91 matches
-
este separată de cea a bărbaților. Data viitoare o să vii tu singură la mine. Hai, ridică-te și îmbracă-te! Ea se mișcă puțin pe o parte. Nu avea putere să se ridice de jos, dar când îi văzu fața puhavă pe care strălucea o mulțumire animalică îl urî într-o asemenea măsură, încât moartea lui i s-ar fi părut o pedeapsă mult prea ușoară, mult prea blândă. Simți cum instinctul de femeie înjosită îi dă puteri nebănuite și se
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
orbit de ideologie, încât cărțile lui corpolente sunt, practic, inutilizabile într-o cercetare istorică obiectivă. În ce-l privește pe Said, el a împins orientalismul atât de departe, încât n-a mai rămas, din presupusele lui bune intenții, decât membrana puhavă a resentimentului. De-o remarcabilă forță expresivă sunt cele șapte studii ale secțiunii „Lost in Transition: Places and Memories”, de la descrierea căderii Franței în 1940 la refacerea atmosferei de incompetență militară, de confuzie politică creată de polarizarea societății între stânga
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
puțin lucru. Nu se trezesc mulți. Pornind din urmă, de la primele etape, constat că am străbătut istoria unei lente dezmeticiri. T.S. Eliot: „Dacă ravagiile, ultragiile, naufragiile, carnagiile / Nu mai pot fi trecute cu vederea / Să nu fim, / O, ascunși...” „Apatie puhavă, fără concentrare...”, scrie același. O recunosc în „meditațiile” mele. „Pline de închipuiri și goale de sens.” „Uscare a lumii simțurilor, / Evacuare a lumii închipuirii, / Inoperativitate a lumii spiritului; / Aceasta este o cale...” O cale către ce? T.S.E.: „...ultimul pământ lăsat
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
teme! Katia o ajută pe Zinaida să-și culeagă trupul de pe banca joasă pe care stătuse prinsă ca într-o capcană. Și plecă Zinaida acasă, simțind umezeală în pâslari și frig în toată partea de jos. Zgribulită și cu trupul puhav parcă ceva mai slab, Zinaida intră anevoie în apartament și nu merse mai departe, se așeză pe taburetul din antreu, își scoase basmaua, o răsuci împletind din ea o păpușă și începu să jelească „Sărmana, sărmana“, izbucnind în plâns... Zinaida
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
să și-l curețe. Își înmuie în apa cu săpun mâinile uriașe, aproape străvezii, și oftă - nu era în stare de nimic. Înainte mama le făcea pe toate, acum trebuie să le facă singură... Gândurile îi erau mari cât ea, puhave, greoaie - se gândea la mizeria care o așteaptă, cum o să umble cu cerșitul, ce-o să mănânce acum, se gândea la Katia Roșcata care a apărat-o de oamenii răi... Zinaida se duse la biserică de ziua Născătoarei. Strânse o groază
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
de a trece prin ziduri, portretul său robot nu face să răsune telefoanele poliției. Ca și fantomele, dispare tocmai când să-l înhați, iar dacă s-ar pune în strania postură de pieton ar trece neobservat. Numai în caricaturi apare puhav, pitic și pătrățos, doar la emisiunile tele se înfățișează agramat, arțăgos, arogant. Vocea nu i se aude, pentru marele corupt vorbește marele avocat, el ne asigură că domnul care a coborât din limuzină spre a urca pe treptele tribunalului o
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
rana) e în altă parte. și într-adevăr, în ultima secțiune a plachetei, Duh, accentul moral devine explicit: "Biserici mari, cu scumpe policandre,/ În voi se-ascund atâtea necredinți,/ Doar pruncii vin, cu gesturi tandre/ și îngenunche-n rugăciuni fierbinți.// Puhavul domn, cucoana colorată,/ Se-opresc aici grăbiți, mirați;/ Biserici ai destule, urbe desfrânată,/ Dar sfinții tăi cu toții-s cocoșați.// Căci piatra sutelor de-altare,/ Pe temelii găunoase stă aici,/ Iisus, de-ar răsări de-odat' în zare,/ S-ar mânia și-
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
