56 matches
-
plecat Chiar CRIȘANA cea mezină și frățâne-său, BANAT, Și-n scurt timp barbarul crâncen trece sângeros în iureș Peste ARDEAL, feciorul mare, și mezinul MARAMUREȘ... Și-ăstă fu doar începutul, scurtă vreme mai apoi, Alte armii sângeroase vin din miazăzi puhoi Tot barbari de-același sânge și de aceeași seminție, Iau DOBROGEA, mijlocia, ce căzu și ea-n robie... Du-te vreme, vino vreme, au trecut așa mulți ani, La hotarele rămase, se iviră alți dușmani E OLTENIA acum cea care
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pe perna de dantea, unde se liniștește de-a binelea. Vine ceva, spre noi. Prin văzduhuri... Un șuvoi. O potopenie. O beznă. Ca o revărsare... Ca o viitură neagră uriașă, mocirloasă și amară, rea. O vâltoare nămoloasă, care îneacă, care puhoiește, care șterge tot. Trecut, prezent și ce-o fi după... Feriți, din calea ei! Feriți, mă! Ferește-te! Ferește! Dă-te! Pleacă de la picioarele mele! Pleacă! Lasă-mă...! Oricum, ca și alcoolul, totul curge, totul se evaporă, se risipește și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apasă puternic pieptul și, ca printr-un miracol, când toți din jur îl credeau pierdut, revine la viață. Tușește ca ultimul bolnav și abia se mai poate ține pe picioare, neînțelegând exact ce se întâmplase. Se sperie de oamenii adunați puhoi în jurul său și o ia la fugă. Zvonurile circulă cu repeziciune, iar în câteva ceasuri frate-său vine într-un suflet și îl găsește tremurând și plângând în camera sa din centru, pe care și-o închiriase. Era un dezastru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
vrânceană. Valoarea unui om este consecința firească a multor factori moșteniți și dobândiți educațional, reflectată în oglinda caracterului și cântărită de realizările obținute în viață. Toată lumea este convinsă de realitatea potrivit căreia, înfăptuirile prestigioase spre care tind mulți, nu curg puhoi nestăvilit după ploaie, nu vin de la sine, nu sunt apanajul norocului orb ci al multor privațiuni, al unei munci intense, continuu și echilibrat susținută toată viața. În acest context general valabil se înscrie valoarea omului de știință, a sărbătoritului nostru
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mare, întrucât la halta comunei Gelu erau aduse și familiile din localitățile care nu aveau gară. Prin urmare, afluxul de oameni era puternic. Fiecare familie ridicată de acasă și prezentată în fața comisiei respective era însoțită de militarii care o aduseseră. Puhoi de lume. Dar peronul era gol. Ordine și groază. Ordine și spaimă. Ordine și teroare. Am fost opriți cam la 20 de metri distanță de punctul de control. Ne-am dat jos de pe umeri desagile improvizate, punându-le înaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a propriilor plete, copila țîșnește spre zare cu strigăte ascuțite, rotind amenințător urag-ul: Ih! Iih! Iiiih! Ihiiih! își cheamă caii din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Fluctibus abluens et obstergens (Succintă prezentare pentru Fraternitatea Crucii cu Trandafiri, spălând ca un Puhoi petele de bănuială și de infamie cu care a fost stropită), publicată la Leiden, în 1616, anunța aderența lui Fludd printr-un ingenios calambur. Cuvântul Puhoi (cu majuscule) din titlu se baza pe jocul de cuvinte Fludd-flood (= „puhoi”). Deși adresa era clară, nu i-a răspuns nimeni. A doua lucrare, Tractatus Apologeticus Integritatem de Societatis de Rosea Cruce (Tratatul apologetic în sprijinul Societății Crucii cu Trandafiri
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ani. Explicația pentru această tendință : „Se mai deșteaptă lumea, domnu’, nu mai cred ei chiar așa ca pe vremea lui bunica ! Da, nu mai vine lume, dar televiziunile mint și iar mint, bagă arhivă cu mulțimea, să spună că-i puhoi de lume aici la Iași. Păi nu ați văzut că aseară proteveul arăta cum tropăiau oamenii în ploaie ? Păi ce, a plouat ieri ? Hai că ați fost aici, spuneți, a plouat ? Nu. Vedeți ! Minciună, pe toată linia ! Vă spun eu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
