1,107 matches
-
sociale) și o formă mai specifică, fobia socială situațională (de frica de a vorbi în public). Hoffman și colegii săi (1999) au constatat că aproape jumătate din adolescenți suferă de fobie socială generalizată care are forme mai severe și entități psihopatologice mai grave decât fobia socială situațională. Prevalență și comorbidități Se estimează că prevalența fobiei sociale se situează între 3 și 13% din populație. Totuși, la copii, este mult mai scăzută (1-2%; Beidel, Turner & Morris). Conform unui studiu clinic, 27% dintre
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
-anorexia. Alte grupări se pot alcătui, cum sunt cele ale lui Engel (1967, modificate după Heim, 1966 a, b); Afecțiuni psihogene (fenomene psihice primare fără sau numai cu implicare imaginară a corpului): -simptome de conversiune; -reacții ipohondrice; -reacții la stări psihopatologice. Afecțiuni psihofiziologice (reacții somatice în cel mai larg sens, declanșate de factori psihici): -simptome fiziologice însoțind stările emoționale și tulburările afective; -tulburări organice induse de stresul emoțional. Afecțiuni psihosomatice în sens restrâns (tulburări somatopsihice - psihosomatice) cu următoarele caracteristici: -debut la
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
psihologice a durerii se înscriu diverse teste de evaluare care urmăresc: starea psihologică a pacienților cu durere cronică, coroborând cu diagnosticul, înțelegerea personalității și aplicarea programului terapeutic, evaluarea stării de anxietate - depresie, (testul Hamilton, Spielberger, Montgomeri, Zigmund și Snaith) starea psihopatologică prin testul Minnesota (Multiphasic Profil Inventory), chestionar de personalitate și de apreciere a durerii cronice, realizând și o tipologie pentru durerea cronică; starea psiho-comportamentală - testul Coping de analiza bio-psiho-socială - chestionar de strategie pentru adaptarea la durere. Din studiile clinice și
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
reîncarnarea Sfântului Ilie, afirmație care se bazează pe unele declarații ale contemporanilor, redate în Evanghelii. I.4. Distincția Spiritualitate-Psihologie sau de la Geniu la Nebunie Se cuvine să amintim că aspectele de mai sus nu trebuie să fie confundate cu fenomenele psihopatologice, unde aceste interferențe sunt perturbatoare pentru individ, iar nu echilibrante. Ne referim aici la halucinațiile din schizofrenii, la crizele epileptice, la fenomenele conversivdisociative (isteria - tulburare psihică caracterizată prin simptome care mimează alte afecțiuni, într-un context demonstrativ; mimarea poate să
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
mescalină etc.) sau induse de consumul colectiv al unor agenți de dependență (Cannabis indica) au fost, la fel, îndepărtate. În aceste condiții, cercetătorii s au axat pe situațiile de evocări sau memorii inedite, de “deja vu”, “deja connu” total inexplicabile psihopatologic. O altă motivație a unor investigații pe problematica reîncarnării a constituit-o studiul trăirilor persoanelor resuscitate după moartea clinică (near death experience - NDE). Ne referim aici la cercetările efectuate de Elisabeth Kübler-Ross, de Raymond Moody, Kenneth Ring și Stanley Dean
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
vede binele, să urmeze totuși răul”. * „Rațiunea necorectată de instincte e la fel de rea ca și instinctul necorectat de rațiune.” (S. Bütler) Îmbinarea dintre aceste două planuri sufletești alcătuiește, de fapt, omenescul. Separarea lor categorică așa cum o Întîlnim În unele situații psihopatologice - duce fie spre o existență aridă, excesiv de abstractizată (și implicit dezumanizantă), fie spre una afectivizată, dominată de afecte și de tendințe biologice primare. * „Leacul pentru orice durere este răbdarea.” (P. Syrus) Bineînțeles, nu numai pentru faptul că trecerea timpului atenuează
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
scuze sau de Încurajări pentru acele tendințe ale unora dintre noi de a trăi mai mult În delăsare, În păcat sau În ilegalități de tot felul. Defectele sufletești nu reprezintă, În majoritatea lor - excepție făcând doar oamenii aflați În situații psihopatologice evidente, cu substrat ereditar verificat -, decât achiziții comportamentale, produse În condiții de viață defavorabilă sau sub influența unor modele de conduită negative, Întâlnite la unii dintre semenii noștri. O radiografiere a conținutului proverbelor, făcută mai ales din perspectivă psihologică, dar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
opuse, care se contrazic; În plan volițional, se manifestă prin coexistența În comportamentul persoanei a unor tendințe de acțiune contradictorii, care se exclud reciproc. Evident, toate aceste forme de ambivalență exprimă mai mult situații de viață liminale sau chiar stări psihopatologice.) Cine știe mult greșește mult. (Pentru că adâncirea cunoștințelor obținute Îi permite să evalueze lucrurile și situațiile realității din variate perspective, ceea ce presupune Însă sacrificarea frecventă a unor ipoteze, explicații și soluții, În favoarea altora.) A mânca cu gura altuia. (Când trebuie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
