136 matches
-
Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se Întîlnească? — Da, În fiecare miercuri. — Lipsesc mulți? — Toți sînt prieteni intimi, răspunse doamna Bellairs, În doi peri. Simțindu-se din nou pe un teren mai sigur, Își permise luxul de a-și netezi turbanul, cu o mînă grăsuță și pudrată. — Bunăoară, domnul Cost... acum nu mai poate lua parte la ședințe. — Aha! Îl recunosc pe dumnealui, zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost, la care de altfel nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se adăugau livrelele majordomilor cu peruci pudrate, smochingurile, fracurile și costumele de stradă, uniformele cu fason englezesc ale militarilor, cuvintele franțuzești care zburau dintr-un colț în altul al salonului, cărțile de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era ceva mai multă lume, funcționari Îmbrăcați strict, cu teancuri de hârtii, traversând holul fără grabă. O priveau cu ochi Înroșiți de somn. Unele femei purtau jilbab. Acoperite din cap până la mijloc cu șaluri, nu li vedea decât chipul, calm, pudrat. Margaret și-a dat seama că singurul sunet venea de la pantofii ei de sport; sunetul căpăta ecou prin spațiul acela răcoros și vast. Nu se auzeau pașii nimănui altcuiva, până și zumzetul Îndepărtat al climatizoarelor se oprise. Afară era arșiță
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vine direct din SUA. A râs și și-a frecat iar degetele. În bătaia lunii, fața fetei era o pată de lumină. Johan și-a mijit ochii, Însă tot n-a putut să-i deslușească amănuntele trăsăturilor. Pielea ei părea pudrată, aproape albă, mai limpede și mai luminoasă ca niciodată. Lumina asta, a zis el, parcă-i polei. A Întins mâna și i-a atins bărbia. Avea nevoie să fie sigur că nu era o Închipuire. Las-o baltă, a zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care dorea să ofere o mâgâiere gingașă unui smoc de mătase din vârful unui viitor știulete de porumb, Înfiorându-se, ori pentru a Înlocui sau monta câte unul sau două faruri la mașină, sub forma unor superbe flori de bostan, pudrate admirabil cu portocaliu. Uneori, solicita doar o mică reducere de viteză care să-i permită autoservirea, din mersul mașinii, a unei tulpini de mărar (răsărit aiurea prin porumb), strivind-o cu dințișorii săi ascuțiți, savurându-i suculența și gustul dulce-acrișor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fie citit, după aflarea morții țarului, fără ca împărăteasa să pară a fi implicată în cumplitul asasinat... (Ea avea să participe cernită toată la ceremonia de înmormântare). Mortului îi rămăseseră însă semnele strânsorii degetelor lui Orlof în jurul gâtului, vizibile, deși copios pudrate, după cum avea să observe un martor la îngropăciune. Cel de-al doilea asasinat fiind al țarului Nicolae al doilea, împușcat în Siberia împreună cu întreaga familie regală... Este Rusia de totdeauna, fără proces încă... Lăsând la o parte brutalitățile și celelalte
Ecaterina a doua cea Mare a Rusiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6781_a_8106]
-
și catifelată a reginei: mîinile și brațele-i erau de o frumusețe uimitoare și toți poeții vremii le cîntau ca fără seamăn pe lume. În sfîrșit, părul, din blond cum fusese în fragedă tinerețe, era acum castaniu; îl purta foarte pudrat, în bucle ce-i încadrau fața, pe care cel mai strașnic critic ar fi dorit-o poate cu ceva mai puține dresuri, iar cel mai prețios sculptor, cu un nas ceva mai fin." Ce mi-aș fi putut dori mai
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
unei cordialități ce animă publicul multinațional sosit la Venezia cu prilejul acestor zile de Carnaval. Inclusiv în sală, costumația unei bune părți a publicului meloman amintea de decorul stilului galant de sfârșit de secol XVIII. Pelerinele negre, perucile albe atent pudrate, pantalonii bufanți ai bărbaților, rochiile cu crinolină ale doamnelor, pălăriile înalte, cu boruri largi, împodobite cu pene multicolore, tot acest decor bogat animat aducea un farmec aparte sălii Teatrului La Fenice; este una dintre cele mai frumoase săli de operă
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