văzându-l că poartă un fel de centură uriașă de piele peste mijloc. Ascultând plângerile mele, îmi oferă spontan ajutorul, vorbindu-mi de existența unui „osteopat” țăran din împrejurimile Făgărașului. „Dar să nu vă duceți acolo în weekend, că-i puhoi de lume și de mașini, la fel ca aici”, îmi spune cu vocea lui gravă. Copiii săi au emigrat cu toții în Belgia, nu-și mai găseau un rost aici, cu salariile lor minuscule de profesori de școală generală. El vine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se simțeau cu musca pe căciulă -, s-au desțărat, au luat calea pribegiei cu marele boier Mihu în frunte. Alții s-au întors cu ajutoare de la lehi, unguri sau turci... Mare răzmeriță a fost atunci, adaugă Alexa. Țărănimea se ridicase puhoi, cu furci, cu topoare le răsărise Soarele! "Ajutoarele străine" n-au mai aflat drum de întoarcere. Am jurat atunci să plinim "Blestemul Mușatin", spune Alexa. Da! Am cercat cu pumnalul, cu otrava... Vulpoiul i-a dibuit. Multe capete de boieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar înarmați) să asculte ce zice populația, să descopere „înscrisurile dușmănoase” și (am aflat de la Tică Cincu) să intervină „acolo unde situația o cere”. Locotenent-colonel în miliția economică, Tică se teme de o izbucnire de revoltă a populației: „Cînd are să puhoiască odată, nu se știe ce are să se întîmple”. *Cum altfel decît elegante aș putea defini aceste versuri scrise de M. Bantaș, unul din prietenii lui Bacovia în perioada ieșeană, scoase dintr-un poem intitulat „Dernier hommage”: „Le prix d`un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un bob de drojdie, fericirea era deplină. Mai puțin însă ne descurcam cu uleiul. Cel de floarea soarelui fiind foarte scump apelam la cel de feroviar, uleiul de rapiță, materie primă la felinarele de la gară. La nalangâte veneau în puhoi musafirii: Ignatie Cravcenco și fiii, preotul Țurcanu și tot așa. Musafirii veneau și cu materia primă dar și cu vinul atât de necesar taifasului. Eu și Ilie, conform documentului fotografic, per verso, devenisem membrii fondatori ai Societății Pedagogice “Foamea”. Peste
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
rul revenit acum, înspre ziuă. Capul îi bubuia în continuare, ca și cum inima i s ar fi mutat în creștet și pulsa de acolo, amenințător, înspre afară. „Naiba să mă ia, tocmai acum m-am găsit să răcesc, când vin ăștia puhoi peste mine“, își spuse Eduard iritat, „iar o să strâm be din nas Anda!“ Se dădu jos din pat energic, clătinând din cap cu putere, par că pentru a se scutura de toate semnele răcelii care părea să-l fi prins
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
treceri pentru pietoni. Parcul e, deocamdată liniștit. Duminica se transformă în talcioc. Sute de oameni vin aici și pun pe-o bucățică de ziar nimicuri smulse din gospodărie, cu speranța că le va dori cineva. Alte sute de oameni ies puhoi din blocurile care străjuiesc părculețul și se plimbă preocupați printre ceilalți, cu ochii mijiți. Talciocul durează pînă pe la orele prînzului, cînd toți se împrăștie pe la casele lor, iar în urmă rămîne un ocean de gunoaie, mii de chiștoace ieftine și
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
Uite ce înseamnă nebunia războiului! Tot acum îmi dau seama că eu cu plutonul meu am căzut în spatele acelei coloane... Numai că o coloană de tancuri, staționată mai sus, a deschis focul asupra noastră și rușii au început să curgă puhoi din spatele lor... Nu am mai putut face nici un pas... Am fost nevoiți să ne retragem - a reflectat Costăchel, oftând. Ce retragere? Dezastru! - a intervenit Petrache. Și asta n-o fost deajuns... Când am reușit să ne ținem copăcel - cum s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de ciocolată de la Ghirardelli. În timpul zilei vedeai prin parcuri tineri care se dădeau cu patinele cu rotile și jucători de hackey sack. Dar noaptea lucrurile căpătau până la urmă un aer dezagreabil și, de la nouă seara până la trei dimineața, bărbații intrau puhoi În Clubul 69. Locul În care, după cum s-a văzut deja destul de clar, lucram eu acum. Cinci nopți pe săptămână, șase ore pe zi, În următoarele patru luni - și, din fericire, niciodată după aceea - mi-am câștigat traiul expunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cum rămâne? Mergem diseară? Sau când? Stai un pic, îl calmează Agrippa. Să vorbesc mai întâi cu Theogenes. Oamenii veniți să-l consulte sunt chemați după o rânduială cunoscută numai de el. Îi șoptește la ureche: Bănuiesc că nu vrea puhoi de lume adunată în fața porții lui care să atragă atenția autorităților... — Chiar! se înveselește Germanicus. Riscă să dea nas în nas dușmani care-l roagă să-i scape unul de altul... Pare că a scăpat de angoase. — Nu uita de ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e să locuiești în Cartierul Latin, vecin cu Dumnezeu, la biserica românească din Paris? E un privilegiu să locuiești în cartierul ăsta care a fost al studenților. Acum e cartierul neoburghezilor, al celor bogați. Ce spun vecinii francezi când văd puhoi de lume care cântă pe stradă, lângă biserică, de exemplu, în sâmbăta Paștilor? În biserica asta n-au fost numai bune, au fost și rele. Vecinii au văzut de toate. S-au certat, cei de aici, pentru ideile lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
că arhiva are decât ușa care să varsă În secretariat. Pe aia s-a Împlementatără Abenhaldun cu Halil; și, cât te-ai șterge la ochi, a năvălit cu ăia patru druzi Învălurați; mi-a făcut semnu crucii, pentru că milorzii ie puhoi dă bigoți; apoi le-a poruncit fără fasoane să-și deie vălurile la o parte; matale o să spuneți că io bat câmpii, da acolo ierau Izedin, cu moaca lui dă străinar, și Halil, care ie subșef la Parolista, și Yusuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
merge mintea decât la el și nu știe că mi-e urât să merg cu perpedesu, s-a Încăpoșat să-i mai arăt o dată castelu cu apă pentru irigat, care tomna ardea soarele mai rău ca niciodată și țânțarii veneau puhoi. Din fericire, am scăpat și m-am Întors să-l citesc pe Giono; nu-mi spuneți că nu vă place Accompagné de la flûte. E bestială, care-ți distrage cartea asta atenția de la estancia. Dar mai nainte am vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
muzeu, m-am deziluzionat corespunzător, da ca fugar, m-am ușurat. Voi n-o să-mi credeți, da pitit În gaura aia mă plictiseam dă mai mare dragu ș-ajunsesem să buchisesc operele lu Bonavena. Cred că poștașu mă jefuia; trecuse puhoi dă vreme și nici o misivă, nici o broșurică dă propagandă. Aia da, Împuternicitu lu doctoru Îmi aducea la sfârșitu lunii ba salariu, ba un cadou, scăzând mai nainte cheltuielile dă deplasare și reprezentare. Mandea nici nu mă ițeam la stradă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și un bob de drojdie, fericirea era deplină. Mai puțin însă ne descurcam cu uleiul. Cel de floarea soarelui fiind foarte scump apelam la cel de feroviar, uleiul de rapiță, materie primă la felinarele de la gară. La nalangâte veneau în puhoi musafirii: Ignatie Cravcenco și fiii, preotul Țurcanu și tot așa. Musafirii veneau și cu materia primă dar și cu vinul atât de necesar taifasului. Eu și Ilie, conform documentului fotografic, per verso, devenisem membrii fondatori ai Societății Pedagogice “Foamea”. Peste
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tras la sapă. Am urmat îndemnul bătrânului.Încet-încet puterile au început să picure în mădularele mele ca argintul viu...Simțeam că îmi recapăt vlaga văzând cu ochii. „Numai că laptele ista îi descântat, că altfel cum să-mi vină puterile puhoi așa deodată?” gândeam eu pe când sorbeam ultimele picături de lapte. În acest timp, bătrânul își făcea de lucru prin chilie. Se vedea cât de colo că nu are mai nimic de făcut, dar că aștepta un moment potrivit ca să-mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în cinzeaca de mastică sau de țuică îndoită cu apă. Eminescu a văzut că Steaua României este atât de sus, încât luminii adevărului și prosperității îi trebuie mii de ani să ajungă acolo. Poetul a văzut în străinii care veneau puhoi în țara noastră, precum hotarele barbare dezlănțuite, pericole mari, de aceea ne îndemna să-i omenim, să-i găzduim, dar să nu le dăm mai mult de un deget, fiindcă ne apucă mâna întreagă. Nu întâmplător, dragostea față de străinii de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]