437 matches
-
Nu cred..., tot vorbea ea cu ego-ul său. Georgeta nu se mai recunoștea. - Unde îmi sunt preceptele religioase? Credința că numai Duhul Sfânt poate mântui lumea de răutățile abătute asupra populației acestei țări? se tot întreba ea în continuare. Acum pufăia ca o turcoaică adevărată, tolănită într-un fotoliu confortabil, lângă o sticlă cu o licoare divină, afrodiziacă și un bărbat prea arătos pentru ea și preceptele sale religioase, îmbrățișate în ultima vreme. Parcă nu mai era Condurache, “Zbirul”, profesorul de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]
-
o taină pe care nicio cheie a minții nu o poate deschide. În momentul acela trăiam o senzație nedefinită. Parcă mă aflam într-o înfundătură, iar aerul îmi părea puțin. Se trase mai aproape de mine apoi își aprinse o țigară. Pufăi îndelung, apoi, ca și cum privirile lui și ale mele ar fi ajuns la un compromis, conștient de ceea ce va urma, își plimbă degetele prin barbă și sub repezeala cuvintelor căută o scuză: - orice lucru este îngăduit. Mirosul îmi excită nările destul de
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
că ar putea fi ceva care să ne ajute? - Hai, acolo, că nu-i departe...! De sus, de la o înălțime de aproximativ cinsprezece metri, de pe salteaua zburătoare a primăriei, primarul Io Io Io îi privește cu ochi de vultur, în timp ce pufăie nervos din pipă. Ceva nu este pe placul lui, dar nu îndrăznește să coboare jos și să ia atitudine. Geanta de pe scaun are o sfoară legată peste mijlocul laturilor și ține strâns deasupra o coală de hârtie. - Pe această hârtie
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
medic...și poliția...mișcă-te omule, aici este un om mort! zice femeia către primar și se oprește în loc continuâd să-și agite în continuare doar mâinile. Dar omul de pe salteaua zburătoare a primăriei, primarul, continuă să stea impasibil. Doar pufăie din pipa lui și numai privirea o are interesată de Stăncioaica. - Dacă vrei să trăiești o sută de ani, trebuie să-ți vizionezi doar gândurile, cu ochii închiși sau deschiși, și dacă ești primar te mai și plătesc pentru asta
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
le împart eu însumi puradeilor, îi dau și lui o sticlă cu vin, să-l înmoi, să-l fac mai bun, iar țigăncii îi dau tot ce găsesc prin buzunare. Când mă uit, cu pătura pe el, catârul zornăia harnașamentul, pufăindu-mi iarba fragedă... Acum are timp să mă privească, preț de câteva secunde, întorcând capul după vocea mea, prea ocupat să pască în paradisul verde, unde se afla... N-am chef de taclale cu individul, așa că plec, spunându-i de peste
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
consider logodnica ta. La revedere Mache! Te aștept la Ciulnița pentru o cerere oficială. - Cred că cel mai bine ar fi să o fac de sărbătoarea Paștilor, atunci când, de obicei, vor fi prezenți toți cei din familia ta, zise Mache. Pufăind zgomotos, trenul se puse în mișcare. De la o fereastră se vedea mâna micuță a Mariei care îi făcea semne de despărțire. Mache simțea o strângere de inimă, dar se liniști, recunoscând că visul lui de iubire se va împlini în
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
cocoțat pe fotoliul uriaș de lângă geam. Acoperit cu pătura în carouri roșii și verzi, Moș Crăciun doarme adânc în patul său cu saltea din puf de pinguin. Trebuie să fie odihnit pentru a putea călători întreaga noapte. În somn, Moșul pufăie ca o locomotivă cu aburi, făcând clopoțeii agățați pretutindeni în casă să scoată clinchete vesele. - Moșuleee! Un spiriduș deschide ușa și se năpustește înăuntru, aducând cu el câțiva fulgi de zăpadă curioși. Of, Doamne! Of, Doamne! Moșule, trezește-te! Pufăitul
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Ho, ho, ho, râse Moș Crăciun în urma lor, după care intră în casa lui caldă, se întinse în pat, puse capul pe perna roșie, moale, cu ciucuri aurii, trase plapuma în carouri roșii și verzi peste burtă și începu să pufăie ca o locomotivă cu aburi. Referință Bibliografică: MOȘ CRĂCIUN ȘI URIAȘUL FĂRĂ NUME / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818, Anul V, 23 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
fi chiar culmea ca unul pe care îl cheamă Huidu și e prieten cu domnul Găinușă să râdă de istoricul nume de Măciucă. Dar îmi e teamă că, în câteva săptămâni, vom avea, tot în tabloide, o Oana supărată, care pufăie că Măciucă nu mă ciucește bine. Maximum două minute, cu tot cu încălzire“, a mai atacat Șerban.
