75 matches
-
Gesturile Îi erau elocvente, bucuria revederii și-o exprima cu o fervoare greu de descris. A mai trăit câțiva ani, până În iarna anului 1991. Eram la Paris, era prima mea ieșire În Vest și, vizitându-l pe Didier Anzieu, un psihosociolog de notorietate, aflat și el la apus, i-am povestit despre mentorul meu care fusese elev al profesorilor H. Delacroix și A. Lalande (Între 1925 și 1927), frecventase cursurile lui H. Wallon (la Sorbona) și Pierre Janet, H. Piăron și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
placă”, Îmi spune, „are fir epic, nu e un text foarte experimental, are și multă psihologie și, mai ales, e despre lumea la care ții atât, lumea satului. În plus, acțiunea e plasată În perioada pe care o studiezi ca psihosociolog”. Prima impresie: e chiar roman, spre deosebire de alte „romane” Înghițite În ultimii ani; găsim aici personaje articulate, intrigă, descrieri neinventate, realism crud, limbaj deloc forțat. totul curge alert, ca viața deloc idilică a satului comunizat, cu colectiva lui, șefii lui, mari
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să-i blestem pe cei ce-mi fac rău. Dacă am puterea mamei mele? (18.05.2009) Actori pe scena tranziției Găsesc Într-un Vocabulaire de psychosociologie (ărès, 2002), un instrument util nu numai specialiștilor, elaborat de un grup de psihosociologi de la CIRFIP, asociația aceea care regrupează confrații care nu agreează experimentul de laborator și-și găsesc rostul În implicare și intervenție, o scurtă exegeză asupra actorului social, subiectul predilect al celor care pun subiectul social deasupra cercetătorului de laborator, transformându
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
-i urmeze. Suntem actori pe scena vieții Prin anii ’70 a apărut cartea profesorului Achim Mihu de la Cluj, Sociometria, care făcea cunoscută doctrina lui Moreno și În România. În alte țări din Est, inclusiv În Uniunea Sovietică, lucrările acestui original psihosociolog erau traduse, iar metodele sale mult utilizate. La noi n-a fost tradus, dar a fost un timp când tehnicile sociometrice erau folosite. În Franța, teoria și tehnicile sale, Îndeosebi psihodrama, sunt din nou În actualitate. Când a murit, În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
rigurosul domn Bârsănescu i-ar fi Închis ușa la fel de intempestiv. Această Întâlnire a două personalități total diferite trebuie interpretată și prin procesarea unei informații cunoscute În epocă: nu se prea Înghițeau reciproc. L-am pomenit adesea pe Serge Moscovici, cunoscutul psihosociolog francez de origine română. Deși a fondat o teorie frecventată astăzi de specialiștii de pe toate continentele, mă refer la teoria reprezentărilor sociale, nu a dat niciodată o definiție definitivă a fenomenului. În urmă cu câțiva ani, la un congres În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
atunci parcă absent, și a spus, ușor iritat: „N-am dat și nici nu voi da o definiție acestui proces. E prea complex ca să poată fi rezumat Într-o definiție”. Sala a izbucnit În râs, satisfăcută, unii au aplaudat, erau psihosociologi din toată Europa, din America de Sud, din Africa. Pavelcu și Moscovici, două personalități care nu s-au Întâlnit niciodată, dar au ceva În comun. Poate apartenența la incerta și indefinibila Basarabie? Nu pot Încheia aceste gânduri fără să fac, din nou
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și transmisia culturală, formarea psihologică În școli și universități, educația populară, analiza practicilor socioprofesionale, a jocului de rol. Participanții au fost invitați să-și Împărtășească experiențele privind specificitatea cererii de consultații În diferite universuri socioprofesionale, să reflecteze asupra relației dintre psihosociolog și solicitanții de intervenție din instituțiile sanitare și sociale, sectorul psihiatric, câmpul educativ, din Întreprinderi și din lumea rurală, din mediul deschis (câmpul politic, urbanism, responsabilii instituționali sau politici, domeniul artistic și cultural) privilegiind democrația participativă. Majoritatea erau psihosociologi practicieni
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dintre grupuri sau clase: reflectă imaginarul unei societăți, dar nu realitatea. În societatea mediatică, el se autoalimentează și este utilizat ca un coagulant care marchează granițele propriului grup și/sau pentru a identifica țapi ispășitori. Cuvântul acesta este utilizat de către psihosociologi ca o formă explicativă a unor comportamente observabile În câmpul psihologiei colective, e cuvântul care mobilizează masele, comunitățile, publicurile, opinia unor colectivități bine structurate. A fost lansat În 1988 și dezvoltat apoi În 1994 de către Michel-Louis Rouquette, desemnând obiecte care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și situației; e un liant Între societate sau indivizi și cultură, limbaj, lumea familiară acestora; semnifică capacitatea individului sau grupului de a simți sensul vremurilor, măsura, decența, calea cea bună. Referindu-se la un eveniment destul de recent, Serge Moscovici, cunoscutul psihosociolog româno-francez, spunea: „Poate că vi se va părea amuzant, dar personal consider că acea autonomie a simțului comun, În calitate de al treilea tip de cunoaștere, altfel spus nevoia de simț comun a fost demonstrată de lupta disidenților sovietici pentru glasnost, pentru
