56 matches
-
același Harold Bloom - nu se manifestă decât punctual și devitalizat într-un câmp literar autohton încă incipient. E, poate, și motivul pentru care Paul Cornea evită, voluntar, câteva paradigme științifice care s-ar adapta, la rigoare, unor astfel de scenarii psihologiste. Adică bibliografiile saturate ale pozitivismului, coerența structuralismului, originalitatea metacriticii. Cu siguranță, "angoasele contaminării" nu sunt adecvate nici secolului, nici autorilor, nici istoricului literar care le circumscrie. Devine, deodată, extrem de interesant de nuanțat cum se produce, într-o secțiune minimală, această
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
să producă suspans, regizorul adăugând alte două exemplare la colecția prodigioasă de memorabile femei fatale din Dressed to Kill (1980), Femme Fatale (2002), The Black Dhalila (2006). În încercarea de a conferi adâncime poveștii, o serie de coșmaruri punctează trama psihologistă, căznită ambiguizare a interferenței dintre planul real și cel fantasmal. La fel, dipticul la care apelează regizorul, cu un volet deschis către ceea ce se întâmplă pe scena unui spectacol de balet, iar celălalt către desfășurarea unui lanț de evenimente care
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
ordin psihic, și nu reguli formale pe care logicienii le-ar fi descoperit ei mai întîi pentru ca mai apoi să le aplice gîndirii. Deși simpatia lui Husserl se îndreaptă spre logicieni, dovadă fiind critica migăloasă pe care o aduce taberei psihologiste, fenomenologul nu îmbrățișează poziția celor dintîi, ci se așază undeva la mijloc. În controversa legată de fundarea psihologică sau obiectivă a logicii, voi adopta în consecință o poziție de mijloc. Antipsihologiștii își îndreaptă atenția în special asupra legilor ideale, pe
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
la mijloc. În controversa legată de fundarea psihologică sau obiectivă a logicii, voi adopta în consecință o poziție de mijloc. Antipsihologiștii își îndreaptă atenția în special asupra legilor ideale, pe care le-am caracterizat mai sus ca fiind pur logice, psihologiștii, asupra regulilor metodologice, pe care le caracterizăm ca fiind antropologice. Prin urmare, cele două partide nu pot ajunge la un acord." (p. 235) Meritul lui Husserl e că înfățișează cu claritate cele două poziții aflate în conflict: psihologiștii și antipsihologiștii
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
pur logice, psihologiștii, asupra regulilor metodologice, pe care le caracterizăm ca fiind antropologice. Prin urmare, cele două partide nu pot ajunge la un acord." (p. 235) Meritul lui Husserl e că înfățișează cu claritate cele două poziții aflate în conflict: psihologiștii și antipsihologiștii (logicienii). Din discordia lor rezultă o panoramă de controverse de factură clasică. Și nu-ți trebuie cine știe ce fler să constați cum genul acesta de controverse, chiar numai parcurse în fugă, te scot din matca gîndurilor obișnuite. Căci te
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
de crizism existențial. Micile artificii asupra cărora am stăruit mai sus au rol de antifonare: datorită lor poemele ample nu sună aproape niciodată a gol. Când nuanțele sunt multiple, simpla lor alăturare devine memorabilă. Robert {erban nu-i, categoric, un psihologist (îl comparam cândva cu Dan Sociu, care, da, este), ceea ce nu înseamnă că nu se poate plia pe ansele subtile ale conștiinței. Scenariile cumplite care nu se împlinesc provoacă, parcă dinadins, alte scenarii, cu nimic mai luminoase decât primele: „nu
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
ies din mantaua lui Proust sau din jiletca, spre a păstra proporțiile, lui Holban. Cititor insațiabil, Zamfir nu putea rămîne nesugestionat de alți romancieri din toate literaturile. Eu am indicat categoria. Aceasta nu înseamnă lipsă de originalitate. Zamfir e un psihologist, cu spirit delicat de observație, cu gusturi moderne și cu o memorie, nu doar livrescă, atît de bună, încît mă aștept să ne dea mai încolo niște memorii. Asta după ce-și va publica jurnalul (ține, cu siguranță, unul, nu
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
cristalizează fără cale de întoarcere. Ne punem deja problema în termenii talentului, ai mâinii de scriitor, ai capacității de construcție și ai carnației închegate a personajelor. Lăsăm deoparte povestea, obsedantă sau nu, mizele tematice ale volumului și glosele extratextuale sau psihologiste, pentru ca, seduși de meritele tehnice ale contactului cu pagina, să bifăm, pe listele fragedelor noastre descoperiri, un prozator. Încă unul, cu alte cuvinte. Multe din conceptele amintite mai sus puteau fi, cu ușurință, trecute între ghilimele. Imprecise, nesigure, private prin
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