E clar! Cârcotaşul Huidu şi-a revenit definitiv: Bianca Drăguşanu la înălţimea celor două frunze de salată pe care le îngurgitează regulat () [Corola-journal/Journalistic/69152_a_70477]
-
nevoit să o folosesc pe cea a vecinilor. Eu am aruncat afară totul din casă.”, a mărturisit actorul. 7. Toate țigările fumate în film sunt false. Din cauza legilor californiene, care interzic fumatul la locul de muncă, actorii sunt nevoiți să pufăie țigări din plante. 8. Tatăl lui Jared Harris (Lane Pryce) este Richard Harris — cel care l-a jucat inițial pe Dumbledore. 9. Melodia de generic a serialului aparține celor de la RJD2. Cântecul se numește "A Beautiful Mine". 10. Folosirea celebrei
10 lucruri pe care nu le știai despre serialul "Mad Men" by Boitos Lavinia () [Corola-journal/Journalistic/81233_a_82558]
-
tranșant, sigur de sine, adică exact pe tonul oracular la care intelectualii sfîrșesc atunci cînd își uită jurisdicția limitată a specialității și încep să emită judecăți largi, cuprinzătoare cît universul. Atunci cad în culpa scientismului și fac figura unor diletanți pufăind apoftegme prețioase într-un domeniu pe care nu-l cunosc: filosofia. Ce au în comun cei șase sunt cîteva însușiri generice: 1) nu cred în Dumnezeu și se declară, dacă nu atei, atunci agnostici cu rezerve serioase în privința numenului divin
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare, se spălară pe mîini și pe față, pufăind de plăcerea apei reci și limpezi din iazul de la poalele peretelui de stîncă și minunîndu-se tot timpul de frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se apropiară de ei Vlad și Virgil vorbind... dar Bărzăunul nu mai putea fi atunci atent la nimeni și nimic în afară de Ilinca. Puse tartina pe o piatră, lîngă hainele pe care le dezbrăcase și se aruncă deodată în apa rece pufăind și scoțînd fel de fel de strigăte. Toți de pe mal se apropiară de apă privindu-l mirați și făcînd glume pe seama sa. Și cînd toți se așteptau mai puțin, Bărzăunul se ridică din apă ținînd în mîna dreaptă un păstrăv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cu certitudine, Beșleagă este de nepătruns, un sfinx al zilelor noastre! Dacă o ține așa în continuare, nu m aș mira să ajungă și erou în colecția Sfinx de la Editura Meridiane... Sau... ...Sau mai bine să ies un pic, să pufăi un amiral, pentru că „în acest birou nu se fumează!”. În rest, om trăi și om vedea! Să trăim măcar pentru a ne satisface curiozitatea. Ca să ne putem declara o satisfacție! A, nu la ziar, ci așa, în forul nostru interior
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
discret, mai elegant, mai potrivit cu statura culturală a tovarășului Rogoz, care pândea orice reacție, orice gest. — Vă mulțumesc, tovarășul Rogoz, sper să nu vă dezamăgesc, a Îngăimat și Vasile, iar Tronaru l-a privit cu ochii cât cepele și a pufăit cu stupefacție. — Hai, dom’le, citește odată, lasă dracului mulțumirile. — Dom’ Tronaru, lasă omul să citească ! Păi te apuci și-l Înjuri!? i-a strigat Costan. Cine Înjură, bă, capsomane? i-a Întors-o bătrânul. — Ce naiba, dom’ne, acu’ v-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
răspunzi, prietene. Dar poate-mi dai și-un foc în timp ce reflectezi. Cinic bătrânul. Cred că nu l-am omorât degeaba până la urmă. Îmi place mai mult așa. Îi aprind țigara și văd că mâna nu-mi mai tremură deloc. Cavanosa pufăie din țigară și trage fumul adânc în plămâni. Mmm. O minune. Aproape că uitasem. Vezi că ai scris greșit, prietene. Acum vreo două rânduri. Plămâni. Așa ai scris. Plămâni. La plural. Ori eu nu pot să mă laud decât cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Așa că e mai bine să i spun acum, cu martori: „Te-am citit podidit, omule. Să mai faci.