43 matches
-
începu să mănânce semințe de dovleac, băga câte una în gură și Puțică din stânga scuipa cojile. Apoi Puțică din stânga ceru un chiștoc aprins și trase un fum pe care Puțică din dreapta îl scoase pe nări. Apoi trase Puțică din dreapta și Puțică din stânga suflă câteva rotocoale desăvârșite. Fură atât de impresionați, încât Lucică încercă zadarnic, arătându-se pe rând ciung, olog, amândouă deodată, ba chiar făcând și o criză de epilepsie, să le stârnească interesul. Isaia socoti că a sosit clipa lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
foame, se încovrigă, semn că fericirea lui întâmplătoare era deplină, și oftă. Mierlă făcu două volte în aer, apoi se așeză drept pe creștetul lui Pârnaie, care ședea cu umerii țepeni, ca o statuie. Sau cel puțin așa îi văzură Puțică, cei cu ochii împăienjeniți de vaporii de aurolac. Trăgeau cu nesaț din punga de plastic ținută strâns, ca nu cumva aburii amețitori să se risipească. Era felul lor de a respira, care îi făcea liberi, gata să îndure bătaia și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi ? întrebă Bunelu, care urmărise nedumerit toată cusătura privirilor lui fără nod la ață. — Da’ voi de unde știți că nu ? replică Isaia. — Păi, nu știm... mărturisi Bunelu. — Atuncea aici e ! hotărî Isaia. De aicea plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și amintească. Adică un fel de sicriu. Unde-i sicriul ? — Șefu’, se cutremură Chisăliță, io zic s-o tăiem de- aici, cât mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumea de dincolo. S-ar zice atunci că noi suntem ăia viii, câtă vreme vedem și lucruri care nu sunt. Încuviințară. Pentru Isaia, care mai trase o dușcă, lucrurile care nu sunt păreau să se înmulțească. La fel și pentru Puțică, care înțeleseră că, dacă priveau lumea cu patru ochi, vor trebui să se ducă tot ei după lumânări. Din ce găsiră, făcură, mai degrabă, niște făclii. Înfășurară cârpe și le muiară în resturile de păcură de prin bidoane. Isaia fu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște făclii. Înfășurară cârpe și le muiară în resturile de păcură de prin bidoane. Isaia fu mulțumit, socotind că făcliile sunt chiar mai autentice decât lumânările, tot așa cum catedrala lor era mai înaltă decât altele. Apoi se înșirară în cortegiu. Puțică în față, cu prapurii, Calu și Pârnaie, mai vânjoși, luară în spate pendulul, după ce Isaia se convinsese că alegerea fusese cât se poate de nimerită, dat fiind că limbile înțepenite ale cadranului arătau ceasurile nouă. Apoi venea Iadeș, ținând o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
este Domnul Dumnezeul nostru, acum și pururea și-n vecii vecilor ! Amin ! Isaia avea, dintr-odată, un glas nou, lipsit de urmele seci ale tutunului și de alunecările cleioase ale țuicii. Cortegiul tresări, își îndreptă spinările și- și netezi veșmintele, Puțică agitară prapurii, apoi îi păs trară drepți și neclintiți. Calu se schimbase, nu mai avea coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alcoolurilor tari. Când se lăsă tăcerea, Bunelu se apropie de umărul popii și îi șopti : — Asta venea de trei ori... Isaia făcu o cruce largă. Noi suntem din ăia necăjiți, spuse, cu ochii la cer. Dumnezeu ne înțelege din prima... Puțică își clătinară prapurii, Iadeș dădu rotocoale cu cădelnița, „Amin“, suspină cercul, pe mai multe voci, dintre care mai rămase, câteva clipe, suspendat ciripitul lui Mierlă. Isaia își aminti : Să zică unu’ Tatăl nostru... Cortegiul răspunse cu o tăcere încurcată. Magdalena se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luminile făcliilor, n-o luară în seamă. Le înțepeniseră genunchii și se mutau de pe unul pe altul. Magdalena se întinsese pe pământ, cuibărindu-se ca în pân tecul mamei. Lucică îi mângâia șuvițele lipite cu sudoare de fruntea fier binte. Puțică se apropiară de cădelniță, trăgând cu nesaț din alcoolurile evaporate, dar nările lor tăbăcite de aurolac nu simțeau din vălătucii aceia destul cât să-și amă gească ochii țepeni și creierele înmuiate și nălucitoare. În întuneric, mormanul uriaș putea fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că e momentul să intervină : Nu mai călcați primprejur ! Nu atingeți nimica și nu ziceți la nimeni ! Mai bine vedeți-vă de treabă ! Lumea nu dă două parale pe noi, de ce-am da noi mai multe parale pe lume ? Puțică dibuiră pe undeva un rest de prelată, acoperiră mâna cu ea și, după ce Isaia bâigui ceva despre veșnica pomenire, cam fără chef, căci între timp i se uscase gura, se depărtară fără să se mai uite înapoi. Totuși, ceva ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ele. — Republica Populară... își aminti Chisăliță, neînțelegând, de altminteri, nimic din ce spusese bătrânul. Nici nu sună rău... — Să te ferească Dumnezeu de ce sună bine, spuse Bunelu, așezându-se cu tălpile mai aproape de foc. — Ce-i aia bine ? întrebară Puțică. — Binele, îi dăscăli Isaia, e când nu iei în cur șutul pe care îl meriți. Hai, la culcare. Mâine-dimineață devreme e iarmaroc, avem multă treabă. Muntele Casei Domnului va fi cel mai înalt și toate neamurile se vor îngrămădi spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