jucării de plastilină cu care / își populează menajeria / precum un bătrîn filosof” (Copilul nostru). Acestea sunt cele două puncte de reper antinomice ale poeziei în cauză, pe de-o parte o imagine rebarbativă, cu „norii urîți ai prezentului”, cu „obrazul pudrat al nepăsării”, în care „scîrba crește și înflorește precum / borhotul de după primul must”, pe de altă parte Îngerul, făptură neștiutoare de tertipurile esteticii: „Îngerul care mă ține în brațe / ca pe un prunc al nimănui / nu știe că scriu acum
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
clovni sunt și ei înrolați, li se dau arme și sunt trimiși la luptă în costumul de spectacol. Cu ștampila zâmbetului roșu, cu fața pictată, cu caraghioșii pantofii de clovn lungi de o jumătate de metru, în fustă, cu peruca pudrată, trăgând foc cu foc, clovnul cel prost devine expresia morții și agoniei unei „Spanii nevertebrate” cum o numea inspirat Ortega y Gasset, așa cum istoria devine o farsă tragică, un spectacol de circ, grotesc și febricitat. Luat prizonier și urmând a
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
Mircea Dinescu nu se încurcă în eufemisme. Un poem de Crăciun transformă fronda publică în ritual privat exact așa cum poezia adevărată transformă viața în intimitate: „în seara când tu umfli cozonacii o să mă vâr pe horn ca să-ți ling cracii pudrați cu zahăr candel și fistic și-o să-ți extrag stafida din buric și minereul de futai din coapse dar pe neve, că statul pune taxe (cum pun eu hulpav mâna pe popou) și-ți trece goliciunea-n embargou și țâțele
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
pe Toulouse Street, era cea mai cu chef mulțime dintre toate. Tineri și tinere în costume frumoase, ca din poveștile cu zâne, dansatori, și costume ale pitorescului Imperiu, un future sau doi, și o doamnă ici și colo cu părul pudrat și grații de odinioară. Cântau fără măști, înaintau dansând spre tanti Louise și Odalie. Ochii Odaliei luceau, grei de lacrimi, căci acolo, în fața ei, era Pierre, Pierre, necredinciosul, îmbrățișând pieptul slab al unui fete fluture, al cărei păr pudrat, acoperit
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
părul pudrat și grații de odinioară. Cântau fără măști, înaintau dansând spre tanti Louise și Odalie. Ochii Odaliei luceau, grei de lacrimi, căci acolo, în fața ei, era Pierre, Pierre, necredinciosul, îmbrățișând pieptul slab al unui fete fluture, al cărei păr pudrat, acoperit cu beteală plutea peste volanele de dantelă ale costumului său stil imperiu. Pierre! - a strigat încet Odalie. Nimeni nu a auzit-o pentru că glasul ei a fost doar o ușoară respirație și a rămas neluat în seamă. În schimb
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
am mâncat rahatul anexat împreună cu respectiva cutie, cu pofund dispreț pentru toate proverbele calomniatoare ale acestui dulce și consolant aliment. Oh, rahat, am strigat eu într-un avânt de pindarică inspirație, onoare ție, condiment vrednic de masa zeilor. Tu, rahat pudrat, vii trimis de mâna grațioasă, de pe malurile Dâmboviții, să stârnești o dulce și inedită voluptate într-un sân sugrumat de monotonia macaroanelor etc., etc. Îmi plac mult, Zizi, sol lucente, rândurile tale, dar mai mult liniile abundente și eloquente cu
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
de ambele părți. Foarte rar se mai poartă azi formula originală a interviului: cel oral, spontan și lipsit de intermedieri - nu doar stilistice, cât recontextualizante. Cu toții sunt sensibili când vine vorba de imagine, de aceea ea trebuie șlefuită cu grijă, pudrată, după caz. Partea bună, poate singura, are a face cu cei care răspund ca și cum ar spune live ce și cum. Sunt și cele mai savuroase, fără îndoială. Pentru această categorie nu contează cum anume se formulează întrebările; ele sunt uneori
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
veche, jerpelită a Codului manierelor elegante. El iese, se duce după țigări și pâine. A lipsit destul timp. Astfel încât, atunci când se întoarce, ea, care stă în pat și citește, începe să râdă văzându-l prăfuit, cu genele galbene, cu fața pudrată parcă, machiată, ca și cum între timp s-ar fi mascat - se zicea că ar fi fost vorba de o explozie petrecută într-un deșert asiatic, de care lumea se ferea să comenteze, de frică, deși cauza era cunoscută. Orașul tot troienit
