KorAP: Find »[drukola/base=psihopată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

92 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

cer luate în considerare. În acest sens, s-a vorbit de persoane anormale, particulare, accentuate, de „probleme ale personalității”. Deja Schneider făcea distincție între „personalitățile anormale”, ce reprezintă o variație statistică a normalității - ca stil, manifestări, comportament, tipologie -, și „persoanele psihopate”, la care nu mai e vorba de o variație statistică, ci de o altă realitate antropologică. Mai complexă e situația în care, de-a lungul timpului sunt perioade destul de largi de compensare sau decompensare, ce pot fi puse pe seama caracteristicilor

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
impulsivul, excentricul, mincinosul, antisocialul și certărețul. Kreschmer a descris persoanele anormale, în funcție de forma corporală și bolile psihice fundamentale tot într-un număr finit de tipuri, esențiale fiind schizoidul, cicloidul și epileptoidul. Schneider a descris amănunțit zece clase tipologice de persoane psihopate, care au ghidat tipologia medicală a tulburărilor de personalitate din clasificările ICD. Acestea sunt: hipertimicul, depresivul, nesigurul de sine, fanaticul, apaticul (lipsit de stimă de sineă - instabilul afectiv, explozivul, abulicul, astenicul. Cu excepția situației în care accentul a fost pus pe

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
apropiate, astfel că această populație cazuistică descrie și circumscrie pregnant o problematică. Este demersul sintetic prin care particularitățile sau descrierile eroilor tipici se precipită în jurul unui centru de acumulare, organizându-se printr-un „aer de familie”. În esență, tipologia persoanelor psihopate a lui Schneider e construită, după principiile cazului ideal și ale cazului tipic exemplar, ale prezentării unor centre de acumulare, ale unor variante de tipologie umane. Schneider nu are o sistematizare ordonată de principii organizatoare care să conducă în mod

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
prototipică în circumscrierea categorială a tulburărilor de personalitate e înrudită până la un punct cu această tradiție, dar ea ține cont și de o perspectivă medicală. Tipologia recentă medico-psihiatrică a tulburărilor de personalitate. Categoriile prototipice Schneider a adoptat ideea că persoanele psihopate nu reprezintă o boală, ci sunt variante antropologice extreme, și aceasta deoarece aderă la ideea că spiritul nu se poate îmbolnăvi, ci doar corpul. Totuși, inspirația medico-psihiatrică a celei mai mari părți a tipurilor sale e evidentă. Odată cu orientarea neokraepeliană

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
lui Checkley, sistematizat de Hare, constând din 20 de itemi. Nu e propriu-zis un interviu. Itemii prevăzuți sunt evaluați între 0 și 2, scorul maxim final fiind de 40. Scala are două subscale (factorsă: prima se referă la caracteristicile personalității psihopate, iar cea de-a doua, la comportamentul deviant. Un interviu special și într-un fel unic ce evaluează ansamblul personalității din perspectiva trăsăturilor, este: • Structured Interview for the Five-Factor Model of Personality (SIFFM; Trull și Widiger, 1997Ă, modelat după NEO

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
frecvent de asemenea în clusterul C, dar și în B. TP depresivă a fost introdusă în DSM-IV ca un diagnostic de cercetare, pentru o eventuală adoptare ulterioară. Descrierea unei personalități depresive este veche și acest tip a figurat printre personalitățile psihopate ale lui SCHNEIDER. În ultimul timp se discută mult asupra diferențierii între distimie și TP depresivă, între aceasta și normalitate, despre consistența internă a tipului și diferențierea de alte tipuri. TP depresivă, în măsura în care e acceptată, se corelează bazal atât cu

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Edited by GRUNEBAUM H, CHRIST J, Boston, MA, Little Brown, pp. 293-308 PARTEA III REPERE DISSOCIALE ȘI MORALE ÎN PATOLOGIA PERSONALITĂȚII Capitolul 13 PROBLEMA PSIHOPATIEI Perspectiva istorică Tulburarea de personalitate antisocială și psihopatia după CLECKLEY Domeniul de caracterizare al persoanei psihopate și subtipuri de psihopatie Comportamentul dissocial și psihopatia în perspectivă dimensională Aspecte etiopatogenetice în dezbaterile actuale privitoare la psihopatie 1. Perspectiva istorică Toate culturile au recunoscut și identificat anormalitatea unor oameni caracterizați prin criminalitate realizată cu sânge rece sau comportament

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-se și în câmpul larg al conceptului actual de „psihopatie”, alături de criminalitate. Sistematica psihiatrică a lui KRAEPELIN (citat de MILLON și colab., 1998Ă preia această tradiție și în diverse ediții ale tratatului său de psihiatrie sunt descrise stările și personalitățile psihopate ca expresie a degenerescenței și în corelație cu celelalte boli psihice. În 1899 stările psihopate sunt descrise ca forme de degenerare împreună cu obsesiile, impulsurile patologice și perversiunile sexuale. În ediția din 1904 sunt identificate patru tipuri de persoane ce se

