29 matches
-
cap de locuitor. Păstrând proporțiile, amintim o meditație a lui Goethe: "Roma e o mare școală unde fiecare zi te învață atâtea lucruri că nu mai ai curajul să le exprimi. Ar trebui să rămâi aici câteva secole în tăcerea pythagoreică". Noi am putea prefera "tăcerea" unor iluștri români (Iorga, Călinescu, Cantacuzino) pentru a asculta uimirea matinală cât și pe cea de vecernie, intrând în sublima subjugare definitivă. Arta Iașului modulează insidios, cu lumină și grație până și în timpul magiei nocturne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ÎI, comanditarul frescei. Semnalată de Gruyerxii încă din secolul XIX, asemănarea cu portretul acestui tânăr ridică un prim semn de întrebare în acceptarea personajului rafaelit că femeia filosof Hypatia. Mai mult, gândirea neoplatoniciana a Hypatiei nu se încadrează în contextul pythagoreic al grupului, care îl are în centru pe bătrânul Pythagoras. Nu la urmă, reprezentările renascentiste și antice ale femeilor din Egiptul greco-roman dovedesc că Hypatia din Alexandria trebuia figurata cu păr negru și ten măsliniu, nu bălaie și cu ten
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
îngăduie, îl respinge, îi determină reîntoarcerea după „mușcatul din rodia Corei Persephonei”. Baba-Șibila îi dă o șansă de a reveni în realul obiectiv, de a redeveni Gavrilescu, de a ajunge în temporal prin camera cu numărul șapte. Șapte este la pythagoreici, printre altele, viața reprezintă și redă ciclurile vieții, alegerea acestei camere ar fi însemnat o revenire la profan, la viața temporală, la banal. Însă Gavrilescu-Orfeu nu ia în seamă, uită, caută și găsește Iubirea, Iubirea veritabilă, autentică, esențială, „marea lui
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
anumite persoane religioase și nu totalitatea poporului” (41, p. 57). Pe de altă parte, I.H. Crișan a dus argumente privind faptul că acești preoți-asceți- vegetarieni „sunt adepți ai doctrinei zalmoxiene”, pentru că, așa cum afirmă tot Strabon, „a dăinuit la geți obiceiul pythagoreic, adus lor de Zalmoxis, de a nu se atinge de carnea animalelor” (Geografia, VII, 3, 5 ; cf. 106, p. 389). Dacă aserțiunile de mai sus sunt corecte, atunci din pasajul lui Strabon se pot desprinde câteva caracteristici specifice tagmei de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]