64 matches
-
tot. Dar când era cât pe ce să-l ajungă, ,, elementul,,s- a oprit brusc și ea a nimerit drept în brațele lui confortabile. În zadar încerca furioasă să scape înjurându-l în toate limbile posibile și împingându-l cu pumnișorii ei finuți, nimic nu avea efect. Parcă cineva o lipise acolo și voia să rămână pe veci în postura aceea...,umilitoare...,senzuala, excitanta...,ca amestecăturile astea sentimentale o derutau necontenit.Era imobilizata definitiv în brașele lui puternice ce o înfășurau
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
persoană. În jurul ei flori albe zăceau risipite. Ființa se agita frământându-și palmele, legănându-se de pe un picior pe altul și țipa: - Geani, coboară! Geaniii! Coboarăăă! Te rog, Geaniii! Ca să vadă mai bine, Bebe, nostim, își turtise năsucul de geam. Pumnișorul lui se deschidea și se închidea: ”Pa! Pa!” - Zîna, a vorbit băiatul!? - se minună Pandele și uitându-se spre geam la zarva de pe platforma haltei, continuă: ” Cine-i Geani? Știi?” - Vere, pregătește banii, sigur se întoarce ”nașul” Ghiță. Întreabă-l
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
nostru se află în această burtică. Vrei să-l strivești? Viața a reintrat în normal cu o singură excepție. Am fost deposedat de dreptul de va-mi mângâia soția. Peste rochiță aveam voie, din când în când, să-i simt pumnișori sau membrul cu care bătea în poarta marsupiului. De fapt și sora mea mi-a permis asta la prima sarcină și nu pot fi acuzat de incest. Totul va intra din nou în normal când pruncul va părăsi marsupiu. N-
FRIGIDITATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375949_a_377278]
-
Tolkien, și eu Îmi cumpăr un cardigan vintage, iar Suze o poșetă de seară și, cînd vine ora cinei, ne ducem la Pizza on the Park, unde cîntă o formație de jazz, care Îi lasă pe gemeni să dea cu pumnișorii În tobe. În cele din urmă, punem copiii adormiți În Range Rover și Suze mă duce acasă. CÎnd trecem de cabina portarului și parcăm În fața intrării În clădire, e În jur de ora zece. Îl sun pe Luke pe mobil
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cunosc.“ — Te descurci minunat... continuă să respiri, Becky... „Sigur că poți s-o faci. Haide. Amîndoi putem.“ DOUĂZECI ȘI UNU E o fată. E o fetiță cu buze răsfrînte, ca niște petale, și un smoc de păr brunet și mîini strînse În pumnișori sus, la urechi. Asta e ființișoara care s-a aflat În pîntecul meu, În tot acest timp. Și e straniu, dar În clipa În care am zărit-o, pur și simplu m-am gîndit: Tu erai. Sigur că da. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vedere istoric. De obicei, reprezentarea noastră despre acest personaj pleacă de la amestecarea, indiscretă, a tuturor informațiilor evanghelice. Portretul convențional arată cam așa: un tip duplicitar (ori slab de Înger), unealtă a diavolului, infiltrat În rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, Își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ultimul lor născut, gol-goluț sub o pânză roșie, stă în leagănul lui balansoar și se ciondănește cu o femeie în vârstă, care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își așternea încet-încet vălul peste curtea inundată de verdeață. Căldura zilei se lăsase la pământ, apăsată de răcoarea înserării. Deodată, liniștea fusese tulburată de un sunet duios și cald. Cri-cri! Cri-cri! Fetița ridică degetul arătător, pe celelalte le strânse în pumnișor, apropie degetul spre ureche, iar ochii i se deschiseră a mirare și spuse: Ia! Ce se aude? Este un greieraș, îi răspunse tatăl șoptit, să nu-l speriem. Ce spune greierașul? întrebă însetată de curiozitate, micuța blondă de doar patru
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spune-mi tu mie, cine te-a supărat? Toma! răspunse îmbufnată. De ce? - Nu mă lasă să trec prin fața porții lui. Zice că drumul e al lui, se pune în fața mea și nu-mi dă voie să trec. Dar tu ai pumnișori? o întrebă tata. Da, răspunse fetița, intrigată de întrebarea tatei. Ia să văd și eu, ce pumnișori ai tu? întrebă tata, privind-o încurajator. Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
