65 matches
-
Virginitate”?, l-a întrerupt C. Disprețuiesc acest cuvînt! - Cred că n-ai făcut-o întotdeauna, i-am replicat eu, cu ochii într un dosar. - Ba da, mi-a răspuns ea întărîtată. Am fost întotdeauna o opera aperta. Și-a apăsat pumnișorii în buzunarele pantalonilor, și-a aplecat umerii în față și a zîmbit ștrengărește, adăugînd: - „Chiar așa!” Surprins de conotația sexuală pe care a dat-o celebrei formule a lui Umberto Eco, am rămas mut. Sp. s-a prefăcut că se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-ntoarse și îmbrățișînd un trunchi de copac, zise încet și cu-n fel de ciudă: "Ieronim, te mușc de nu vii cu mine... vin - la mine-n cămăruță... te-oi culca lângă mine... la sânul meu!... ah! ", ea bătu cu pumnișorii ei trunchiul de copac, apoi se duse-n odaie, se dezbrăca iute, lepădând tot de pe ea și, rămâind în hainele Evei, un instinct natural când o persoană tânără este foarte aprinsă, și, tologindu-se astfel enervată în patul ei alb
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cărui prezență prinde contur de la dungile rozalii ale testului de sarcină pînă la ,boaba de strugure", apoi la ,mărul dat în copt" și, în cele din urmă, la ,omulețul din burtă" care ,strălucește într-o unsoare opacă" de unde lovește cu pumnișorii lui ,peretele de carne": ,Dragă fată, dragă băiat, vreau să te apăr de toate relele. }i-am văzut oscioarele în mușchii translucizi. Vreau să-ți fie ușor, fără spaimă. }i-am văzut burtica și corpul alb-negru. Inima-ți sclipea de
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
citea ziarul, se uita la televizor, uneori discuta cu el. Atâta tot! și chiar nu pricepea de ce oare bărbatul ei își ieșea din minți? Urla cu o voce neplăcută, alerga așa burtos prin apartament, pe picioarele lui scurte, agitându-și pumnișorii neputincioși, o numea cățea, element parazit, alcoolică. În replică, își scotea și ea ghearele. I-a stricat viața și câștigă prea puțin pentru a se purta cu atâta impertinență, e un om de nimic, babalâc, bădăran, un impotent cu ochii
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
care, având har de la Duhul Sfânt, au putut cu multe sute de ani înainte de Nașterea Domnului, să „vadă” întocmai cum se va petrece acest minunat și dumnezeiesc eveniment.” Copilașii începură să suspine. Ionuț, un băiețel de 8 ani, strângându-și pumnișorii ca să-și stăpânească plânsul, zise: „O, bunicuțo, ce oameni răi! Cum de nu s-a găsit nimeni care săi primească în casă? Nu-i așa, că dacă ei ar fi bătut la ușa noastră, i-am fi primit? Deși nu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mânjind pe filmul virgin o secțiune de timp, o oroare și-o vrăjitorie. Mă aflu în curte. În fața mea e un strat cu flori. O bucățică de alee. O bucată de perete văruit, cu o fereastră joasă. Plâng cu un pumnișor la ochi. Am burta proeminentă și picioare goale și grăsuțe, cu gropițe la genunchi. Lacrimile care-mi curg pe obraz lucesc până și-n poza asta întunecată de vreme. Încerc să găsesc trăsăturile mele în cele de-atunci, dar este
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doar când Maia, după fierbințeala unor dureri îngrozitoare, după hohote de plâns și -o luptă îndârjită, ajutată de moașa care s-a dovedit foarte capabilă, a adus în sfârșit la lumina zilei o fetiță zdravănă care țipa tare, strângând din pumnișorii ei mici și căutând cu disperare căldura mamei. Moașa a privit cu plăcere chipul cu pielea albă ca zăpada, cu o guriță frumos arcuită și roșie, cu ochii negri ca două steluțe și cu mult păr castaniu. Degețelele le ținea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
sănătoasă, spune tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o lăsase nepoțica lui. O să fie o luptătoare. Ați văzut cum își ținea pumnișorii?... - Se agață cu disperare de lumea asta. S-a născut dimineața - început de zi. ”Bună dimineața, Marina mea scumpă!”, spuse și bunica. ”Te iubesc din toată inima. Bine ai venit în casa noastră!” - Maia, te simți mai bine? o întreabă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
