531 matches
-
baza amintirilor concrete din copilărie: memoria este o "mină ascunsă în creierul nostru", asemenea minei de cărbuni explorate de copilul Julio și camarazii lui. Golurile memoriei sînt și fotografiile care lipsesc din album, care au murit și ele, precum copacii putreziți transformați de-a lungul a milioane de ani în cărbunele din mina de sub pămînt; sau ecranul negru, cînd se întrerupea filmul din pricina vreunei defecțiuni la cinematograful din sat. În asemenea situații, ca și în cazul în care fotografiile nu mai
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
cinci ori șase din cele șapte, istorice, aerul, pe cînd urci treptele încetul cu încetul, făcîndu-se greu, dar, de la un anumit punct, începi să te pomenești că-l ronțăi încet ca pe un pesmete milenar... bimilenar... descoperit undeva în cala putrezită a corabiei lui Noe... Ce poveste... Spusesem asta dintr-o suflare; și, cum ședeam înaintea cabinei de nuc sau de abanos a confesionalului, unde se vorbeau toate limbile, mai toate, dintre cele importante, minus româna, ca să vedeți... Ne plîngem că
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
adu’ ligheanul ăla să facem vraja, că suntem prefesioniste și nu să poate să plece clientu’ dă la noi nerezolvat. Primavera aduce ligheanul. Mother Caterpillar: Așa, mersi, ești drăguță. Acuma adu-mi așa: un borcan dă bulion, mațe dă șoarece putrezit, o pereche dă șosete murdare, două coji dă banană, o scrumieră plină dă chiștoace, păr dân nasu’ dă la zece morți, un sul dă hârtie igienică și un carton dă ouă clocite. Haaaai! Primavera se execută. Rezultatul e un lighean
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]
-
cu precădere când au loc pe teatrul de luptă. „Te ții bine de pușcă, de cuțitul al cărui metal oxidat, pătat, înnegrit de gaze, abia de mai lucește la izbucnirea de gheață a rachetelor luminoase, în aerul împuțit de caii putreziți, de putrefacția oamenilor căzuți și apoi, de partea acelora care stau încă aproape drepți în noroi, putoarea urinei, a rahatului și a sudorii lor, a jegului și a vomei, fără să mai vorbim de acel efluviu copleșitor de rânced, de
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
vorbim de acel efluviu copleșitor de rânced, de mucegăit, de vechi, cu toate că ești, așazicând, la aer pe front. Dar, nu: totul miroase a stătut, până și persoana ta însăși, în interiorul ei, în spatele rețelelor de sârmă ghimpată de care atârnă cadavre putrezite și dezarticulate...” Nu e decât un fragment. Am folosit cu intenție clișeul „teatru de luptă” pentru că Echenoz îi dă consistență comparând războiul cu opera, cu una „sordidă și împuțită” dar, ca și războiul, „grandioasă, emfatică, excesivă, plină de lungimi penibile
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
ministru al unei țări mici face o politică în stil mare. Ce om uimitor! În politica externă e îmbarcat pe o firavă luntrișoara pe care o conduce ca pe un vapor mare, în politica internă sta călare pe o scândură putrezită, căreia până la urmă îi dă o stabilitate de stâncă” Edouard Herriot, prim ministru al Franței, una dintre personalitățile celei de-a treia Republici Franceze (Nicolae Titulescu Reflecții colecția Cogito Editura Albatros Buc 1985) Istoria nu a fost niciodată prea generoasă
Români în universalitate, Nicolae Titulescu [Corola-blog/BlogPost/92688_a_93980]
-
vinde mâncare gătită, prăjituri și patiserie. Se cheamă Tip Top. De-acolo mi-am cumpărat, ieri, două pulpițe de pui. Am mâncat una. Era OK. Când am mușcat dintr-a doua, am simțit un gust de cadavru. Era stricată. Nu putrezită total, cât să-mi fi dat seama înainte să bag în gură, și nici cu viermișori care să-mi atragă atenția prin giumbușlucuri specifice, dar stricată. Am scuipat, am băut apă, am mestecat un pachet de ciungă, m-am ținut
Cum am mâncat carne stricată! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20159_a_21484]
-
și conducător al Grupului Civic Pro Schengen, din care a făcut și domnia sa parte. Atitudine care puțini o au pentru binele general. Autorul, George Bogdan, a citit din volum ubâa din poeziile definitorii „Mă înteb ; sunt omul nou, sunt cel putrezit, cel sacrificat ?” ( Stampa nr. 57 ). Fiecare din titlurile poeziilor sunt expresive, fiind un strigăt de disperare al omului anului 1987, cum ar fi ” În spatele cortinei de fier nu auzeam cântecul libertății decât murind”,”Trăiesc viața omului Zero”,” Scriu demisia de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94152_a_95444]
