453 matches
-
care nu o putea suferi. Primii ani ai domniei sale o tot duse, după tradiție, în chefuri prelungite. Se smulse răului și începu să mediteze, responsabil, la destinul său și al țării sale. Rusia nu conta, atunci, ca o putere europeană, pustiită, cum era, periodic, de hoardele tătărești, rîvnită de polonezi și suedezi. Rusia avea nevoie, înainte de toate, de o flotă puternică. Tînărul țar avu tăria să viziteze Arhanghelsk, unde se construiau, ce-i drept primitiv, vase, lucrînd alături de matrozi și meșteri
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
pe drum cu fericirea Trecea zâmbind...la braț cu tinerețea... În calea lor speranțele-nfloreau Și se năștea sublimă, frumusețea... Am vrut să mă opresc...să le vorbesc... Să le întreb de drumu-au rătăcit Căci mult prea mulți sunt anii pustiiți De când la mine nu au mai venit! Dar n-am putut...timidă, am plecat Cu ochii-nlăcrimați și suspinând Și cu speranța pâlpâind în suflet Că poate vor veni cândva...curând! Dar...parcă-aud o voce ce mă cheamă Și tainic
CĂUTÂND...FERICIREA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384168_a_385497]
-
a lăsat tulburător culoarea gri, În zare, 'ntreg pământul se vede nins deplin, Iar nori închiși încep a-l acoperi... E cumplit de rece, ger și viscol nesfârșit Ce lovește-n plin pe la colțuri ziduri. Totul în jur pare-nfricoșător, pustiit, Încolțit brusc de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lânga vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sarmanele, gerul apăsător îndură, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivăț siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
seninS-a lăsat tulburător culoarea gri,În zare, 'ntreg pământul se vede nins deplin,Iar nori închiși încep a-l acoperi...E cumplit de rece, ger și viscol nesfârșitCe lovește-n plin pe la colțuri ziduri.Totul în jur pare-nfricoșător, pustiit,Încolțit brusc de sălbatice friguri...Oamenii se strâng lânga vetre cu căldură,La adăpost de iarnă stau ființe,Sarmanele, gerul apăsător îndură,Făcându-și culcuș printre locuințe...Un crivăț siberian își face loc sumbru,În timp ce drumuri sub omăt se ascund
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
a lăsat tulburător culoarea gri, În zare, 'ntreg pământul se vede nins deplin, Iar nori închiși încep a-l acoperi... E cumplit de rece, ger și viscol nesfârșit Ce lovește-n plin pe la colțuri ziduri. Totul în jur pare-nfricoșător, pustiit, Încolțit brusc de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lângă vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sârmanele, gerul apăsător indura, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivat siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund
IARNĂ SIBERIANĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380295_a_381624]
-
între noi o să se lase ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân’ la stele am pus câte-o dorință-n fiecare. Vom trece prin hățisuri reci de ceață și ne-om vedea din ce în ce mai rar ; vom fi ca țărmul pustiit, pe unde doar algele țes umbre de pescar. Dar până când ne-o rugini privirea și vântul ne-o-nvârti sub tăvălug cu verdele iubirii peste inimi să-ncingem în nisip un ultim rug. Și-mpreunați ca într-un mistic dans
UN ULTIM RUG de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378264_a_379593]
-
dragostea mea.Îți fac cu mâna din bocetca și cum plouăși cresc cimitire. Ca si cum pun cearăpe fruntea mea de copil.Plec,stând atât de alături,în același aer al camerei,trecând mut și aspruprin amândoi,hrănindu-ne deopotrivă... XVII. ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT), de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015. S-a stins o babă-n sat. Nimic fatal. Avea și ani destui, era schiloada, Mai bine că s-a dus
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
asemenea întâlniri, organizate la „Zorile Bucovinei” ne dă puteri să rezistăm, să-i învățăm pe copii cât de scumpe ne sunt limba, patria, și cât de neagră e străinătatea, ne călește caracterul pentru a nu ne lăsa călcați în picioare, pustiiți și prădați de ce avem mai scump”. Tinerii de la Gimnaziul din Boian-Hliniță - dansatori ai admirabilului ansamblu ”Făgurel”, condus de profesoara Maria Basaraba, și solista Maria Țurcan, interpreta melodiei „Viață, viață, floare scumpă”, au demonstrat pe viu acest sfânt adevăr. Iar când
