40 matches
-
credința, alunecă fluent la rădăcina crucii sale precum demonul șerpuiește lângă copacul înțelegerii binelui și răului. Extrapolări în damnările Apocalipsei Una dintre imaginile spirituale ce au însoțit constant evoluția umanității a fost cea a Sfârșitului lumii. Această panoramă-scenariu a locuit pulsativ în mintea și afectivitatea ființei omenești, indiferent de timpul și perimetrul viețuirii sale, constituindu-se în temă incitantă de analitică științifică sau îmbrăcând multiple formule de expresie mitică, unele mistic-complexe, altele caracterizate de o simplitate vecină inocenței. Aproape pretutindeni omul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
devine un imperativ incomensurabil și imperturbabil. Ceea ce această voință dorește se și împlinește în raport cu cel care i se închină. Aici consubstanțialitatea spirituală devine progresiv o asimilare, o înghițire și mistuire a nucleului prezenței sufletești care adoră. Un astfel de nucleu pulsativ este răpit și asimilat total de reverberațiile copleșitoare a celui invocat întru venerare. Portretul sculptat sau pictat au rolul de a concretiza și permanentiza, nu prezența entității idolatrizate, ci fereastra spre aceasta. Este vorba despre înțelegerea acestui gen de creație
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
abstracte și spațializarea specifice iubirii întru eros, care aparțin doar experienței de trăire a îndrăgostirii. Dragostea a cărei experiență o trăiesc aparține ultimei tipologii, se încadrează în clasa iubirilor diminuate care atunci când își proiectează formula te iubesc din esență lor pulsativă îi imprimă o mișcare lentă, anevoioasă. Astfel eu resimt drumul spre sufletul de care m-am îndrăgostit drept lung și ostenitor pentru mărturisirea te iubesc. Acest drum este străbătut, totuși, până la capăt de confesiunea dragostei care mi-a tulburat fluxul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cuminți etc. Și astea toate într-un ciclu care se repetă la douăzeci și șase de mii de ani, douăzeci și șase de zile în sfere. Fiecare din miliardele de spirite sunt trimise la reciclare pe pământ, în acest ciclu pulsativ de douăzeci și șase de mii de ani. -Acum că știi ceva, te vom conduce pe pământ spuse ghidul. -Fiindcă am ocazia, te întreb cât voi trăi? -Nouzeci și nouă de ani și soția ta o sută de ani. Dar
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
era intrarea unei peșteri. Îndepărtând edera, care îmi stânjenea intrarea, am îndrăznit să fac câțiva pași în interior, când am simțit vibrația intensă a organismului, fiind înălțat deasupra solului cu aproximativ cincizeci de centimetri. Levitația la care eram supus era pulsativă având ciclul sus-jos, jos sus, de parcă cineva se juca cu mine. După ceva timp, în față îmi apăru o lumină strălucitoare din care au ieșit ca din pământ, doi oameni tineri, supli și bărboși, îmbrăcați în uniformă verde, cu fesuri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nu poate fi propriu-zis a trupului dar se manifestă prin lezarea profundă a acestuia, se manifestă ca fiind corporală. Durerea și boala trupului are ca țintă finală spiritul atașat acestuia dar străbate și își rostuiește propria potecă încrâncenată prin stânca pulsativă a corporalității ce se clatină amețitor sub impactul loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se balansează amețitor fiind pregătită spre a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vedere conștientizarea erupției propriei sale răutăți precum și demersul de ascundere al acesteia. Prin urmare, incoștient de negativitatea sa lăuntrică, el acționează sub spectrul și imboldul ei. Suferința spirituală implică nu numai restrângerea concentrată a sinelui, revărsarea sa în propria tensiune pulsativă dar și cristalizarea interioară, sesizarea lucidă a eului suferind de către eu. Durerea în plan spiritual și din cauze spirituale implică reașezarea spre propriile fundamente a luminii cognitive ce sondează devenind progresiv din simplă atenție redirecționată spre sine luciditate care-și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
