91 matches
-
comentarea operei. Prințul Felipe, plasat în stânga tabloului*, este tratat cu realismul neutral cuvenit moștenitorului tronului. Îmbrăcat în uniforma de comandant al forțelor armate, pe care a purtat-o și la faimoasa sa nuntă, revelă o atitudine suzerană, reținută, fără sugestii psihologizante. Prințul își sprijină însă cotul drept de unul din stâlpii Porții Sărutului, desprins de capitel. E o atitudine discretă de repaus încrezător care rezolvă problema mai spinoasă a posturii. Culorile sunt monarhice: albastru, alb și aur. De aici emană dominanta
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
pune accentul pe trăirea intensă a clipei, presupune entuziasm, frământare, pasiune. Este cultivat de omul căruia îi plac trăirile puternice, sentimentele extreme, care se simte bine numai atunci când sufletul său tresaltă și refuză limitările. Este evidentă în acest caz dimensiunea psihologizantă a ideii de spiritualitate. A doua accepție privește trăirea orientată axiologic, pentru un ideal, primând dimensiunea raționalistă. Modul în care poate fi trăită această spiritualitate este multiplu, după cum multiple sunt modelele culturale care pot fi urmate. În perioada sa Mircea
ÎMPLINIREA A 113 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC ŞI A 65 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN VEŞNICELE ŞI CEREŞTILE LOCAŞURI – MIRCEA VULCĂNESCU (1904 – 1952)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/343136_a_344465]
-
azilul de cuvinte. Discursul poetic este cu premeditare discursul unui înfrânt. Lucrurile par limpezi , iar lectura nu are a fi decât un act constatator al psihologiei unui om de vârsta a treia, ca să ne exprimăm cu eufemismul administrativ curent. Lectura psihologizantă nu duce nicăieri , cel mult putem selecta secvențe poetice sensibile și măiestrite cu care poetul înnobilează bătrânețea plebeiană. Ființa urbană și-a pierdut orice urmă de reflecție sapiențială. E drept să semnalăm și intruși neaveniți în contextul poetic cadențat în
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
pune accentul pe trăirea intensă a clipei, presupune entuziasm, frământare, pasiune. Este cultivat de omul căruia îi plac trăirile puternice, sentimentele extreme, care se simte bine numai atunci când sufletul său tresaltă și refuză limitările. Este evidentă în acest caz dimensiunea psihologizantă a ideii de spiritualitate. A doua accepție privește trăirea orientată axiologic, pentru un ideal, primând dimensiunea raționalistă. Modul în care poate fi trăită această spiritualitate este multiplu, după cum multiple sunt modelele culturale care pot fi urmate. În perioada sa Mircea
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
trebuie subordonate judecății estetice de valoare, fundament și rațiune de existență ale tuturor celorlalte: „Valoarea critică a operei de artă este condiționată de complexitatea ei axiologică, de totalitatea valorilor pe care le înglobează, polarizându-le în jurul valorii estetice”. Combătând critica psihologizantă, „subiectivă”, C. scoate opera de artă de sub dominația gustului individual, care nu poate fi decât o expresie a accidentalului, și pledează pentru judecarea acesteia în funcție de propriile norme interioare, ce au o existență obiectivă; simpla emoție psihologică, prezentă în momentul lecturii
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
din studiile unor esteticieni germani (Fr. Th. Vischer, J. Wackernagel, Ed. von Hartmann, G. Th. Fechner ș.a.). Revendicându-se din estetica hegeliană, cartea lui B. nu i se subordonează întru totul. Concepția ei, înrâurită de Fr. Hebbel, ține de curentul psihologizant - ilustrat de teoreticieni ca Fechner, J. Volkelt ș.a. -, potrivit căruia un adevăr estetic trebuie verificat întotdeauna prin legile psihologiei. Metoda, în argumentația lui B., este aceea inductivă, cu exemplificări din literatura universală și din cea română. Teoria dramei... a trezit
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
valorică se confundă adesea cu cea de modernitate culturală, sau cele două sunt utilizate alternativ. Studii legate de modernitatea nu ca fenomen sociologic, ci la nivel individual regăsim la toți marii sociologi. G. Simmel de exemplu, are o viziune oarecum psihologizantă, când analizează viața individului din metropolă, pe care o consideră spațiul moernității prin excelență, locul unde evoluțiile majore ale acesteia psihologice, economice, sociale devin vizibile. În "Metropolă și viață mentală", el conideră că efectele modernității asupra indivizilor sunt individualizarea, raționalizarea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii precreștine, poliția corectitudinii politice și consternantele sale derapaje - Lucrețiu inventează libertinajul și, din câte știu, este de-ajuns să-l citești, nu-l rezervă numai bărbaților... - și să ne aplecăm asupra reducției psihologizante. Un doctor al cărui nume nu contează - este