primelor sale volume. Publicate postum, ca și versurile din "Manuscriptum", unele din Cîntecele acestea bizare, de ocnă, mahala și "băcănie" par acum evident compuse în gustul antiliric al sensibilității imediat postbelice. Sunt poeme polemice și demistificatoare față de fastidioasele excese retorice, psihologiste și metaforice ale poeziei interbelice. Dar românii anilor cincizeci nu trăiau "vremuri normale". în conjunctura ieșită din țîțîni a sfîrșitului deceniului șase, Nichita Stănescu va deveni, dimpotrivă, principal fondator al noului mit al "poetului tînăr", continuînd un timp traiectoria liricii
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
în fond, felul "vulgar" al lui Ivánka de a-l înțelege pe Platon - prin separarea Ideilor de lumea reală - este și cel mai răspândit; și că atunci când nu este înțeles așa, vulgaritatea respectivă este înlocuită prin alta, prin traducerea lui psihologistă sau logic-"realistă" (Ideile sânt concepte logice sau abstracții psihologice, detașate din analitica procesului gândirii - rădăcina profană a "raiului platonic" etc.). " Dacă îl înțelegi pe Platon în sensul unei transcendențe a Ideilor, atunci o interpretare atât de grosolană nu ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
colectivă Împotriva Sistemului, a imperialismului religios, politic, economic, libidinal din Occidentul contemporan. Este vorba despre un avatar al realismului romantic din secolul al XIX-lea, o prelungire, pe de o parte a pozitivismului scientist, pe de alta a monologului subiectiv psihologist. Scriitorul francez care reînnoadă magistral tradiția realismului total, exhaustiv, romantic În viziune și realist În observație, este Michel Houellebecq. IV. 1. Michel Houellebecq, ultimul Mare Scriitor Într-o stare de exaltare puțin utopică, elaboram o platformă programatică de Împărțire a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
câteva direcții principale: Mai întâi linia „behavioristă”, fizicalistă, limitată la interpretări mecaniciste a relațiilor „stimul-reacție”; Interpretarea „biologistă”, care așază pe un prim plan motivația inconștientă, subestimând rolul „conștiinței” și al condițiilor social-istorice în edificarea „personalității”, în detreminarea fenomenelor psihice; Linia „psihologistă”, carae pune accentul mai mult pe rolul factorilor psihologici individuali (pe realizarea „personalității” din interior, prin predispoziții ereditare și prin acțiunea unor forțe intrapsihice), minimalizând importanța sistemului normelor socio-culturale și morale; Opusă acestor trei direcții de interpretare, cu caracter reductivist
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
legea dizarmoniei subconștiente (Satan)".6 Dumnezeu însuși ar fi, în opinia lui Paul Diel, un simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar figura negativă a lui Satan ar semnifica dizarmonia sub-conștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea conform căreia "Dumnezeu nu este o iluzie, dar nici o realitate, ci un simbol mitic" al unor realități psihice. Printre acestea din urma s-ar afla supra-conștientul și intuiția. Ele ar fi creat viziunile speciale din mitologie și religie, apelînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unor date de bază ale creștinismului. Astfel, "Dumnezeu-Tatăl" îi pare psihoterapeutului francez o expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula "Esență Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept "pură ficțiune metafizică ". El este înlocuit cu "învierea etică în timpul vieții" sau cu tema "redresării" omului. Renașterea din această viață la sensul ascuns al vieții ar fi, în opinia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
secțiunea consacrată "Monoteism"-ului, Diel notează: "Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman".24 Ce observăm? Mai întîi faptul că în interpretarea psihologistă a lui Paul Diel, Iisus Hristos are poziția mijlocitorului. El mediază între neștiutele "intenții ale lui Dumnezeu" și capricioșii muritori. Or, această figură a mijlocirii este una prin excelență teologico-metafizică. Hermes la vechii greci și Iisus în hermeneutica creștină o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Animale bolnave va fi fost, foarte probabil, Crimă și pedeapsă de Dostoievski, scriitor care - alături de Nietzsche și de Thomas Mann - e unul dintre maeștrii recunoscuți ai lui B. Psihologia abisală ocupă prim-planul și în Îngerul de ghips (1973), roman psihologist și eseistic, analiză a unui caz de decădere lăuntrică - voită, asumată ca o cale a cunoașterii de sine - a unui intelectual aparent rasat, doctorul Minda. Romanul Bunavestire, text-parabolă, cu un grad record de indeterminare și ambiguitate, falsă carte de învățătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
