456 matches
-
vină? mă mai întreb și acum. Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obraz Să-mi dea tărie,pentru a câtă oară! și agonie și extaz. Citește mai mult AGONIE ȘI EXTAZA mai trecut un ceas și încă un an,prin suflet pustiit și nudSe stinge focul din gropan,speranța muta ,nu o mai aud.La mijloc,între două lumi stau veghe,cu brațele întinse,Să prind a inimii pereche,s-o înfior de doruri,necuprinse.Rugat-am zeii toți cu lacrimi,chemând
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/edi_peptan/canal [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
a dus în pustie să postească și să se roage. (Potecile metafizice) • Dacă mintea și inima noastră nu sunt pline de speranța și credința învierii, a vieții veșnice, atunci frica de moarte, teama de necunoscut, anguasele metafizice, vor umple cămara pustiită a sufletului nostru, iar conștientul și subconștientul personal și colectiv vor fi inundate de curenții tulburi ai viselor rebele și demonice, de coșmarele neputinței și ale zădărniciei. Luciditatea analitică, logica lineară, realismul obiectiv, experimental, sunt căi și mijloace adecvate și
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1485356163.html [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
taină Și cu-a nemuririi haină..., Niciun prinț cu gând de aur Și cu fruntea-n cerc de laur... -Ia, eu fac ce fac demult: Veșnicia o ascult, Cum vă cerne clipele, Ca-ntr-un zbor aripele Și vă lasă pustiiți Și de soartă amăgiți... Numai pe PRINȚ, cu-al său vers, Veacul vostru nu l-a șters Și-l păstrez în templul meu Să mă-nchin ca la un zeu! NE-AI ÎNVĂȚAT Rămași în urmă-ți să trăim, Ne-
DOR DE EMINESCU de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1497359268.html [Corola-blog/BlogPost/374637_a_375966]
-
lege numai omul cel firesc... În căutarea ta pășit-am într-o lume de plăceri Poleită-n strălucire, fără lacrimi și dureri Însă vai, când am crezut în sfârșit că te-am găsit Mi-am simțit sufletul gol, obosit și pustiit! Cu povara de regrete am pornit din nou la drum Răscolind cu-nverșunare prin al vieții mele scrum Și-am găsit ascuns acolo un tăciune fumegând Dintr-o vreme când în rugă vorbeam cerului, plângând... Și-atunci te-am zărit
FERICIRE...FERICIRE CÂT DE MULT TE-AM CĂUTAT... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_luca_1455258799.html [Corola-blog/BlogPost/369348_a_370677]
-
răsculați: „Simte cum sufletele de aramă ale munților se mișcă”. Își pune la piept cocarda tricoloră și ia drumul codrului unde se găsesc luptătorii lui Avram Iancu. Aici îl reîntâlnește pe Ioan, devenit tribun al Revoluției. Trecând printr-un orășel pustiit, Nour salvează pe fata unui preot de la dezonoare, din ghearele honvezilor. În urma trădării unui sas morar, Ioan își găsește moartea. Toma Nor se reîntoarce la Cluj, la casa unde întâlnise pe Poesis, unde găsește scrisoarea ei de adio în care
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/proza-eminesciana-i-referat-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
între noi o să se lase ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân’ la stele am pus câte-o dorință-n fiecare. Vom trece prin hățisuri reci de ceață și ne-om vedea din ce în ce mai rar ; vom fi ca țărmul pustiit, pe unde doar algele țes umbre de pescar. Dar până când ne-o rugini privirea și vântul ne-o-nvârti sub tăvălug cu verdele iubirii peste inimi să-ncingem în nisip un ultim rug. Și-mpreunați ca într-un mistic dans
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
de nori. Și frigul între noi o să se laseca draperia peste visu-n carecu brațele întinse pân’ la steleam pus câte-o dorință-n fiecare.Vom trece prin hățisuri reci de ceațăși ne-om vedea din ce în ce mai rar ;vom fi ca țărmul pustiit, pe undedoar algele țes umbre de pescar.Dar până când ne-o rugini privireași vântul ne-o-nvârti sub tăvălugcu verdele iubirii peste inimisă-ncingem în nisip un ultim rug.Și-mpreunați ca într-un mistic dans... XVII. EFEMERITATE, de Elena Glodean
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii în gând, din doi în doi. Precum toiagul unui orb orice drumeag îl ține minte; la fel ca el, pe lângă mine o ia 'nainte spre-acel peron fără siglă, rece și pustiit, unde niciun tren n-a venit, dar nici n-a plecat, de parcă blestemul singurătății l-ar fi ... Citește mai mult Nu-mi loviți umbra! nu are vreo vină;nu vă insultă, nu vă ceartă,nici nu se preumblă în jurul meu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
nicio vină;prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută,numărându-mi pașii în gând, din doi în doi.Precum toiagul unui orb orice drumeag îl ține minte;la fel ca el, pe lângă mine o ia 'naintespre-acel peron fără siglă, rece și pustiit,unde niciun tren n-a venit, dar nici n-a plecat,de parcă blestemul singurătății l-ar fi ... Abonare la articolele scrise de elena glodean
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
