarea lui Wittgenstein este fără cusur, renunțând la propria lui perspectivă, mai întâi platonistă, iar apoi naturalistă, psihologistă, asupra naturii logicii. Pentru Wittgenstein, în schimb, nucleul lucrării îl constituia delimitarea într-un mod cu totul nou a domeniului a ceea ce se poate spune de domeniul a ceea ce este „mai înalt“, de tot ceea ce nu se poate spune, dar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în modelul evoluționist tristadial, profesat de Lewis H. Morgan și James G. Frazer). Dacă, începând cu Franz Boas, antropologia se orientează „pe calea inductiv-empirică”, într-o viziune istoricistă, iar apoi (tot în universul american al disciplinei) și printr-un demers psihologist, Școala britanică (prin Bronislaw Malinowski și A.R. Radcliffe-Brown) va imprima acesteia o la fel de important-constitutivă dimensiune socială. Autorul se referă în continuare la „locurile supralicitate” în practica empirică și teoretică a antropologiei, și anume „fenomenul primitiv” și „comunitatea mică”. Atunci când
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
clar, precis și operațional definită în lucrare. Mentalitățile însă ridică unele probleme. Uneori ele sunt moduri de a gândi și de a se face înnăscute, comune popoarelor, cu care indivizii se nasc și mor, în sensul „teoriilor evoluționiste, mentaliste și psihologiste de la începutul secolului XX” (p. 21). Alteori ele trimit direct la cultură și valori sociale, din moment ce, așa cum am arătat mai sus, se referă la etica muncii, adică la un set de valori legate de muncă. Devine incert care este ipoteza
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
fi datorat necunoașterii altor forme de analiză culturală - să nu uităm că științele sociale nu au existat în perioada socialistă și că, după 1990, a fost resuscitată tradiția științelor sociale din intervalul anilor ’20-’30, o perioadă în care teoriile psihologiste și mentaliste erau în vogă” (pp. 20-21). Într-adevăr, interzicerea științelor sociale în perioada comunistă este un fapt, însă la fel de adevărat se arată a fi că sociologia a supraviețuit mai întâi ca secție în cadrul filosofiei (în anii ’60) și apoi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
câteva direcții principale: Mai întâi linia „behavioristă”, fizicalistă, limitată la interpretări mecaniciste a relațiilor „stimul-reacție”; Interpretarea „biologistă”, care așază pe un prim plan motivația inconștientă, subestimând rolul „conștiinței” și al condițiilor social-istorice în edificarea „personalității”, în detreminarea fenomenelor psihice; Linia „psihologistă”, carae pune accentul mai mult pe rolul factorilor psihologici individuali (pe realizarea „personalității” din interior, prin predispoziții ereditare și prin acțiunea unor forțe intrapsihice), minimalizând importanța sistemului normelor socio-culturale și morale; Opusă acestor trei direcții de interpretare, cu caracter reductivist
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
neodarwinist asupra eredității ar putea fi În mare măsură greșit. Ceea ce a respins el Însă categoric a fost selecția naturală, pe care a clasificat-o drept „idealism mistic”18. Departe de a-l critica pe Darwin de pe o poziție vag psihologistă, Thompson obișnuia să repete cuvintele morfologului german W. His: „A gîndi că ereditatea va constitui ființe organice În absența unor mijloace mecanice este o dovadă de misticism neștiințific”19. Thompson a utilizat matematicile avansate, inclusiv topologia lui Riemann, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sistemul de categorii este creat și amplificat tot timpul de activitatea gândirii, nu ca în concepția lui Kant, pentru care ele erau forme înnăscute ale intelectului nostru și date o dată pentru totdeauna" (ibid., p. 666). Interpretarea lui Dumitriu este însă psihologistă. Filozofia transcendentală abordează categoriile sensibilității numai în termenii unor condiții ale posibilității de cunoaștere, făcând abstracție de orice considerație genetică. Revenind acum la apropierea evocată anterior, subliniem că în ceea ce privește categoriile există totuși o deosebire majoră între Dilthey și H. Cohen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
XIX le, a continuat, în forme și cu metode diferite, până în epoca 58 Idem, op.citată, p.7. 59 Ibidem, op.citată, p.9. 60 Ibidem, op.citată. p.10. 40 noastră. În ultimul sfert al secolului trecut, în cadrul curentului psihologist a luat ființă Școala neogramaticilor. Cei oare au pus însă bazele lingvisticii moderne au fost I.A. Baudoin de Courtenay și Ferdinand de Saussure. În esența, concepția lingvistică a lui B. de Courtenay pleacă de la ideea că natura limbii este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
XIX le, a continuat, în forme și cu metode diferite, până în epoca 58 Idem, op.citată, p.7. 59 Ibidem, op.citată, p.9. 60 Ibidem, op.citată. p.10. 40 noastră. În ultimul sfert al secolului trecut, în cadrul curentului psihologist a luat ființă Școala neogramaticilor. Cei oare au pus însă bazele lingvisticii moderne au fost I.A. Baudoin de Courtenay și Ferdinand de Saussure. În esența, concepția lingvistică a lui B. de Courtenay pleacă de la ideea că natura limbii este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
legea dizarmoniei subconștiente (Satan)".6 Dumnezeu însuși ar fi, în opinia lui Paul Diel, un simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar figura negativă a lui Satan ar semnifica dizarmonia sub-conștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea conform căreia "Dumnezeu nu este o iluzie, dar nici o realitate, ci un simbol mitic" al unor realități psihice. Printre acestea din urma s-ar afla supra-conștientul și intuiția. Ele ar fi creat viziunile speciale din mitologie și religie, apelînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unor date de bază ale creștinismului. Astfel, "Dumnezeu-Tatăl" îi pare psihoterapeutului francez o expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula "Esență Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept "pură ficțiune metafizică ". El este înlocuit cu "învierea etică în timpul vieții" sau cu tema "redresării" omului. Renașterea din această viață la sensul ascuns al vieții ar fi, în opinia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
