116 matches
-
poporului pentru că în scena finală ele sunt desprinse cu o plăcere sadică de pe corpul gazdă atunci cînd nu sunt strivite neglijent. Aproape că nu există scenă care să nu frizeze grotescul sau vulgaritatea - nu invoc aceste noțiuni dintr-un scrupul pudibond, ci pentru exorbitanta și inutila lor utilizare. Cu precădere, scena de caft de la morgă între medicii legiști, infirmieri și Aurel însoțit de polițaiul Stelică este de o formidabilă tîmpenie, escaladînd performanțele știrilor de la ora 5. De grotesc are parte tot
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
a fost (și mai este) un prestigios profesor de română în oraș. A fost șocat de expansiunea moravurilor ușoare printre elevi și studenți, moravuri care, iată, au contaminat până și pe un profesor universitar! E mai mult decât pudic: e pudibond. "Extraordinar!" - exclamă el cu stupefacție și înverșunare, având în față un elev scandalos de dubios, fără putință de scăpare prin vreo circumstanță atenuantă. "Asta poartă un profesor universitar în geantă? Mi-ar fi rușine!" Mărturisesc că și mie îmi era
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
politic sau monden, teme uzuale ale bulevardismului jurnalistic european. Eu sunt convins că acești oameni care fac aceste ziare greșesc, pentru că nivelul mediu al lectorului român este mai înalt decît nivelul mediu al acestor ziare". Gheorghe Crăciun polemizează cu imaginea pudibondă a unui creator ce s-ar cuveni să aibă o existență ultraordonată, aseptică, lipsită de contactul cu "noroiul" în care germinează diversitatea formelor vieții: Cred în boemă și cred în boemie, cred în oboseală, cred în formele de epuizare, pentru că
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
cu alte mijloace a liricii sale. Poate fi interpretată ca un companion de drum pentru cititor, capabil să deschidă ușile secrete ale creației și să producă revelații legate de specificitatea unui univers poetic șocant, mai ales din perspectiva spiritelor excesiv de pudibonde sau foarte superficiale. Privit din perspectiva integratoare a publicisticii sale, Emil Brumaru este ceea ce s-ar putea numi un poet al poftelor imaginate. Un gourmet refulat care visează în singurătate la beția de mirosuri, arome și forme din bucătărie și
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
-l aduce de fiecare dată în pragul contrapunctului. Mă tem de toate aceste crize de imaginație ale cititorului român la primul său contact cu poeziile din Dragostea e un câine venit din iad, după cum mă tem și de celelalte crize - pudibonde - care vor expedia atât variantele de negăsit în dicționare ale unor termeni anatomici cât și desenele care amintesc de zidurile cu măscări ale copilăriei. În ce mă privește, cred că tandemul Sociu - Gorzo e mai mereu funcțional între copertele antologiei
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
este codul teribilismului de azi. Mărturisesc că înțeleg totul foarte bine. Că, în fond, problemele existențiale nu s-au schimbat, ajung la mine și fără excesul unui limbaj pe care nu îl găsesc necesar. Repet, excesul mă tulbură. Nu sînt pudibondă. Vorba lui Octavian Paler, i-am mai citit și noi pe Seneca sau pe alți antici greci. Nu aici mă împiedic. Să citesc e una, să aud, cu lipsă de măsură, e alta. Și e cumva la prima mînă. Cred
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
Nin și alți artiști boemi din cercul lor au continuat să satisfacă cererea bogatului nesățios de pornografie scrisă, pe care îl urau, dar ai cărui bani le erau vitali în acel moment. Nu trebuie să fii neapărat conservator, tradiționalist sau pudibond ca să-ți dai seama că aceste descrieri clinice de acte sexuale, făcute pe gustul unui "client" să-i zicem excentric, nu au prea multe în comun cu "munca serioasă de scriitor". l Și în ADEV|RUL de sîmbăta trecută, cinci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema asta. Nu tocmai cum te-ai fi așteptat din partea unor scandinavi. Doamnele au făcut sauna separat și mai tarziu le-am reîntâlnit la bere și cârnați. Sună grozav. — Da, chiar așa a și fost. Iar într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre bătrînețe și boli: Pe măsură ce îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care provoacă anxietatea. Depresia dispare. E un progres al regresului, să recunoaștem, Iordana. Sîc psihanalizei!" Asta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
roman. Către ce trimite, la o adică, conform vulgatei burgheze, o frază ambiguă cum e aceasta, desprinsă din recapitularea crailâcului nocturn: "Și, cu toate că nu mergeam în familii, am izbutit să coborâm și mai jos"? Pus pe iscodiri lipsite de afectare pudibondă, Ion Vianu elimină aseptic astfel de echivocuri. În sfârșit, o poveste cu aer de epilog, tristă și veselă totodată, balcanică precum în timpul lui Mateiu și periferică precum într-al nostru, reconstituie plimbarea - e un fel de a spune - pe strada
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
per ansamblu, joncțiunea ideatică dintre cele două creatoare ori a fost precar elaborată, ori nu s-a manifestat prea convingător (iar ,argumentațiile teoretice" postate pe internet mai mult obscurizează decât să clarifice lucrurile). Oricum, după deceniile de ostracizare din timpul pudibondei dictaturi, e bine că dansul contemporan românesc (și conexiunile sale interdisciplinare) se lansează spre Occident.