foarte puțin, deși - așa cum foarte frumos spunea Constantin Noica - „Înfrânții Își educă Învingătorii”. Într-adevăr, gloria Învingătorului n-ar fi existat dacă Învinsul n-ar fi avut valoare. Μ Fiecare om - exceptându-i, desigur, pe cei aparținând unor categorii ale psihopatologicului - este o promisiune, deoarece fiecare poartă În sine un potențial de devenire, de evoluție prin sine, prin propria voință de a se Întregi mereu ca ființă În lume. Căci ce ar fi totuși omul dacă nu și-ar găsi, până la
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de sacrificiu, viteaz și inteligent. Diferite ca factură sunt câteva romane apărute în foileton, Altare dărâmate („Drapelul”, 1909-1910), scriere didacticistă despre dragoste și prejudecăți sociale în lumea unui sat bănățean, Carnetul lui Radu Roman („Cosinzeana”, 1923-1924), încercare eșuată de analiză psihopatologică ș.a. Accidental, G. abordează și genul dramatic (O noapte la Oituz). În scrisul lui se observă efortul, remarcabil, de a abandona regionalismul tematic și lingvistic într-un moment în care acesta era încurajat și prețuit. SCRIERI: Japonia, Lugoj, 1905; În
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
legitimă gelozie. Mica noastră literatură ar fi înscris o pagină de mare glorie dacă ar fi avut norocul ca Istrati să scrie în limba natală. POMPILIU CONSTANTINESCU Într-un veac de deshidratare, de anxietate, care ia toate aparențele unei clinici psihopatologice, Panait Istrati a fost un om viu, un om adevărat, un autentic. [...] Cu o energie oarecum plebeiană, de veșnic răzvrătit, s-a exprimat întreg, fără sfială și fără rușine. A făcut profesiune de om, în timp ce se face din ce în ce mai mult profesiune
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
provoca, mergând pe ideea „se mai întâmplă, ce mare lucru că i-am dat câteva palme”. Bazându-se pe literatura clasică relevantă a violenței familiale, N. Mitrofan (2003) prezintă și alte tipologii ale părinților agresivi, stăruind asupra variabilelor psihologice și psihopatologice, cum ar fi contrastul dintre impulsivitate și timiditate, inteligență și infirmitate fizică, frustrare, depresie și nevoia de afirmare. Cred că este potrivit aici să ne reamintim deosebirea dintre violența normală (trasul de păr, lovirea palmelor cu bățul etc.) și cea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
desigur mama.) În timp, respectivele imagini se consolidează în subconștient și determină interacțiunile cu cei apropiați, în speță cu membrii familiei. Relațiile obiectuale interiorizate în trecut se vor proiecta mereu în prezent, în interacțiunile din familie. Dacă „zestrea” mental-emoțională este psihopatologică, ea va produce grave tulburări în mediul familial. Multă vreme, scena terapiei americane - și nu numai - a fost dominată de psihanaliză. Precizez însă că terapia familială de această factură este totuși ceva diferit, ea operând cu modelul interpersonal (vezi 9
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dintre introiecție (trecut) și disfuncționalitatea prezentă și să găsească modalități de a suprima transferul și proiecția (inclusiv pacient-terapeut), dezvoltarea unor mecanisme mature și pozitive de apărare a eului, cum ar fi altruismul, și sublimarea în locul celor imature și negative (fantezia psihopatologică, agresivitatea etc.). 9.3.2.2. Terapia familială multigeneraționalătc "9.3.2.2. Terapia familială multigenerațională" Pe lângă preocuparea față de relațiile psihodinamice părinți-copii, soț-soție, marcate de structuri psihanalitice, această terapie se concentrează asupra sistemului familial mai larg, propunând ideea posibilității transmiterii
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
iar „biblioteca” tăinuită reflectă, asemenea unui fișier medical, aspectele degradării umane. Speranța de reînsănătoșire o insuflă pădurea verde și pământul de sub ea, „fața pământului” fiind, cum spune un pădurar, „chipul pământean al lui Dumnezeu”. Fenomene psihosociale de aceeași natură, manifestări psihopatologice ale degenerării și alienării conștiinței umane conțin și câteva romane ulterioare ale lui S. În Cina cea de taină (1984), bunăoară, acestea sunt proiectate în universul rural de la începutul erei socialiste, într-o viziune coșmarescă, halucinatorie, iar în Ochiul și
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
impune celorlalți propria sa voință ca lege. Am schițat, prin acestea, natura pulsiunilor psiho-morale ale personalității dictatorului. În formele În care orgoliul este o trăsătură constituțională, de tip dominant, a personalității unui individ, cu caracter rigid, acesta poate constitui premiza psihopatologică a unei dezvoltări anormale a personalității sale, de regulă, de factură paranoică. Orgoliosul nu ține seamă de nimeni și de nimic, În afara propriilor sale idei și sentimente. Pentru orgolios nu are valoare decât ceea ce crede și face el. Se consideră
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eului, admirate, respectate și urmate de ceilalți. 2. Tipurile imagologice negative În această grupă sunt clasificate persoanele caracterizate printr-o stare de alterabilitate a imaginii Eului personal, de forme și manifestări sau semnificații diferite. Ele sunt fie rezultatul unor alterări psihopatologice ale persoanei respective, datorită unor afecțiuni psihice diferite ca formă și gravitate, fie sunt rezultatul unor deficiențe sau insuficiențe legate de formarea Supra-Eului moral, datorate unor defecte de educație, influenței unor antimodele, carențe de educație sau afective, frustrări, conflicte, traume
