53 matches
-
În spatele ușii se afla o veche pianină, care nu putea fi deschisă decât pe jumătate. Clapele pianinei semănau cu niște dinți îngălbeniți. Pe suporturile așezate în partea de sus a pianinei se ridicau niște lumânări roșii, spiralate și poleite cu punctișoare aurii; luminările erau înclinate în direcții diferite (din cauza suporturilor prea largi) și li se vedeau capetele albe ale fitilelor. Mai departe, se afla consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în cealaltă pălăria. Stai și aștepți în fața ușii, fără să mai îndrăznești să suni și a doua oară. Cine oare ți-a adus în față ochii albaștri apoși ai mamei- ce bine știi rețeaua de zbârcituri dimprejur și cele câteva punctișoare albe, semănate pe pleoapele cu marginea umflată, printre genele rare... O privire ce mizează pe patetismul ei ca să te mustre fără cuvinte, pentru că altfel ea își face de lucru, ca de obicei, la gherghef și nu îți comunică decât o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ieșit cu Mike Appleton, de care era foarte Îndrăgostită, și nu i-am spus niciodată. — Nu ! Sigur că nu ! spun și iau repede o gură de apă. De ce ? Tu ai secrete față de mine ? Pe obrajii lui Lissy se formează două punctișoare roz. — Nu, sigur că n-am ! spune cu o voce extrem de nenaturală. Mă Întrebam doar. Ia ghidul TV și Începe să-l răsfoiască, evitîndu-mi privirea. Ziceam și eu așa. Ca idee. Păi bine atunci. Ridic din umeri. Și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
n-am vrut să-ți spun. Mi-a fost jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind-o lung. Nu făceați sex. Punctișoarele rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gură..., încercă să răspundă Kara. - În gură? se miră Rhyme. Mel, încearcă să le treci prin sursa de lumină alternativă. Cooper își puse ochelarii de protecție și porni sursa de lumină alternativă. - Mda, ai dreptate. Se văd mici pete și punctișoare în jurul găurii. Asta semnala, așa cum explică Rhyme, prezența unui fluid din corpul uman, cel mai probabil salivă. - Houdini făcea asta mai tot timpul. Câteodată chiar lăsa pe cineva din public să-i verifice gura. Apoi, chiar înainte de a efectua evadarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nimeni alături care să-i arate, uite, de aici și până aici. Apoi, fără voie gândul o purtă din nou la Fana. Era sfârșitul lui iunie, fata culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
opt, G.M. are acum două fete (fiul Îl va avea mai tîrziu) zămislite prin vreun tîrgușor de provincie, Petrovac, Mlavi sau Despotovac, Stepojevac, Bukovac, Ćuprija, Jelasić, Matejević Ćecin, Vlasini, Knjaževac sau Podvis. Faceți În gînd harta acestei regiuni, măriți fiecare punctișor la scara 1:50000, la dimensiunea reală, Însemnați străzile și casele pe unde a locuit, intrați apoi În fiecare curte, În fiecare casă, structurați spațiul, Întocmiți inventarul mobilei și al livezii; nu uitați nici denumirile florilor din grădină și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
basm populat de satiri și nimfe cu fețele blonde, pe lângă care trecea pe străzile din Eastchester. Când leagănul ajungea În punctul culminant, Arcadia Îi apărea aievea dincolo de creasta unui anumit deal, unde drumul cafeniu se pierdea din vedere, devenind un punctișor auriu. La Începutul celui de al optsprezecelea an de viață a citit enorm toată vara,: Domnul din Indiana, Noile o mie și una de nopți, Moralitatea lui Marcus Ordeyne, Omul care a fost Joi, care i-a plăcut fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
