288 matches
-
pledau cu aceeași vehemență Împotriva „jocurilor murdare ale plăcerii pe bani”, contribuiau din plin la acest fapt. În privința dorinței sexuale, putem spune că a fost aproximativ aceeași În toate timpurile, numai modul de manifestare fiind diferit: de-a lungul epocilor puritane totul s-a desfășurat pe ascuns, În timp ce În perioadele mai relaxate fenomenul a devenit mai vizibil. Mai mult chiar, o lege sub formă de interdicție Îndreptată vehement Împotriva manifestării libere și naturale a sexualității umane a dovedit că nu poate
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
atunci își înscrisese în palmaresul filozofic două exmatriculări de la Universitatea din Cambridge: prima oară fiindcă îndrăznise, în timpul unei reprezentații teatrale, să corecteze accentul actorilor acoperindu-le replicile cu strigăte din sală, iar a doua oară fiindcă se încumetase, sfidînd normele puritane ale epocii, să scrie epistole necuviincioase unei tinere căreia îi făcea curte. Totul în atitudinea lui trăda un temperament coleric a cărui umoare imprevizibilă îl transforma deseori într-o prezență neplăcută, iar paradoxul acestui găligan de 1,90 înălțime și
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
dăduse Bull seama, era doar o rețea de tuneluri. Era absurd să descrii arhitectura londoneză ca fiind „falică“, așa cum făcuse criticul de artă de la Get Out!. Turlele bisericilor, monumentele dedicate eroilor războiului, turnurile cu ceas, zgârie-norii - indiferent dacă erau brutale, puritane sau constructiviste -, chiar și dragul de obelisc al lui Nelson, erau, în definitiv, lipsite de relevanță, niște puțe de care se putea dispensa. Abia acum își dădea Bull seama că seva vieții adevărate a orașului era transportată în și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în figura ideală, ajutați chiar de textele lui Machiavelli. Își recupera vocația la nivelul trăirii scriind Principele, îmbrăcat în haine de principe, în camera de lucru, înconjurat cu tomurile vechi care îi vorbeau tot despre principi. Citind cartea, fără conformism puritan, ascultîndu-i pulsațiile interne, acea sotto voce a textului, descoperim un testimoniu care numai că nu spune: "dacă aș fi eu principele, iată ce cod aș urma...". Umbra sinelui se proiectează, paradoxal de discret și patetic în același timp, într-un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a bărbăției și devotamentului dovedite de blestematul de eretic. Dar cine ar fi crezut că lucrurile se vor petrece așa? Oricum, cineva tot l-a mătrășit pe amicul Villiers, ceva mai târziu și În propria-i țară: când un ofițer puritan, pe nume Felton, pare-se la Îndemnul unei anume milady de Winter, l-a lăsat rece căptușindu-l cu mai multe lovituri de pumnal În vintre și bojoci decât câți „Doamne miluiește“ găsești Într-un Liturghier. În sfârșit. Mărunțișurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
are certe conotații inițiatice. Spațiul în cauză pare cînd exotic, cînd morbid, purtînd, în ansamblu, amprenta unei sugestii a descompunerii graduale. Naratorul provine dintr-o familie cu rigori morale majore. Crescut doar de mama vaduvă - o femeie ultrareligioasă, cu coduri puritane de educație -, John a fost, pînă la vîrsta de douăzeci și opt de ani (cît are la timpul povestirii), un prizonier al cercetării, cu prea puține incursiuni în lumea exterioară. Mai mult, el i-a promis severei mame că va rămîne cast
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
a acestui curs modular), să facă un număr de lecturi din literatura americană veche: Cotton Mather (Magnalia CbristiAmericana), Samuel Sewall (jurnalul personal), Mary Rowlandson („romanul" captivității) și Jonathan Edwards (PersonalNarrative). Nu sînt texte ușoare (în primul rînd, datorită rigorilor culturale puritane, greu de digerat de individul modern). Cu toate acestea, pe anumite segmente, ele devin fascinante, ilustrînd un univers exotic (cel al pionieratului american, singular, aș spune, din zeci de motive, în istoria omenirii). Tinerii în cauză nu intră imediat în
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
soarele fierbinte al Catalaniei deschid apetitul Cristinei pentru aventură. Ocazia se ivește aproape numaidecât, amantul latin picând la țanc cu toată recuzita seducătorului care-și trage seva din moștenirea lăsată de Don Juan culturii europene cu care se ciocnește tradiția puritană a americanului cu proiecte serioase de viitor. Juan Antonio Gonzalo (Javier Bardem) are tot ce-i trebuie, este artist, poartă cu sine aura unui scandal pasional - Maria Elena (Penelope Cruz) fosta soție ar fi vrut să-l înjunghie -, și o