metafizic în lavele unor încercări titanice dobândind putința saltului întru profunzime spre energiile întemeietoare. Aceste energii sunt asumate de suferind drept prezența abisală ce învăluie imanentul ca fundament și finalitate nerelative, ca repere ireversibile ce mărginesc și încadrează prin forța pulsativă a nesfârșirii lor. Spre ele se îndreaptă privirea conștiințelor îndurerate ca temelie ce susține dar și reechilibrează într-un sfârșit tainic dinamica imanentului. Această dinamică rezonează ascuns în fluctuațiile sale telurice cu transcendența intuită de suferind ca instanță generatoare, imperativă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este doar o calitate interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici ocolită, trece ca
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care reunește ritualul, creația religioasă picturală și sculpturală, relicvele sacre, proiectul concretizat arhitectural și prezența divină ce se lasă surprinsă cutremurător? Într-un mod metaforic se poate spune că ritualul reprezintă inima templului, astrul spiritual ce-l luminează și definește pulsativ, reperul primordial fără de care credincioșii devin simpli vizitatori ai unui muzeu unde experiența religioasă nu este trăită ci doar prezentată. Or, menirea actului ritualic este tocmai respingerea oricărei tendințe de expunere, de expoziție a sacralității asemeni unei nestemate ce stă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale din imanent cărora le împrumută sfințenia sa radiantă ca factor spiritual evocator și taumaturgic. Prin relicvele-mărturii, conștiința deschisă întru credință Divinității, este vindecată la nivelul profunzimilor pulsative de însemnele așezării sub spectrul mobilității liniare ireversibile a istoricității. Astfel, credinciosul nu mai poate fi atestat în formula identității sale de credincios, nu mai poate fi localizat și datat ca aparținând unui anumit timp și având o istorie a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Hammer of Urthona forming under hîș heavy hand the hours, 180 The days & years, în chains of iron round the limbs of Urizen Link'd hour to hour & day to night & night to day & year to year, În periods of pulsative furor; mills he form'd & works Of many wheels resistless în the power of dark Urthona. But Enitharmon wrap'd în clouds, wail'd loud, for aș Los beat 185 The anvils of Urthona, link by link the chains of
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
d by the flutes' lula lula, "The bellowing furnaces blown by the long sounding Clarions,] "Ten thousand Demons labour at the forges Creating Continually "The times & spaces of Mortal Life, the Sun, the Moon, the Stars, 205 "În periods of Pulsative furor, breaking into wedges & bars, "Then drawing into wires the terrific Passions & Affections "Of Spectrous dead. Thence to the Looms of Cathedron convey'd, "The Daughters of Enitharmon weave the ovarium & the integument "În soft silk, drawn from their own
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un altul patimilor și învierii Domnului. Cercetarea lor ne oferă, credem, cheia strategiei generale a lucrării, într-o anume interferare a vocilor, corală, în, tot astfel încatenarea, ca pe ochiuri de lanț, a eurilor grăitoare în nesfârșirea unei rugăciuni, a pulsativei continuități nutritoare de perenitate. Au invocat-o pe Madona, cu aceeași nesecată fervoare, pe tonuri mai înalte sau mai joase, Cidul, într-o însemnată clipă a vieții sale, Sfântul Francisc din Assisi, Dante, în terținele Paradisului, - veac după veac de
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
dorit autorul, personajele sunt doar schițele construcțiilor psihologice împrumutate din realitatea imediată. Fără a avea intensitatea eroilor și situațiilor descrise de Fitzgerald în povestirile despre „epoca jazz-ului", protagoniștii lui Faulkner ascultă și ei de ritmul interior al muzicii intens pulsative. Acea muzică redă inconștient dimensiunea agitației lumii născute din tragedie. „Pătrunderea jazz-ului la sate" poate constitui un episod neexplorat din epopeea modernizării impetuoase a lumii după drama colosală a pierderii identității. Vitalitatea clocotitoare a oamenilor e dublată de „obscenitatea
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]