121 matches
-
lor puternice cu arhitectura anilor �20, care �ntre?ine str�nse leg?turi cu sculptură avangardist?. �n sf�r?it, este bine s? includem �n acest curent neo-modern zg�rie�norii, de origine american?, dar introdus �n Europa sub forma purist? impus? de Mies van der Rohe dup? instalarea să la Chicago, �n 1938. Astfel, turnul Phoenix � Rheinrohr (1955-1960), la D�sseldorf, de Hentrich ?i Petschbigg; turnul SAS (Copenhaga, 1959) de A. Jacobsen, sau turnul Pirelli, deosebit de stilat, de G. Ponți
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
anecdotei și al portretului moral. După cum se observă lesne din cele de mai sus, profesorul de la Yale, spre deosebire de Lovinescu și de teoreticienii care cred în eternitatea melodramei, restrânge aria de referință a melodramaticului exclusiv la modernitate (mai mult, la estetica puristă a modernității), neglijând practic ponderea socio-culturală a fenomenului. Or, conflictul tradițional dintre "pasiune" și "rațiune", care în teatrul clasic francez luase forma auster- aristocratică a solilocviului și a unui fatalism răsfrânt ca într-o oglindă în segregarea ierarhic-piramidală a claselor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu ajutorul metodelor mai vechi. Se impune să elaborăm un nou ideal de istorie literară și noi metode care să facă posibilă înfăptuirea lui. Dacă, prin accentul pe care-l pune pe istoria literaturii ca artă, idealul schițat aici pare excesiv de "purist", putem mărturisi că nu considerăm că alte metode aer fi ineficace și că studiul concentrat ni se pare a fi antidotul necesar împotriva mișcării expansioniste prin care a trecut, în ultimele decenii, istoria literară. O imagine clară a sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și a relației dintre ele, necesare, dar, cum se știe, în continuare dificile. Iconoclasmul bizantin și, mai târziu, reforma spirituală isihastă se dovedesc așadar a fi fost ghidate în abordarea exegeticii biblice și a surselor evanghelice nu doar de spiritul purist al unor elite. Ascunse de interfața polemicii de ordin dogmatic, s-au confruntat în fundal și programe politice, și nu întâmplător, pentru că ambele mișcări teologice au fost provocate de fapt de instituțiile puterii: în primul caz, prin încercarea de substituire
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
obiecte inteligente, produse ale progresului tehnologic galopant ce marchează istoria recentă. Consider că prezența tehnologiei în lumea contempo rană este un fenomen complex și controversat, care influențează, în mare măsură, relațiile interumane. Mă gândesc, mai întâi, la detractorii tehnologiei, autoproclamații „puriști“, care denunță mecanicizarea vieții și alienarea individului asaltat de aparate, cerând cu vehemență asanarea spațiului public și privat, prin revenirea la simplitatea comunicării, prin refuzul unei medieri oferite de obiecte în relațiile interumane. Acestea sunt, după părerea mea, niște obiecții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Defectul se estompează însă în ultimele narațiuni, astfel încât „vedeniile” se desfășoară acum în stare genuină, epurate de balastul lor interpretativ. Liviu Ioan Stoiciu este un poet original, unul din cei mai înzestrați ai generației sale. El trebuie citit fără prejudecățile puriste de care continuă să fie grevată receptarea poeziei tinere într-o anumită critică. A venit timpul ca «prozaismele» sale (mai ales la debut), scriitura elocventă și celelalte să nu mai fie considerate nepoetice. Literatura se schimbă după cum vrea ea, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
vedem dacă acest Departament va fi lăsat să-și facă treaba și să-și respecte programul de activitate, care trebuie axat pe protejarea limbii române la ea acasă. Că bruiajul sonor rusesc la Chișinău nu este o invenție a intelectualilor „puriști”, ci un fenomen cât se poate de real, s-au convins și cei care au participat pe 11 iunie la o triplă lansare de carte la Filiala Bibliotecii pentru copii din incinta Teatrului „Licurici”. Sosit tocmai din Suedia, poetul și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
limite în ceea ce privește arabescurile psihologizării: ele se pot ramifica fără a fi prea multă nevoie să fie întemeiate în text. Textul de suprafață poate fi ignorat ca probatoriu cenzurat, puternic reprimat, impunînd lecturi simbolice cu totul neașteptate. Analiza "puristă” a caracterului, din contră, afirmă dimensiunea non-referențială și nonmimetică în arta narativă. În cuvintele memorabile ale lui Weinsheimer (1979:187): Emma Woodhouse nu-i femeie și nici nu trebuie descrisă ca fiind femeie. Există diferențe reale de prezumții esențiale care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și barbarisme, tratează și chestiunea latinității și a continuității elementului român în Dacia. Combate defăimările străine („hulele ungurenilor”) cu argumente preluate din Miron Costin sau din stolnicul Constantin Cantacuzino, susținând că „patrioții” nu și-au părăsit țara. Atenuează însă exagerările puriste ale lui Petru Maior, afirmând cu mândrie dacismul (își luase, de altfel, pseudonimul Dac). Cronicarul enumeră cetățile romane rămase, amintește de năvălirile barbarilor și de imperiul Asăneștilor, pentru a ajunge la descălecatul lui Radu Negru de la 1290. Următoarele două capitole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