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al lui Dumnezeu, după cum sexul nu mai este privit, conform rețetelor curente, dojenitor și cu ipocrizii puritane, ci cu toată considerația care i se cuvine, ba chiar ca posibil subiect al unor efuziuni lirice foarte apropiate de pathosul reținut al rugăciunii. Sasha Meret Nu este nici pe departe un artist comercial și nici un pictor retinian. Lumea sa
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
50 și începutul anilor '60. Aici, din păcate, regizorul intra pe traseul unor conformisme eticiste care-l plasează pentru mine într-o previzibilă schemă sociocritică. Corect politic, Gus van Șanț oferă o perspectivă aproape maniheică a înfruntării dintre radicalii "ipocriți" puritani și heterosexuali cu revoluționarii gay care-și susțin cauza, - încă odată subliniez, legitimă -, până în pânzele albe. Încununarea carierei lui Harvey Milk o reprezintă nu doar succesul amendării punctului șase care ar fi interzis prezenta în școli și alte instituții a
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
conștiinței, dedicați autoavansării și autoconservării. Atât și numai atât. Diavolii ăștia, gândi Ahmad, mi l-au luat pe Dumnezeul meu". (310) Terrorist este un aspru rechizitoriu la adresa Americii zilelor noastre, a îndepărtării de la idealurile părinților fondatori și a denaturării virtuților puritane. în același timp, interpretarea minuțioasă a multor pasaje din Coran, redate și în arabă, ceea ce îngreunează fără îndoială textul romanului, introduce convingător idea manipulării ideologice în procesul hermeneutic, care poate distorsiona esența oricărei religii, transformând-o în armă destructivă. Dilema
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
în care urmărește, de fapt, evoluția și influența arhitectului Adolf Loos în contextul epocii. Mult comentat și chiar controversat de numeroși cercetători, acesta apare ca o personalitate proeminentă a mediului cultural vienez, "adept al funcționalismului" ( William Johnston), raționalist "strict și puritan în arhitectură" (Carl E. Schorske), "antifeminist" (Jacques Le Rider), promotor și teoretician al "economiei comodității" aplicată la viața practică (Fedor Roth) etc. Desigur, o asemenea figură - mai era și boem excentric peste toate - capabilă a produce o teorie socio-economică a
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
de ani au corespondat scriitorul american și eseistul francez. Începutul relației lor este în 1930, când Tropicul Cancerului este tipărit, pentru prima oară, în Franța. În SUA romanul va fi publicat în 1961 și va fi imediat interzis. Mai puțin puritani, francezii aveau totuși cenzorii lor morali, care s-au repezit asupra romanului, cum o mai făcuseră, tot atunci, și la apariția unui roman al lui Boris Vian. Maurice Nadeau a creat cu acea ocazie un comitet de sprijin pentru Miller
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4906_a_6231]
-
conjunctură în care disciplina se confrunta cu o seamă de pedanterii metodologice care amenințau să sufoce percepția estetică imediată, contactul slobod al cititorului cu textul, pedanterii ilustrate, cum se rostește, în verbul ațîțat al unei prefețe, Alexandru Paleologu, „de moftologii puritani și maoiști, de iacobinii teoretizanți, (...) «actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea capcană. Din care pricină nu puține din „contrele
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
al familiei republicane pe masura ce fantezia începe să lucreze creator pentru Gil, și românul sau corectat de Gertrude Stein! Parisul nocturn apare că o lume magică ținând ascunsă între pliurile ei parfumul altor timpuri. Motivul turistului american, cu un străvechi reflex puritan, parașutat într-un oraș vulcanic unde artă și dragostea fac corp comun este și tema filmului Vicky Cristina Barcelona (2008), ale cărui ecouri sunt detectabile și în acest nou film al regizorului. Numai că aici Woody Allen împinge lucrurile mai
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
ce-i al lui, el dă în permanență senzația că spune tot, inclusiv faptul că sunt unele lucruri pe care n-ar trebui să le spună. Gestul acesta e, totodată, imprudent și inteligent. Imprudent, pentru că descurajează publicul de poezie. (Destul de puritan, astăzi, și de calofil.) Inteligent, pentru că, în realitate, nu-l interesează câtuși de puțin publicul. De nici un fel. Vara peroni poate fi citită ca o mărturie sarcastică a acestei indiferențe: „mie îmi apăruse cartea (îmi dorisem asta așa de tare
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
și uns cu uleiuri - întru totul asemănător culturiștilor de azi - a fost eliminat din toate funcțiile publice. Împingând libertatea de expresie prea departe, a fost surprins masturbându-se în public... Rândurile de mai sus nu se vor fragmente dintr-un discurs puritan moralizator. Cred în versul lui Keats, „A thing of beauty is a joy forever” și-l cred pe Dostoievski atunci când, prin intermediar, citează afirmația prințului Mîșkin, potrivit căreia numai „frumusețea va mântui lumea”. N-am făcut decât să pun alături