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
Ieronim) un profesor de limba engleză le-a dat ca temă elevilor traducerea lui și a fost reclamat la partid de tatăl unuia dintre ei, cu aceeași motivație. M-am întrebat ades de ce ar fi fost în stare acel tată pudibond pentru a-și apăra odrasla de poezia despre sex care se scrie acum, cu ajutorul partidul unic și al poliției politice de atunci. Dar să trecem peste asta și să revenim la întrebarea ta privind felul în care am simțit și
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat la imaginea poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces de lezEminescu? Cu certitudine că există pudibonzi dispuși a osîndi poziția unuia ce n-a ezitat a taxa discursul amoros al Luceafărului "cît înflăcărat, cît îndurerat, cît sublim, cît penibil", geniul necomportîndu-se decît "ca orice muritor îndrăgostit, riscîndu-și imperialitatea postumă în scene și devoțiuni casnice; de fapt
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat la imaginea poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces de lezEminescu? Cu certitudine că există pudibonzi dispuși a osîndi poziția unuia ce n-a ezitat a taxa discursul amoros al Luceafărului "cît înflăcărat, cît îndurerat, cît sublim, cît penibil", geniul necomportîndu-se decît "ca orice muritor îndrăgostit, riscîndu-și imperialitatea postumă în scene și devoțiuni casnice; de fapt
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
a aflat că aceasta face campanii în școli prin care le spune elevilor că e sănătos să mănânce margarină. El a scris că a retras mesajul din cauza limbajului și că nu l-a reformulat, desi intenționa, pentru că „se ocupau niște pudibonzi să dea ochii peste cap în legătură cu felul în care am “îndrăznit” să atac o mare campioană”.
Turcescu contraatacă: Îl introduce în ecuație și pe Adrian Năstase, alături de Ilie Năstase și Nadia Comăneci by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78187_a_79512]
-
cu multă slobozie (fără perdea, adică) cu mult mai tare decât acestea țigănești, de cari trebuie să-i mulțumim învățatului Tălălău, iar Tălălău! care le întregi... E clar... Toată literatura scrisă a avut de pătimit de pe urma unor astfel de editori pudibonzi, niște obsedați, cu subconștientul supraîncărcat. Nu-i vorba de cercetătorii noștri din... pivnița umanistă. , Asta zic și eu versuri!" exclamă Idiotiseanu. Onochefalos strigă și el: Astea îmi plac și mie, vere!..." Grivoazeriile sunt slăbiciunea intelectualilor rafinați. Parcă numai Dante a
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
până acolo... Asta e tot! N-am adus niciun afront cuiva! Așa că vă rog insistent... nu îmi mai trimteți astfel de scrisori pentru că am prieteni admirabili în comunitatea asta, artiști excelenți la care apreciez printre altele discreția! Fără sa fiu pudibond, cred că discreția e binevenită atât la heterosexuali, cât și la homosexualii care-mi trimit astfel de epistole”, a scris Dan Negru pe o rețea de socializare.
