120 matches
-
de o pură și neașteptată imaginație.... În cazul lui Ricardo Reis, se întâmplă în urma unei deliberări abstracte... Pentru Campos, atunci când simt un subit impuls de a scrie și nu știu ce anume va ieși...” Portugheza unuia e mai lacunară, a altuia mai puristă etc. (spune chiar Pessoa). Iată cum sună în română Alberto Caeiro, „maestrul” metafizic (cel care „și-a conceput opera ca pe o progresie ..., precum cineva care dirijează.... dezvoltarea logică a civilizațiilor”): „Cînd va fi să mor, fiule,/ bine-ar fi
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
totuși favorizat de o idealizare de sorginte romantică, dușmanul principal devenise limbajul familiar-argotic, varianta urbană subversivă căreia i se anunța iminenta dispariție (un discurs asemănător în lingvistica sovietică este semnalat de Sériot, 1982: 75) și pe care o condamnau campaniile puriste. În perioada regimului totalitar, atitudinile normative erau prezentate ca absolut naturale, neputând fi puse în discuție. În realitate, dialogul contemporan din științele umaniste cuprinde și critici acerbe ale acestei activități. Cea mai cunoscută este, probabil, atitudinea lui Steven Pinker, care
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
de vedere al unei poete intransigente cum e Elena Vlădăreanu? E de presupus că pe cele mai multe din aceste referințe nu le ține la mare preț. Greu de spus însă pe care exact. Ambiguitatea aceasta garantează prezența poeziei (pe care unii puriști ar putea-o pune la îndoială în virtutea unor obișnuințe de lectură) în spațiu privat. Multe texte își trag expresivitatea din sound-ul de prospect: "eu am 27 de ani 1,57 m 55 kg. el are 29 de ani 1,70
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
pseudonimul Miron Moldovan)... Este, altminteri, un deliciu să urmărești duelul dintre liberalul individualist Ivănescu și conservatorul moralist Liiceanu. Primul - apărînd adaptarea la mediul toxic al comunismului prin concesii ce fac posibilă supraviețuirea în nișă; al doilea - pledînd pentru o etică puristă a împotrivirii (pe care, schimbînd ce e de schimbat, n-a urmat-o nici Noica, după eliberarea din închisoare; amănunt revelator: M.I. spune că a fost confundat cu el, cîndva, de un chelner sibian, pentru aerul umil și vestimentația modestă
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
constituit, cred, un impediment al recuperării după 1990. Scos, pe drept, de sub semnul „tradiționalismului”, el n-a fost perceput drept „exponențial” nici ca avangardist (fiind doar un tovarăș de drum al avangardelor), nici ca modernist „impur” (eclipsat de Arghezi) sau „purist” (eclipsat de Barbu), nici ca expresionist (pus în umbră de Blaga) sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de aceea, că recuperarea sub semnul postmodernismului (cum încearcă, timid, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc - N.B., printre puținele
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
un asemenea declic în subconștientul telespectatorului, Sîrbu însuși, a părut, cu ProTV cu tot, arondat maneliștilor. Din acest moment, să uităm puțin de imnul de la ProTv. Aceste manele sînt, de fapt, folclor urban, adică, din punctul de vedere al folcloriștilor puriști, cea mai coruptă și inautentică formă a ,înțelepciunii populare". Ce să ne mai tot ascundem după deget, folclor căzut pe mîna țiganilor. Dar Barbu Lăutarul ce era? Iar clasicul cîntec ,Bordeiaș, bordei" e o jelanie țigănească veche care azi ne
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
regimului comunist. Ei bine, ce fel de silogism este cel șchiop care spune că a fi de stînga înseamnă a fi implicit ceaușist? Sînt gata să bag mîna-n foc că, după 21 august 1968, ceaușiștii erau, de fapt, niște naționaliști puriști, niște protocroniști antisemiți, niște romantici reacționari - și nu "revoluționari", cum avea să se spună în anii 1980, în raport cu tot ceea ce, tocmai începînd cu acei ani, se afirma ca nou (muzică, ceva mai tîrziu literatură, arhitectură, chiar și rețeaua mediatică, atît
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
compunea abstract, construia arhitecturi vizuale suficiente sieși, rememora codurile reprezentării bizantine sau intra în psihologia demersurilor constructiviste. Într-un cuvînt, scria în variate limbaje vizuale o amplă enciclopedie a modernității europene. George Tzipoia: Pînă la un punct, pictorul preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Țipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernistă, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
Cunoașterea normelor limbii, folosirea formelor corecte este considerată un factor de prestigiu - amenințat de pericolul nivelării. Pentru lingviștii vremii noastre, limba e în primul rînd un fenomen spontan, cu regulile și tendințele proprii, un obiect de studiu neinfluențat de preferințe puriste; frecvența în uz reprezintă un argument puternic pentru justificarea și acceptarea în norma cultă a unei forme, indiferent de originea ei. Pentru vorbitori (în mare parte datorită - sau din cauza - școlii), lucrurile par să stea altfel: limba e în primul rînd
