92 matches
-
să mă stresez aiurea. Doar fiindcă Elinor e atât de lipsită de tact încât să pomenească de familia lui Sacha. Nu e ca și cum ar fi pomenit chiar de ea. — Sacha e o fată atât de dotată, zice Elinor, închizându‑și pudriera cu zgomot. Ai văzut‑o vreodată făcând schi nautic? — Nu. — Sau jucând polo? Nu, zic posomorâtă. N‑am văzut‑o. Brusc, Elinor bate imperios în geamul din spatele șoferului. — Ai luat virajul prea repede! zice. N‑am de gând să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce țigănie, se gîndi) și vreo trei rujuri, dintre care unul bun, Dior, îl ochi numaidecât, gîndindu-se instinctiv că era chiar nuanța pe care o folosea. Dar își dădu imediat seama de absurditatea acestui gând. Mai găsi în fundul sertarului o pudrieră cochetă, franțuzească, o cutie de plastic pe care erau gravați niște trandafiri, cu o linie sinuoasă, aurie. O deschise, amintindu-și că se găsise în comerț la noi. Se privi în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culorile cu care se împodobise. Chipul sporise în frumusețe, avea o frumusețe pe care niciodată un chip de bărbat sau de femeie nu ar fi sperat s-o dobândească. Se privi și din profil, uitîndu-se în oglinda mare prin oglinjoara pudrierei. Deși se gândise la "arma secretă" spunîndu-și că o va folosi după ce se va îmbrăca, nu mai avu răbdare. Deschise ușa șifonierului din odaie și scoase dintr-o veche poșetă o pereche de cercei în două culori, rombici, foarte la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o penumbră dulce, care te liniștește. Se întoarce la oglindă și caută febril printre obiectele de pe toaletă, dă la o parte caseta de argint din care, cu o neglijență căutată, ies șiragurile de perle și chihlimbar, dă la o parte pudriera, pulverizatorul, scoate din étui-ul lui rujul și își desenează apăsat câte o cruce pe fiecare obraz. O cruce roșie-închis în dreapta, o cruce roșie-închis în stânga, apoi se dă câțiva pași înapoi. Ce ciudat poate să arate... închide pleoapele ca să nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obțină un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet pentru parcare. Susan deschise poșeta și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată bani În poșetă. Vilma se căută prin buzunarele șorțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Căută ceva util sau doar blând. —E cineva rănit? — Toată lumea va supraviețui. Inclusiv eu. Deci ia zi-mi de Capgrasul tău. Dificultăți de recunoaștere? — De fapt, parc-ar fi taman pe dos. Prea multă atenție la diferențe minore. Cu excepția acelei pudriere absurde care voia să treacă drept telefon, parcă s-ar fi întors în vremea facultății, când făceau schimb de păreri târziu în noapte, cu mult după ce ora stingerii îi izolase pe fiecare în camera sa. Se îndrăgostise mai întâi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am avut bun-simț", rânji inginerul. După trei săptămâni o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina... ― Ați spus ceva? Șerbănică Miga se ridică greoi. Obrazul de obicei roșu bătea acum în violaceu: ― Aș vrea să beau un pahar cu apă. ― N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mare bătaie de cap. Tăcu ca să-și aprindă o țigară și să-și dreagă glasul, căci simțea că i-a rămas în gât flegma istoriei Angliei. Toți au făcut atât de multe greșeli prostești. — Știu! Fata se privi în oglinjoara pudrierei. Apoi ochii i se înăspriră și vocea îi deveni puțin mai rece. Dar nu vreau să vă fac să pierdeți timpul flecărind despre personaje din istorie. Doream doar să vă întreb ce s-a întâmplat cu lucrarea mea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Doar doi bărbați ar fi fost În stare, erau capii lumii; avea fiecare cîte o valijoară cu butoane. Antonia, cu poșetuța ei, nu era capabilă de așa ceva, nu avea Înăuntru decît o cheie, cîțiva bănuți, o batistă parfumată și o pudrieră. Bătrînă, bătrînă, dar cochetă; și ăsta era un păcat; unul mic, Încerca să-și mai ascundă ridurile. Și să miroasă frumos, se stropea cu apă de colonie, cînd pleca de acasă. Și cine știe ce vedea Antonia În oglinda pudrierei, cînd o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și o pudrieră. Bătrînă, bătrînă, dar cochetă; și ăsta era un păcat; unul mic, Încerca să-și mai ascundă ridurile. Și să miroasă frumos, se stropea cu apă de colonie, cînd pleca de acasă. Și cine știe ce vedea Antonia În oglinda pudrierei, cînd o deschidea? Dacă i se arăta, numai ei, tot ceea ce avea să fie? Thomas, fără să vrea, se privise odată acolo, peste umărul Antoniei, și văzuse doar un obraz numai zbîrcituri, al lui, oglinda era una cosmetică - nimic profetic
