34 matches
-
copac cu numele lui ascuns printre frunze. Dar, cel mai des, scria despre „K“ sau „G“sau „A“ - băieți de la școală, care-i plăceau. Și la sfârșit, pe coperta din spate Își notase diferite date În fața cărora a desenat niște punctulețe roșii. Mi-a luat câțiva ani să-mi dau seama că era felul ei de a-și aminti când Îi venea ciclul. — De ce n-o lăsai să-și păstreze secretele? Dora părea cu adevărat surprinsă. — Păi tocmai, că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gâtul - apoi am continuat, șoptind În urechea sa complicată: Deși nu-i același lucru. Când mă gândesc că Froehlich stă aplecat peste răspunsurile mele, cu ochelarii lustruiți și creionul ascuțit, am impresia că vrea să lege un nor nedefinit de punctulețe, să deseneze un contur care nu mi se potrivește. Chestionarul ăla Îmi dă impresia de cămașă de forță, să știi. Și, dacă stau să mă gândesc, În problematica asta sexuală nu e vorba de fantezii pe care nu le Înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până în creștetul capului ușor întors într-o parte, atât era torsul fără brațe. Înclinația bazinului sugera piciorul de sprijin. Un Lehmbruck din perioada mijlocie, creat cu puțin înainte de Primul Război Mondial, probabil la Paris. Ca de obicei, trecuserăm mulțimea de punctulețe marcate cu creionul de pe suprafața modelului de ghips pe blocul de piatră. La asta ne-a ajutat tradiționala mașină de punctat cu trei picioare și cu acul ei mobil. Munca noastră era urmărită de bătrânul meșter Moog în persoană. Ucenicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unui vrăjitor uriaș, invizibil. Și odată cu ea un miros dulce și greu, diferit de cel de pînă acum, care trebuie să fie chiar mirosul ploii. Plantele și copacii și-au aplecat capetele, pe smalțul apei au apărut deodată miliarde de punctulețe, însă înainte să-mi dau seama de asta, ploaia a coborît aupra noastră, un abur în care picăturile fine nu se puteau distinge între ele, dar ne dădeau sentimentul de a fi complet învăluiți. M-am pus pe treabă. David
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
că nu cred. Ce nu crezi? — Nu cred în lumea asta. Ce spui? Ce-mi pasă mie de lume, de toată carnea aceea anonimă. Acum vorbesc de noi. De micul meu penis, de mica ta vulvă. Acum vorbesc despre un punctuleț. De un licurici în întuneric. Nu mă simt în stare să aduc un fiu pe lumea asta... Îți strângi picioarele, te faci mică și ai vrea să fii un gândac, să te poți strecura pe lângă perete. Și unde vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
palma pe marea pată, mai ușor decât ar fi fost atin gerea unui fulg, și atunci pata mea a pălit cu încetul, contururile i s-au șters și culoarea a dispărut în câteva minute sub piele. Doar înțepătura, ca un punctuleț negru, mi-a mai rămas pe braț, acum la fel de palid și brăzdat de vinișoare ca al oricărui alt copil. Pe truța s-a uitat din nou la mine, așa, serios și gata să plângă de parc-ar fi luat o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
multă poezie, atât de multă încât va rămâne numai Poezia. Alb, negru, alb, negru! Nu există decât Lumina Roșie. Cerul era ciudat. Pe un fond de negru mai mult gri movii spre pământ lucios, stele mici, mici, mici, ca niște punctulețe ce, în ciuda micimii lor, se vedea că nu aveau să dispară curând. Și în toate acestea se vedeau norii ca un fum în care îi puteai vedea luând forme, sau pur și simplu existând, ca o perdea. Cerul este sublim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acestuia de către astronomul Ptolemeu) era alcătuit din planete care se mișcau în globuri cristaline. Dar, deoarece nu exista infinitate, numărul de sfere nu putea fi nelimitat; trebuie să existe o ultimă sferă. Sfera cea mai îndepărtată era albastră, încrustată cu punctulețe strălucitoare de lumină - stelele. Nu exista noțiunea de „dincolo de“ această sferă îndepărtată; universul se sfârșea brusc, în dreptul stratului marginal. Universul era conținut într-o coajă de nucă, instalat confortabil în sfera stelelor fixe; cosmosul avea dimensiunile finite și era umplut
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
radiografie). Picturile figurative pe scoarță de copac din nord-vestul Australiei constituie prima formă de 255 H.Matei, op. cit., p. 144 145. 121 artă recunoscută de occidentali. În jurul anilor 1970 picturile din Australia Centrală, În care se asociază cercuri, linii și punctulețe, au Început să aibă valoare comercială 256. Pictarea totemurilor este o Îndeletnicire transmisă din tată În fiu, ca și reproducerea desenelor pe carapacea de broască țestoasă cu ocazia ritualurilor de inițiere sau a stâlpilor funerari. Femeile Își vopsesc cu multă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]