opt, G.M. are acum două fete (fiul Îl va avea mai târziu) zămislite prin vreun târgușor de provincie, Petrovac, Mlavi sau Despotovac, Stepojevac, Bukovac, Ćuprija, Jelasić, Matejević Ćecin, Vlasini, Knjaževac sau Podvis. Faceți În gând harta acestei regiuni, măriți fiecare punctișor la scara 1:50000, la dimensiunea reală, Însemnați străzile și casele pe unde a locuit, intrați apoi În fiecare curte, În fiecare casă, structurați spațiul, Întocmiți inventarul mobilei și al livezii; nu uitați nici denumirile florilor din grădină și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nu era nimeni, numai marea. Am mers până la mal și m-am așezat la câțiva pași de apă, pe ultima fâșie de nisip uscat. Casa se afla în spatele meu, dacă Elsa ar fi deschis fereastra de la dormitor, ar fi văzut punctișorul spatelui meu pe plajă. Dar dormea. Poate în somnul acela mai ușor căuta un destin diferit și se cufunda în el cu aceeași precizie cu care se arunca în mare când, fără să arunce nici un strop, dispărea în apă. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
N-am auzit niciodată o păsăre ciripind. N-am văzut nici o stea. Îmi dau capul pe spate instinctiv, și mă uit la cerul senin al nopții. Încet, în timp ce ochii mi se obișnuiesc cu întunericul, încep să disting deasupra mea mici punctișoare de lumină, care formează tot felul de desene și de forme pe care nu reușesc să le descifrez. Are dreptate. Nici eu n-am văzut stelele de deasupra Londrei. — Dar tu ? Glasul lui mă readuce în prezent. — Eu ce ? — Începuseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ieșit cu Mike Appleton, de care era foarte Îndrăgostită, și nu i-am spus niciodată. — Nu ! Sigur că nu ! spun și iau repede o gură de apă. De ce ? Tu ai secrete față de mine ? Pe obrajii lui Lissy se formează două punctișoare roz. — Nu, sigur că n-am ! spune cu o voce extrem de nenaturală. Mă Întrebam doar. Ia ghidul TV și Începe să-l răsfoiască, evitându-mi privirea. Ziceam și eu așa. Ca idee. Păi bine atunci. Ridic din umeri. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
n-am vrut să-ți spun. Mi-a fost jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind-o lung. Nu făceați sex. Punctișoarele rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-l spele cu apa adusă din pârâu. Făcuse o gaură semnificativă în grămada de minereu când se opri din lucru. Întrerupse apa și, privind atent în jgheabul lung de lemn, simți cum inima începe să-i bată cu putere. Câteva punctișoare galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor bătute pe fundul scocului. Scoase repede o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simt, au inimi, a fost entuziasmat de metoda lui de predare. Poate asta a fost impresia lui însă în primul rând l-a încântat că era printre puținii bărbați la această materie și nu ținea cont prea mult de puncte, punctișoare sau semne, intonațiile care nu se aud când le citești. El aprecia tezele după criteriul ideilor iar Stani nu se împiedica de-o virgulă. Virgulei nu îi dădea nicio atenție, el se considera poetul ascultat, nu scris. A fost singurul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Se grăbi spre cei doi și nimeri În brațele lui Christian, care ceru pînă la urmă Îndurare. Loïc se ivi și el continuînd efuziunile, veni apoi la rînd Nicolas, fiul lui Loïc. Posesorul unor ochi de un albastru nemaipomenit, cu punctișoare aurii. N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu coada ochiului spre tînăra femeie ai cărei ochi strălucitori, un pic Încercănați, spuneau multe despre felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se estompeze pentru a putea intra În vilă. Chantal Înălță capul și tresări Întîlnindu-i privirea albastră cu punctișoare aurii. Își Întoarse prima ochii. - Marie nu-i va spune nimic lui Aude despre noaptea trecută, articulă ea, laconic. - O cunosc pe mătușă-mea, nu se va opri aici, poți fi sigură de asta. Dacă află ce s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