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rafinărie, pe urmă un oraș, o cazarmă, un depozit de armament, mai multe, ce ar fi explodat nimicitor, speriindu-i pe cei doi bărbați importanți, care, instinctiv, ar fi apăsat pe butoanele valizelor, desăvîrșind nesăbuita joacă a Antoniei cu oglinjoara pudrierei În apropierea unei bălți de păcură. Antoniei era bine să i se ia cu totul poșetuța și să i se spună să mai tacă din gură, să nu mai tot strige, cum i se năzărea, Sodoma! Sodoma! Foc! și alte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cele trei scrisori în mapa de serviciu și se pregătește să iasă în stradă. în afară de teancul de scrisori abandonate, în holul blocului se mai află : saxofonul domnului Kuntz, rucsacul domnișoarei matilde, cea de-a doua mănușă a doamnei Bordaz, o pudrieră, o cutie de Coca-Cola și un pantof bărbătesc. 12. abia după patru sau cinci vizite făcute de mine în micuța sa librărie din pasajul Verdeau bătrînelul excesiv de amabil catadicsi să-mi întindă mîna și să se prezinte : — Bernard. Fără îndoială
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
recunoască. La orele de masă, cînd se privea În geamurile crăpate ale chioșcului de bilete, abia dacă-și mai recunoștea fața prelungă cu ochii adînciți În orbite și fruntea osoasă. Jim evita oglinzile, căci femeile eurasiatice Îl priveau mereu prin pudriere. Hotărîndu-se să se gîndească la ceva folositor, Jim se rezemă cu spatele de banca de tec. Urmări un hidroavion Kawanishi care traversa rîul. Zumzetul motorului era liniștitor și Îi amintea de toate visele lui despre cum ar fi să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poți avea nici o pretenție bănească. Mi-am scos pălăria și cu trei degete ale mânii drepte, împreunate la vârfuri ca pentru închinăciune, am apucat cele câteva fire de păr din creștetul capului, ridicându-mi astfel țeasta ca un capac de pudrieră. Acum, când se putea vedea rumeneala creierului meu devastat de un incendiu lent și înăbușit, rugai pe David Golder să se urce pe masă, ca să poată observa fenomenul, la care el mi-a răspuns de jos, că nu e lichidator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cîteva minute, apoi se uitară la ceas și oftară. Helen făcu un semn pe tiparul din hîrtie și-și rulă lucrul. Își traseră pantofii, Își scuturară fustele de praf și trecură din nou peste pervaz. Viv clăti ceștile. Apoi scoase pudriera și rujul și se duse spre oglindă. — E cazul să Înviorez vechiul machiaj de război, cred, zise ea. Helen Își aranjă repede fața, apoi se Întoarse Încet În camera de așteptare. Îndreptă teancul de Lilliput și strînse fierbătorul, cele trebuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-ți pot dărui decît dragostea mea și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră În Împrejurimile Londrei, ea căscă și-și Îndreptă spatele fără tragere de inimă. Își scoase pudriera, Își pudră fața și-și Împrospătă rujul. Dintr-odată, traficul deveni infernal. Reggie Încercă o altă rută, prin Poplar și Shadwell, dar și pe-acolo era rău. În cele din urmă, rămaseră blocați În Tower Hill. Îl văzu cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de fabricat lumînări opreau pompele, tăcerea bruscă din fabrică Îți făcea urechile să țiuie. Era ca și cum ai ieși din apă. Fetele care lucrau la bancul lui Duncan o luau drept semnal și se pregăteau de plecare: Își scoteau rujul și pudriera și alte chestii de soiul ăsta. Femeile mai În vîrstă Începeau să-și facă țigări. Len scoase un