Reacții la schimbarea normelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10826_a_12151]
-
compunea abstract, construia arhitecturi vizuale suficiente sieși, rememora codurile reprezentării bizantine sau intra în psihologia demersurilor constructiviste. Într-un cuvînt, scria în variate limbaje vizuale o amplă enciclopedie a modernității europene. George Tzipoia: Pînă la un punct, pictorul preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Țipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernistă, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
a simțit mai întîi nevoia să reflecteze asupra "compoziției matematice". A demonstrat, cu ajutorul proceselor convergente, definiția constructivă a existențelor analitice, și a îmbogățit teoria funcțiilor cu câteva raționamente canonice noi. Totuși, la fel ca Poe, Cauchy, rămâne străin de preocupările puriste. Nu concepe nevoia de a funda axiomatic și de a-și delimita domeniul disciplinei. Opera lui critică are în vedere condițiile metodologice ale raționamentului, rigoarea și eficacitatea algoritmelor. Poziția singulară a lui Edgar Poe printre poeți se datorește, credem, tocmai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tocmai de raritatea unor atari apariții. "A statua un înțeles mai curat rostirii tribului" e o înaltă operație lingvistică și care-și are poezia ei. Însă o literatură constituită numai din grămătici este un nonsens. Încât la activul acestei direcții puriste, reprezentată de Emmy Noether și școala ei (W. Krull, E. Artin. B. von der Warden, O. Ore) putem trece: puterea metodelor; punctul ridicat de comandă; epuizare, într-un cadru axiomatic dat, a proprietăților unei existențe matematice până la caracterizarea ei completă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de proprietăți; dezvăluirea înrudirii intense a unor discipline matematice diferite prin materie dar apropiate prin structura lor ascunsă 1 . Așadar, mari reușite, mari isprăvi critice, ținând mai mult de spiritul de finețe decât de cel de geometrie. La pasivul direcției puriste mai sus pomenite înscriem o anumită sărăcie a conținutului temelor. Tribuna, 17 mai 1958 FORMAȚIA MATEMATICĂ În ceea ce mă privește resimt ca o umilință neștiința mea de elinește, neputința în care mă găsesc de a proba, ca pe un ban
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
le stabilești și impui tu, cu suveranitatea asupra propriei personae, chibzuința pasului făcut și firește cu “anvergura” propriului buzunar. Dacă ar fi să-mi duc “obtuzitatea” până la capăt, de data aceasta și în sens invers, mai am o nedumerire pentru “puriștii” care îl tot denunță și-i aruncă afurisenia: se mai zice și că este “raiul oricărui păcătos!”. Termenii din aserțiune se exclud da capo, dintr-un considerent elementar: păcătoșii n-au ce căuta în raiul de care se pomenește și
JOCURI DE NOROC ŞI CÂTE CEVA DESPRE ALTELE ÎN LAS VEGAS(VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366900_a_368229]
-
mână de idealiști vizionari, în frunte cu inițiatorul Broner, s-a stabilit pe insula relativ neatinsă de asaltul turismului modern, constituindu-se într-un grup de 59 de entuziaști fermecați de lumină care inundă insula și de arhitectură în stil purist a fantasmagoricelor case albe, cu ziduri rotunjite pe la colțuri. Moștenirea lăsată de personalități devenite celebre între timp, cum sunt Troïkes, Erwin Bechtold, Hans Laabs, Katja Meirowsky, Bob Munford, Egon Neubauer, Antonio Ruiz sau Bertil Sjöberg se perpetuează până astăzi în
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
-se scăparea de anii lungi de dictatură. În România, momentul zero a fost „găina cu pui vii” din Evenimentul lui Cristoiu. Se înregistra primul transfer de responsabilitate către public. Era treaba cititorilor să creadă sau nu o știre evident inventată. „Puriștii” presei quality au fost indignați de devierea de la norme, dar erau convinși că publicul va sancționa înșelătoria de presă și nu va mai cumpăra ziarul. Nici vorbă. Ba, mai mult, dovedindu-se o rețetă de succes, alte canale media au
Acuzăm de manipulare. Dar, mai întâi, să vorbim de jurnalism și informarea de proastă calitate () [Corola-blog/BlogPost/338390_a_339719]
-
în mod curent, în paralel cu neologismele. Ca să pricepem acest fenomen voi reda un citat din Etimologicum Magnum Romaniae,pag.24: „James Creswel Clong, într-un studiu din 1876, scria despre evoluția limbii române: Românii au trei stiluri de vorbire, purist sau latin, stilul tânăr românesc sau francez și stilul vechi românesc sau conservator”. Și exemplifică: „puristul: m-am obligarisit; francezomanul: m-am engajarisit și conservatorul: m-am îndatorit”. Ce s-a întâmplat cu cele trei sinonime, dintre care două neologisme
