91 matches
-
Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din care s-au păstrat fragmente), lua asupra sa ceva din acest duh sarcastic, incisiv. Lirismul și tendința psihologizantă domină și în prozele antologate, în 1940, în Vulturul albastru (efuziunile, locvacitatea fiindu-i amendate autoarei, în revers). Pagini de monolog sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
una din căile cele mai moderne, atunci, era perspectiva endocrină. Enorma cantitate de fapte clinice, tezaurul descoperit în cazuistica endocrino-psihologică, a întărit convingerea existenței suportului biochimic în bolile psihice. Etapa istorică a coincis cu apariția altor concepții, cu interpretări excesiv de psihologizante. Respingând nu realitatea faptului psihologic, ci simplismul unor interpretări subiective, neconcludente și neproductive, opera profesorului Parhon derivă din fapte de observație sau de experiment. Această școală a fost, în esența ei, un laborator, și nu o doctrină. Opera vastă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1967 cu volumul de proză Zidul. Mai e prezent în „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, în presa locală din Caransebeș și Cluj. În povestirile din Zidul V. adaptează tipologia „sucitului” la mediul muncitoresc, îmbinând proza cu tematică industrială cu una vag psihologizantă. Situația epică repetată în majoritatea scrierilor este următoarea: „sucitul” (aici un muncitor atipic) are o primă tresărire a conștiinței, o primă intuiție a unor emoții puternice, dar independente într-o oarecare măsură de sine, în momentul îndrăgostirii (O picătură de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
2,6. Mai exact, Anticristul ar fi Biserica septentrională, alcătuită din cei care, prin faptele lor, îl neagă pe Cristos, cea din care se va naște Anticristul de la sfârșitul veacurilor. Rezumat și concluzie Eshatologia augustiniană este profund eclezială, demitizată și psihologizantă. Caracterul eclezial se referă la faptul că o bună parte a scenariului tradițional trece, o dată cu Augustin, în registrul ecleziologiei: realitatea eshatologică poate fi înțeleasă din activitatea de zi cu zi a membrilor Bisericii. O lectură atentă a „micilor apocalipse” cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revoluție semantică” înfăptuită de Origen și dusă la bun sfârșit de Augustin, cu complicitatea, trebuie spus, a lui Victorin de Poetovio și a donatistului Tyconius. Această viziune, pe care am putea‑o numi fie metafizică, în cazul lui Origen, fie psihologizantă, în cazul lui Augustin, conferă Anticristului un sens cu mult mai abstract și cu mult mai general, în care oricine se poate recunoaște de acum înainte: în momentul în care Origen identifică „pseudo‑Cristosul” cu oricare „sens denaturat” al Bibliei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar revine la revista din Târgu Mureș. Debutează în 1966, la „Steaua”, iar editorial în 1973 cu volumul de povestiri Așteptând în liniște. Mai colaborează la „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „22” ș.a. Nume de referință în proza psihologizantă a „promoției ’70”, S. intră în atenția criticii chiar de la prima carte. Proza din Așteptând în liniște e „comprimată, învăluitoare și febrilă, realistă fără adjective, dramatică fără scrâșnete inutile, subtilă pentru că e simbolică dincolo de aparența aridă a cotidianului” (Dan Culcer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
și dintr-un alt motiv: ele explică întrucâtva maniera în care se realizează "întregirea" amintită anterior. Socotind că psihologia ar putea fi interpretată în cazul lui Dilthey ca "un mediu al criticii rațiunii istorice", Schnädelbach vorbește chiar despre o "variantă psihologizantă a filozofiei transcendentale"104, ceea ce totuși, dacă ținem cont măcar de dinamica viziunii lui Dilthey, precum și de mutația profundă adusă de istoricizarea conștiinței, ni se pare prea puțin spus. Pe deasupra, mai trebuie subliniat faptul că o cunoaștere a faptelor istorice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Wilhelm Wundt) doar disciplina cuprinzătoare care are în competență științele spiritului sau nu cumva, și chiar în primul rând, mediul criticii rațiunii istorice înseși. În cel de-al doilea caz în favoarea căruia pledează multe pasaje -, Dilthey ar reprezenta o variantă psihologizantă a filozofiei transcendentale, abia aceasta înlesnind apoi, la rândul ei, stabilirea diferenței dintre psihologie ca știință particulară și știința spiritului în sens hermeneutic." Totuși, observă în continuare Schnädelbach, "la Dilthey granițele dintre filozofie și psihologie sunt estompate, iar pentru a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