ore-n șir ideea asta, monstruozitatea. Eram Leverkuhn, eram strigoiul lui Lovecraft, eram Roderick Usher, cel care-și înmormîntase sora într-o odaie întunecată, sub scară (și sora mea 35 își aruncase păpușa de cîrpă-ntr-un colț și bătea acum cu pumnișorii în lemnul putred și stacojiu al ușii)... Țin minte că, atunci când încă o fată a băgat capul pe ușă, am recitat în gura mare, ca un actor cabotin, cu un zâmbet "amar'' și privind-o în ochi: "Mi-am stăpânit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
te apere de toate meschinăriile existenței ? Cunoscuta stare de grație pe care ora aceasta a zilei ți-o dăruiește, fluturând năluca unei promisiuni - o terestră frumusețe eternă... Privirea Profesorului se luminează brusc atunci când coboară asupra Yvonnei : strângând cât poate în pumnișor creionul mecanic, micuța încearcă să-l ducă în dreptul ochiului, așa cum Papa i-a arătat mai adineaori, ca să se uite prin bucățica de geam de la capătul lui. Zadarnic însă, pentru că brațul nesigur îi tremură. Papa face însă minunea, prinzându-i-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-l sustragă pe neobservate, dar fetița ignoră drăgălășeniile, ca și când n-ar mai vedea, n ar mai auzi. Poate că, la urma urmei, nici nu vede decât hârtia care foșnește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alcool ! - de freamătul de indignare și neputință. — Mais, non, j’en ai assez... Poate împins de șoapta nemulțumită a soției sale, poate pierzându-și deodată răbdarea, așa cum și cu cele mai dragi ființe ni se întâmplă, Profesorul încearcă să desfacă pumnișorul strâns cu forța, descoperind, deodată, cu uimire, câtă putere pot avea niște degete palide și subțirele. Și tocmai pentru că simte că nimic rău pe lume nu poate veni din partea indulgentului Papa, Yvonne începe să țipe. Un țipăt ascuțit și neîntrerupt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mici ? - de pe marginea măsuței cu rotile, primind cu un zâmbet fericit înțepătura unghiuțelor mici, usturătoare ca briciul. El îi mângâie perișorul moale și firav, care îi lasă din loc în loc la vedere țeasta tranda firiu-blonzie. El îi îndepărtează de la ochi pumnișorii pe care ea și-i întoarce iarăși, cu o nebănuită putere. — Nu, nu i s-a întâmplat nimic, le explică Profesorul răbdător, savurându-și cu modestie triumful. Nu i s-a întâmplat nimic, s-a speriat doar de țipete... Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ultimul lor născut, gol-goluț sub o pânză roșie, stă în leagănul lui balansoar și se ciondănește cu o femeie în vârstă, care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi ținut-o aici cu săptămânile. Hai să coborâm, Noghi, spun eu, hai să mâncăm ceva, dar ea se lipește de patul gol, eu rămân aici până când se întoarce tati, se prinde cu mâinile de cearșaf, așa cum se prindea cu pumnișorii de pătură atunci când era mică, și eu o implor, Noghi, mă sufoc aici, hai să luăm puțin aer, dar ea se încăpățânează, vom rămâne aici, pentru ca tati să se însănătoșească, însă eu îmi pierd cumpătul, asta nu depinde de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