unități de producție și, în consecință, locuri de muncă. El este dr. ing. Mihail Lupu, un tânăr de 38 de ani, care a pornit o investiție cu paisprezece angajați, pentru ca în prezent să asigure pâinea din ce în ce mai greu de câștigat în pustiitul oraș Buhuși, pentru mai mult de cinzeci de oameni. Absolvent al Universității de științe agricole și medicină veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași, domeniul Științe agricole și silvice-zootehnice, doctor în zootehnie, cu pregătire de cadru didactic, Mihail Lupu a repornit
DR.ING. MIHAIL LUPU. IZBÂNZI ŞI EXPERIENŢE. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Dring_mihail_lupu_izbanzi_aurel_v_zgheran_1372168719.html [Corola-blog/BlogPost/345646_a_346975]
-
și șoptea rugi fierbinți pentru ocrotirea familiei, cu fervoarea celui ce crede în El - Dumnezeul tuturor ființelor din Univers. Cum “norocul sosește când te aștepți mai puțin” s-a adeverit și de această dată prin sosirea bunicului Costea - venit din pustiita Dobroge unde-și avea gospodăria. Acesta, un bărbat hâtru, bine înfipt în pământul dobrogean asemănător celui din Elada străbunilor săi, s-a oferit imediat să-i poarte micuței de grijă, așa cum își îngrija de o viață mieii, iezii, vițeii și
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 by http://confluente.ro/C%C3%A2rdei_Mariana.html [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
întunecate cărând în grabă, pe scări, tot ce pot lua. Ăștia, chiar că nu ar refuza o mână de ajutor. Nici că se gândește să le-o ofere. Caută cu privirea în susul și în josul arterei. Pare pustie. Cei câțiva oameni, pustiiți sufletește, accentuează singurătatea. Doar cei dinăuntrul magazinului sunt alfel, sunt cuprinși de un spirit întreprinzător. Sunt oameni care stau la baza progresului omenirii. * Autoritățile, salvatorii oficiali, așteaptă întoarcerea lui Ceaușescu în țară pentru a putea acționa. Abia începând cu dimineața
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1480325620.html [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
fățuială perversă „relieful” interlocutorului”, ar fi nimerit a-l duce-n armonie și bună învoială. Dup-o-njurătură de-a lor de-ntâmpinare, un consemn din tinerețe, își deschise tolba nădufului ținut în gușă ca pe cine știe ce nestemată. - Înăsprit și pustiit din câte lua în piept, începu el plasând altuia „norocul” ce dădu buzna din senin în viața lui ștearsă, vericule Pană, îl luă la „bătut cuie cu palma” Niță, Nae al Nenicului se pomeni cherchelit dintr-un amărât de clondir
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
ochiurile de geam prăfuite ale ferestrelor de la etajele vechilor clădiri - după toate aparențele nelocuite - imprimându-le un aer de tristețe și Smarandei i se păru pentru o fracțiune de secundă, cu tot zgomotul din jur, că rătăcește într-un tărâm pustiit și părăsit de sute de ani, în care mai răsună doar ecoul... absenței. Absența cui, sau a ce anume, nu putea încă să-și răspundă. Și totuși, continuând să privească atentă fațadele vechilor clădiri, râul de oamenii ce se scurgea
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
culcat pe spate în sicriul ce mă poartă spre mine însumi, iată, pot să-mi număr mai bine stelele și păcatele, zâmbetele și visele ucise, laurii și bătăliile pierdute. Undeva, departe și târziu, dincolo de orizontul însângerat al acestui tărâm pârjolit, pustiit, se odihnesc morții la lumina lumânărilor de ceară dintr-o poezie încă nescrisă. Îi simt, îi invoc, le vorbesc. Ceva mai aproape, rug lângă rug și rugă lângă rugă, un alt fel de incendiu străbate istoria până la cer și-napoi
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1465825162.html [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
ce-n streșini curg șirag, Cu gând adânc spre toamnele trecute, Când ne jucam prin frunzele căzute. E multă vreme de când m-ai părăsit, Lăsând în urmă un suflet rătăcit, Cu dor, cu dragoste neîmplinită, Rămas plângând pe-o cale pustiită. E multă vreme în singurătate, În drum închis de vântul care bate, În nopți pustii lipsite de iubire, În care gând se tânguie-n neștire. E multă vreme... și mi-am luat mireasă Să spele răni ce dragostea le lasă
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Singuratatea_fenomen_social_marian_malciu_1366830845.html [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. Ioan, 8:12 Orbecăind, am rătăcit neștiutor pe cărările pline de neprevăzut, rănindu-mi picioarele prin rugi și bolovănișuri, plângând în arșiță ori în colțuri de stânci pustiite. Mi-am spălat durerea în tulburea apă de lac ori de râu, în stropii de ploaie, pe care-i priveam îndelung cum lunecă-n tremurul firavelor frunze sau fire de iarbă, fără să-mi fi văzut vreodată chipul ori culoarea
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Floare_de_colt.html [Corola-blog/BlogPost/355688_a_357017]
-
