79 matches
-
și ora nașterii, ba chiar și locul. Interesant este că interpretarea zodiacală a caracterului, a destinului și chiar a aspectelor faste și nefaste ale desfășurării vieții oamenilor pe zile și săptămâni s-a păstrat în zona populară mult după ce concepția ptolemeică a cosmosului a căzut și orice suport „științific” nu a mai putut fi invocat. Pentru corelația cu destinul, semnificative sunt cele scrise în Cetatea Soarelui de către Campanella (1959Ă în secolul al XVI-lea. În cetatea ideală, procrearea este planificată strict
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de Inchiziție. Kepler ilustrează în al său Somnium (1634) legile astrofizicii, stabilite în urma studiilor lui Copernic, care le înfățișa drept niște ipoteze. Situându-și observatorul pe Lună, el descrie sistemul nostru heliocentric în mișcare, readucând astfel în discuție vechiul sistem ptolemeic, geocentric. Aceste cercetări lasă să se întrevadă o lume nouă, unde nu se mai aude decât "liniștea eternă [a] spațiilor infinite" care-l va înspăimânta pe Blaise Pascal. Dar Kepler refuză să insereze într-o ficțiune vocabularul nou al științei
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
rimă”"). Iată primele trei "terține" (în traducerea lui Răzvan Codrescu): Structura de fond a operei corespunde fanteziei cosmologice medievale. Într-adevăr, călătoria în Infern și pe muntele Purgatoriului reprezintă traversarea întregii planete, în timp ce Paradisul este o reprezentare simbolică a cosmosului ptolemeic. Dante, rătăcit într-o pădure unde voia să ia o ramură pentru sărbătoarea "Floriilor", se trezește la un moment dat înconjurat de o pantera, de un leu și o lupoaica. Cuprins de spaimă, îi vine o umbră în ajutor: este
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
de revoluție ale corpurilor cerești"), pe care o termină în 1530, dar va fi publicată abia în anul 1543, cu puțin înainte de moarte, fiind conștient de contradicțiile cuprinse față de doctrina oficială a Bisericii Catolice. Teoria cosmologică a lui Ptolemeu ("Sistemul ptolemeic"), oficial acceptată, concepea existența unui univers geocentric în care pământul este fix și imobil, în centrul unor sfere concentrice în rotație pe care se găsesc diversele planete ale sistemului solar (cum îl numim astăzi). Sferele finite cele mai externe ar
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
a cunoaște și înțelege mecanica cerească era deci la finele Evului Mediu o mai bună prezicere astrolologică, și chiar și la două generații după Copernic, un Kepler sau un Galileo își mai câștigau încă pâinea furnizând preziceri astrologice aristocrației. Sistemul ptolemeic geocentrist putea să determine direcția unei planete de interes la un moment dat, însă nu era capabil să măsoare distanța între Pământ și această planetă, fapt care avea repercusiuni astrologice, căci ordonarea planetelor nu putea să fie făcută obiectiv, ci
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
de un an, caz care era complicat în plus și de "coincidența" că acest termen era și timpul parcursului solar pe ecliptică. Lui Venus și lui Mercur nu li se puteau așadar aloca distanțe diferite față de Pământ apelând la ipoteza ptolemeică, care ea formase totuși timp de mai bine de un mileniu gândirea celor interesați de "știința stelelor" în lumea greacă, latină și arabă. Un sistem heliocentric așa cum gânditori medievali care l-au precedat pe Copernic au luat și ei în
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
la vârsta lui tânară, cucerise Persia; împaratul Caracalla l-a admirat și el;Hanibal, care i-a studiat tacticile pentru a invada Roma, a căror strategii sunt considerate de valoroase în armata americană de azi. Ultima regină elenistică a Egiptului Ptolemeic, Cleopatra, se considera a fi urmașa acestuia, fiind de sânge grecesc. Sultanii din evul mediu, ca Mahomed al II-lea sau Soliman I au încercat să extindă Imperiul Otoman până la aceleași dimensiuni ale Imperiului lui Alexandru. Influența lui a continuat
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
că Soarele se rotește, predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești. Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare, descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612-1613, au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe. Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul, și deci variația trebuia să
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