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
unor momente dureroase din trecut. Ideea noastră a fost să amintim că nu putem construi viitorul trecând o linie groasă peste trecut, adică ignorându-l sau ascunzându-l În spatele unor povești răutăcioase despre ceilalți. Cercetătorii, fie ei istorici, sociologi sau psihosociologi, dar și oamenii politici lucizi sau societatea civilă știu că nu poți trăi și construi astăzi dacă te rușinezi de istoria recentă, mai ales atunci când aceasta dovedește abjecția umană. A scoate la lumină urâtul semnifică o „curățenie generală”, făcută totdeauna
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
câteva exemple din cultura română: scriitori-călători care s-au schimbat și au devenit oameni ai timpului după ce au cunoscut alte lumi. Nicolae Milescu Spătarul a devenit o autoritate a vremii sale, după ce a descris China și pe locuitorii săi; adevărat psihosociolog preocupat de „ce fel de fire au chinezii” și „spre ce sunt Înclinați”, el identifica trăsături comune ca hărnicia, Îndemânarea, modestia, cinstea, statornicia, capacitatea lor de a topi mânia și ura În atitudini binevoitoare și cuviință. Dinicu Golescu, după călătoria
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Iași, În anii noștri de construcție instituțională, abia Începusem formarea În psihologie, după ce Înainte nici nu putea fi vorba de așa ceva. A acceptat să vină, la rugămintea lui Moscovici, să vadă ce ne trebuie, să țină câteva conferințe, era primul psihosociolog european important care ne vizita. L-am plimbat și prin Bucovina, a dat interviu la o televiziune tânără nou Înființată, la radio. Nu știu ce-i va fi spus lui Moscovici, dar când i-am scris că vin la congresul de la Neuchâtel
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
1996) au organizat o cercetare în care au încercat să afle prin intermediul tehnicilor de scalare multidimensională care culturi naționale activează patternuri similare în aprecierea partenerului. Dimensiunile care s-au impus ca fiind relevante în această cercetare au fost denumite de psihosociologi tradițional vs modern, ca tipare relaționale distincte, ce corelează puternic cu cele două dimensiuni polare construite de G. Hofstede, după cum urmează: tradițional-colectivism, modern individualism. O anchetă de teren care operează cu "tradiționalismul" (privit ca un tipar relațional "conservator") a fost
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
pentru că "exprimarea prin surîs" poate fi folosită pentru o paletă diversă de emoții, precum "fericire", "dezgust" sau "surpriză" în Statele Unite, "tristețe" în Japonia sau "nesiguranță" în Africa, așa cum rezultă din metaanaliza lui O. Klineberg (1980). în al doilea rînd, alți psihosociologi au sugerat că expresiile faciale sau mimica ar reprezenta simple gesturi comunicative, ceea ce presupune că ele nu sînt rezultatul unor stări sau trăiri emoționale interne, ci numai rezultatul mobilurilor sociale ale unei persoane situate într-un context particular, așa cum subliniază
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
iar în învățământul superior din țara noastră această disciplină nobilă este urgisită, astfel că nu putem încerca o abordare cantitativă. Suntem obligați să recurgem la paradigma calitativă pentru a-i distinge pe clasicii psihosociologiei românești de ceilalți harnici și merituoși psihosociologi de rând. Cu alte cuvinte, va trebui să construim un „tip ideal”, în sens weberian, un model abstract folosit ca termen de comparație. Pentru a înțelege mai bine ce este, la nivel național, un clasic într-un domeniu sau altul
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Traian Herseni, repezentanții psihosociologiei sunt: Gabriel Tarde, Petre Andrei și Pitirim Sorokin), iar cei ai sociopsihologiei: Gustave Le Bon, Émile Durkheim și Constantin Rădulescu-Motru. Mi se pare demn de observat că Traian Herseni indica studenților, ca puncte de reper, și psihosociologi români, nu numai străini. Fac această remarcă pentru că multe lucrări de psihosociologie publicate după decembrie 1989 excelează prin trecerea sub tăcere a contribuțiilor românești, făcându-se trimitere doar la literatura anglo-saxonă, așa cum în perioada comunistă la bibliografie, în afară de documentele de
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
în acest letopiseț se afirmă pentru prima dată în istoriografia noastră ideea originii romane a românilor, precum și ideea unității românilor din Moldova, Țara Românească și Transilvania. Această direcție de cercetare inițiată de Traian Herseni a fost urmată și de alți psihosociologi (Nicolae Radu, 1962; Adrian Neculau, 1984; Septimiu Chelcea, 1994 ș.a.) În scrierile lui Traian Herseni găsim sugestii și pentru problemele care ne frământă azi. Dau un singur exemplu: orientarea învățământului universitar - spre teorie sau spre cerințele pieței muncii, spre practică