-
pălăria dânsului pe cap, având-o pe mama alături, fugeau cu mine spre Dealul Viilor, ascunzându-se, printre araci, de bombardamentele avioanelor. «-Bombardează podul de peste Olt. Sunt americanii...»” Apoi au fost rușii: „Eram singur în curtea Spitalului, privind, printre ulucile putrezite ale gardului, la o garnitură de tren cu multe tancuri și tunuri. Soldați care vorbeau în gura mare o limbă pe care nu o înțelegeam, îmi făceau semne cu armele. Deodată, am auzit o împușcătură. Speriat am căzut în bălăriile
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
la rîndu-i, o modalitate de disociere, o fugă fantastă de real (în sens fizic, acesta sugerîndu-l pe cel metafizic). Avem a face cu o evaziune, fie și la un plural ce indică trudnica-i înfăptuire: "ah acele evaziuni obscure / imagini putrezite / decupate dintr-o magică zare / de dincolo de ziduri plesnite / de șanțuri cu apă secată" (ibidem). Sumbru prinț, "exilat din cetate / tîlhar lasciv de-asfalt și de ruine / alungat în hățiș de arini"(ibidem), poetul e, firește, un eșantion al unei
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
dădeam de-a dura viespea/ încovrigat sub masă în mine se întrupa/ fără ca măcar să bănuiesc/ ceva din grația și lumina ei." (Într-o dimineață, pe când purtam pantaloni scurți); "am în față zidul, zidul cu iederă/ zidul cu flori mici și putrezite/ plin de crăpături viu colorate// mama îmi vorbește încet și clar/ îmi spune: christoase, e un pește/ își desface aripile, zboară// eu nu-i vorbesc mamei mele nimic/ îmi închei șlițul de la pantaloni/ zidul vorbește: loose lips might sink ships
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
Calul, stupefiat de eveniment. Câinele cu botniță și cu o salbă de aur. Sala Botticelli. Faunul care tocmai prinde o nimfă. Femeie cu o cruzime voioasă pe față... * Nicholas Froment. Niște domni bine îmbrăcați care își astupă delicat nările înaintea putrezitului Lazăr, care se uită la ei cu o mutră speriată parcă de învierea lui, de ieșirea din putrefacție... * îngerul cel mai sever din toate Bunavestirile, la Uffizi, în stilul lui Leonardo. Chiparoșii funebri țepeni, ca decor. Senzația că totul are
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
îmi zice. Mi se pare un pic ciudat, dar trec mai departe, mulțumind pentru invitație. Ne întoarcem în cameră. Văd merele grămadă într-un colț; cică să aleg. Lângă grămada de mere, în podea, sunt două uși mari de lemn putrezit, una din ele e deschisă. Nici asta n-am mai văzut până acum, beci în casă, deși auzisem de asemenea drăcovenii la altă lume în sat. Dau să iau merele, deși se vede că nu e nimic de capul lor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-mi spui mai departe. Nu? Nu! Leovigildo o să moară. Se va îndrăgosti de o creștină, va fi chemat la Damasc și, ca urmare a uneltirilor lui Tariq, va fi decapitat. Lui Musa i se va trimite capul lui pe jumătate putrezit. Dinte pentru dinte. Un copil ucis pentru altul. E o poveste infectă, crudă, previzibilă și tâmpită, dacă mă întrebi pe mine! De ce ai început-o? Ce câșigi din faptul că-mi arăți un tată care a fost odată prinț și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
stau liniștiți, se fac scheleți. Da’ atunci apar alții. Adică mor alții. „Da, e mai cumplit așa, cum spune el“, frisonă Celebi. „Scheletul inspiră o altfel de teamă, parcă mai pământească, mai bonomă. Pe când un mort proaspăt, sau pe jumătate putrezit, care se-apucă să umble e însăși teroarea.“ — Și ce fac ei? întrebă el. Ce fac teroriștii ăștia? adău gă, în speranța vagă că-i va smulge preotului un zâmbet. — Apoi nu se prea știe. Umblă de colo-colo prin cimitir
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îngroașă paginile și-i ia din colțuri, cartea are miros. Izul de librărie, de clei și de hîrtie tăiată proaspăt, de coperți nezvîntate. Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite, cartoane care-ncep să se mănînce și pagini mai prost sau mai bine purtate, cu toate petele bătrîneții lor de pripas. Un anticariat e-o mică societate, în care încap, pe-aceleași policioare, dame de familie, ediții princeps cîteodată legate