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
Covrig Roxana Durerea fără margini. Părinții Micăi, frumoasa cu ochi albaștri de la "Abracadabra" care a murit zilele trecute la Spitalul Fundeni, au sufletul pustiit de când singurul lor copil a părăsit această lume. Duminică, părinții Michaelei Niculescu, cunoscută drept Mică de la "Abracadabra", au cunoscut cea mai mare durere pe care poate să o simtă un om: și-au îngropat copilul. Împietrit de durere, Toni Niculescu
Tatăl Micăi, mesaj dureros după înmormântarea fiicei sale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79872_a_81197]
-
aș dori, un talent capabil de a se exprima simfonic... Sunt un biet om ca oricare altul. Atât." Idealul său rămâne tot prințul Mâșkin. Și la 3 octombrie 1948, când încheie versiunea definitivă a romanului, încearcă același sentiment de "tristețe pustiită" și de singurătate. în același timp însă înregistrează cu satisfacție un sentiment de orgoliu: "...încă o luptă câștigată cu halucinații lumii configurate din adânc!" De aceea, entuziasmat, ține să-și anunțe această victorie "în luptă cu moartea", lui Ionel Teodoreanu
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
aproape o sută de mile pătrate un nume, o denumire precisă ca oricare om". I se zice de către toți "moș Ben"; solitar, neîmblînzit și uitat de moarte, reputația lui se confundă cu "lunga poveste a pătulelor de porumb dărîmate și pustiite, a godacilor și a mascurilor și chiar a vițeilor tîrîți de vii în pădure și devorați, a capcanelor și a curselor făcute praf și a cîinilor sfîrtecați în bucăți și uciși, a împușcăturilor chiar de carabină trase direct și din
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
nicio plantă nu vor supraviețui. Musulmanii vor începe un război împotriva europenilor. 2014 - Majoritatea oamenilor de pe Planetă va avea cancer de piele. 2018 - Chină va deveni noua putere mondială. 2023 - Orbită Pământului se va schimba ușor. 2025 - Europa va fi pustiita. 2028 - Se va dezvolta o nouă sursă de energie. Foametea nu va mai fi o problemă. 2033 - Gheață de la Poli se va topi. Nivelul Oceanului Planetar va fi în continuă creștere. 2046 - Clonarea va fi foarte accesibilă. 2076 - Lumea va
Baba Vanga ar fi prezis dezastrul nuclear din Japonia () [Corola-journal/Journalistic/70512_a_71837]
-
unanim delectabile. Ne poate da de gândit și astăzi curajul lui T.S. Eliot de a crede fără echivoc că teama de cultură este nemotivată și de a acționa în consecință. În capodopera sa The Waste Land (Țara pustie sau Tărâmul pustiit), el citează din Dante, din poeții elisabetani ori din mistica Indiei, echivalând, în nota sa, o formulă upanișadică binecunoscută, printr-o sintagmă din Sf. Augustin, dovadă astfel, la modul cel mai pragmatic, a faptului că opera artistică ori constructul cultural
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
The Waste Land reprezintă o aventură poetică fără hotare, de nimic zăgăzuită: „Crâncena îndrăzneală a renunțării de o clipă/ Pe care o viață chibzuită n-o va mai putea lua înapoi/ Prin asta și numai prin asta, am ființat!” (Tărâmul pustiit, p. 173). Doar conștiința pare să mântuie, în poem, orașul impur, râul presărat cu „sticle goale, hârtii de la pachete,/ Batiste de mătase, cutii de carton sau mucuri de țigară” (p. 157), așa cum, mai târziu, în Burnt Norton, ochiul poetic va
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
puii de lup cu mamele lor. Au scăpat nevătămați, căci animalele pădurii nu le doreau răul; căutaseră doar să trăiască cu toții sub același soare. S-au strîns laolaltă lupii rămași, ca să-și aline unul altuia rănile trupurilor și ale sufletelor pustiite. Și au înțeles. Începînd de atunci, urmau să împartă pe veci pădurea, leagănul înaintașilor lor, cu celelalte animale... CAPITOLUL 1 Lupino [i haita -L upino, Lupino, unde ești? Of, nu aud nimic de răul vostru... Hei, neastîmpă-raților, l-ați văzut
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vine; veacurile se succed În ritmul „ceasornicului" ce sorte?te durată lucrurilor pe p?mânt; p?rând s? între În horă timpului, ascult? iarnă geam?tul viscolelor ?i zâmbe?te prim?vară cântecului doinelor; plânge sub povară ploilor sau geme „pustiit, vestejit ? i amor?it" În singur?tatea dorului; zâmbe?te printre ramuri r???ritului de lun? sau culege „pulbere de-argint" din poiene „constelate". Cu fiecare toamn? ce-i troiene?te ????rile, el cucere?te Ins? nem?rginirea: „Numai prin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
