164 matches
-
rubrică vestită a revistei "Miscellaneea" demonstrând această cu prisosință. Și e meritul lui Ibrăileanu de a fi propus ănlocuirea termenului de rasă cu acela de popor. I-a fost dat acestui important critic literar, care s-a tot războit cu purismul an artă și an favoarea specificului național an literatura și arta, să fie autorul, ăn 1933, al românului Adela, probabil cel mai bun român de analiză psihologică din literatura română modernă. Mentorul prestigioasei, epocalei reviste s-a distins, astfel, o dată
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
a se stabili în Italia, adică pleca din Răsărit în Occident, Camilian Demeterescu era un artist format. Lucrările sale din acea perioadă, expuse în actuala expoziție în primele două săli, îl așezau undeva în descendență brîncușiană, într-o zonă a purismului formal, în vecinătatea lui Arp și a lui Moore, însă într-o variantă dematerializată și eterică. Lipsit de orice crispare și instalat confortabil în spațiul unui decorativism solar, el reprezenta, cumva, o viziune complementară aceleia, și ea tot de sursă
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
Gheorghe Grigurcu Toți stimează opera cînd e mare, spunea Thomas Mann, dar viața n-o stimează nimeni". Așa să fie oare? Biografii marilor creatori par, în orice caz, a contrazice o asemenea observație. Ei feresc opera de purismul excesiv, ce riscă a o prezenta dezlegată complet de straturile existențialului, deși nu pot depăși condiția scrierii lor, care e cea de ficțiune a unei ficțiuni. Aceasta e, în fond, reconstituirea vieții unui scriitor (căci nimeni nu alcătuiește biografia unui
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
sagacitate "sursele originare", temele și motivele predilecte, tendințele clasicizante etc. Semnalând faptul - deseori trecut cu vederea - că nici în "Manifestul", nici în "Revista Cercului Literar" nu circulă opinii prea bine închegate" (ideea "autonomiei esteticului" nu se potrivește deloc cu respingerea "purismului"), Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann văd în atitudinea rezervată a tinerilor intelectuali ardeleni față de modernism (mai ales față de avangardă) un reflex al dorinței lor de a fi continuatorii unei tradiții, dar ai unei tradiții culte, nu arhaice, rurale, folclorice (delimitându
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
un postmodernism teoretic, în consonanță cu ce se petrece pe alte meridiane, adică o degajare a perspectivei de obsesiile succesive ale cîte unui singur punct de vedere: "În anii nouăzeci, în proporție covîrșitoare, studiile literare universitare indică o renunțare la purismul metodei, ca semn al recunoașterii nu numai a codificării textului literar la diferite nivele, dar și a imposibilității de a epuiza, dintr-o singură poziție teoretică, sensurile lor multiple, contradictorii, peste care s-au suprapus uneori alte discursuri, alte sensuri
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
e teamă că în ziua de pe urmă, cînd trîmbița cerească ne va chema la giudecata cea mare, nu ne vom putea înțelege cu strămoșii noștri, nici în limbă, nici în idei", în Cugetări). Mi se pare interesant și faptul că purismul tradiționalist nu e numit la noi ca atare (preferîndu-se folosirea termenului doar pentru tendința - aproape contrară - , a Școlii ardelene, de import masiv al neologismelor latino-romanice (e drept, și aceea o formă de purism prin tendința de a elimina cuvintele de
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
Mi se pare interesant și faptul că purismul tradiționalist nu e numit la noi ca atare (preferîndu-se folosirea termenului doar pentru tendința - aproape contrară - , a Școlii ardelene, de import masiv al neologismelor latino-romanice (e drept, și aceea o formă de purism prin tendința de a elimina cuvintele de origine non-latină). De fapt, tradiția de interpretare a neologismului mai include la noi o idee foarte adevărată, dar care riscă să devină un clișeu de gîndire: că în genere neologismul e mai puțin
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
genere neologismul e mai puțin poetic, mai puțin literar, avînd mai puține conotații, ecouri, ambiguități și fiind asociat de obicei cu sfera comunicării eficiente și impersonale. Lucrurile s-au schimbat evident în ultimele decenii, dar cred că nostalgia sau prestigiul purismului continuă să acționeze și azi. Preferința manifestată într-o anchetă literară relativ recentă de mulți scriitori, critici, oameni de cultură pentru Craii de Curtea Veche al lui Mateiu Caragiale poate fi interpretată în fel și chip. Prefer s-o interpretez
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