Gomora, Să-ți oferi ofranda-n faptă? Credincioasă Teodora, Tu, cea mai nedeflorată, Ai trăit să-ți vină ora Să vrei să te dărui, toată...? Ispitită Teodora Tu, ispititoare zână, Cărei soacre-i vei fi nora, Cărui prinț ratat stăpână? Pustiită Teodora, Tu, desfătului dedată, Cărui snob și muritor a Fost făptura-ți deja dată? Voluptoasă Teodora, Tu, potrivnica și grava, Nici minora. nici majora, Cine te desfeciora-va? Ne-iubită Teodora, Tu, în desfătări lucide, Crezi în dorul ce în dor
TEODORA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Teodora_romeo_tarhon_1389990025.html [Corola-blog/BlogPost/365881_a_367210]
-
-Vai, cât mă căiam! Viața-i curmasem aceleia ce visele-mi fericea... bolborosește încă pentru sine F. măsurând cu pasul încăperea. -Întocmai! Întocmai! adeveri stupefiat din nou părintele. Dar legea circului m-a absolvit de vină... Iar eu, bolnav și pustiit, l-am părăsit, preciză T. vădit nevindecat de-așa-ntâmplare. F., revenit la masă, întoarce rapid iar o carte, un optar. Ca replică, T. i-arată pe a sa, un șase. -Ce mă țintești? De mine nici nu-ți pasă
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1474783863.html [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
n'en reste qu'un, je serai celui-la ! De fapt, ceva duce cu gândul la o încercare deloc timidă de rescriere a Legendei Secolelor, uman redusă la un veac de Iubire, îngemănat cu unul de singurătate trăit de-un suflet pustiit. Înspre apus, o stea s-a risipit - și la moartea ei, a căzut o stea, un fatalism luminos - luminat de aura Iubitei, înveșnicită în memoria Iubitului, preluat pe cont propriu de Poet, ce depășește astfel falsul fatalism mioritic, purtător de
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Inger_rastignit_poeme_soptite_de_vasil_pompiliu_comsa_1343827820.html [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
dragostea nesățioasă, dragostea de bogăție, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumusețe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn și creație. nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrănește pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial” (Ernest Bernea, Preludii, p. 47). În stihiile întunericului omul autonom instaurează trufia și ura cu toate „binefacerile” lor. În iluzia autonomiei sale, omul „pare că se face pe sine în timp, în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1336158733.html [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
mulțumesc, Eu,cel plin de păcate, Când ce-i ceresc și pământesc, Din laude,nu se opresc, Că ești Stăpână-n toate? Te rogi la Domnul,pentru noi, Copii,pierduți sub cruce, Înlănțuiți de patimi și nevoi, De fapte bune pustiiți și goi, Ce Crucea,nu-și pot duce! Când chinurile ,ne răpun, Venim,spre-a ta icoană, Mireasă a Păstorului cel bun, Ce-L rogi pentru acei care îți spun, Că-n ceruri,le ești mamă! Durerile,să le alungi
FECIOARĂ PREACURATĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/constantin_ursu_1473274058.html [Corola-blog/BlogPost/375836_a_377165]
-
Soartă crudă, blestemată!... inima ta nu suspină, Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă? Pentru ce m-ai pedepsit și-ai fost tare nemiloasă! Vina mea care să fie? Rău la nimeni n-am făcut; Pustiit să fiu întruna!... iar copilul în mormânt?... Doamne, viața mi-e distrusă și-ntunecată mereu... Sfine bun, te rog, primeșește lângă Tine fiul meu. Din durerea mea amară, dă otravă și s-o beie... Soartei care m-au lovit, în
DUREREA UNUI PĂRINTE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1446406189.html [Corola-blog/BlogPost/353284_a_354613]
-
argintiu al pârâului Văleni, nu departe de apa Topologului. „Prima biserică, aceea ce poartă hramul Sfânta Treime a fost construită din lemn, în înainte de 1665 de către Zosim schimonahul (Zaharia Grădișteanul). Până la războiul ruso-turc (1787-1792) a fost mănăstire de călugări. Fiind pustiită, Iosif I, episcopul cărturar al Argeșului mută după acest război pe cei câțiva călugări care mai rămăseseră la Mănăstirea Robaia, iar aici aduce călugărițe de la diferite schituri desființate: Prosia, Slătioara, Bocănita. În 1810, Dorotei, arhimandritul Mănăstirii Argeș, al cărui metoc
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fereastra_catre_sufletele_noastre.html [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
Versuri > Iubire > ACUM PLOUĂ Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Acum plouă Ploaia pică bine , Rascolește-n greu Picură prin vine Tot amarul meu, Râde pe ascuns Iubirea-mocnit, Sufletul pătruns Mă vrea pustiit, Ploaia pică-n toate Nu simt mai nimic Și pierdut in noapte Vreau să mă ridic, Acum simt iubirea Cum inundă-ncet, Om în toată firea Plâng,devin poet. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Acum plouă / Valer Popean : Confluențe Literare
ACUM PLOUĂ de VALER POPEAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1486184125.html [Corola-blog/BlogPost/383478_a_384807]