petelor solare, descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612-1613, au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe. Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul, și deci variația trebuia să se producă zilnic, ori aceasta nu se întâmpla. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
702 î.e.n.), stăpânirea babilonienilor, a perșilor, a fenicienilor din Sidon (al căror rege Eshmunezer a primit-o în dar de la perși și a ridicat aici un templu al zeului Eshmun), a lui Alexandru cel Mare și a statelor elenistice Egiptul Ptolemeic și Siria Seleucidă. Locuitorii Yaffei, eleni sau elenizați, s-au opus revoltei evreilor conduși de Iuda Macabeul (Yehuda Makkabi). Ei au urcat cu forța un mare număr de evrei pe niște corăbii și i-au înecat apoi în largul mării
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Acest articol conține o listă a faraonilor Egiptului Antic, începând cu Perioada Dinastică Timpurie înainte de 3000 î.Hr. până la sfârșitul Dinastiei Ptolemeice, când Egiptul a devenit provincie a Imperiului Roman sub conducera lui Augustus Caesar în 30 î.Hr.. Datele din tabelele de mai jos sunt în marea lor majoritate aproximative. Există mai multe moduri de datare în funcție de modul cum sunt construite și
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
de puteri străine (canaaniți/hyksoși, libieni, nubieni, asirieni, babilonienii, perși, macedoneni și romani), în a treia perioadă intermediară și Perioada târzie. În urma morții lui Alexandru cel Mare, generalul acestuia Ptolemeu I Soter, s-a proclamat noul conducător al Egiptului. Dinastia Ptolemeică a condus Egiptul până în anul 30 î.Hr., când, sub domnia Cleopatrei, Egiptul a fost cucerit de romani și a devenit o provincie romană. Succesul civilizației egiptene antice a rezultat datorită capacității de a exploata eficient zonele fertile de-a lungul
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
reușit să fie constant, iar Cezar și-a putut regrupa forțele și câștigă o victorie decisivă în Bătălia de la Pharsalus la 9 august. Pompei a fugit către Egipt, unde a sperat să găsească sprijin. Cezar ajunge în Alexandria, capitala Egiptului ptolemeic, găsind grânarul Mediteranei în starea unui război civil. Agenți ai tânărului rege Ptolemeu al XIII-lea, îl asasinaseră pe Pompei și îi prezentaseră capul acestuia lui Cezar, crezând că acest gest îl va bucura și îl va sprijini pe Ptolemeu
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Regatul indo-grec din nordul Indiei sau Bosforul cimerian. Cultura elenistă a rămas dominantă în partea răsăriteană a Imperiului Roman până la creștinarea acestuia și perioada de tranziție către Imperiul Bizantin. Sfârșitul perioadei elenistice este considerat anul 31 î.Hr., când regatul Egiptului ptolemeic a fost înfrânt de romani prin Bătălia de la Actium. Ca urmare, ultimul monarh al Egiptului, Cleopatra, s-a sinucis, iar regatul ei a fost anexat de către Octavian.
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]
-
ani când va fi detronat de inamicul său Cassandru. Astfel, se implică în războiul dintre diadohi de parte cumnatului său Demetrius I al Macedoniei. În 298 î.Hr. este trimis ostatic la Alexandria, ca asigurare a păcii dintre Macedonia și Egiptul ptolemeic, unde se căsătorește cu fiica vitregă a lui Ptolemeu I Soter. Cu ajutorul Egiptului, ocupă tronul Epirului în 297 î.Hr. În 286 ocupă tronul Macedoniei pentru doi ani cănd va fi detronat de Lisimah. În 281 î.Hr., Roma devenise o mare
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
reprezintă arta greacă realizată în perioada elenismului, epocă datată în mod convențional de la moartea lui Alexandru cel Mare (323 î.C.) până la cucerirea Egiptului ptolemeic (ultimul stat elenistic independent) de către romani în anul 31 î.C. Perioada succesivă în arta bazinului mediteranian este arta romană, care s-a dezvoltat sub puternica influență a artei elenistice. Termenul ""elenism"", introdus de istoricul german Johann Gustav Droysen în
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
imens teritoriu, s-a extins și s-a impus cultura și civilizația greacă în tot bazinul răsăritean al Mării Mediterane, până în orientul mijlociu. După moartea lui Alexandru și în urma luptelor de succesiune, imensul imperiu se împarte între trei dinastii: dinastia ptolemeică în Egipt (capitala: Alexandria), dinastia seleucidă în Siria, Mesopotamia și Persia (capitala: Antiohia) și dinastia antigonidă în Macedonia și Grecia centrală (capitala: Pella). "Diadohii" (suveranii elenistici) au favorizat stabilirea grecilor și a macedonenilor în teritoriile de sub stăpânirea lor. Mai târziu, în
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
