KorAP: Find »[drukola/base=pulsional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 ...14 >

338 matches

Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716

și a unei lipse de rigoare metodic rațională. Având drept sursă interpretările variate, analize și extinderi ale părților raționale, popularizarea cunoștințelor, dezbaterile publice cu personaje mai mult sau mai puțin avizate, are loc o extindere de imagine și metaforizarea acesteia. Pulsionalul se extinde pe direcții greu identificabile sau definibile. Interacțiunile determină un amestec de influențe și corelații imaginare, iar prin popularizare se obțin imagini sintetice ale acestora. Între acestea forme de imaginar rațional putem urmări evoluția transformărilor interioare ciclului ce încep

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
era existent în spațiul ebraic. Cenzura nu se referă la imagini, în sensul brut al termenului, ci la formele specifice dezvoltate de legea mozaică. Mesajul inițial s-a dezvoltat în direcții interpretative care l-au amplificat ajungându-se la forme pulsionale profunde dincolo de raționalitate curată a Legii. Chiar dacă această cenzură nu a fost revendicată în mod expres, ci dimpotrivă a afirmat chiar o dorință de a nu schimba legea: "Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
pe aproapele tău ca tine însuți"32. Simplitatea mesajului constă în puritate și neîncărcarea hermeneutică a acestor metafore. 3. A treia caracteristică constă în limbajul metaforic folosit. Acesta este pur fără cod interpretativ, ci doar metaforă. Se formează o imagine pulsională pură, simplă, dar care va fi sursă pentru multe alte forme de imaginar. Acest mesaj simplu constituie punctul zero al imaginarului medieval. Este momentul din care se dezvoltă toate celelalte modalități de a interpreta universul. De aici urmează variații interpretative

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
alte forme de imaginar. Acest mesaj simplu constituie punctul zero al imaginarului medieval. Este momentul din care se dezvoltă toate celelalte modalități de a interpreta universul. De aici urmează variații interpretative, construcții raționale, noi forme simple sau complexe de imaginar pulsional, reinterpretări din alte perspective a textelor exterioare. Puritatea mesajului de început se păstrează doar în primele secole. Chiar dacă apar variații interpretative, și în acest caz ne referim la erezii, există spații care încearcă să păstreze simplitatea mesajului. Astfel este și

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
viață pe care au adoptat-o. Mesajul pe care îl transmiteau avea forța începutului, a trăirii directe și un bogat conținut metaforic 34. Urmărind povestirile despre viețile sfinților și a asceților de la începuturi putem să identificăm că partea specifică imaginarului pulsional este dominantă, însăși existența acestora devenind o metaforă. Totuși această simplitate a mesajului nu se poate păstra. Este necesar să apară diverse interpretări ale acesteia și astfel imaginarul să se dezvolte până la un nou moment de maxim. Același lucru se

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
sacrului care în mod normal ar fi fost tabu. Perioadele de început au raționalizat probleme ce au aparținut religiei creștine și care inițial au fost prezentate în mod metaforic. Sub impactul filosofiei latine ce domina secolele respective se depășește faza pulsional ritualică încercându-se prin raționalizare și hermeneutică să se dezvolte noi valențe de sorginte filosofică. Unul dintre primii apologeți Justin Martirul și Filosoful a încercat să înființeze o școală în care să predea doctrina creștină pornind de la modelul școlilor romane

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
aspectele sale: organizatorice, teologice și metafizice. Prin modalitățile de a indica calea cea dreaptă și de a explica mesajul metaforic transmis inițial s-a dezvoltat una dintre cele mai ample etape hermeneutice din istoria gândirii omenești. A fost raționalizată componenta pulsională a trăirii sacrului fiind teoretizată și conceptualizată prin idei pornind de la modul în care trebuie să avem această trăire a sacralității până la cum poate fi aceasta reprezentată. Astfel s-a concretizat o primă etapă în dezvoltare conceptuală a imaginarului rațional

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
pură pentru a putea să ajungă până acolo. Cu toate acestea demersul rațional nu putea fi oprit. Prin structura sa omul trebuie să-și construiască imagini raționale fără de care nu își poate stabiliza locul în univers. În mod normal perspectiva pulsională specifică credinței ar fi trebuit să fie suficientă, dar ea nu oferă sprijinul pe care îl oferă construcția rațională și de aceea imaginarul se dezvoltă și în cadrul acestei perspective. Așa încât odată începută dezvoltarea imaginarului rațional, mai departe acesta nu a