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
lui KRAEPELIN (citat de MILLON și colab., 1998Ă preia această tradiție și în diverse ediții ale tratatului său de psihiatrie sunt descrise stările și personalitățile psihopate ca expresie a degenerescenței și în corelație cu celelalte boli psihice. În 1899 stările psihopate sunt descrise ca forme de degenerare împreună cu obsesiile, impulsurile patologice și perversiunile sexuale. În ediția din 1904 sunt identificate patru tipuri de persoane ce se corelează cu actualul concept de psihopatie: mincinosul patologic și escroc, criminalul impulsiv, criminalul profesional și

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
obsesii și devianță sexuală. Celălalt grup se caracterizează prin tulburări comportamentale incluzând: excitabilul, instabilul, impulsivul, excentricul, mincinosul și escrocul, antisocialul și certărețul. Punctul de vedere opus e cel a lui SCHNEIDER (citat de MILLON și colab., 1998Ă care consideră personalitatea psihopată ca variantă extremă a anormalității persoanei care, din această cauză, suferă și îi face și pe alții să sufere. Deși comportamentul delictual și criminal e frecvent în multe cazuri, el nu reprezintă o regulă. Prin ele însele, personalitățile psihopate nu

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
personalitatea psihopată ca variantă extremă a anormalității persoanei care, din această cauză, suferă și îi face și pe alții să sufere. Deși comportamentul delictual și criminal e frecvent în multe cazuri, el nu reprezintă o regulă. Prin ele însele, personalitățile psihopate nu ar fi boli psihice dar sunt răspândite în populația generală, unde pot ocupa poziții sociale importante, putând fi și creative. În fața legii, răspund de faptele lor. Din cele 10 tipuri descrise nici unul nu e centrat doar pe comportamentul antisocial

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
poziții sociale importante, putând fi și creative. În fața legii, răspund de faptele lor. Din cele 10 tipuri descrise nici unul nu e centrat doar pe comportamentul antisocial, violent, criminal. În prima jumătate a sec. XX s-a extins preocuparea față de persoanele psihopate sau grav anormale, cu serioase probleme de comportament social, care perturbă viața socială (MILLON și colab., 1998Ă. A apărut chiar termenul de „sociopatie”. În istoria problemei sunt incluși - citați de aceiași autori - BIRNBAUM, PARTRDIGE, HENDERSON, totul culminând cu lucrarea lui

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
și comentat un anumit tip de persoană anormală din seria etichetată ulterior ca personalitate antisocial-sociopată. Decupajul tipologic făcut de CLECKLEY este unul particular și nu acoperă decât o parte din ceea ce s-a comentat până atunci și ulterior ca persoană psihopată. Profilul simptomatologic este descris pregnant, utilizându-se prezentări de cazuri convingătoare. E prezentat un tip de om activ și deseori performant în societate dar care are importante deficiențe în relațiile interpersonale și în respectarea normelor sociale și morale, un om

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
decuparea și cercetarea unui tip pregnant relativ ușor de identificat, dar mai mult în manieră intuitivă, cu minime criterii operaționale. De asemenea, lipsește plasarea sa într-un context, într-un cadru mai general al tulburărilor de personalitate, al tradiționalelor personalități psihopate pentru a se evidenția trăsăturile comune și diferențele față de alte tipuri. Importanța istorică a demersului lui CLECKLEY constă în faptul că a atras atenția asupra psihopatului ca persoană care este în același timp delictuală - o problemă juridico-psihiatrică, deficientă psihologic în

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
psihopatul CLECKLEY acoperă trăsături prezente la mai multe categorii de tulburări de personalitate pledează pentru o abordare mai mult dimensională decât categorială a acestuia, deși inițial el a fost descris în stil categorial. 3. Domeniul general de caracterizare a persoanei psihopate și subtipuri de psihopatie Dincolo de unele tipuri ce beneficiază de descrieri prototipice politetice precum TP antisocială sau de psihopatul CLECKLEY - HARE, există un consens actual de circumscriere a unui domeniu de manifestare aberantă a unor personalități anormale cu important impact

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
eventuală. În raport cu descrierile prototipice categoriale a tulburărilor de personalitate, constructul psihopatiei este însă cel mai larg și mai vag, asemănându-se cu clusterele din DSM-IV. Subtipuri de psihopatie. În măsura în care se acceptă un domeniu de agregare - sau un cluster - a persoanei psihopate - distinctă de TP antisocială-dissocială sau de alte tipuri categoriale, apar în discuție și variante sau subtipuri ale acesteia. Ele au fost comentate mai ales din perspectiva populației penitenciare, a celor ce au comis infracțiuni grave, care au ajuns în locuri

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cu criminalul, persoane impulsive, cu unele trăsături antisociale Persoane traumatizate (abuzateă care ucid rudele abuzatoare sau alte persoane (de exemplu, cei care ucid pentru a face rost de droguriă și care manifestă remușcări Criminali impulsivi, fără psihopatie Ucigașii cu trăsături psihopate clare, care ucid „pe cei ce le stau în cale” Psihopații dornici de putere, care ucid când sunt „încolțiți” Psihopați care își planifică acțiunile, nemiloși și egocentrici Ucigași psihopați ce comit crime multiple cu sânge rece Criminali psihopați ce își