pare că ele se întorc din drum și se mișcă în sens opus o vreme. Pe măsură ce aceste mișcări au fost mai bine înțelese, a fost nevoie de descrieri din ce în ce mai elaborate ale acestora, dintre care cea mai cunoscută o reprezintă sistemul ptolemeic, formulat în secolul al II-lea, și care, deși astăzi este considerat incorect, calculează pozițiile corecte ale planetelor cu un grad moderat de precizie, deși cerința lui Ptolemeu ca toate epiciclurile să nu fie excentrice cauzează probleme inutile pentru mișcările lui
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
că mareele sunt cauzate de Lună, deși el credea că interacțiunea era mediată de atmosfera Pământului. El a notat că mareele variază în timp și intensitate în diverse locuri ale lumii. În civilizația islamică medievală, datorită dominației științifice a sistemului ptolemeic la începutul astronomiei islamice, majoritatea astronomilor musulmani a acceptat modelul geocentric. Totuși, mai mulți învățați musulmani ai vremii și-au pus problema dacă Pământul se mișcă și au încercat să explice cum ar fi posibil acest lucru. Alhacen (Ibn al-Haytham
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
se mișcă și au încercat să explice cum ar fi posibil acest lucru. Alhacen (Ibn al-Haytham) a scris o critică dură a modelului lui Ptolemeu în "Îndoieli asupra lui Ptolemeu" (circa 1028), interpretată de unii ca o critică a geocentrismului ptolemeic, deși alții admit doar că această critică privea unele detalii ale modelului lui Ptolemeu, și nu teoria geocentrică. Alhacen a propus însă, mai târziu, rotația Pământului în jurul axei în "Modelul mișcărilor" (c. 1038). În 1030, al-Biruni a discutat teoriile astronomice
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
se rotește în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, aceasta ar fi consistentă cu parametrii săi astronomici, dar el a considerat aceasta o problemă filozofică și nu una matematică. Nasir al-Din al-Tusi (n. 1201) a rezolvat unele probleme semnificative din sistemul ptolemeic dezvoltând perechea Tusi ca alternativă la ecuantul problematic introdus de Ptolemeu. 'Umar al-Katibi al-Qazwini (d. 1277), care a lucrat și la observatorul Maragheh, în lucrarea sa "Hikmat al-'Ain", a scris o pledoarie pentru un model heliocentric, dar mai târziu
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
a retras la Babilon, unde în 323 î.en., la 32 de ani, a murit de febră. Generalii săi s-au luptat între ei pentru împărțirea imperiului, conflictul luând sfârșit în 281 î.Hr., cu înființarea a trei state principale: Regatul Ptolemeic în Egipt cu capitala la Alexandria; Imperiul Seleucid în Siria și Mesopotamia cu capitala la Antiohia și Regatul antigonid în Macedonia și Grecia centrală. La apogeul epocii elenismului, s-au ridicat realizări monumentale ca Farul din Alexandria sau Colosul din Rhodos
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de un complot senatorial, fiind considerat dușman al idealurilor republicane. Antoniu, Lepidus și Octavian formează un al doilea triumvirat. Îi anihilează pe ucigașii lui Cezar la Phillipi și își împart sferele de influență. După ce Antoniu se căsătorește cu regina Egiptului Ptolemeic, începe un conflict dintre el și Octavian, care degenerează într-un război civil. Marc Antoniu este învins în bătălia navală de la Actium și se sinucide, ulterior și Cleopatra . Octavian cucerește Alexandria și transformă Egiptul în provincie romană. Octavian înființează Principatul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
castigat hegemonia asupra Greciei și a devenit principala putere în jurul Mării Mediterane. Antiohie cel Mare încheie în 203 î.Hr. un tratat cu Filip al V-lea al Macedoniei prin care cei doi se sprijinau în campania de cucerire a Egiptului ptolemeic al faraonului Ptolemeu al V-lea. Prima implicare romană în politica Greciei datează din anul 200 î.Hr. Republica Rodosului și Regatul Pergamului cer sprijinul Romei în conflictul cu Macedonia. Așadar, romanii trimit o armată în Grecia care va ataca Macedonia
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
înfrânegerea Macedoniei în Bătălia de la Cynoscephalae. Termeni tratatului îl obligau pe Filip să plătească o despăgubire de război, iar Macedonia va deveni un aliat roman în timp ce Roma a ocupat unele zone ale Greciei. Între timp, Imperiul Seleucid luptă împotriva Egiptului Ptolemeic. Antiohie înfrânge oștile egiptene în bătălia de la Panium în 201 î.Hr., ocupând Siria-Coele în 198 î.Hr. Seleucizii atacă posesiunile lui Ptolemeu al V-lea din Asia Mică (Cilicia, Licia, Caria), de asemenea Antiohie trimite o flotă pentru a ocupa orașele
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]