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
Mircesco, o Grammaire de la langue roumaine, alcătuită la îndemnul lui J. A. Vaillant, cu ajutorul lui A. Ubicini (care redactează și o introducere) și al lui Al. Papadopol-Calimah. A susținut întotdeauna, în ortografie, principiul fonetic, combătând excesele și derapajele latiniste, italieniste, puriste. A făcut, sporadic, și critică literară (Stanțe epice de dl. Aristia, Constantin Negruzzi), împărtășind poziția cumpănită a unui C. Negruzzi sau M. Kogălniceanu. Regalitatea literară a lui A. se întemeiază îndeosebi pe faima de poet. El însuși se socotea, de
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
o amplă campanie prin presă, școală, traduceri (campanie la care au participat principalele forțe culturale din Țara Românească și Moldova), au avut un rol hotărâtor în procesul de formare și de consolidare a limbii române literare. După 1840 unele tendințe puriste din concepția sa lingvistică iau amploare, H.-R. devenind, de fapt, adversarul propriilor principii de la 1828 (Paralelism între limba română și italiană, 1840, Vocabular de vorbe streine în limba română, adică slavone, ungurești, turcești, nemțești, grecești etc., 1847). Limba română
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
unui geniu reformator - urma să fie „purificată” de toate cuvintele neromanice, care ar fi trebuit înlocuite cu altele, de origine latină și mai ales italiană. Bună parte din scrierile lui H.-R. se vor resimți grav de inovațiile și fanteziile puriste și italienizante. Rătăcirile lingvistice, greșelile politice, izolarea ostentativă a omului dornic numai să conducă, nu să și colaboreze cu alții, întunecă treptat imaginea mentorului cultural. În exil, sub influența socialiștilor utopici, preocupările sale sunt îndeosebi de natură filosofică și religioasă
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
cărturari de elită. Integrând spațiul intelectual românesc proiectelor specifice popoarelor balcanice în prima jumătate a veacului XIX, Alexandru Zub remarca faptul că „marile proiecte cărturărești concepute de Adamantios Korais suportă analogii cu cele inițiate de Ion Heliade-Rădulescu, ca și fenomenul purist din sfera Congresul al II-lea de Studii balcanice și sud-est europene de la București, 7-13 mai 1970. Istoricul grec vedea patru cauze fundamentale ale filelenismului balcanic: religia comună, destinul comun, spiritul libertății și instrucția greacă. • Cornelia Papacostea-Danielopolu, Les contacts des
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Nu, e vorba despre rezistența spiritului (la betoane și alte materiale nu mă pricep defel), dar cred că eroismul nu este condiția fundamentală a existenței sale. Cred, În schimb, că voi amândoi (tu și Ruxandra) Întrebuințați o accepțiune radicală și puristă. Marius Jucan: Rezistența față de un regim comunist trebuie să fie radicală, altfel este colaborare. Nu există o a treia cale. Sanda Cordoș: Nu știu, tare mă tem că nu avem de-a face cu o simplă Împărțire la doi, dovadă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
graiului viu, ca o treaptă către unificarea culturală și națională. Revista a avut în permanență rubrici destinate cultivării limbii: „Salon”, „Conversare cu cetitoarele”, „Să ne curățim limba”. Vulcan a ezitat la început între exigențele etimologiste ale lui Timotei Cipariu, exagerările puriste sau de altă natură și îndrăzneala sistemului ortografic propus de Titu Maiorescu. Dar s-a aliniat cu timpul, după 1880, orientării maioresciene, nu fără a-și manifesta și unele rezerve, care se vor face simțite în ortografia adoptată de revistă
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
pentru ce avem două altare în cetate? Pentru ce avem familii împărțite, soți despărțiți? Pentru ce un același pat, dar un Cristos despărțit?”). O a doua tentativă de incriminare a donatiștilor eșuează, și ea, lamentabil. Augustin le impută provincialismul, mania puristă, legalismul închistat, dar, înainte de toate, caracterul sectar, în contradicție cu caracterul universalist al Bisericii. Acest argument nu dovedește însă prea mult. Dimpotrivă, el nu este decât prelungirea unei mișcări în interiorul aceluiași cerc vicios. Augustin recunoaște acest lucru, nu fără oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Defectul se estompează însă în ultimele narațiuni, astfel încât „vedeniile” se desfășoară acum în stare genuină, epurate de balastul lor interpretativ. Liviu Ioan Stoiciu este un poet original, unul din cei mai înzestrați ai generației sale. El trebuie citit fără prejudecățile puriste de care continuă să fie grevată receptarea poeziei tinere într-o anumită critică. A venit timpul ca «prozaismele» sale (mai ales la debut), scriitura elocventă și celelalte să nu mai fie considerate nepoetice. Literatura se schimbă după cum vrea ea, nu
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]