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
vise prea multe lucruri nepermise sărmane suflete captive și închise râul curgea printre galben cuminte copacii valsau câte doi un pas înainte un pas înapoi ea nu știa cum să mai citească poeme uitate prin scorburi și prin multele frunze pudrate împrăștiate odată cu razele soarelui încrezător de după nor .................................................. încă verde menta pusă în buchet de profet numai bună de sărutat și de strâns la piept! (Mariana Bendou, 2014) Referință Bibliografică: ilustrată de toamnă cu aromă de mentă sălbatică / Mariana Bendou : Confluențe
ILUSTRATÃ DE TOAMNÃ CU AROMÃ DE MENTÃ SÃLBATICÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373778_a_375107]
-
m-au apucat nostalgiile. Mi-am amintit de parfumul tinereții mele, care era unul de la Avon. Far Away se chema (și încă se mai cheamă) și-mi plăcea mie mult, pentru că era delicat și lăsa în urmă o ușoară adiere pudrată. Mi-l cumpăram mereu, fiindcă era maximum ce-mi puteam permite, și eram foarte fericită cu el. L-aș recunoaște și acum, dintr-o mie, ba chiar, dacă nu cumva m-am ramolit, mi se pare că mai am unul
Parfumurile tinereţii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19357_a_20682]
-
ori mai luminată, toții vorbeau tare și deodată îi apuca cu triluri. Mi-a plăcut. M-a vrăjit. La sfârșit, celor din lumină le-a dat și șampanie în pahare adevărate, de cristal (am auzit eu cum oftau două babe pudrate care purtau blănuri, dar aveau și evantai). Au mai cântat o dată-n cor și gata: urale nesfârșite, lacrimi reținute, plecăciuni adânci. Te lua cu amețeală și parcă se dăduse drumul la căldură: atunci am știut - pe loc si fără ezitare
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
lied de Schubert în secolul meu... și să ajung, în recitalul meu al unei dimineți de marți... la Bolero-ul lui Ravel”, respectiv, cu referire la clipurile mezzo sequences de pe canalul Mezzo - „E un fel de democrație. Nobilii cu perucile pudrate stau alături de tipi de culoare din cartierele sărace ale New Orleans-ului și nimeni nu mai e deranjat de asemenea vecinătăți”. Alb/negru Grigore Leșe, cu spectacolul atât de sugestiv intitulat „Sarea Pământului”, a reprezentat țara noastră la Olimpiada Culturală de la
Agenda2005-11-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283489_a_284818]
-
ceruri răsărită, Din apă, stei și stropi de soare. Floare de colț, ce înger, oare, Te-a rătăcit de ochi ferită Și frumusețea dăruită Tăcerilor apăsătoare? Genunchiul îl așez pe piatră Privind uimit minunăția Ițită în împărăția Condorilor, pe stânci pudrată. *** Referință Bibliografică: Floare de colț / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FLOARE DE COLŢ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384950_a_386279]
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului O doamnă frumoasă și onorabilă, Cu o ținută înaltă și impecabilă, Are spiritul feminin sincer și curat, Și un comportament familial devotat. Când o vezi așa somptuos aranjată, Cu ochii căprui-conturați și coafată, Discret: parfumată, pudrată și rujată, Ți se impune un respect, de îndată. O astfel de doamnă își dorește bărbatul, Care s-o aibe pentru el, nu pentru altul, Să-i fie fidelă și aproape, tot restul vieții, Să-și petreacă în liniște anii
O DOAMNĂ ONORABILĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385000_a_386329]
-
praf. Piciorul mi se afundă pînă la gleznă În praf. E catifelat și moale, are culoarea pudrei Rachel II pe care o folosea pe vremuri mama, cînd eram mică. Picioarele mele În sandale se albesc pînă la genunchi, picioare mate, pudrate, picioare de gips, picioare de manechin. Înaintez În cascade, În explozii de praf. Nu mai am buze, nu mai am gene. Limba se Îngroașă, se Încarcă, se face păstoasă, amară. Laringele meu e o pîlnie pe pereții căreia aerul depune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam. Niciodată și pe nici una dintre ele n-am dezbrăcat-o cu privirea, pentru că nu simțeam vreo dorință trupească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]