prin fața porții lui. Zice că drumul e al lui, se pune în fața mea și nu-mi dă voie să trec. Dar tu ai pumnișori? o întrebă tata. Da, răspunse fetița, intrigată de întrebarea tatei. Ia să văd și eu, ce pumnișori ai tu? întrebă tata, privind-o încurajator. Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei spunând cu hotărâre: Mâine seară n-o să-mi mai fie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mea și nu-mi dă voie să trec. Dar tu ai pumnișori? o întrebă tata. Da, răspunse fetița, intrigată de întrebarea tatei. Ia să văd și eu, ce pumnișori ai tu? întrebă tata, privind-o încurajator. Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei spunând cu hotărâre: Mâine seară n-o să-mi mai fie frică de el, iar chipul i se înveseli. În seara următoare, când
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
obraznic pe chip, cântându-i tărăgănat: Nu-ți dau voie! Nu-ți dau voie! De data aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză cu grijă sticla într-un loc ferit, apoi veni în fața lui Toma cu mâinile încleștate în pumnișori și-i îndesă de două-trei ori cu sete în mutrișoara obraznică a acestuia. Toma rămase mirat, nevenindu-i să creadă îndrăzneala ei, după care, începuse să strige cât îl țineau puterile alergând înspre curte: Bunica! Bunica! M-a bătut Viviana
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-i să creadă îndrăzneala ei, după care, începuse să strige cât îl țineau puterile alergând înspre curte: Bunica! Bunica! M-a bătut Viviana! în timp ce plângea, nervos și umilit de atâta îndrăzneală din partea unei fete. Viviana își strânse mâinile amândouă în pumnișori și-i arătă tatei. Mulțumită în sinea ei, Viviana luă sticla cu lapte și-și văzu de drum. În spatele portiței, tata chicotea vesel, mândru de fetița lui cea curajoasă. Viviana se întoarse acasă cântând veselă și sărind de pe un picior
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
stea în preajma bunicii și să soarbă spuma laptelui proaspăt muls, iar când pleca să ducă laptele la coana preoteasă, Toma o pândea din spatele gardului, dar niciodată n-a mai îndrăznit să iasă în calea ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
doar când Maia, după fierbințeala unor dureri îngrozitoare, după hohote de plâns și -o luptă îndârjită, ajutată de moașa care s-a dovedit foarte capabilă, a adus în sfârșit la lumina zilei o fetiță zdravănă care țipa tare, strângând din pumnișorii ei mici și căutând cu disperare căldura mamei. Moașa a privit cu plăcere chipul cu pielea albă ca zăpada, cu o guriță frumos arcuită și roșie, cu ochii negri ca două steluțe și cu mult păr castaniu. Degețelele le ținea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
sănătoasă, spune tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o lăsase nepoțica lui. O să fie o luptătoare. Ați văzut cum își ținea pumnișorii?... - Se agață cu disperare de lumea asta. S-a născut dimineața - început de zi. ”Bună dimineața, Marina mea scumpă!”, spuse și bunica. ”Te iubesc din toată inima. Bine ai venit în casa noastră!” - Maia, te simți mai bine? o întreabă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