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
sprijinul pe care îl oferă construcția rațională și de aceea imaginarul se dezvoltă și în cadrul acestei perspective. Așa încât odată începută dezvoltarea imaginarului rațional, mai departe acesta nu a putut să facă altceva decât să se amplifice până la limitele specifice celui pulsional. Așa cum bine observa Andrei Oțetea în perioada medievală după ce: "biserica a recunoscut rațiunii facultatea de a demonstra adevărul revelației ea nu a mai putut impune exercițiului acestei facultăți alte limitei decât acelea care sunt recunoscute de rațiune"49. Astfel în

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
percepe și relaționa cu Dumnezeu. Modul de operare al ereziilor a fost de cenzură a bisericii și imaginarului acesteia. În conflictul dintre biserică și erezie se manifestă conflictul dintre raționalitatea specifică dogmaticii creștine și încercările de impunere a unui imaginar pulsional. Pe de o parte sunt încercările de cenzură a imaginarului bisericii catolice și de impunere a propriului imaginar însoțite de cenzura bisericii față de pulsionalitate noilor concepții, pe de altă parte se construiește un imaginar al simplității bisericii primare care dorește

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
se transmit informații și se susțin puncte de vedere. Imaginea asupra lumii intră într-o efervescență datorată dezbaterilor publice privind diferite subiecte. Organizarea spațiului universitar a determinat trecerea de la o raționalitate dură a imaginarului la una deschisă, preambul pentru imaginarul pulsional. Deschiderea determină varietate de imagine urmată de o difuziune a informației și o popularizare a acesteia. La toate acestea se adaugă și diversificare imaginii oficiale, deschidere care poate determina variații interpretative și comportamentale. Deschiderea culturală specifică universităților are loc în

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
nu doar mijloc de degajare a energiilor refulate social, ci un instrument de propagare a unei imagini prin care populația își trăiește propriul imaginar, îl dezvoltă și îl integrează în propria viață. Teatrul devine principalul mod de amplificare a imaginarului pulsional, dincolo de granițele închise ale elitei intelectuale. Personajele ce se dezvoltă prin gestul specific teatrului sunt cele ale unui univers interior dezvoltat ca urmare a refulărilor și impregnărilor ca negativitate. Demonul este unul dintre personajele cel mai des întâlnite ca și

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
și, datorită modului de propagare și a ușurinței de receptare, rămâne cel mai puternic instrument de manipulare pentru respectiva perioadă. 1. 4. Scolastica și raționalitatea imaginarului 68 1.4.1. Interpretarea operei aristotelice și trecerea de la imaginarul rațional la cel pulsional Întotdeauna când s-a vorbit despre Renaștere s-a realizat legătura dintre evoluția acesteia și modul în care a fost reconstituită opera filosofilor din Grecia Antică. Ruptura dintre Antichitate și Evul Mediu nu s-a realizat în mod brusc și

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
ca fiind posibil și acceptabil pentru biserică se realizează o deschidere față de cunoaștere naturii și demersurile specifice acesteia, dar în același timp adevărul științific este supus adevărului teologic. Este momentul în care se pot accepta elemente ale unui viitor imaginar pulsional complex și ale cărui rădăcini sunt în cadrul acestui mesaj, dar și a cenzurii impusă de biserică. Dar prin analiză comparativă, folosirea traducerilor arabe și a interpretărilor specifice lui Averroes, mesajul aristotelic capătă o nuanță mistic-pulsională. Această tendință de a depăși

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
conflictului determinat de percepția universalului. Acest conflict arată războiul care se desfășura cu privire la modul în care este văzută lumea în această perioadă astfel încât să se poată păstra un imaginar pe baze raționale și să nu fie depășit de noile viziuni pulsionale care s-au infiltrat încă de la începutul secolului al XIII-lea. De aceea au fost eliminate cărțile despre magie, interpretarea naturii indiferent de direcții și orice concepție care nu se încadra între limitele riguroase ale doctrinei. Între aceste concepții au

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
acestuia cu sufletul păstrează multe elemente din concepțiile avveroiste cu care a intrat în contact în perioada sa de călugărie. De aceea evoluția concepției despre suflet din Evul Mediu până în Renaștere subliniază modalitatea de evoluție a imaginarului până la atingerea maximului pulsional din perioada renascentistă. 1.4.5. Problema adevărului și dezvoltarea științelor naturii În procesul de căutare a adevărului, de relevare a cunoașterii, dincolo de problemele teologice s-a dezvoltat și o perspectivă asupra relației omului cu natura. În urma dezvoltării unui imaginar

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
și panteistă și implicit relația sa cu omul devenea una de determinare reciprocă. El este cel ce domină filosofia și știința renascentistă și care intră într-o anumită perspectivă în contradicție cu componenta rațională specifică modernității. 1. 5. Renașterea între pulsional și rațional 149 1.5.1. Sinteza imaginarului în perioada Renașterii Perioada Renașterii este una dintre perioadele cele mai dinamice din istoria gândirii. Este un moment de sinteză culturală în care se adună și se împletesc tradițiile importante, obținându-se