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
afirmă Thomas Mallon. Oscar Wilde „expediase scrisori cu o înverșunare egalată de aceea cu care-și risipise viața". O mare parte dintre ele nu mai există și „nu se va ști niciodată câte au fost distruse în accese de furie puritană sau de frică de către cei ce fuseseră cândva încântați să le primească, dar când, la începutul anilor '60, Sir Rupert Hart-Davis a colectat și publicat corespondența supraviețuitoare, W. H. Auden, - care era convins că tipăriturile de acest gen constituie o
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
Princesse de Clèves al Doamnei de La Fayette, roman având drept temă, se știe, refuzul de a ceda pasiunii carnale. Autorul eseurilor se întreabă cum este citit astăzi un roman din care sexul nu doar lipsește, dar cunoaște o împotrivire, deloc puritană sau religioasă, bazată pe curățenia sentimentului de iubire. Tot recent au apărut în Franța două cărți despre sărut. „În loc să fi sperat că săruturile mă vor conduce direct la actul sexual, mi-am dorit, din contra, să nu se întâmple nimic
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
apoi în Anglia victoriană ca scriitoare, soție și mamă. Biografia eroului/eroinei Orlando, despre care s-a spus că o întruchipează, în enumite etape, pe scriitoarea Vita Sackville-West, prietena care i-a stârnit autoarei curajul de a tulbura societatea britanică puritană, este în același timp o autobiografie, înfățișând meditațiile Virginiei Woolf asupra rolului jucat de contextul cultural și evoluțiile ei în cercetarea „minții androgine”. Prefața Danei Crăciun, bine documentată și structurată, oferă toate detaliile, inclusiv asupra acestor explorări speciale, comentând pe
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
o linie de cocaină trasă viguros pe nări. Compensat astfel, pilotul Whip Whitaker (Denzel Washington) își poate începe o zi normală de lucru la bordul unei aeronave de linie care parcurge traseul de la Miami la Atlanta. În contextul unei culturi puritane cum este cea americană, unde se doarme sub cap cu biblia muncii și litera regulamentului de ordine interioară, tratamentul matinal de tipul sex and coke echivalează cu o orgie romană presărată cu numeroase vicii de un maxim rafinament. Ca și când nu
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
discuție fumatul ca problemă care ține de imaginarul colectiv: această redutabilă cauză de moarte prematură se trage, deci, și din lecturile pe care le consumăm. Nu ajungem nicăieri dacă nu ne luptăm deodată pe toate fronturile, spune unul dintre inițiatorii puritanului proiect. Dacă citesc despre eroi cool care fumează, fanii lor vor fi înclinați să-i imite. Gata, deci, cu Sherlock Holmes și cocheta lui pipă, gata cu Don Juan sau cu Ivan Denisovici. Ceea ce-și doresc inițiatorii legii nu
Interzis fumatul în cărți! () [Corola-journal/Journalistic/3769_a_5094]
-
prima care grupează atacurile suferite de operele de artă, în Anglia, din secolul XVI încoace. De la picturi atacate de sufragete la începutul secolului XX, la statui de oameni de stat distruse în Irlanda anilor ’20, mergând în istorie spre iconoclasmul puritan, și spre jafurile din vremea lui Henric al VIII-lea, când se furau cărțile ținute de personajele din statui, fiindcă erau căptușite cu plumb, pe atunci la mare preț, expoziția da o bună cuprindere a varietății pornirilor împotriva artei. În
Arta atacată () [Corola-journal/Journalistic/3363_a_4688]
-
Henry Adams și Michel Leiris. Scrierea lui Franklin, unul dintre părinții fondatori ai Americii, este la rându-i o operă fondatoare, deși dezvoltă o tradiție deja existentă. Reprezentând un amestec de genuri, ea personifică tocmai flexibilitatea genului autobiografic. În pofida mediului puritan din care provenea, autorul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ocoli un anume „jargon dogmatic” autosuficient. A dat o confesiune laică, a cărei substanță o constituie digresiunea și conversația. Aceasta din urmă e investită cu
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
lectură. Judecata de valoare e mereu formulată sau invocată, stând deasupra textelor ca o ștachetă (in)tangibilă. Incursiunile în istoria mentalităților și sublinierea faptului că, la începutul secolului 20, există la noi un model literar standard, masculin, societatea românească fiind puritană și tradiționalistă, iar femeile, simple anexe ale bărbaților, nu funcționează ca circumstanțe atenuante acordate scriitoarelor: indulgențe și dispense de talent, acuitate cognitivă, expresivitate literară. Citindu-le cărțile, autoarea nu duce compasiunea dincolo de sfera cuvenită și nu le ,face dreptate" lăudând
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]