important mai ales ca simptom al bolilor pe care vrea să le depisteze la alții - îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv îcum stabilește el oare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și motive ce vor reveni obsesiv. Povestirile din Noaptea... - pe care, în prefață, Miron Radu Paraschivescu le așază în descendența Anei Langfuss din Sări, Barbara! - sunt individualizate stilistic printr-o frazare scurtă, concentrată. Surprinderea intimității nu se realizează prin prospectarea psihologizantă, ci este lăsată pe seama inițiativei auctoriale omnisciente. Următoarele cărți vor accentua cercetarea fluxului psihic, înfățișat în instantanee disparate, ce corespund dinamicii extrem de mobile a eului aflat în continuă schimbare sau chiar alterare: pot fi surprinse ipostaze ale unor maladii derivate
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
Ion Roșca). Întreaga poetică de la I. e afină cu expresionismul, întrucât creația bucovineană rezidă în misticismul ei și se declară nu împotriva modernității în general, pe care a încercat să o autohtonizeze, ci împotriva modernismului lovinescian, definit ca europenizant, avangardist, psihologizant. Plecarea lui Mircea Streinul la București atrage după sine și declinul revistei, deși aceasta apare încă timp de câteva luni, datorită probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. C.Br.
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din care s-au păstrat fragmente), lua asupra sa ceva din acest duh sarcastic, incisiv. Lirismul și tendința psihologizantă domină și în prozele antologate, în 1940, în Vulturul albastru (efuziunile, locvacitatea fiindu-i amendate autoarei, în revers). Pagini de monolog sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
în legătură cu fenomenele și comportamentele colective trebuie menționat că ele nu apar de regulă în manualele sau tratatele de psihologie socială, ci în cele de sociologie. Mai mult, unii sociologi acuză că, inclusiv în astfel de contexte, ele sunt tratate prea psihologizant. Ca și cum viața socială n-ar avea ca substrat comportamentele, valorile, atitudinile, reprezentările (stereotipurile) și judecățile sociale. E adevărat că rolul instituțiilor, al structurilor transindividuale și deasupra microgrupurilor este enorm, dar și ele au o viață și fizionomie psihosocială. Iar în
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
avalanșa neliniștită a tușelor, se hipostaziază, abia perceptibil sau cu o evidență indubitabilă, chipul uman ca o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. însă nici aceste secvențe vag antropomorfe nu deviază către observația denotativă și psihologizantă, nu părăsesc, nici măcar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenuă de construcții mentale care nu fac decît să certifice imensa bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
2,6. Mai exact, Anticristul ar fi Biserica septentrională, alcătuită din cei care, prin faptele lor, îl neagă pe Cristos, cea din care se va naște Anticristul de la sfârșitul veacurilor. Rezumat și concluzie Eshatologia augustiniană este profund eclezială, demitizată și psihologizantă. Caracterul eclezial se referă la faptul că o bună parte a scenariului tradițional trece, o dată cu Augustin, în registrul ecleziologiei: realitatea eshatologică poate fi înțeleasă din activitatea de zi cu zi a membrilor Bisericii. O lectură atentă a „micilor apocalipse” cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revoluție semantică” înfăptuită de Origen și dusă la bun sfârșit de Augustin, cu complicitatea, trebuie spus, a lui Victorin de Poetovio și a donatistului Tyconius. Această viziune, pe care am putea‑o numi fie metafizică, în cazul lui Origen, fie psihologizantă, în cazul lui Augustin, conferă Anticristului un sens cu mult mai abstract și cu mult mai general, în care oricine se poate recunoaște de acum înainte: în momentul în care Origen identifică „pseudo‑Cristosul” cu oricare „sens denaturat” al Bibliei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar revine la revista din Târgu Mureș. Debutează în 1966, la „Steaua”, iar editorial în 1973 cu volumul de povestiri Așteptând în liniște. Mai colaborează la „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „22” ș.a. Nume de referință în proza psihologizantă a „promoției ’70”, S. intră în atenția criticii chiar de la prima carte. Proza din Așteptând în liniște e „comprimată, învăluitoare și febrilă, realistă fără adjective, dramatică fără scrâșnete inutile, subtilă pentru că e simbolică dincolo de aparența aridă a cotidianului” (Dan Culcer
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