populară. Limba literară a evoluat astfel independent de aspectul popular, de la care a încetat să mai preia elemente. A rămas astfel în atenție numai limba literară (clasică), singurul aspect învestit cu valoare de reprezentativitate pentru civilizația romană. O asemenea concepție puristă în raport cu limba literară s-a perpetuat și în Evul mediu, cînd s-au neglijat aspectele vorbite și dialectele, fiind considerate abateri de la limba clasică. Ca atare, în Occidentul romanic latina literară a putut fi admisă fără probleme ca limbă a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea punîndu-se bazele normelor limbii de cultură moderne, ortografia rămînînd însă cu o pronunțată trăsătură etimologizantă. Ca urmare a intensificării ritmului împrumuturilor din diferite limbi (franceză, engleză, germană etc.), în secolul al XIX-lea, s-a manifestat un puternic curent purist care milita pentru înlocuirea lor (în special a celor din germană) prin cuvinte vechi nordice sau prin creații proprii. Limba daneză este limba oficială a Danemarcei, avînd în jur de 5.000.000 de vorbitori. Deși are multe particularități gramaticale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Olanda și Belgia duce la tendința generală a unificării vechilor variante literare. Neerlandeza a făcut împrumuturi din franceză încă din secolul al XI-lea, iar numărul acestora a crescut mereu, ceea ce a produs, în secolul al XVI-lea, o reacție puristă, care a constat în realizarea de creații prin mijloace proprii și în preluarea de elemente din germană. Treptat însă, influența franceză și cea germană s-au echilibrat, uneori ambele recunoscîndu-se în pronunția împrumuturilor; de exemplu neer. station are două pronunții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în răspîndirea și în normarea limbii germane literare l-au avut gramaticile și dicționarele, care au fost realizate începînd cu secolul al XVI-lea. Pătrunderea de numeroase împrumuturi din latină și din franceză a dus însă la apariția unor curente puriste, care s-au manifestat intens în secolul al XVII-lea și care militau pentru o limbă fără influențe străine. Deși deja în secolul al XIX-lea procesul de unificare a limbii literare germane era încheiat în linii generale, persistă pînă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba, că ar îndepărta limba de popor etc. Fără a contesta teoretic necesitatea modernizării societății românești și a realizării unei culturi de erudiție, reprezentanții acestui curent au introdus prin ideologia lor populismul, respingînd înnoirile radicale și, pornind de la unele exagerări puriste sau de la unele propuneri ortografice inadecvate, au respins în întregime opera învățaților latiniști. Datorită criticii acerbe făcute latiniștilor în numele "limbii poporului", G. Ibrăileanu i-a considerat pe reprezentanții Curentului istoric-popular drept făuritori ai "spiritului critic în cultura română" și, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
reală. În Bizanțul secolelor al XIII-lea și al XIV-lea s-a scris, parcă spre a oferi o lăuntrică echilibrare imperiului care începuse să se clatine, o literatură variată, deja atentă la modelele apusene și vizibil înclinată (în ciuda exagerărilor „puriste”, nu puține) către întrebuințarea unui veșmânt lingvistic accesibil, „democratic”. Existau, firește, genuri și specii predilecte, agreate, la fel cum erau altele - textele dramatice, de pildă - care nu stârneau nici un fel de curiozitate. Lirica religioasă are în Nicephoros Vlemmides, în Nicephoros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
o amplă campanie prin presă, școală, traduceri (campanie la care au participat principalele forțe culturale din Țara Românească și Moldova), au avut un rol hotărâtor în procesul de formare și de consolidare a limbii române literare. După 1840 unele tendințe puriste din concepția sa lingvistică iau amploare, H.-R. devenind, de fapt, adversarul propriilor principii de la 1828 (Paralelism între limba română și italiană, 1840, Vocabular de vorbe streine în limba română, adică slavone, ungurești, turcești, nemțești, grecești etc., 1847). Limba română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
unui geniu reformator - urma să fie „purificată” de toate cuvintele neromanice, care ar fi trebuit înlocuite cu altele, de origine latină și mai ales italiană. Bună parte din scrierile lui H.-R. se vor resimți grav de inovațiile și fanteziile puriste și italienizante. Rătăcirile lingvistice, greșelile politice, izolarea ostentativă a omului dornic numai să conducă, nu să și colaboreze cu alții, întunecă treptat imaginea mentorului cultural. În exil, sub influența socialiștilor utopici, preocupările sale sunt îndeosebi de natură filosofică și religioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