Dan Negru, acuzat de intoleranță față de homosexuali by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71723_a_73048]
-
Roșie că după ce lupul a înghițit-o pe Bunică și i-a luat hainele cu care s-a deghizat, aceasta trebuia să fie goală când vânătorul o scoate din stomacul lupului. Logica imbatabilă a fetiței se confruntă însă cu obtuzitatea pudibondă a învățătoarei care găsea o explicație de conjunctură. Firul polițist al filmului pleacă de aici, avem surprins din multiple unghiuri un personaj, de la nuditatea propriu-zisă la cea simbolică a desfășurării fiecărui eveniment, de la drumurile parcurse la micile dialoguri angajate en
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
Răzvan Voncu Una dintre prejudecăț ile trainice ale literaturii noastre este cea a absenței (sau irelevanței) literaturii confesive. Nu numai caracterul pudibond, în general, al beletristicii noastre a contribuit la constituirea acestei prejudecăți, ci și ocultarea de care a avut parte acest tip de literatură în perioada comunistă. Din păcate, se pare că resurecția formidabilă de după 1989 - când consemnăm și cele două
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
el consideră a fi doar o „afectare morală”, „foarte rizibilă dacă n-ar fi foarte plictisitoare” (p.2), autorul respinge ingredientele fourieriste și saint-simoniene proclamând că „de la căsătoria cu civilizația, societatea și-a pierdut dreptul de a fi ingenuă și pudibondă” (p.10). În aceste condiții, cele mai periculoase vicii rămân ipocrizia și invidia. În viziunea lui Théophile Gautier, raportul societate literatură este unilateral. „Cărțile urmează moravurilor, dar moravurile nu urmează cărților...Nu știu cine a spus, nu știu unde , că literatura și artele influențează
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
E mare, care, Ťașezați în fotoliile saloanelor frumos garnisite cu covoareť și înconjurați de cărți îmbrăcate în piele și într-o atmosferă de siguranță au dominat literele americane în cea mai sănătoasă fază americană, cea Ťfără înfierbântări și vulgaritățiť, dar pudibondă într-un fel de omniprezentă stare de veghe." Pentru astfel de personaje, cea mai bună tradiție e cea întruchipată de ei înșiși, de felul în care înțeleg americanitatea: ca autolimitare, autosuficiență și autocelebrare. Problema este că Fairchild, spre desebire de
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
deliciul libertinilor și dând curaj libido-avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste zece ani de la apariția Introducerii sintetice, G. T. Kirileanu le va publica într-o serie restrânsă a integralei operei lui Creangă, inițiativă care a stârnit rumoare în rândul pudibonzilor, lămurind totodată discuțiile pe seama "anecdotismului" neaoș-coroziv al preotului răspopit. Tinctura malițioasă va fi menținută și în Istoria literaturii românești contemporane, 1934, sinteză de referință în care fiul de țăran plecat din munții Neamțului e numit în două rânduri povestaș, zeflemea
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Românească, 2011, 330 p. Că o lume decrepită și desfrânată poate fi captată într-o lumină poetică, asta o știm de la Dante, Chaucer sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi și continuând cu, să zicem, Henry Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe vieți soioase, îmbâcsite în crime și pulsiuni animalice. Radu Aldulescu ne-a obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
iubiți! Faceți găuri unde știți.” „Poezia” tradusă se îndepărtează de originalul englezesc, lipsesc rimele în a doua parte a ei, este ceva mai amplă, iar culorile cât și prețul biletelor s-ar putea să fi fost autohtonizate. Unii contemporani mai pudibonzi i-au imputat cuvântul „gaură” din ultimul vers („Faceți găuri unde știți”), care începea să fie considerat tabu. De fapt la Junimea se jucau cu astfel de „derapaje“ lingvistice, toți spuneau că merg la „Borta rece”, în loc de „Bolta rece“, celebrul
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
Fără a face procese de intenție cuiva, merită spus totuși că lectura lui Blecher a întâmpinat, de-a lungul timpului, piedici de facturi diferite. Pe lângă sexualitatea bizară (fetișistă și proiectată asupra imaginarului infantil), la fel de puțin comodă în interbelic ca în pudibondul regim ceaușist, a contrariat indecizia formulei. Atât de apropiate au fost romanele lui Max Blecher de confesiune și de jurnal, încât chiar cei mai entuziaști și nuanțați critici au uitat, pentru o clipă, că au de a face cu literatură
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]