zise doamna Potoțki către cei rămași. Episodul 129 LA MUNCĂ! Sunt ore și sunt zile când o ciudată somnolență îl cuprinde pe Povestitor. Privirea i se împăienjenește, auzul i se stinge aproape de limita surzeniei, nasul refuză adulmecarea, mâna îi devine puhavă, odihnind lângă pană. Ori încotro s-ar uita, vede aceeași culoare: cenușiul. Jocul cu bețigașul în gunoiul trecutului nu mai scoate la iveală decât aceleași veșnice bucăți de stambă pe jumătate putrezite, hârtii umede de pe care scrisul s-a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
devin din ce În ce mai chinuitoare. Iată, am ajuns și eu care eram atît de perfectă - un aparat fără cusur - să cunosc insomnia. Nu insomnia poeților, nu insomnia Îndrăgostiților sau a căutătorilor de comori sau a ucigașului terorizat de remușcare, nu, o insomnie puhavă, imbecilă, fără gînduri. Stau și număr În neștire, din cînd În cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-o văd după aceste ultime cuvinte ale prietenului meu nu era surprinzătoare, dar nici deosebit de încântătoare n-aș cuteza s-o numesc, fiind peste măsură de scârbavnică. Euripide se suise cu totul peste Aurora, morfolind-o cu fălcile sale puhave, râgâind și încercând s-o dezbrace, lucru care aproape că îi reușise. Spre uimirea mea, auzise cele spuse de Maro. Și-a întors fața spre noi cu o figură atât de satisfăcută, cu un rânjet atât de hâd, de lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
foștilor politruci, propagandiști și securiști de doi lei. Mulți aleși, decidenți de tot soiul, fiind chiar cei din liniile a doua, a treia, a patra ale partidului unic și securității atotstăpânitoare, plantați prin toate partidele democratice ... Inculți, grobieni, hoți, șmecheri, puhavi, lipsiți de orice bun simț. Fără pic de patriotism prin vine. Cu excepțiile de rigoare. Puține, puține ... Apocalipticilor, ce amenzi v-aș da pentru toate știrile ireale, creatoare de panică, derulate, pe post de picătură chinezească, minute întregi pe posturi
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
de-a lor soldații săi deja căsăpeau trupurile celor care nu se îndurau să lase castronul cu friptură de la gură. Acțiunea părea una cu mare folos. Doar că nu aducea combatanților nici o satisfacție. Era ca și cum ai omorî viermi de mătase puhavi și abulici, incapabili de vreo ripostă. În scurt timp, intrară toți în depresie și, precum bine știm, depresia se trata, putem spune acum, în mod tradițional. Vedre de țuică, de vin, votcă și alte băuturi, plus potoalele de rigoare. Comandoul
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
demonice intens mediatizate, potențarea sentimentelor negative și a inculturii crase ca modalități de viețuire postmodernă la nivel colectiv și multe altele, iată ce conține în structura sa completamente malignă „neo-filozofia” deconstructivisto-atee a timpului actual. Rotativa timpului mestecă între fălcile ei puhave viața, iar cruzii hingheri ai întunericului își anunță, din păcate, prezența peste tot. Ei se rotesc între pământ și cer cu o uluitoare forță demonică a disprețului față de Celălalt, a vulgarității agresive și a îndepărtării de cunoașterea Sinelui propriu. Icoane
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
am văzut pe Eminescu, ne spune Iacob Negruzzi, a fost la Teatrul Național. (...) Cât era de schimbat Ce deosebire între data întâi, când cu 19 ani în urmă îl recunoscusem din instinct într-o mulțime de tineri, și acum când puhav la față, încovoiat și cu ochii rătăciți era aproape de sfârșitul său.” De altfel într-o fotografie în grup cu mai mulți artiști, Eminescu are înfățișarea descrică de Negruzzi. Apatic, slăbit, cu mustața pleoștită, stă lângă Veronica în spatele grupului cu privirea
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri. Toată frăgezimea unui vis se dospește într-un borhot. Șiroind, timpul își pune trupul în clepsidră. Duhul ruinei bate tainic la porți. Într-un chiot al desfătării puhave, se întinde cuminte ceafa la jug. Toți pentru unu și fiecare pentru sine. Buzele sunt toarse pentru vorbe și vorba e ca o merindă vie. Până când ajunge în gura cu venin. Vorbim mult. Sporovăim cu pleoapele lăsate. Visăm contururi în