deliberată a analogiei". Și: "Pe de altă parte, imaginarul acvatic nu se află aici în-tr-o poziție inaugurală, ci mai curînd într-o condiție terminală și stereotipă". Fidel in extremis perspectivei adoptate (e de constatat în această înverșunare tematist-bachelardiană un accentuat purism), Al. Cistelecan e de părere că în Seară la Miorcani prezența apei e prea la vedere, prea reflectată, ordonată, planificată pentru a-i putea susține ambiția exegetică restructurantă. În urmărirea fantasmei sale, criticul declară febricitant: "Trebuie s-o vedem acționînd
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
italieni Tomasso Cascella, Franco Ciuti, Bruno Conte, Michele Cossyro, Achille Pace, Attilio Pierelli și Piero Raspi sunt foarte aproape de mulți artiști români contemporani. Amestecul de vitalism și de austeritate, coabitarea valorilor tactile cu rigoarea conceptului și îmblînzirea impulsului baroc în purismul aproape sonor al formelor spațiale, caracteristici care acoperă un spațiu filosofic larg și un parcurs istoric la fel de bogat, fac din arta lor un teritoriu ușor de recunoscut și pentru noi înșine. Numai că în România aceste date se schimbă fundamental
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
de tehnicizare, de reificare a creației lirice. întrebuințat de optzeciști în chip programatic, el evocă incontestabil o stare-limită a poeziei, funcționând că o tablă de materii care suplinește materia sau că o listă de bucate care ține locul bucatelor. Dacă purismul caută un absolut himeric al calității lirice, postura intertextualistă caută un absolut himeric al textului. Dar abstragerea livresca e un factor secund față de esențializarea lirica. E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
se facă înțeleși, poeții se joacă, făcînd ca și nebunii gestul comunicării fără să comunice în fond nimic decît nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii. (Ediția de la E.P.L., 1968, pp. 72-73). E lesne de identificat aici purismul crocean în materie de poezie. Împreună cu toți criticii din generația lui, Călinescu identifica poezia cu lirismul pur, despărțit și de raționalitate sau etică și de retorică sau proză. Modernismul fiind oarecum eclectic, poezia pură reprezenta totuși formula cea mai radicală
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
gustul: "sentimentul este o realitate psihologică, pe cînd poezia e un fapt de limbaj; un limbaj ce se investighează pe sine ca posibilitate de expresie nouă în procesul practicii semnificante". Altfel spus, o dezontologizare a poeziei, variantă sui generis a purismului ce, nu e un secret, datează. O vidare a ei de orice altă noimă decît "conștiința scriiturii", decît "textuarea" care ar fi "singurul conținut de comunicat în poezie", rod al unui "actant scriptural", vidare ce e urmărită pe linie diacronică
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
urbană -, dar și prin mișcarea teatrală și prin viața muzicală, valorile occidentale devin bunuri publice și sugerează o altă coordonată a vieții urbane. Chiar dacă substratul se va revolta mai tîrziu și figurativismul va fi puternic zdruncinat prin fabulatoriu, hieratism sau purism, statuarul rămîne o dominantă a spațiului public în care performanța și eșecul se amestecă în proporții relativ egale. Repede înțeleasă ca o formă eficientă de consacrare și ca un garant al eternității, sculptura a fost, într-o bună măsură, pîndită
Monumentul public între artă, magie și propagandă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6893_a_8218]
-
în unele cuvinte (rugăciune, înțelepciune etc.), -ciune a devenit un sufix cu care s-au format multe altele - bine fixate în limbă (deșertăciune, vioiciune etc.) sau cu totul ieșite din uz (întrebăciune, vindecăciune). Sufixul -ciune a fost făcut celebru de purismul lui Aron Pumnul, care îl recomanda pentru transpunerea unor împrumuturi latino-romanice (ca echivalent al lat. -tio/-tionem, al fr. -tion, it. -zione etc.); forme ca eliminăciune sau emulăciune sunau comic încă din vremea creării lor, iar termenul ironic și depreciativ
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
să fie descrisă în termenii unei călătorii imaginare, verosimile sau nu." (pag. 17) De aici începând, discursul tânărului critic se încarcă de precauții și de mici corijări ideatice. Cum ar fi aceea că - sub aspectul intenționalității - un atât de ferm purism literar nu e adecvat. Nici o utopie nu se încheagă strict din necesități evazioniste și nu se limitează la un estetism etanș. Contestația politică, pamfletul, polemica subtilă, radiografia morală îi sunt, la rigoare, ca genuri proxime, cel puțin afine. Paradoxal și
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