era o reîntoarcere conservatoristă la scolastică. Impresia a fost accentuată de recomandările metodice ale lui Harris, care considera că tehnici precum recitările și memorările mecanice pot „deschide” și „lărgi” ferestrele sufletului. Mutând accentul pe metode și discipline, Harris abandona direcția psihologizantă anterioară. Rigorismul și magistrocentrismul scolastic au fost resuscitate. Este situația pe care o constata Dewey în 1902 în școlile secundare din Chicago. Caracterul livresc, eminamente informativ, izolat de viață, a fost accentuat de curentul herbartian, care s-a manifestat puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în contact cu realitatea - din care facem parte noi înșine, societatea noastră și moștenirea noastră culturală 27. Macdonald a pus în discuție, cu vehemență, „supremația structurii bazate pe discipline” în constituirea curriculumului. Dar critica sa nu a ocolit nici orientările psihologizante și sociologizante, considerându-le extremiste, și a propus o a treia poziție, care s-ar putea obține prin sinteza lor. În ce mod s-ar putea realiza o atare sinteză? După Macdonald, ar fi vorba despre „raționalizarea” unui curriculum în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
degrabă a unei părți din ierarhia sa) între acceptarea unor părți inter pretabile din viața și activitatea Părintelui Arsenie Boca : bilocația (prezența simultană a unei persoane în locuri diferite), fenomene „energetice” (lumini, căldură raportate în jurul mormântului), teme picturale necanonice, dimensiunea „psihologizantă” a scrierilor sale. Există și se manifestă cu putere dorința fierbinte a pelerinilor de a crede, de a se atașa de un „regim devoțional” mai intens, mai plin de emoție, de figura unei personalități pe care o pot înțelege. Ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, Întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, În acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă În legătură cu verbul aramean scheqar, „a Înșela”. Iuda Iscariotul ar Însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
trebuie subordonate judecății estetice de valoare, fundament și rațiune de existență ale tuturor celorlalte: „Valoarea critică a operei de artă este condiționată de complexitatea ei axiologică, de totalitatea valorilor pe care le înglobează, polarizându-le în jurul valorii estetice”. Combătând critica psihologizantă, „subiectivă”, C. scoate opera de artă de sub dominația gustului individual, care nu poate fi decât o expresie a accidentalului, și pledează pentru judecarea acesteia în funcție de propriile norme interioare, ce au o existență obiectivă; simpla emoție psihologică, prezentă în momentul lecturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
rămâne doar o ipoteză, la fel cum se întâmplă cu o altă așteptare pe care o am: cred că „mentalitățile” vor deveni un factor important la nivelul explicațiilor populare ale stării societății. Nu mă refer însă la mentalități în sensul psihologizant al anilor ’20-’30, ci în sensul de valori sociale, de moduri de a gândi și de a face construite social, cel cu care operează teoriile modernizării, neomodernizării și postmodernizării. Într-un fel acesta este și sensul în care Monica
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
anii ’40 -, implicând și registrul politic, cu tipologii simbolice: Gavroche - puștiul care moare într-o încăierare cu „forțele reacționare”, comunistul Orban, arogantul Nicky, superba Mara, agresivul Gogoloi ș.a. Dincolo de unele schematizări tipologice și conflictuale, S. practică un fel de teatru psihologizant, încadrându-se în dramaturgia poetică, unde sunt abordate deseori situații-limită, dar cu o ironie fină, cu mult umor, pe filiera Tudor Mușatescu - Victor Ion Popa - Mihail Sebastian. SCRIERI: Meteoritul de aur, București, 1955; Pisica din Baskerville (în colaborare cu Andy
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
din studiile unor esteticieni germani (Fr. Th. Vischer, J. Wackernagel, Ed. von Hartmann, G. Th. Fechner ș.a.). Revendicându-se din estetica hegeliană, cartea lui B. nu i se subordonează întru totul. Concepția ei, înrâurită de Fr. Hebbel, ține de curentul psihologizant - ilustrat de teoreticieni ca Fechner, J. Volkelt ș.a. -, potrivit căruia un adevăr estetic trebuie verificat întotdeauna prin legile psihologiei. Metoda, în argumentația lui B., este aceea inductivă, cu exemplificări din literatura universală și din cea română. Teoria dramei... a trezit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
încă mai expliciți: "Cronicile literare, tocmai prin mularea lor pe obiect (un obiect constrângătoră, oferă imaginea aceleiași pendulări rodnice între diversele moduri de înțelegere repudiate teoretic." Și Grigurcu exemplifică (prin citate copioaseă: Vladimir Streinu ne previne asupra pericolului interpretărilor critice psihologizante. Or, comentând Remember și Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale, trasează prozatorului "un portret adânc făcut din incizii psihologice"; promotorul criticii estetice introduce în comentariu criteriul istoric (scriind despre Constant Tonegaruă. În al doilea rând, Grigurcu năzuiește spre