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Multe dintre atitudinile noastre etnice (dintre care o masă mare de prejudecăți) sunt rodul relatărilor și explicațiilor istorice, al celei orale, dar, din păcate, și al celei scrise, sub formă de manuale. Pe urmele inițiatorului teoriei, R. Zajonc (1968), există psihosociologi care susțin că simpla expunere la stimuli are un efect de atractivitate față de stimulul respectiv (mere exposure effect). O expunere repetată a creat o atitudine pozitivă inclusiv față de cuvinte artificiale care nu aveau nici un înțeles. Efectul se produce și în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Prea generală, pentru că în principiu toți oamenii aderă la ea, prea specifică fiindcă, în toate culturile, codurile morale prevăd și excepții. Or, practicarea ajutorului în viața reală poate fi oricând condiționată de asemenea excepții, de circumstanțe. Mai mult, cei doi psihosociologi americani constată că în societate există cumva o contranormă, cea care spune: „Vezi-ți de treaba ta”. Remarca posibil de emis la observațiile de mai sus este că, prin esența lor, toate normele ne spun cum ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mizeria și sărăcia”, „acum pe nimeni nu interesează ce se întâmplă cu celălalt”. Din păcate, printre astfel de comentatori publici, mediatizați, au fost nu doar reporteri și ziariști, ci și „sociologi” și „psihologi” (dar, poate că nu întâmplător, nu și psihosociologi). Observații asupra unor evenimente din derularea vieții de zi cu zi, cum este cel al uciderii lui Kitty, ca și investigații expres proiectate au sugerat că există mai multe stadii în luarea hotărârii de a interveni sau nu într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
secțiune din capitolul 1 al lucrării de față). Putem da crezare, în acest sens - ilustrând totodată gradul avansat de eroare al judecăților ce acuză în bloc psihologia socială americană de focalizarea pe individualism și egoism -, unuia dintre cei mai renumiți psihosociologi americani, D.C. Batson, când spune: „Cercetările asupra comportamentului prosocial sugerează că noi, ființele umane, în ciuda slăbiciunilor și nereușitelor de care dăm dovadă, suntem capabili și de profundă grijă neegoistă pentru semenii noștri (...). Suntem mai sociali chiar decât ne lasă să
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dintre cerințele de mai sus se pot pune în practică prin sporirea calității de părinte, ceea ce înseamnă ridicarea nivelului de instrucție și educație, dar și suport economico-social acordat familiei. După cum ușor se poate sesiza, unele dintre aceste recomandări făcute de psihosociologi vizează organe decidente de rang statal, altele cad însă în responsabilitatea fiecăruia dintre noi, mai cu seamă în calitate de membri ai familiei, ai instituțiilor educative și ai altor organizații. Redăm, la finalul acestui capitol, o schemă grafică (figura 7), care cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sau indiferențe, cu un accentuat caracter de „geometrie variabilă”. Funcționează, altfel spus, în grupurile naturale atracții și respingeri interpersonale latente sau manifeste. Radiografierea structurilor preferențiale din grup sub diferite aspecte face obiectul sociometriei, metodă legată de numele lui Jacob Moreno, psihosociolog american, care, prin cartea sa Who Shall Survive? (1935), a inaugurat o direcție de mare amploare în psihologia socială și microsociologie. S-au scris sute de cărți și mii de articole în acest domeniu, există o revistă specială, Sociometry, care
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
complementarități, cititorul putând identifica și altele decât cele expuse mai sus. Dacă ne referim la condiția minoritară etnică văzută ca entitate colectivă, păstrarea identității ei depinde, desigur, în primul rând de dorința și voința de a o păstra. Dar, pentru psihosociologi și sociologi, chiar aceste date subiective sunt determinate de o serie de factori exteriori, mai precis de interacțiunea dintre trăsăturile majorității și cele ale minorității, dintre care decisive sunt nivelul de trai al uneia și al celeilalte și puterea în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
folosesc limbajul alterității, denumirile identitare derivă din opozițiile discursive, precum cele reiterate în narațiunile naționaliste. Deconstrucția acestor dihotomii deschide posibilitatea articulării altor identități. Teoria identității sociale se axează mai puțin asupra textelor și mai mult asupra alegerii. Mecanismul identificat de psihosociologi este nevoia individuală de asociere pozitivă. Teoria identității sociale postulează că oamenii își doresc să fie membri în grupuri valorizate pozitiv, mai multe opțiuni fiind posibile. Indivizii pot încerca să migreze dintr-un grup social sau, rămânând în grupul de
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]