pieptăn din buzunarul pantalonilor și și-l trecu prin păr. Își purta părul ușor ferchezuit, dat după urechi. CÎnd puse pieptănul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lîngă stația de metrou, era o cafenea unde se opreau de obicei. Totuși, cînd ajunseră azi acolo, găsiră niște femei ale căror fețe le recunoșteau: prietenele și soțiile bărbaților aflați În alte părți ale Închisorii. Își Împrospătau machiajul, uitîndu-se În pudriere și prăpădindu-se de rîs. Viv și tatăl ei se mutară În alt loc. Intrară și-și cumpărară cîte o ceașcă de ceai. Cafeneaua asta nu era la fel de plăcută ca cealaltă. Aveau o singură linguriță legată de tejghea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
A lovit-o În zori. Un ghinion. O să-i trimitem o scrisoare. N-o să rugăm pe toți s-o semneze - devine cam monoton, după un timp - dar m-am gîndit c-ați vrea să știți. Da, mulțumesc. Helen Își Închise pudriera și o puse În poșetă, apoi se Întoarse tristă la biroul ei - și nici nu se mai gîndi la Julia, după asta, nu se mai gîndi deloc. — Ei, zise deținutul din fața lui Duncan la coada pentru masă, un poponar bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceva. Dar, imediat ce o auzi pe domnișoaraChishom Întorcîndu-se la biroul ei, puse stiloul jos. Descuie sertarul de la birou ei și-și scoase poșeta pentru a-și aranja părul, a se pudra și ruja. Apoi se uită pe furiș În oglinda pudrierei. O femeie Își dă imediat seama, se gîndi ea, cînd altă femeie s-a aranjat; nu dorea ca domnișoara Chisholm să observe asta - și mai rău, nu voia ca Julia să creadă că se machiase pentru ea În mod special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că stomacul Îi tremură. Își depărtă privirea de la guma cenușie care se Învîrtea În gura Carolinei. Nu cred c-aș putea. Se uită În oglindă. Dumnezeule, uite În ce hal sînt! Ai pudră la tine? — Poftim, zise Caroline. Scoase o pudrieră și i-o Întinse, și după ce Viv o folosi, o luă Înapoi și se pudră și ea. Apoi stătu În fața oglinzii, aranjîndu-și buclele, oprindu-se din mestecat o clipă; vîrful roz al limbii i se vedea Între dinți, iar fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la Londra și că vreau să cumpăr lucruri. Înăuntru, căsuțele pentru păpuși rămăseseră pe jumătate decorate: canapele minuscule, scaune pentru picioare, cornize de catifea, mese de toaletă din porțelan În așteptarea scaunelor de lemn, piane cu coadă de mărimea unei pudriere. Ce e de făcut, Kate? m-a Întrebat Julie când am ieșit. Absolut nimic. —O să Încerc să aflu ce s-a Întâmplat. A doua zi am dus-o pe Emily cu mașina la școală, l-am lăsat pe Ben foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acopereau ferestrele bucătăriei, dar tot am reușit să Întrezăresc niște licăriri de vernis, ornamente de alamă, o plită ceramică și o chiuvetă de piatră antichizată cu scurgător de stejar. În spatele geamurilor interioare se Întindea o grădină În miniatură, ca o pudrieră. Simțeam deja libertatea pe care acest intim colț de lume i-o oferise lui Alice Hollinger, după vastitatea conacului de pe deal. — Intri? mă Întrebă Hennessy, În timp ce se extrăgea din mașină. Un anume scotch bunișor se cere terminat. — Păi... cîteva pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
accesoriu absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri, prosoape, ciorapi fumurii, pudriere, rujuri. Dulapul deschis lasă vederii lucrurile dinăuntru. O haină de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată, așezate pe umerașe din sârmă, iar pe raftul de jos două perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să stăm amândoi la coadă, du-te acasă și viu și eu pe urmă". "Bine, zise și deschise poșeta și scoase din ea o părere de plasă (pe care toate femeile aveau grijă s-o poarte cu ele împreună cu rujul, pudriera și creionul, nu se știe unde "se dă" ceva și erau totdeauna pregătite.) Să știi că se întinde, nu te uita la ea că e așa minusculă, adăugă. Și e foarte rezistentă, ține și trei kilograme!" Nu mai spune", zisei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]