paginile, dar următoarele trei sau patru secțiuni erau la fel de ininteligibile, așa că m-am întors la fotografia lui Randle. Ce dracu cauți tu aici? Ce înseamnă asta? Fața ei îmi zâmbi, fără să-mi răspundă, nefiind altceva decât un miliard de punctișoare tipografice. Am închis cartea cu un pocnet. Ce înseamnă asta? Îți spun eu ce înseamnă, Eric. Înseamnă ce înseamnă întotdeauna. Înseamnă o altă poveste uitată, un alt flux secat, o altă pistă întreruptă sau pierdută. Dar apoi am observat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ultima copertă a cărții îmi reținu atenția, ceva atât de șters, că aproape nici nu exista. Am înclinat cartea puțin în față, apoi puțin în spate, făcând lumina să alunece pe suprafața ei lucioasă. Un mănunchi de urme în relief, punctișoare ca de scriere Braille delicată fuseseră ștanțate pe coperta a patra. Știam ce înseamnă urmele de genul ăla. Am dat jos supracoperta și, da, dedesubt era un bloc de text scris îngrijit, de mână: Noi nu ne amintim doar trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi râzând, îmbrăcați în haine de vară în nuanțe deschise. Sub ea, cu litere mari și îngroșate, scria Kodak, iar în dreapta, într-un chenar plin de punctișoare galbene și portocalii, 36 de poziții. Am deschis clapeta și m-am uitat înăuntru, după care, doar ca să fiu sigur, am întors plicul cu susul în jos și l-am scuturat. Nimic. Nici o poză, nici un negativ. Plicul era complet gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peștii solzoși, argintii de un colorit indescifrabil aruncând iridescențe inegalabile. Ca de fiecare dată erau uimiți de varietatea sorturilor. Au văzut păstrugi încovoiate, moruni uriași cu butoane osoase și pe mijloc un simplu cartilaj gălbui fluorescent; păstrăvi de mare cu punctișoare de-un colorit impresionant atingând toată gama spectrală; anghile uriașe cu sânge otrăvitor a căror vitalitate îi uluia când trebuia să le apuce corpul alunecos; ele se rulau în jurul mâinii ca un blestem ce-l proferau necesității carnivorelor... ciclică, răzbunătoare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de-asalt! Își încordează zdravăn capul în piept. Se repede în antebrațul meu fixat între perne, cu toată viteza. Se proptește cu forță, în mâna mea validă... împinge cât poate el de tare ! Toată energia i s-a catalizat în punctișoarele din creștet și picioare. Stă bazat pe pumnul meu în cumpănă. Echilibru perfect! Îl mai las o clipă să-și savureze victoria ! Folosesc o eschivă și îi eliberez calea ! Pierzâdu-și stabilitatea se prăbușește cu fața în jos. Hohotesc ! Nu mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ce le aruncă spre spinarea mea Încovoiată; florile au pe marginea exterioară zimții a șapte petale, aici sunt de un roșu catifelat, foarte odihnitor pentru ochi, apoi În interior se deschid către oranj, către un galben-alb pigmentat de linii și punctișoare negre, Într-o simetrie perfectă, precum coada unui păun; de fapt, ea, floarea, cum stă acum Înfoiată, strigând prin cele patru guri, este o pasăre rară ce cântă doar o singură dată; mă ridic de la masa de scris și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mâini cu cârpa. Amândoi au tăcut o vreme, privind pictura. - Poate că ai dreptate, a zis pictorul. - Asta te-ar face pe dumneata mai rău decât mine. Prin fereastră, un fascicul de lumină urmărea pe pictura murală șirul fugarilor. Erau punctișoare aurii, fire de praf suspendate În văzduh, care dădeau aerului o consistență aproape solidă. Părea reflectorul de pază al unui lagăr de concentrare. - Cândva am fotografiat o bătălie care se dădea Într-un balamuc, a spus Faulques. 10. După ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
depărtat, al mării de sub faleză. - Să Înțeleg că ești mulțumit de pictura dumitale? Faulques a dat din umeri În Întuneric. - Cred că da - a dat din cap. Nu. Sunt sigur. E așa cum trebuia să fie. Markovic n-a spus nimic. Punctișoarele minuscule ale licuricilor foșgăiau Între cele două umbre invizibile. - Fără dumneata n-aș fi putut Înțelege, a continuat pictorul de război. Aș fi continuat să lucrez zile și săptămâni În șir, până aș fi umplut tot peretele. Depărtându-mă de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]