teoria personalității a lui C. Rădulescu-Motru. De fapt, această teorie este un personalism. Într-un studiu despre fundarea naturalistă și fundarea umanistă a filosofiei culturii, E. Cassirer 153 socotește că fundarea determinismului istoric se poate opera în trei variante: fizicalist, psihologist și metafizic. Potrivit celei dintâi, faptele umane sunt supuse unor legi generale ale naturii (așa procedează pozitiviștii: Comte, Sainte-Beuve, Renan, Taine); potrivit celei de-a doua, faptele din lumea omului sunt datorate unor factori psihici ce alcătuiesc împreună "datul originar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că însemnătatea Tractatus-ului stă în primul rând în a fi arătat că adevărurile logicii sunt tautologii. El a apreciat că în această privință abordarea lui Wittgenstein este fără cusur, renunțând la propria lui perspectivă, mai întâi platonistă, iar apoi naturalistă, psihologistă, asupra naturii logicii. Pentru Wittgenstein, în schimb, nucleul lucrării îl constituia delimitarea într-un mod cu totul nou a domeniului a ceea ce se poate spune de domeniul a ceea ce este „mai înalt“, de tot ceea ce nu se poate spune, dar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că însemnătatea Tractatus-ului stă în primul rând în a fi arătat că adevărurile logicii sunt tautologii. El a apreciat că în această privință abordarea lui Wittgenstein este fără cusur, renunțând la propria lui perspectivă, mai întâi platonistă, iar apoi naturalistă, psihologistă, asupra naturii logicii. Pentru Wittgenstein, în schimb, nucleul lucrării îl constituia delimitarea într-un mod cu totul nou a domeniului a ceea ce se poate spune de domeniul a ceea ce este „mai înalt“, de tot ceea ce nu se poate spune, dar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al nuvelei Sărmanul Dionis (oare nu tot o astfel de "autobiografie" scrie și Lovinescu, în opera lui literară?), referindu-se apoi la acuitatea analizei psihologice din celelalte proze (îndeosebi din Cezara). Altminteri, interpretarea lui Ibrăileanu se revendică de la aceleași premize psihologiste, potrivit cărora "farmecul inefabil" al lirismului eminescian se cuvine detectat în capacitatea de sugestie și în muzicalitatea limbajului. Or, recursul la sugestie presupune refuzul transcrierii mimetice a "realității", al ancorării în biografic și în istoric, în favoarea unor reprezentări mai abstracte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
trăirilor "obiective", izvorâte din inconștient. Ca atare, căutând să înțeleagă puterea de seducție a poeziei eminesciene, Ibrăileanu ajungea la niște concluzii foarte apropiate de "ideile" lovinesciene, dar mult mai bine argumentate. Spre exemplu, criticul ieșean corela principiul sugestiei cu acela psihologist, al emoției și sentimentului, cum și cu mecanismul imaginației creatoare, pentru a evidenția "lipsa de subiecte, de ocazional" în lirica eminesciană. Imaginația, afirmă Ibrăileanu, "este serva supusă a sentimentului. Ea nu are alt rol decît să exprime sentimentul. De aici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
jupânului Oișie în scrânciobul căreia s-au dat pe rând Ion Creangă, I. Dragoslav și M. Sadoveanu"95. Iată-l așadar pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea estetică în grila determinismului psihologist, regionalist și etnicist. Rezumând, în opinia autorului Istoriei literaturii române contemporane perenitatea operei eminesciene n-ar fi fost posibilă dacă genialul ei autor nu reușea să exprime caracteristicile cele mai reprezentative ale spiritualității românești, ale "psiheei" colective, într-o formă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nenumărate ori în cuprinsul lucrării de față (Expresia creatoare de realități), idee potrivit căreia "în loc să o urmeze, cum ar fi firesc, de multe ori cuvântul determină realitatea sufletească"231. Pornind de la asemenea premiză, Ligia Tudurachi se delimitează atât de perspectiva psihologistă prin care au fost interpretate romanele criticului în interbelic, cât și de teoriile structuraliste de mai târziu, ce explică fenomenul indeterminării generice ca "ilustrare a unui mecanism intertextual", pentru a demonstra în schimb, foarte convingător, valoarea pragmatică a limbajului în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lovinescian să se "obiectiveze", ceea ce înseamnă că nici clișeul" nu rămâne, în literatura criticului, doar o realitate lingvistică (ambiguitatea raportului dintre "imagine" și "cuvânt" fiind una dintre caracteristicile definitorii ale genului melodramatic). Prin urmare, deși respinge hotărât interpretările în cheie psihologistă, studiul Ligiei Tudurachi mi-a oferit, de fapt, prilejul unor clarificări binevenite, dintr-o perspectivă nu neapărat opusă (cum am avut inițial impresia), cât complementară. Optând pentru o lectură a romanului lovinescian "ca text dificil", inteligenta cercetătoare de la Cluj și-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ar fi dorit-o ei, incluzând nu doar spectacolul măștii sociale și spaimele ascunse în inconștient, ci și filosofia implicită, structura gustului, prejudecățile etnopsihologice. Acest complex poartă, la Antonio Patraș, numele de "personalitate". Nu este vorba de un inoportun accent psihologist. Alegându-și termenul, criticul ieșean respectă vocabularul criticilor epocii (și Ibrăileanu, și Lovinescu sunt mari amatori de considerații despre "personalitate"), și evocă totodată pactul "autenticist" al mai tuturor marilor noștri scriitori moderniști, între care nu s-a numărat nici un Pessoa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]