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
tip, descrierea detaliată de cazuri prototip ca un contrabalans față de simpla circumscriere a categoriei prototipice în manieră politetică, prin enumerarea unui număr de criterii. 4. Comportamentul dissocial și psihopatia în perspectivă dimensională TP antisocială, psihopatia CLECKLEY și în general persoana psihopată în înțelesul actual au fost analizate și din perspectiva sistemelor dimensionale de evaluare a personalității. Corespunzător modelului celor cinci mari factori (FFMĂ, WIDIGER (WIDIGER, LYNAM, 1989Ă analizează cum psihopatul identificat prin PCL-R HARE se caracterizează printr-o redusă agreabilitate - antagonism

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
actuale în discuția despre psihopatie constă în investigarea și evidențierea parametrilor biologici ai acestei tulburări. Există în prezent multe date directe și indirecte care atestă rolul important jucat de genetică (McGUFFIN, 1998Ă în criminalitate în general și în cazul personalităților psihopate în special. Transmisia se face mai ales în linie masculină, de la tată la băiat. Deși există un consens asupra transmisiei genetice, studiile riguroase sunt dificile datorită faptului că „definirea” psihopatiei este destul de vagă și polimorfă. Cercetări s-au făcut mai

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
dar ar fi de preferat o cazuistică formată din „nucleul tare” al acesteia, care constă în Factorul I. Genetica poate interveni indirect prin favorizarea unor factori temperamentali. KAGAN (1994Ă a descris un „temperament dezinhibat”, transmisibil genetic, ca precondiție a persoanei psihopate și criminale. În aceeași direcție pledează și cercetările lui EYSENCK și CLONINGER. Sindromul hiperkinetic (atention-deficit/hiperactivity disorder - ADHDĂ joacă un rol, căci studiile prospective indică faptul că o treime dintre pacienți dezvoltă tardiv criminalitate (WEISS & HEATMAN, 1993, WEST & FARRINGTON, 1973Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
și reproduse. Dezordinea în logica pedepselor și recompenselor poate conduce la devalorizarea semnificației sancțiunii sociale. Oricum, familia e mediatorul fundamental între individ și societate, inclusiv în cazul psihopatului. Dacă fundalul biologic predispus se asociază cu modelul educațional familial negativ, structura psihopată a persoanei e favorizată. LYKKEN (1988Ă a propus chiar necesitatea de a se acorda în orice familie o competență pentru creșterea și educarea copiilor, deoarece foarte multe familii naturale nu au o competență corespunzătoare în acest sens, fapt ce duce

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
multe familii naturale nu au o competență corespunzătoare în acest sens, fapt ce duce la amplificarea fenomenului, la creșterea comportamentelor de tip sociopatic. Factorii socio-culturali joacă și ei un rol în structurarea și în manifestarea psihopatiei. Multe aspecte ale manifestărilor psihopate pot fi acceptate sau chiar valorizate în unele tipuri de societăți, în unele situații sociale sau roluri sociale. Persoane ce întrunesc majoritatea criteriilor pentru psihopatie pot ajunge personaje marcante ale unor revolte populare, mercenari sau eroi militari, teroriști, protestatari pregnanți

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de 2500 ani, limbajul curent a sedimentat o serie de cuvinte și expresii care indică o modalitate particulară de manifestare a omului în societate și care se potrivesc cu ceea ce tradițional s-a înțeles prin tulburare de personalitate sau personalitate psihopată. Ele nu definesc tipuri de oameni, și nici categorii de comportament, dar reprezintă un check-list de aspecte ale modului de a fi al oamenilor. Acestea ar putea fi inventariate dacă se aplică, mai mult sau mai puțin, la persoane care

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535

are un atașament nesigur față de persoanele carei oferă îngrijire. Crittend (1985) a descoperit că toți copiii abuzați și neglijați au prezentat atașament nesigur față de părinții lor. Naeslud et. Al (1984ă a studiat atașamentul la copiii de un an ai mamelor psihopate. Ei nu au găsit diferențe semnificative în tipul de atașament dintre copiii mamelor psihopate și cei ai mamelor din grupul de control. Totuși a găsit o frecvență semnificativ crescută a atașamentului anxios la copiii cu mame schizofrenice. Atașamentul între părinți

Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
toți copiii abuzați și neglijați au prezentat atașament nesigur față de părinții lor. Naeslud et. Al (1984ă a studiat atașamentul la copiii de un an ai mamelor psihopate. Ei nu au găsit diferențe semnificative în tipul de atașament dintre copiii mamelor psihopate și cei ai mamelor din grupul de control. Totuși a găsit o frecvență semnificativ crescută a atașamentului anxios la copiii cu mame schizofrenice. Atașamentul între părinți și copii apare ca un fir invizibil între ei. Acolo unde părinții și-au

Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]