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
s-au părut, în asocierea lor bizar-cronologică, pe un interval de cinci decenii, absolut remarcabile. Vorbeam acolo despre o "legătură" simbolică, realizată între "două Americi". Seize the Day surprinde o societate americană în expansiune economică, focalizîndu-se pe un discurs narativ psihologizant, în timp ce Ravelstein sondează universul intelectual din jurul globalizării, cosmopolit și decadent, înclinat spre confuzia axiologică. Recenta publicare a prozei scurte a lui Bellow (desigur, la aceeași editură Polirom!), Collected Stories/ Filiera Bellarosa și alte povestiri, mă convinge pe deplin că acest
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Doris Lessing ar fi părut ca romancieră înzestrată de destin cu șansa unor epifanii singulare. Romanele propriu-zise nu confirmă totuși, în plan psihologic, ipoteza de mai sus. Cu toate că investigația de adîncime nu lipsește din ele (exegeții descriu chiar o "etapă psihologizantă" a scrisului lui Lessing), personajele nu revelă mutații majore de identitate, așa cum ai aștepta de la un autor care s-a familiarizat, volens-nolens, cu subtilitățile mentaliste și comportamentale ale omului plasat în geogra fii exotice și istorii neobișnuite. La nivelul întregii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și-a făcut, cale de două romane, un proiect, se pare, din condiția emigrantului. Mai întâi, ea a survolat lumea traficanților de carne vie, în romanul Un an în Paradis (2005). Spun survolat, pentru că scriitoarea nu plonja decisiv în cavități psihologizante, și nu insista îndeajuns pe realitățile interioare, preferând o narațiune dinamică, cu miza pe șocul poveștii. Noul ei roman, Kinderland, prezintă un fenomen la fel de tragic: condiția copiilor părăsiți de părinții plecați la muncă în străinătate. Cristina Dumitrache, la numai 12
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
naratoare. Altceva ia prim-planul. Anume, lumea celor care nu cuvântă. Episoadele cu bobocul de rață din Un an în Paradis sau cel cu puii de rândunică din Kinderland sunt drame ale tăcerii din universul mic, totdeauna destinate unor funcții psihologizante, de suprapunere a destinelor în oglinzi simbolice. Detaliile, anecdotice și teatrale prin excelență (lipitoarea, aricii, răzbună- rile, jocul măștilor paterne etc.), fixează amănuntul tulburător. Mai e ceva, de respirație rusă: credința că oamenii sunt buni. Sonia crede despre Pavel că
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
E în afară de orice îndoială că vinovatul sînt eu." Povestea e despre doi oameni care "se cer", una din ei soția vinovatului mărturisit din capul locului. Pagină după pagină înaintează, cu tenacitatea pe care au pus-o în angoasele lor toți psihologizanții răstimpului pe cît de jovial, pe-atît de isteric dintre războaie, o obsesie. Obsesia unui adulter care nu se produce, și a cărui eventualitate neconfirmată zdruncină temelia unei familii care are, vezi bine, nevoie de un schelet în dulap. Cîtă luciditate
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
romanul de față). El a suspendat lucrul pe care l-a reluat abia în 2003, ducîndu-l la bun sfîrșit, după cum se vede, cu febrilitate. Introspecția despre care vorbeam nu sfîrșește în "autismul" literar al promoțiilor de prozatori cu obsesia "detaliului psihologizant". Dimpotrivă, prin medierea introspecției, Victor Iancu elaborează un roman deschis - ce poate fi citit deopotrivă ca parabolă a dictaturii (roman politic) ori ca dramă etică (roman al dilemelor morale). Instrumentele de construcție ale postmodernității nu sînt străine scriitorului. Aș spune
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
mult, nu se știe de nu ajungea în închisoare ori ar fi fost ostracizat pentru ,atitudine mic-burgheză, dușmănoasă statului socialist". Dicționarul Enciclopedic Român din 1966 îl menționează totuși, deși se scrie că romanele sale (Femei, Accidentul, Orașul cu salcâmi) sunt ,psihologizante" (nu era bine!), dar dramaturgia este lăudată (Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră) pentru că ,relevă setea de puritate a oamenilor în cadrul societății burgheze"... ,satirizează moravurile marii burghezii afaceriste" etc. Sub o asemenea încărcătură, dacă nu venea anul
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
luat ceea ce fiecare dintre ei considera că e mai solid în istoria precomunistă a romanului și indeniabil în ochii înșiși ai autorităților. Nu au fost avute în vedere la început, firește, marile experiențe romanești ale secolului XX și nici prozele psihologizante sau fantastice tipărite la noi sau în alte părți ale Europei necomuniste. Un model la îndemînă putea fi Balzac (sau proza românească de tip balzacian), căci explicarea personajelor prin mediul lor de formare și de viețuire părea să ilustreze mulțumitor
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]