creșteau acolo unde trupul își regăsea miezul de odinioară, căci mușchii se încolăceau din nou pe oase și pielea se întindea să-i acopere. În vis, încrețiturile se domoleau și pielea Bunelului se întindea copilărește, netezindu-i obrajii. În schimb, Puțică nu aveau ce povesti din propriile vise, căci fiecare, cum visul e un fel de oglindă, trăia în visul celuilalt. De altfel, când aveau, rareori, prilejul să se privească în vitrinele lucitoare, fiecare se vedea ca fiind celălalt. Așa se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căci fiecare, cum visul e un fel de oglindă, trăia în visul celuilalt. De altfel, când aveau, rareori, prilejul să se privească în vitrinele lucitoare, fiecare se vedea ca fiind celălalt. Așa se întâmpla și în vis, a doua zi Puțică se trezeau, fără s-o știe, fiecare în locul celuilalt. Magdalena rămăsese cu ochii deschiși. Dacă adorm, se tânguia, n-o să mă mai trezesc. Lucică o privea cu nesaț, îmbrățișând-o, atunci când fruntea i se muia de sudoare. Avea acea disperare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numai că l-au desființat pe Schweindi al meu ticăloșii de puștani, puii ăștia de oameni fără grai, porcii ăștia mici și răi. L-au mințit pe d-l inspector școlar că Schweindi al meu vrea să se joace cu puțicile puștanilor ăștia criminali. FOTZI (țopăie până la Schweindi): Rog bani pentru muzică. (Schweindi se uită plictisit la pântecul lui Fotzi îi dă o monedă. Același șlagăr și același joc al Cârciumăresei) HASI: Și când colo, Schweindi al meu nu o iubește
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
despre lume, când o să audă una ca asta. Suntem doar familiști, o adevărată familie de băștinași. Suntem plini de sentimente și trebuie să folosim cu grijă cuvintele. HASI: Atunci șefului familiei noastre trebuie să i se ridice odată și odată puțica spre cer, altfel cu copiii lui, Hasi rămâne de căruță, altfel rămân copiii în ceruri. JÜRGEN: Ar trebui poate să căutați un medic. Domnule Schweindi, știința medicală salvează astăzi mulți urmași, care mai înainte ar fi fost priviți ca pierduți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ban instalat acolo cu mare acribie. IMPRESARUL: Sunt un artist percuționist și nici un fel de membru intermediar al muzicii total totale. Sunt râul și nu podul ca un membru intermediar gata ștanțat. PIANISTA: Un membru, da, o mișcătoare și micșorătoare puțică. COMPOZITORUL: Da, un membru, un membru ca o afundare în formă de gaură, exact atât de mare pentru ca să închidă un prepuț. (Impresarul se ridică și cu pumnul ridicat se duce către compozitor și pianistă. Mecena îl oprește) PIANISTA: Pe găinațul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Pescariu V. Gheorghe 723. Petrea M. Gheorghe 724. Petrea M. Gheorghe 725. Petrovici L Petre 726. Piluti Gh. Vasile 727. Popescu V. Marin 728. Popi M. Ion 729. Preda C. Vasile 730. Prodan Gh. Mihai 731. Purcareata P. Constantin 732. Puțica C. Ion 733. Radului M. Constantin 734. Rapcea V. Constantin 735. Raescu Sitaru I. Alexandru 736. Roaua C. Valerie 737. Săftoiu I. Alexandru 738. Socol N. Ion 739. Stanica C. Alexandru 740. Stingu Gh. Vasile 741. Stoenica B. Valerie 742
DECRET nr. 143 din 17 martie 2003 privind conferirea Medaliei Crucea Comemorativa a celui de-al doilea Război Mondial, 1941-1945. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148747_a_150076]
-
ușor clătinându-se, și începe să recite cu glas tare : — Bunicuța lui Pandele ! După Strada Ghica Tei... A băgat cumva de seamă, cum că nepoțelul ei... Când nu-i observat de nimeni, nici tăticu’, nici mămica, se cam joacă cu puțica ! Aplauze din nou. — Stați, stați, domnii mei... Că i-a spus, nu l-a lăsat. Zice măi Pandele, dragă, nu-i frumos ! Vezi pe domnul cel de colo, ăl’ urât și cam burtos ? și Pribeagu arată spre un țigan din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]