secțiunea consacrată "Monoteism"-ului, Diel notează: "Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman".24 Ce observăm? Mai întîi faptul că în interpretarea psihologistă a lui Paul Diel, Iisus Hristos are poziția mijlocitorului. El mediază între neștiutele "intenții ale lui Dumnezeu" și capricioșii muritori. Or, această figură a mijlocirii este una prin excelență teologico-metafizică. Hermes la vechii greci și Iisus în hermeneutica creștină o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că însemnătatea Tractatus-ului stă în primul rând în a fi arătat că adevărurile logicii sunt tautologii. El a apreciat că în această privință abordarea lui Wittgenstein este fără cusur, renunțând la propria lui perspectivă, mai întâi platonistă, iar apoi naturalistă, psihologistă, asupra naturii logicii. Pentru Wittgenstein, în schimb, nucleul lucrării îl constituia delimitarea într-un mod cu totul nou a domeniului a ceea ce se poate spune de domeniul a ceea ce este „mai înalt“, de tot ceea ce nu se poate spune, dar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
perioadă în care societatea autohtonă se dinamizează sub toate aspectele), nuvelele și romanele care apar aici nu mai diferă nici sub aspect artistic, nici sub acela al problematicii sau al atmosferei de cele produse în tradiția terror din Apus. Elementele psihologiste, prezente viguros încă din romantism sau din naturalism, se rafinează, iar obsesivul este exploatat la maximum. Deși teroarea impune un anumit convenționalism scenariilor epice, care trebuie, conform definiției intrinsece, să se grupeze în jurul ideii de anxietate, există numeroși autori români
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a generat și oximoronul "religiozitate atee", pe când pluralismul filosofic occidental accentua laicizarea și secularizarea, încheiată adesea cu descreștinarea și propunerea unei a doua evanghelizări prin islamism. Descrierile, explicațiile și interpretările liberaliste din filosofia politică interferau cu viziunile de factură romantică, psihologiste uneori, alteori sociologiste. Scrierile unor gânditori ca I. Berlin (4a), K. Popper (11a), R. Dahrendorf (11b) puneau în lumină interacțiunile liberalismului politic cu alte orientări filosofice, economice, politice occidentale, izvorâte din postulatul libertății omului individual de a alege și de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
idei-forță, fiecare cu o trăsătură proprie" (1976, p. 230). El continuă: "Primele zece numere din sistemul grecesc (sau douăsprezece din tradiția orientala) aparțin spiritului: sunt entități, arhetipuri și simboluri" (1976, p. 230). Conform lui Ludwig Paneth (a cărui abordare pur psihologista a numerologiei, bazată pe interpretări ale visurilor și ale obsesiilor, este, astăzi, în mare măsură depășită), există o diferență semnificativă între numerele aritmetice (care descriu obiectele în mod matematic, fără a lua în considerare proprietățile lor subtile) și cele simbolice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
legea dizarmoniei subconștiente (Satan)"37. Dumnezeu însuși ar fi, în opinia lui Paul Diel, un simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar figura negativă a lui Satan ar semnifica dizarmonia subconștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea conform căreia ,,Dumnezeu nu este o iluzie, dar nici o realitate, ci un simbol mitic" al unor realități psihice. Printre acestea din urmă s-ar afla supraconștientul și intuiția. Ele ar fi creat viziunile speciale din mitologie și religie, apelând
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
bază ale creștinismului. Astfel ,,Dumnezeu - Tatăl" îi pare a fi psihoterapeutului francez o expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula ,,Esență - Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept ,,pură ficțiune metafizică". El este înlocuit cu ,,învierea etică în timpul vieții" sau cu tema ,,redresării" omului. Renașterea din această viață la sensul ascuns al vieții ar fi, în opinia
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
secțiunea consacrată ,,Monoteism"-ului, Diel notează: ,,Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman"55. Ce observăm? Mai întâi faptul că în interpretarea psihologistă a lui Paul Diel, Iisus Hristos are poziția mijlocitorului. El mediază între neștiutele ,,intenții ale lui Dumnezeu" și capricioșii muritori. Or, această figură a mijlocirii este una prin excelență teologico - metafizică. Hermes la vechii greci și Iisus în hermeneutica creștină
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
poemului sau în relația dintre aceștia ? Cel de al doilea răspuns este subiectivist : el susține, cu drept cuvânt, că cineva trebuie să evalueze lucrul evaluat, dar nu corelează natura reacției cu natura obiectului care o pricinuiește. El este un răspuns psihologist, în sensul că abate atenția de la obiectul contemplat sau gustat, pentru a o îndrepta asupra reacțiilor și vibrațiilor emoționale ale individului, sau ale unui individ generalizat. Adoptarea primului sau a celui de al treilea răspuns pare a fi o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
plecând de la G. Vico și de originea graiului omenesc. Nu în ultimul rând, Hașdeu a examinat în mod constant, pe de o parte, raportul dintre limba și gândire și, pe de altă parte, raportul dintre lingvistică și psihologie (criticând exagerările psihologiste ale unor specialiști din vremea să). La 15 ani de la apariția monografiei lui Poghirc, G. Mihăilă a reevaluat contribuțiile lui Hașdeu. Se poate constata astfel nu doar că elementele teoretice identificate de Poghirc rezista în continuare, ci, lucru admirabil, faptul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]