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
elemente aparținând tradițiilor arabe și ebraice, iar în final filosofiile naturii specifice perioadei presocratice, reprezintă premisa pentru un alt mod de a vedea lumea. Aceste tradiții determină o dezvoltare a imaginarului, atingând o perioadă de maxim, în care predomină componenta pulsională. Dar când aceasta încearcă să domine în întregime cultura unei epoci intervin elemente ale cenzurii care încearcă să păstreze componenta rațională în echilibru. Aceasta se realizează fie prin întoarcerea la vechile imagini raționale, fie prin dezvoltarea unora noi pornind de la

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
unora noi pornind de la o dezvoltare minimală a amplitudinii imaginii. Cele două tipuri de cenzură predomină filosofia renașterii și de aceea, pe lângă faptul că este o epocă a sintezei culturale, ea este și o perioadă a conflictelor între rațional și pulsional. Teoriile specifice epocii sunt predominant pulsionale, încercând să reprezinte lumea într-un mod metaforic. Adevărul nu mai poate fi considerat unitar (în ciuda tradiției Bisericii Catolice), apărând din diverse modalități de a reprezenta lumea, imagini care au intrat în conflict atât

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
minimală a amplitudinii imaginii. Cele două tipuri de cenzură predomină filosofia renașterii și de aceea, pe lângă faptul că este o epocă a sintezei culturale, ea este și o perioadă a conflictelor între rațional și pulsional. Teoriile specifice epocii sunt predominant pulsionale, încercând să reprezinte lumea într-un mod metaforic. Adevărul nu mai poate fi considerat unitar (în ciuda tradiției Bisericii Catolice), apărând din diverse modalități de a reprezenta lumea, imagini care au intrat în conflict atât cu imaginea oficială a bisericii, cât

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
orientare aristotelică a fost pus în practică în republica Venețiană 151. Un al doilea curent este cel al reprezentării metaforice a naturii, pornind de la tradițiile arabe și ebraice, dezvoltă imagine simbolică asupra existenței. Acesta este prin structura sa un imaginar pulsional, și de cele mai multe ori a intrat în conflict cu prima imagine. Această imagine s-a dezvoltat pe două direcții principale: în primul rând pornind de la școala italiană în care includem pe Ficino, Giovani Pico della Mirandola, Bernardino Telesio etc. Cea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
două direcții principale: în primul rând pornind de la școala italiană în care includem pe Ficino, Giovani Pico della Mirandola, Bernardino Telesio etc. Cea de-a doua direcție este cea de origine germană care este prin structură mistică promovând o imagine pulsională mult mai tenebroasă. Pornind de la tradiția mistică a lui Meister Eckhardt, dar și a lui Albert cel Mare, în spațiul german se dezvoltă o filosofie ocultă a cărei reprezentanți sunt: Agrippa von Nettesheim, Paracelsius, Jacob Bohme, sau Valentine Weigel. Între

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
nici una dintre direcții nu s-a manifestat în formă pură și nici nu a avut statut de imagine unică sau oficială. De aceea nu dorim să cădem în păcatul de a considera Renașterea ca o perioadă a fantasticului, a imaginarului pulsional, dominat de reprezentarea metaforică asupra lumii. Nu putem fi de acord cu ideea lui Michel Foucault 152, pe care o găsim și la Ioan Petru Culianu cum că imaginea asupra lumii în Renaștere a fost doar de natură pulsională, dominată

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
imaginarului pulsional, dominat de reprezentarea metaforică asupra lumii. Nu putem fi de acord cu ideea lui Michel Foucault 152, pe care o găsim și la Ioan Petru Culianu cum că imaginea asupra lumii în Renaștere a fost doar de natură pulsională, dominată de simbol ce era trăit ca act. Dacă am adopta o asemenea atitudine am realiza o sărăcire a imaginarului respectivei perioade, eliminând părți importante a acestuia. Suntem de părere că dincolo de dezvoltarea pulsională a imaginarului care în acel moment

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Renaștere a fost doar de natură pulsională, dominată de simbol ce era trăit ca act. Dacă am adopta o asemenea atitudine am realiza o sărăcire a imaginarului respectivei perioade, eliminând părți importante a acestuia. Suntem de părere că dincolo de dezvoltarea pulsională a imaginarului care în acel moment a atins apogeul, a existat și o puternică componentă rațională care este sursă pentru știința modernității. Perioada de sfârșit a Renașterii trăiește sub spectrul a două mari forme de cenzură: cea realizată de către raționalitatea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]