de ce aceștia și nu alții, să bifez și să tai cu o linie groasă prin materialul generos al analectelor. Un criteriu există, fără îndoială, și în cadrele sale stricte zgârcita listă se susține de la un capăt la altul. Desigur, nu purismul estetic a dat nota dominantă (cu atât mai mult cu cât alegerea poemelor a rămas la latitudinea autorilor), nu programul teoretic (adesea tacit și neasumat), nu o prietenie cenaclieră (veche sau nouă), ci mai degrabă o anume temperatură poetică a
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
perfect justificată și admirabil dusă la capăt, de altminteri, dar nu lipsită de păcate. Ar fi fost, poate, de dorit o discuție mai întinsă - de asemenea prin unghiul miturilor - despre conceperea oarecum mediatică și lingvistică a clișeelor neaoșiste. Pentru că, în afară de purismul limbii de lemn, decelabil cu instrumente filologice, stilul articlierilor acestui curent oficial își poartă în sine propria doză de mistificare. Mitologia ceaușistă e rezultatul direct al unei forme tipice de mitografie. Strict exterioară, deformarea datelor culturale e slujită eficace și
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
fundamental urbană -, dar și prin mișcarea teatrală și prin viața muzicală, valorile occidentale devin bunuri publice și sugerează o altă coordonată a vieții urbane. Chiar dacă substratul se va revolta mai tîrziu și figurativismul va fi puternic zdruncinat prin fabulatoriu, hieratism, purism sau construcție abstractă, statuarul rămîne o dominantă a spațiului public în care performanța și eșecul se amestecă în proporții relativ egale. Repede înțeleasă ca o formă eficientă de consacrare și ca un garant al eternității, sculptura a fost, într-o
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
Gheorghe Grigurcu Fascinat de un ideal al criticii, de un "purism" al său, neîndoios tangent la noțiunea ce făcuse carieră în epocă, cea a "poeziei pure", propusă de abatele Bremond, Streinu reia mereu teza unei critici care "crește organic din natura obiectului de studiat". O febrilitate speculativă emană din considerațiile sale
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
prea multă atenție și grijă pentru stil: "consul-tance technique dans notre domaine d'expertise" (jcp-c.net). Care e atitudinea vorbitorilor obișnuiți și a specialiștilor în fața unui astfel de calc? Cum am mai spus și altă dată, condamnarea sa în numele unui purism tradiționalist ar fi exagerată, pentru că tradiția e recentă și destul de șubredă. Se poate justifica o luptă îndârjită pentru a păstra sensurile împrumutate într-o primă etapă, acum un secol, și a le respinge pe cele împrumutate în ultimul deceniu? Destul de
Expertiză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6868_a_8193]
-
lor forță de seducție ar putea fi interpretată ca o indecizie în ceea ce privește exprimarea unei atitudini perfect individualizate. Estetica Art nouveau, cu traseele ei muzicale și fluide, ascetismul giacomettian, acela în care materia se surpă asemenea cărnii intrate în putrefacție, și purismul brâncușian, dar într-o variantă mai ezitantă și mai puțin controlată la nivelui ideii, iată cele trei formule majore ale modernității pe care Izsak Martin și le însușește, cu întreaga îndreptățire a celui care se raportează la istoria formelor ca
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
va deveni indispensabil analizelor viitoare: discursul său eliptic e convingător și deschizător de piste de investigație; e un stimul pentru a studia, de exemplu, vocabularul emoțiilor oficiale, retorica hiperbolei sau a negației - sau felul în care național-comunismul refolosea fondul de purism etnografic al discursului naționalist.
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
intenționată. Dacă poezia „pură” proceda prin reducție, prin distilare, aici are loc fenomenul invers, al ridicării zăgazurilor spre a lăsa cale liberă unui flux de substanță nediferențiat, universal. Fără teama de-a se trăda pe sine (e o mișcare complementară purismului), poetul se străduiește a se conecta la totalitate, mărturisindu-și „o oarecare suferință a inimii care pompează sînge / pentru un întreg univers” ( Poetul bătrîn își declamă faima, 2). Dramatismului aristocratic al restricției i se răspunde printrun dramatism democratic, al cuprinderii
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
din care provine, de altfel, și verbul românesc a răspunde. Revenind la formele concurente din română, constatăm că ambele sunt justificate, au legătură cu latina și cu fondul lexical de bază moștenit în română din latină. Într-o epocă a purismului, amândouă ar fi fost respinse, construindu-se în locul lor un românizat răspundent. Nici o șansă, astăzi, pentru o asemenea formă, care ne sună comic. În schimb, dacă uzul nu a înclinat în mod decisiv nici pentru repondent, nici pentru respondent și
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]