“ Leila în Kabul, senină — Nu mă culc cu tine decât în minaret, mi-a zis. Sau pe o macara, undeva. Găsește. Inventează. Pufăind pe marginea patului, își balansa piciorul gol, cu unghii nefăcute Îcăci în Kabul unghiile făcute indică practica prostituției) și, pentru că nefăcute, puțin murdare după o zi întreagă în sandale prin praf exotic. Venise cu rucsac cu tot în camera mea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ieftină e, cum adică să zică ea „mulțumesc“? — Ești un impostor, mi-a aruncat dimineața, la micul dejun. Am protestat: — Nu sunt. îți arăt pe loc. Și eu pot să plâng când vreau. S-a lăsat pe spate între perne pufăind, nelăsându-mă din ochi: — Hai, să văd. — Uite, i-am zis, pentru mine, când sunt într-o rela ție, cele mai importante sunt gesturile tandre, nu fututul. întotdeauna când am iubit pe una care mă înșela, cel mai tare mă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de la Cluj că nu o să și-o pună cu nimeni în lunile în care avea să fie ghidă pe litoral. Tâmpitul o crezuse. — Nici nu știu ce-ar zice dacă ar afla că-mi pierd serile cu tine, a susurat, pufăind. — Dacă te cunoaște într-adevăr și te iubește, n-ar putea bănui nimic, i-am strecurat viclean, iar ea a zâmbit. Sunt surprins de fiecare dată când văd că cele mai absurde și plate flaterii funcționează tocmai cu femeile inteligente
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
uite să pună sârma la loc și asta era totul. Într-o zi, unul din copiii lui Stratulat, învățătorul satului, se oferise să vină cu o șurubelniță, cu vaselină și cu un arc, pentru a repara broasca. Dar moș Zgârci, pufăind din lulea, sub streașina ușor aplecată într-o parte prin care se strecurau câteva raze de soare, nu fusese acord: Lasă, Gheorghe... Cu sau fără sârmă, cu sau fără broască, viața merge înainte. Băiatul nu spusese nimic, fiindcă ținea la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
exprimase chiar așa, mult și bine, după ce-i dusese lui moș Zamfir o hârtie. Mult mai era cum era, dar de ce și bine nu prea înțelesese nimeni, însă nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela, ca și cum trebuia să respecte
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Se trezise în momentul în care Petrișor deschidea laptopul căzut de la etajul douăzeci și spunea că urma să-l întâlnească pe Bill Gates. Rezemată de un stâlp, chitara de culoarea vișinei putrede cânta singură... Când trenul se puse în mișcare, pufăind a plictiseală nemascată, Turistul duse degetul arătător la tâmplă și își salută amintirile, mângâind cu ochii Everestul lor până ce distanța estompă, nesătulă, ultima imagine, iar fotografia deveni neclară... Forever young Radioul înfipt în bord transmitea melodii ale anilor 80 și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am nevoie acum, totuși... Se trase mai aproape de sobă, deschise ușița și privi încântat dansul mângâietor al flăcărilor. Acum aș putea să aprind și țigara, trase o concluzie care îl binedispuse. Am crescut, nu mă mai ceartă nimeni dacă fumez... Pufăi îndelung. Și sorbi încă o gură de vin... Apoi, ca și cum prezentul și trecutul ar fi ajuns la un compromis spre a întoarce copilăria dintr-un drum cu sens unic, mâna caldă a bunicii îl mângâie pe frunte și îl acoperi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a părut că una, arătându-și insistent degetele, vrea să-i spună unuia să se întâlnească la șase. * Un activist bătrân, fumând, trăgând din țigara înfiptă într-un țigaret de lemn de vișin, cireș?... "Un scriitor - spusese el rar și pufăind - trebuie să fie și in cer și pe pământ și pe linie" - și aici râsese tușind, suferea de astm... * întâlnire cu actorul Vasile Nițulescu pe stradă, iarna. înfofolit în ursonul lui și părând foarte băut, se oprise înaintea mea. Clătinându
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
arie de întâmplări și evenimente comprimată sever, scriitorul înalță o construcție speculativă în al cărei labirint, dispus vertical, urmează să intrăm. Două personaje, un bărbat și o femeie, se întâlnesc într-o gară părăsită, uitată de lume și de trenurile pufăind liniștitor. În apropiere e o mlaștină, după o anumită distanță începe deșertul: adevărate embleme spațiale în imaginarul lui Octavian Paler, cu o funcție simbolică bine determinată. Conturul realității care îi hăituiește și îi îngrozește pe cei doi este destul de șters
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]