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acțiuni duce, În ambele situații, la o gravă alterare imagologică a Eului, cu consecințe negative pentru persoană, fapt remarcat de ceilalți, care-i izolează sau Îi refuză. Vom prezenta În continuare cele două grupe principale ale acestor tipuri. a. Tipurile psihopatologice Imagologia tipurilor psihopatologice se caracterizează printr-o alterare a sistemului personalității acestora, având ca efect o transformare, mai mult sau mai puțin profundă, a Eului lor personal. Boala psihică, indiferent de forma și gravitatea ei, transformă individul, Înfățișarea acestuia, modul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ambele situații, la o gravă alterare imagologică a Eului, cu consecințe negative pentru persoană, fapt remarcat de ceilalți, care-i izolează sau Îi refuză. Vom prezenta În continuare cele două grupe principale ale acestor tipuri. a. Tipurile psihopatologice Imagologia tipurilor psihopatologice se caracterizează printr-o alterare a sistemului personalității acestora, având ca efect o transformare, mai mult sau mai puțin profundă, a Eului lor personal. Boala psihică, indiferent de forma și gravitatea ei, transformă individul, Înfățișarea acestuia, modul de a se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În special observarea bolnavilor psihici, notează În primul rând figura, aspectul prezentării, ținuta, conduita și tipul de comunicare al acestora. Alterările imaginii Eului au, În psihiatria clinică, semnificație semiologică, În procesul de diagnosticare a bolii. În mod egal Însă, imaginile psihopatologice ale Eului alienaților sunt și un important indiciu al transformării psiho-morale a acestora, al tulburării aparatului psihic, a sistemului personalității, datorită procesului psihic morbid. Fiecare boală psihică are o anumită imagine, care din punct de vedere medical corespunde cu forma
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihică respectivă. Dincolo Însă de aceste transformări medico-psihiatrice, trebuie să vedem și o alterare a semnificației psiho-morale a persoanei bolnavului psihic. b. Imaginile devianței În cadrul tipurilor imagologice negative ale Eului, În afara imaginilor nebuniei, trebuie semnalate și studiate imaginile devianței. Imaginile psihopatologice ale Eului sunt consecința alterărilor psihice dintre cele mai diferite ale sistemului personalității, ale Eului personal al individului. În ceea ce privește imaginile devianței, acestea nu recunosc drept cauză o alterare a personalității, ci o formă de Eu de tip deviant, ale cărei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sentimentelor morale pot avea un caracter predominant moral, apărând ca anomalii morale, care nu sunt, În mod obligatoriu și manifestări patologice. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că nu se poate face o demarcație netă Între aberațiile morale și tulburările psihopatologice ale sentimentelor morale. Diferențele dintre ele sunt numai de nuanță și de predominanță a dezordinilor morale sau psihice, dar În esența lor ele se Însoțesc, fiind În multe situații inseparabile. Vom dezvolta problema patologiei morale propriu-zise. În continuare, vom analiza
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este plăcerea de a produce durere și suferință altei persoane. Masochismul este plăcerea pe care o au unele persoane de a li se produce durere și suferință de către o altă persoană. Am menționat aceste două aspecte, Întrucât, dincolo de conotația lor psihopatologică, ele au semnificația unor aberații morale, legate de o anumită structură a Eului unei persoane. Aceasta se poate vedea În relațiile sale cu alte persoane, În atitudinea față de semenul aflat În suferință sau În alte ocazii ale vieții. Aceste aberații
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt și sursa viciilor, a abaterilor de la valorile morale, având drept consecințe „tulburările sufletești, ce Întristează și amărăsc viața nechibzuiților” (Ciceroă. Pervertirea morală este sursa tuturor tulburărilor psiho-morale, așa cum vom arăta mai departe, dar, spre deosebire de bolile sufletului, considerate ca afecțiuni psihopatologice pure, independente de persoana respectivă, tulburările psiho-morale „nu sunt provocate de vreo forță a naturii, ci ele sunt opinii și judecăți superficiale”, afirmă Cicero, pe care Însăși persoana respectivă și le produce. Remediul acestora este lupta continuă Împotriva viciului și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
există un echilibru perfect care-i conferă posibilitatea de a fi sau de a se manifesta fără să sufere. Când echilibrul se modifică, apar forme de manifestare care urmăresc să compenseze această tulburare. Fără a intra În detalii de ordin psihopatologic și rămânând În sfera Psihologiei Morale, vom admite că, În orice situație trăită a vieții, dezechilibrul interior al ființei este Întotdeauna atât sufletesc, cât și moral, Întrucât el interesează atât procesele psihice, cât și valorile morale ale Eului său. Prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]