34 matches
-
la pișcă nu mai suflă cu atîta foc. Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu Paralel cu rîul Prut șerpuiește un drum vechi de cînd lumea și la fel de bine întreținut ca și acum două mii de ani. Dinspre satul Miorcani un punctuleț, nu mai mare decît o părere, dădea impresia că se mișcă pe acel drum înspre satul Mitoc. Drumul era cu desăvîrșire pustiu și nori grei, burduhănoși, defilau amenințători dinspre vest spre est, urmînd parcă fidel bătrînul martor a fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Lvov, Lipscani, Rădăuți-Prut, Miorcani, Mitoc, Iași, Brăila, Galați și apoi pe mare sau pe uscat. Celălalt era drumul mai spre est, care trecea prin Kiev, oraș întemeiat de vikingi. Cum spuneam, drumul acesta străvechi dinspre Miorcani spre Mitoc, avea un punctuleț în mișcare de melc. Era o vreme întunecoasă, cu nori negri care se fugăreau bezmetici și amenințători. Punctulețul acesta era Costică Cotiugă, nume care a fost acceptat de toți cei care au avut de a face cu el și părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai spre est, care trecea prin Kiev, oraș întemeiat de vikingi. Cum spuneam, drumul acesta străvechi dinspre Miorcani spre Mitoc, avea un punctuleț în mișcare de melc. Era o vreme întunecoasă, cu nori negri care se fugăreau bezmetici și amenințători. Punctulețul acesta era Costică Cotiugă, nume care a fost acceptat de toți cei care au avut de a face cu el și părea venit din negura timpului, neras de la naștere, cu ochi vicleni și gura ascunsă printre tufișurile unei bărbi enorme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o uriașă și caleidoscopică panoramă asupra Capitalei cu o inimaginabilă diversitate de clădiri, străzi, insule, canale, șiruri de mașini, care, de sus apar ca niște cutii de chibrituri, zorind în ambele sensuri, iar oamenii de pe trotuare sunt doar ca niște punctulețe minuscule care, însă, se mișcă foarte încet, în comparație cu acele cutii de chibrituri, mașinile, de mărimi diferite. În acele clipe, de taifas intim, care au loc mai ales atunci când servim cafeaua de obicei la 8,30, după-amiaza pe la orele 16,30-17
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
radiografie). Picturile figurative pe scoarță de copac din nord-vestul Australiei constituie prima formă de 255 H.Matei, op. cit., p. 144 145. 121 artă recunoscută de occidentali. În jurul anilor 1970 picturile din Australia Centrală, În care se asociază cercuri, linii și punctulețe, au Început să aibă valoare comercială 256. Pictarea totemurilor este o Îndeletnicire transmisă din tată În fiu, ca și reproducerea desenelor pe carapacea de broască țestoasă cu ocazia ritualurilor de inițiere sau a stâlpilor funerari. Femeile Își vopsesc cu multă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Eitel a dat de succes și a șters-o în California. Cei care mi-au rămas îi poți număra pe degete: Al, Marcus, Gilbert, câteva dintre fete... Încep s-o iau razna. E seară. Marea e aur lichid stropit cu punctulețe de lumină, și se leagănă cu un fel de plăcere automată sub un cer verde pal. Cât e de imens, cât e de gol acest spațiu nesfârșit după care am tânjit toată viața mea. Încă nici o scrisoare. Azi marea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apusese, deși un giulgiu de lumină zăbovea încă pe cerul de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor stele. Câțiva lilieci mari fâlfâiau în jurul stâncilor. Când am trecut pe lângă cazanul lui Minn, am auzit marea clocotind. M-am apropiat de casă pe digul rutier, ținând sticla într-o mână. Firește, în casă era întuneric, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Khyber“, locul în care masivele stânci galbene au invadat pământul, înghesuindu-se pe lângă buza dealului în mormane gheboșate, printre care fusese tăiată o despicătură strâmtă, pentru a îngădui traversarea drumului. În lumina lunară, stâncile se detașau brune, împroșcate cu numeroase punctulețe sclipitoare, acolo unde razele prindeau micile fațete de cuarț. Am străbătut defileul întunecos și am trecut de golf, puțin mai departe, în locul în care se desfăcea o cărare ce urca pe deal, ocolind o pădurice și unindu-se cu pista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ținea întruna mijiți. Poate că era miop. Gura îi era mică și drăguță, buzele foarte puțin desfigurate de operație, iar nasul scurt, drept, ferm putea fi invidiat și de o fată. Era cuviincios bărbierit, barba ivindu-i-se ici-colo, în punctulețe strălucitoare de aur roșiatic, dar smocul mic negru care-i creștea în cicatrice, inaccesibil bărbieritului, arăta ca o mustață subțire, strâmbă. Evident, era stingherit de cicatrice și și-o atingea mereu. Mâinile îi erau foarte murdare, cu unghiile mâncate. — Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]