anii ’40 -, implicând și registrul politic, cu tipologii simbolice: Gavroche - puștiul care moare într-o încăierare cu „forțele reacționare”, comunistul Orban, arogantul Nicky, superba Mara, agresivul Gogoloi ș.a. Dincolo de unele schematizări tipologice și conflictuale, S. practică un fel de teatru psihologizant, încadrându-se în dramaturgia poetică, unde sunt abordate deseori situații-limită, dar cu o ironie fină, cu mult umor, pe filiera Tudor Mușatescu - Victor Ion Popa - Mihail Sebastian. SCRIERI: Meteoritul de aur, București, 1955; Pisica din Baskerville (în colaborare cu Andy
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
1967 cu volumul de proză Zidul. Mai e prezent în „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, în presa locală din Caransebeș și Cluj. În povestirile din Zidul V. adaptează tipologia „sucitului” la mediul muncitoresc, îmbinând proza cu tematică industrială cu una vag psihologizantă. Situația epică repetată în majoritatea scrierilor este următoarea: „sucitul” (aici un muncitor atipic) are o primă tresărire a conștiinței, o primă intuiție a unor emoții puternice, dar independente într-o oarecare măsură de sine, în momentul îndrăgostirii (O picătură de
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
sunt boli ale personalității”). Ne aflăm în fața a două atitudini medicale, ce vor marca direcțiile de evoluție ale gândirii și interpretării fenomenelor psihice morbide; punctul de vedere organicist care localiza tulburările psihice în afecțiuni ale creierului și punctul de vedere psihologizant care considera bolile psihice ca afecțiuni ale personalității. Un alt aspect semnificativ care se impune în această epocă este reprezentat prin transferarea ideilor cuprinse în „teoria degenerescenței” în „concepția endogenetică” a etiologiei bolilor psihice, acceptată fără rezerve în cazul psihozelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
era o reîntoarcere conservatoristă la scolastică. Impresia a fost accentuată de recomandările metodice ale lui Harris, care considera că tehnici precum recitările și memorările mecanice pot „deschide” și „lărgi” ferestrele sufletului. Mutând accentul pe metode și discipline, Harris abandona direcția psihologizantă anterioară. Rigorismul și magistrocentrismul scolastic au fost resuscitate. Este situația pe care o constata Dewey în 1902 în școlile secundare din Chicago. Caracterul livresc, eminamente informativ, izolat de viață, a fost accentuat de curentul herbartian, care s-a manifestat puternic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în contact cu realitatea - din care facem parte noi înșine, societatea noastră și moștenirea noastră culturală 27. Macdonald a pus în discuție, cu vehemență, „supremația structurii bazate pe discipline” în constituirea curriculumului. Dar critica sa nu a ocolit nici orientările psihologizante și sociologizante, considerându-le extremiste, și a propus o a treia poziție, care s-ar putea obține prin sinteza lor. În ce mod s-ar putea realiza o atare sinteză? După Macdonald, ar fi vorba despre „raționalizarea” unui curriculum în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
subiectul. Este descurajant și penibil să eziți atunci când interlocutorul întreabă primul: „Despre ce doriți să discutăm? Ce anume vă interesează?”. Evitați întrebările: închise („Sunteți sau nu de acord cu...?”), complicate sau stufoase, de tip vamă („Ce aveți de declarat?”), complicate, psihologizante („Ce ați simțit când...?”), pasive („Cum comentați...?”), în oglindă (a repeta interogativ o parte din afirmația interlocutorului). Atenție: în unele situații, această reluare, cu scopul de întărire, sporește încrederea și empatia între parteneri. O nuanță de uimire, de admirație etc.
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, Întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, În acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă În legătură cu verbul aramean scheqar, „a Înșela”. Iuda Iscariotul ar Însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând de la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mărturisit al eseurilor reunite în Aspecte din civilizația engleză era acela de a schița „fizionomia civilizației unui mare și vechi popor” pentru a oferi modele. Comentariul, o istorie a ideilor, bazată pe o bogată documentare, trimite mereu la un fundament psihologizant: constante ale mentalității unui neam sunt urmărite în manifestările spiritului, în organizarea civică. Prin prisma instinctului de libertate individuală, cea mai caracteristică însușire a anglo-saxonilor, se examinează modalitățile de intervenție a statului, bisericii, școlii, confruntate cu o necesitate organică: respectul
BOTEZ-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285832_a_287161]
-
avînd datele autorului său); de cealaltă - imaginea muzicianului siberian Ygor, autor al unei compoziții muzicale „barbare” („Victoria sălbatecă“) prin care îl răvășise și îl transformase interior pe „Dori” în timpul unui stagiu parizian. „Plîngerea către Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub străluciri cosmopolite nostalgii ale naturii sălbatice de pe fluviul Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]