eu nu m am mirat nici o clipă, eu am înțeles că toată grozăvia pe care o trăisem nu fusese decât o încercare, din care eu ieșisem învingătoare. Și mi s-a părut firesc să nu te întreb nimic despre lumea pustiită care dispăruse, acum lumea era din nou frumoasă și asta era tot ce conta. De fapt, cred că am uitat tot ce fusese rău, toată primejdia, tot răul care îmi amenințase viața. Cred că am uitat totul imediat ce am ieșit
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
amintirile cum o vastă pictură veche."(p. 36) Firește, viziunea biografistă nu ar fi fost completă fără o nouă evocare a Amarului Târg, reperul obsedant al liricii lui Gheorghe Grigurcu. În Ilustrată din Amarul Târg, poetul se plimbă pe străzile pustiite ale urbei, cufundat în gândurile sale - deloc optimiste -, precum un alt Leopold Bloom. Dubla perspectivă interioritate/exterioritate, specifică poeziei lui Gheorghe Grigurcu, devine explicită, reliefurile palpabile alternând cu meditațiile poetului stors de iluzii. Dacă în poemele minimaliste viziunea poetică este
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
par normale. Chiar juste". Este explicabil chiar și cinismul său circumstanțial, justițiar: Nu e drept ca România să scape prea ușor. La urma urmelor, Bucureștiul ăsta îmbelșugat, nepăsător, frivol e o provocare pentru o armată care vine dintr-o țară pustiită". Ori succint: "Rușii sînt, în definitiv, în dreptul lor. Dezgustători sînt localnicii - evrei și români deavalma"". Regretabil, dezastrul nu i-a mai acordat autorului Accidentului un prilej pentru a-și revizui inițiala satisfacție brută, pe care e foarte cu putință că
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
iubitule, ci din grija ce am să fii fericită, ca să ai căldură în jurul tău, ca să nu te apese străinătatea lumii. Zilele de când nu te-am mai văzut sunt îngrozitoare." Deși nu se mai întrevede nici un drum de întoarcere, cu sufletul pustiit, Mihai continuă să-i scrie și să se roage la Dumnezeu s-o aibă în pază și s-o ajute. Când și când, Pia îi răspunde, ceea ce-l face fericit, adresân-du-i rânduri pătrunse de mare fior: " Nu voi putea niciodată
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
nefericirii perpetue și coșmarul început în anii '50 continuă, în alte forme și în postmodernitatea noastră bezmetică. În viața publică, terorarea fizică a fost înlocuită cu teroarea economică, în vreme ce în cultură lipsa de susbtanță a realismului socialist a lăsat locul pustiitelor de conținut produse ale postmodernității. Copiii de azi trăiesc la altă scară și în cu totul alte condiții condiția alienantă a celor care au avut neșansa să-și trăiască primii ani de viață în perioada de glorie a "obsedantului deceniu
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
speranța, care așa cum se spune, moare ultima". Numai de-ar fi în viață", își mai spunea ea. Și se ruga în fiecare seară, în fața unei iconițe ce-o avea de la Mănăstirea Agapia: ,,Doamne nu-l pierde în pustiul unei lumi pustiite!" Apoi intra sub imperiul altor gânduri. Își aducea aminte de anii copilăriei, nu neapărat nefericită, pentru că acasă tatăl ei o zeifica iar mama, din ,,odorul meu scump", n-o mai scotea. Avusese însă prilejul de a se afla și sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și de trist, și fix el însuși era unicul răspunzător pentru asta, încât deseori îi venea să-și taie mâna cu care spărsese oglinda! Iar astfel, în zbuciumul unor asemenea frământări, nu după mult timp, Anton muri, sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese într-un acces de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
obsedat de teama care nu-l părăsise de o bună bucată de timp, de a nu fi răpit de țigani. Spre a fi în siguranță, trase și zăvorul. * Alex fu nevoit să facă drumul de întoarcere din tabăra țiganilor dezamăgit, pustiit, năpădit de întrebări, împresurat de un noian de gânduri. Când îl văzu însă pe Vișinel, chipul i se lumină. Copilul părea un rătăcit, un nimeni la răscruce de drumuri și, dacă se gândea bine, și de viață. Se apropie de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]