răspunzi tot timpul. (Ea se ridică agilă ca o maimuță). Vreau să mă-ntorc, să mă joc de-a "Monștrii în labirint". Fața fratelui ei se schimonosi. ― Atunci te joci singură. Trișezi mereu. ― Nu-i adevărat! făcu ea punându-și pumnișorii în șoldurile slăbuțe. Zici așa pentru că sunt mai tare și te oftici. ― Nici pomeneală. Tu te ascunzi prin niște conducte pe unde nu se poate trece. ― Și ce dacă? De-aia sunt cea mai bună. Mama lor își luă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe care o primește fiecare nou-născut. Și fiindcă nu aveam de gând să-l păstrez, pe etichetă nu era nici un nume. Se uita la ea surprins, ca și când și-ar fi dat seama ce Însemna absența etichetei. Apoi și-a scuturat pumnișorii minusculi și a făcut pipi pe doctor. Îmi amintesc că am vrut să-i dau un nume din ăsta eroic. Ca Parsifal. Sau crezi că Eros ar fi sunat mai bine? Expiră calm. M-am gândit de multe ori, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o pauză, simțind cum piticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a auzit? Sally zâmbise. Față de verișoara sa mai provincială simțea nevoia să fie călăuză. Știe că ești... că ești considerată frumoasă și așa mai departe . Făcuse o pauză. — Și cred că a auzit că ai fost sărutată. La aceste cuvinte, pumnișorul lui Isabelle se strânsese sub mantoul de blană. Era obișnuită să fie urmărită În maniera aceasta de trecutul ei disperat, dar pomenirea lui stârnea În ea, fără greș, un sentiment de ciudă. Cu toate acestea, Într-un oraș străin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ești un caracter slab, că nu ai voință. — N-am nici un pic de voință. Sunt robul emoțiilor mele, al plăcerilor, al urii mele față de plictiseală, dar mai ales al dorințelor... — Ba nu ești! Clara și-a pocnit cu putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav Înlănțuit și neputincios, dar al unui singur lucru: al imaginației tale. Nu Încape Îndoială că spui lucruri interesante. Continuă dacă n-ai obosit. — Am observat că atunci când vrei să-ți amâni plecarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vedere istoric. De obicei, reprezentarea noastră despre acest personaj pleacă de la amestecarea indiscretă a tuturor informațiilor evanghelice. Portretul convențional arată cam așa: un tip duplicitar (ori slab de înger), unealtă a diavolului, infiltrat în rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tras piciorușele spre piept. A plescăit. Mânuța ei s-a strâns în jurul degetului meu. Ar fi putut la fel de bine să răsucească o cheie în ușa odăii. Nu puteam părăsi camera. Nu puteam nici măcar să îmi retrag mâna. Chiar și după ce pumnișorul ei s-a relaxat, eram tot prizonier. Această fărâmă de om, această ființă era făcută din aceeași materie ca și mine. Era un miracol. Și astăzi simt la fel. Venirea lui Betsy pe lume doar a intensificat sentimentul. Eram înlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fața și ochii înroșiți se uita într-ai mei lovindu-mi brațul cu pumnii: Mă culc cu bărbații de când aveam doisprezece ani și nimeni nu mi-a spus niciodată te iubesc. Dacă îți bați joc de mine, te omor! Cu pumnișorii ăștia? — Da. Dar tu, Angela, ai făcut vreodată dragoste? Îmi aduc aminte ziua în care, în urmă cu trei ani, ai devenit femeie. Erai la școală, profesoara de engleză te-a însoțit la secretariat, i-ai telefonat mamei tale la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
își așternea încet-încet vălul peste curtea inundată de verdeață. Căldura zilei se lăsase la pământ, apăsată de răcoarea înserării. Deodată, liniștea fusese tulburată de un sunet duios și cald. Cri-cri! Cri-cri! Fetița ridică degetul arătător, pe celelalte le strânse în pumnișor, apropie degetul spre ureche, iar ochii i se deschiseră a mirare și spuse: Ia! Ce se aude? Este un greieraș, îi răspunse tatăl șoptit, să nu-l speriem. Ce spune greierașul? întrebă însetată de curiozitate, micuța blondă de doar patru
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spune-mi tu mie, cine te-a supărat? Toma! răspunse îmbufnată. De ce? - Nu mă lasă să trec prin fața porții lui. Zice că drumul e al lui, se pune în fața mea și nu-mi dă voie să trec. Dar tu ai pumnișori? o întrebă tata. Da, răspunse fetița, intrigată de întrebarea tatei. Ia să văd și eu, ce pumnișori ai tu? întrebă tata, privind-o încurajator. Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]