în fiecare sâmbătă. Putem să mergem la un muzeu... —Ăăăăă, ce plictisitoooooor! l-a întrerupt Milly lăsându-și capul pe un umăr. Nick a țâțâit din buze. —...sau să înotăm la piscina din cartier... —Daaaaaa! Milly a împuns aerul cu pumnișorul strâns. — În esență, o să facem exact ce-o să decidă persoana care e la rând în ziua aia, a adăugat bărbatul. Iar azi persoana care hotărăște ce-o să facem e..., Nick a desenat cu degetul cercuri în aer, înainte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi ținut-o aici cu săptămânile. Hai să coborâm, Noghi, spun eu, hai să mâncăm ceva, dar ea se lipește de patul gol, eu rămân aici până când se întoarce tati, se prinde cu mâinile de cearșaf, așa cum se prindea cu pumnișorii de pătură atunci când era mică, și eu o implor, Noghi, mă sufoc aici, hai să luăm puțin aer, dar ea se încăpățânează, vom rămâne aici, pentru ca tati să se însănătoșească, însă eu îmi pierd cumpătul, asta nu depinde de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te apere de toate meschinăriile existenței ? Cunoscuta stare de grație pe care ora aceasta a zilei ți-o dăruiește, fluturând năluca unei promisiuni - o terestră frumusețe eternă... Privirea Profesorului se luminează brusc atunci când coboară asupra Yvonnei : strângând cât poate în pumnișor creionul mecanic, micuța încearcă să-l ducă în dreptul ochiului, așa cum Papa i-a arătat mai adineaori, ca să se uite prin bucățica de geam de la capătul lui. Zadarnic însă, pentru că brațul nesigur îi tremură. Papa face însă minunea, prinzându-i-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-l sustragă pe neobservate, dar fetița ignoră drăgălășeniile, ca și când n-ar mai vedea, n ar mai auzi. Poate că, la urma urmei, nici nu vede decât hârtia care foșnește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alcool ! - de freamătul de indignare și neputință. — Mais, non, j’en ai assez... Poate împins de șoapta nemulțumită a soției sale, poate pierzându-și deodată răbdarea, așa cum și cu cele mai dragi ființe ni se întâmplă, Profesorul încearcă să desfacă pumnișorul strâns cu forța, descoperind, deodată, cu uimire, câtă putere pot avea niște degete palide și subțirele. Și tocmai pentru că simte că nimic rău pe lume nu poate veni din partea indulgentului Papa, Yvonne începe să țipe. Un țipăt ascuțit și neîntrerupt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mici ? - de pe marginea măsuței cu rotile, primind cu un zâmbet fericit înțepătura unghiuțelor mici, usturătoare ca briciul. El îi mângâie perișorul moale și firav, care îi lasă din loc în loc la vedere țeasta tranda firiu-blonzie. El îi îndepărtează de la ochi pumnișorii pe care ea și-i întoarce iarăși, cu o nebănuită putere. — Nu, nu i s-a întâmplat nimic, le explică Profesorul răbdător, savurându-și cu modestie triumful. Nu i s-a întâmplat nimic, s-a speriat doar de țipete... Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se înfrupte din friptură, dar înfipse de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam să mâncăm cu cea mai mare grijă, evitând cel mai neînsemnat zgomot. Cinteza, cât un pumnișor roz de copil, fremăta fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate astea după plac, în cea mai desăvârșită libertate, simțea din plin bucuria vieții. Această bucurie ne-o transmitea și nouă și iată-mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care, având har de la Duhul Sfânt, au putut cu multe sute de ani înainte de Nașterea Domnului, să „vadă” întocmai cum se va petrece acest minunat și dumnezeiesc eveniment.” Copilașii începură să suspine. Ionuț, un băiețel de 8 ani, strângându-și pumnișorii ca să-și stăpânească plânsul, zise: „O, bunicuțo, ce oameni răi! Cum de nu s-a găsit nimeni care săi primească în casă? Nu-i așa, că dacă ei ar fi bătut la ușa noastră, i-am fi primit? Deși nu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
o iau de la început. Din segment în segment; din presupunere în presupunere; din mărunte secrete, scăpate, din viață, pe marginea drumului parcurs, de tine, pe acest tărâm, până în prezent,în mărunte secrete. Că, realitatea, merită. Așa mi se pare. Un pumnișor de copilă, rămasă, de la naștere, fără mamă. După cezariană, ai fost scoasă, din cutia de aur a decedatei, aceasta trecând la cele veșnice. Prin marea dragoste și grijă, prin strădania forțelor unite, ale ființelor în alb, din domeniu, ai ajuns
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]