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
a spus nimic, nici de bine, nici de rău; a cam dat el din cap, într-o părere. cum e, domn' doctor, să mă las de fumat? și-a aprins o țigară, și, dând fumul pe nas, tușind prelung și puhav: e tot un drac! atunci am înțeles, e prea târziu, nu am scăpare; adică, nu mai scap... de tine. Referință Bibliografică: când mi-e dor de tine / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 620, Anul II, 11 septembrie
CÂND MI-E DOR DE TINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 620 din 11 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343803_a_345132]
-
album cu poker de răstoacă, urlete de lupi adevărați, de Jean Jacques. Dovleac spart după vizita lui Javert. Șobolanul își făcuse cântarea și Petru cel Mare se căia - de ce? O meditație ce va intra pornografic în istorie lăsa peste pietre puhave liniștiri de întuneric. Mizeria universală renăștea buddhist picioarele zgârcite ale dumnezeului închis. Am fumat cazan și sex. Îmi dactilografiasem fumul. Barof lătrase. Doamna cu ochelari comuni și fustă revoluționară dintr-un turban apostat avea să citească. Asanas. Păsări fără papagal
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
de-a lor soldații săi deja căsăpeau trupurile celor care nu se îndurau să lase castronul cu friptură de la gură. Acțiunea părea una cu mare folos. Doar că nu aducea combatanților nici o satisfacție. Era ca și cum ai omorî viermi de mătase puhavi și abulici, incapabili de vreo ripostă. În scurt timp, intrară toți în depresie și, precum bine știm, depresia se trata, putem spune acum, în mod tradițional. Vedre de țuică, de vin, votcă și alte băuturi, plus potoalele de rigoare. Comandoul
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din sălcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suportă transformările sezoanelor care
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din salcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suporta transformările sezoanelor care
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din salcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suporta transformările sezoanelor care
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
se năpustea pe urma lor pe o stradă laterală... Dimitrici nu avea nici un motiv să mă menajeze. Povestea totul fără ocolișuri. Pe bancheta din spate a mașinii era tolănit un personaj rotofei, chel, cu un pince-nez1 înecat într-o față puhavă. Beria. Alegea trupul femeiesc pe care îl poftea. După aceea, gealații lui o opreau pe trecătoare. Era perioada în care nici măcar nu aveai nevoie de un pretext. Dusă la reședința lui, violată - strivită - cu ajutorul alcoolului, amenințărilor, torturii... Dimitrici nu spunea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe Aloim; el te va duce în chilia ta, ca să te reculegi înaintea încercării. Vassur se întoarse fulgerător și văzu că în spatele lui se strecurase pe nesimțite un călugăr tânăr și bucălat, ceva mai înalt decât el, dar cu carnea puhavă a acelora obișnuiți mai mult cu cărțile decât cu meșteșugul armelor. Spre el privea aghiotantul Abatelui. Cine știe de când stă acolo?! Ar fi putut să mă omoare! Ieșind din încăpere, Vassur își aținti privirile pe tatuajul circular de pe ceafa călugărului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cuprinde și asculta?” Atracția spre elementar, spre organic generează nu doar viziuni, ci și foarte intense, uneori deosebit de fine sentimente. Poetul imaginează regresiuni în paradisuri din ere revolute, își autocontemplă chipul „pădureț și grav” în lacuri „cu fund mâlos și puhav”, se lasă „ademenit” - în închipuire - de „vreo femelă cu sâni făloși și brațe pline”, în „culcușuri virginale”. Adorația față de vegetal merge până acolo, încât poetul dorește ca o „plantă înaltă” să îi „țină loc de iubită”. Într-un vis, el
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]