și el om călit; Și, voind să mai descoasă Pe fiul său din Porcești, Părăsindu-și plug și coasă, Plecară la București. Ca să-l facă să privească Lumea mare cu ai săi, 90 bucureștii de altădată 53. Aluzie la fanteziile puriste și italienizante referitoare la limba română propovăduite de I. Heliade Rădulescu după 1840 (v. Paralelism între limba română și italiană, 1840) precum și la exagerările unor cărturari, mai ales ardeleni, care prin eliminarea unor cuvinte de origine străină și printr-o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a folosit, În mod tradițional, mai ales surse și elemente de analiză din domeniul literar. O dată, de texte cum ar fi cele aparținând cărților populare, literaturii de colportaj, „subliteraturii” de almanah, de consum, prozei de serie - considerată „eretică” de critica puristă, dar având totuși relații evidente cu literatura. Ele sunt deosebit de utile pentru evidențierea prejudecăților și stereotipiilor, tocmai datorită posibilității Înserierii lor, ca și a impactului pe care Îl produc În rândurile unui public numeros. În al doilea rând, imagologul literar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și cel pe libertate. Vrem să Întărim elementele de apărare a instituțiilor și cetățenilor acestei țări Împotriva atacurilor teroriste sau vrem să riscăm mai departe pe această cale și să ne menținem cu obstinație atașați unei viziuni privind drepturile civile puristă și rigoristă, aproape kantiană? Mircea Mihăieș: Există chiar un grup-țintă În România acestui moment, și nu e Întâmplător că o reacție a Comisiei Europene s-a referit tocmai la el. Este vorba de ziariști. Au apărut probe În presă că
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
un „mare spirit creator” „pus în slujba unei opere mondiale de recreare a lumii în duh” (p. 111), o „minune a istoriei universale” (p. 347), aproape o „teofanie” (p. 351). Teza lui se opune însă celei conspiraționiste, într-un sens purist neobișnuit: autorul susține că, deși a existat un complot internațional împotriva României pus la cale în Occident (până aici avem de-a face cu teza proclamată și de fosta Securitate), în decembrie 1989 a avut loc o revoluție care a
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Mircesco, o Grammaire de la langue roumaine, alcătuită la îndemnul lui J. A. Vaillant, cu ajutorul lui A. Ubicini (care redactează și o introducere) și al lui Al. Papadopol-Calimah. A susținut întotdeauna, în ortografie, principiul fonetic, combătând excesele și derapajele latiniste, italieniste, puriste. A făcut, sporadic, și critică literară (Stanțe epice de dl. Aristia, Constantin Negruzzi), împărtășind poziția cumpănită a unui C. Negruzzi sau M. Kogălniceanu. Regalitatea literară a lui A. se întemeiază îndeosebi pe faima de poet. El însuși se socotea, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
pentru ce avem două altare în cetate? Pentru ce avem familii împărțite, soți despărțiți? Pentru ce un același pat, dar un Cristos despărțit?”). O a doua tentativă de incriminare a donatiștilor eșuează, și ea, lamentabil. Augustin le impută provincialismul, mania puristă, legalismul închistat, dar, înainte de toate, caracterul sectar, în contradicție cu caracterul universalist al Bisericii. Acest argument nu dovedește însă prea mult. Dimpotrivă, el nu este decât prelungirea unei mișcări în interiorul aceluiași cerc vicios. Augustin recunoaște acest lucru, nu fără oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu evită sentimentalismul, oralitatea, diluția verbală, lungimile excesive, retorismul, prolixitatea, inconsistența, platitudinea, prozaismul. Nu le evită și nici nu le încredințează, antifrastic, funcții estetice. Le acordă drept de cetățenie nu dintr-un nonconformism estetic, din spirit de frondă față de codurile puriste, ci sub impulsul temperamentului, al temperaturii afective de moment. Poezia devine discurs, articol, reportaj, pamflet, afiș, proclamație, manifest etc. E, în cele din urmă, atâta suflet în tribunul preocupat de „sănătatea pământului”, atâta simțire ingenuă, că, indiferent ce factor extern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
venit iarna, anotimpul în care mecanismul struțo-cămilelor politice românești scârțâie sub pielea artificială în care a fost împins cu anasâna. O tibie pedistă se înțelege greu cu un peroneu liberal. Un șold pesedist face cu greu pârghie cu un coccis purist. O rotulă udemeristă riscă să crape sub povara unui copan sindicalist de orientare peremistă. O pană minoritară găsește cu greu posibilitatea de a pluti - balastul majoritar îi amintește regulile nemiloase ale gravitației politice. A venit iarna. Argoul în care comunică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]