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
depreciat,autorul Melancoliilor inocente îl echivalează cu un traseu spre un enigmatic simbol pe care-l găsești "o singură dată în viață", de ordinul inefabilului: Acolo în grădină, printre ridichi și foi de salată / printre cioburi de sticlă și bulbi putreziți / printre pietre și pene de cintezoi / într-o zi am găsit / ceva ce găsești numai o singură dată în viață / ceva fără formă ceva fără gust și culoare / ceva topindu-se ca literele soarelui pe apă" (Ceva ). Totul e grațios
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
nu cred că se va sfârși! Simt în ochii-ți goi că nu realizezi cum este-acolo. Eu știu că zboară îngeri și diavoli spre noi, cu noi, în noi. Mă mai ridic o dată iar în fereastra spartă-s raze putrezite. ...de Noi De ce să mint? De ce să strig? De ce tot simt? De ce e "Nu"? De ce nu e? De când tot uit De când mă plâng De când mi-e frig De când mă vezi De când m-ajuți De când mă ai. De unde plecăm? De unde ură
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
fac/ liberi: Mamă, eu nu-s copilul tău!/ Mă chinui să-ți spun asta de atîta amar de ani/ aproximînd cuvintele dar tu continui să alăptezi/ străinul/ laptele are ceva din iuțeala salpetrului/ laptele pare o fiertură de buruieni deja putrezite" (Nici adevărurile nu ne mai fac liberi). Să ne mai surprindă oare perspectiva grotescă asupra îngerilor? Figuri cu osebire enervante pentru "îngerul căzut" care e poetul, mesagerii celești se văd busculați, ridiculizați, urmăriți de-o fantezie malignă. Invers decît la
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
vor fi potrivite pînă ce/ întrebările și răspunsurile se vor fi pus/ de acord te pune să lustruiești amintirile/ din jumătatea de viață trăită/ te scoate gol în stradă să vadă ceilalți/ ce oase slabe are destinul/ ce piele aproape putrezită/ galbenă vînătă neagră/ te pune să te urăști/ să-ți fie greață de tine" (Moartea ca un trofeu). Infernalizat pînă la saturație, acest actant nu mai are ce pierde. Drept urmare, mizînd pe scandalizarea cititorului, nu șovăie a declara: "fac crime
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
se pare sălciu și fără gust. Sunt devastată. M-am dezvățat până și să zâmbesc sincer, să râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
veche. Cu ochii în pământ, a vrut să traverseze ograda. Tatăl ei a tras-o de mânecă. Pune mâna pe o furcă, nu te plimba ca o lunatică în amiaza mare". A luat furca și a înfipt-o în paiele putrezite, aruncate de pe acoperișul poieții. Grele ca pământul. O furcă, un cuțit în șale, o furcă, un cuțit în șale, până i s-a făcut negru înaintea ochilor. Se clătina. "Ce-i cu tine, te porți de parcă ai fi de mămăligă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
absorbit, că nu a simțit gașca de băieți apropiindu-se tiptil de el. Doar când au ajuns prea aproape, râsul nestăpânit al unuia dintre ei l-a dezmeticit. Dar era prea târziu. L-au Împins hohotind peste gardul din bețe putrezite, care se rupse cu pârâituri. A căzut speriat și rușinat În același timp. Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați. Pe mâini și pe față Îi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să aibă măcar un pat și o pătură. Am încercat la hotelul gării, însă nu am avut noroc. Mergeam pe străzi lăturalnice, insistând asupra reclamelor de neon ale vreunui motel. Spre dimineață am dat de un han vechi cu lemnul putrezit, fără lumină electrică sau televiziune prin cablu. Am acceptat fără ezitare o cameră la mansardă. — Rămâneți mai multe zile? — Doar noaptea asta. — Atunci se plătește în avans. Mă așteptam la asta, pentru un han cu o clientelă modestă este lesne
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se sub tălpile lor. Crampele din stomac îl făcură pe Emil să se oprească și să se adune tot în jurul burții. Daniel îl văzu, se întoarse spre el și scoase din rucsac un pachet de biscuiți. Fiecare bucată era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]