55 matches
-
păstrat structura alcătuită din cele septem artes liberales, dar misiunea religioasă care le reunea a fost abandonată și curând s-au separat în „curricula umaniste” (care aveau în centru disciplinele cuprinse în trivium) și „curricula realiste” (care dezvoltau disciplinele din quadrivium). Această bifurcație curriculară s-a făcut remarcată mai întâi în școala secundară franceză, cu liceele sale fie de „literatură și artă”, fie de „științe”. Rămasă catolică, Franța mai ținea încă la tradițiile Imperiului Carolingian și ale curriculumului alcuinian. Dar în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculum corelat; b) curriculum fuzionat; c) curriculum-miez („nucleul”). Paradigmele curriculare „extreme” reproduc antagonismul educațional multisecular dintre „magistrocentrism” și „puerocentrism”. Curricula centrate pe materie (disciplină) au la origine programul educațional al școlilor ecleziastice medievale, alcătuit din septem artes liberales (trivium și quadrivium); ele acordă importanță maximă disciplinelor de învățământ (artes) și îl ignoră aproape complet pe cel care învață. În schimb, curricula centrate pe cel care învață subordonează total materiile intereselor și trebuințelor de formare ale elevului. Ele își au originea în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
formeze un „nou mod de a gândi”. Nici vorbă de curricula ultramoderne centrare pe hiperraționalitate și integralitate pepaideumenică! Nici vorbă de școli creative și de resurecție paideutică! Tradițiile prăpastiei culturale, apărută în „amurgul Evului Mediu” prin separarea trivium-ului de quadrivium, sunt perpetuate habotnic. Cele două culturi - umanistă și realistă - continuă să rămână rupte în secolul XXI. Cei doi semidocți ai epocii moderne, umanistul și realistul, continuă să nu poată comunica între ei - mai mult, continuă să se specializeze în domenii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a restrâns rolul artelor la muzica religioasă. Vechiul ideal elen, kalos kai agathon, a fost uitat. Renașterea a corectat, într-o anumită măsură, lucrurile, dar tot atunci s-a produs și schisma curriculară dintre „cultura umanistă” (trivium) și „cultura realistă” (quadrivium). Educația estetică a fost restrânsă la cea umanistă - dar chiar și acolo a fost marginalizată. În școala americană, care a debutat sub auspiciile utilitarismului și pragmatismului, educația estetică pur și simplu a fost uitată. Abia la jumătatea secolului XX, pedagogii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
însă numai „prăpastia culturală” dintre „cultura umanistă” și „cultura realistă”, despre care am vorbit deja. Noi am explicat că, în esență, este vorba despre un „divorț” cu originea în curriculumul școlilor ecleziastice ale primului mileniu creștin (structurat în trivium și quadrivium) care s-a accentuat în Renaștere, prin specializarea universităților în „realiste” (precum Academia padovană) și „umaniste” (precum Academia florentină). Snow observa, cu sfială, în anii ’60 ai secolului trecut, că, dacă vom întreba un „umanist” (care se consideră „om de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
artelor, al literaturii și al filosofiei (umaniștii), fie domeniul științelor naturii și al matematicii (realiștii). O despărțire care, așa cum am arătat în această carte, își are originea în cele două componente ale curriculumului școlilor ecleziastice creștine: trivium (artes sermocinales) și quadrivium (artes reales). Diferențele au fost amplificate de universitățile Renașterii. Este ilustrativă în acest sens deosebirea radicală dintre Universitatea din Padova (eminamente „realistă”, cu membri precum matematicianul Gassendi sau astrofizicienii G. Bruno și G. Galilei) și Academia din Florența (eminamente „umanistă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
seamă focare de cultură ale „zonei”. Prodigioasa școală capitulară de aici pregătea, după modelul apusean, secretarii și diplomații curții din Buda. Valoarea europeană a acestei școli este dată atât de programa de învățământ întocmită prin cele două sisteme, trivium și quadrivium, cât și de profesorii care, prin activitatea creatoare, constituie reale modele; între aceștia se aflau istoricul grec Filip Padocatoras, elenistul Piedro Paulo Vergerio, muzicianul Pierre, templier francez, savantul maghiar G. Szamoszky, astronomul vienez G. Peuerbach ș.a.. Școlile clujene nu sunt
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o descrie și de a o imita în muzică. 2.4 Augustin de Hipona (354-430 d. Cr.) Cu episcopul de Hipona, schema artelor liberale și-a găsit definitiva bipartiție în trivium (din care făceau parte gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium (care cuprindea aritmetica, geometria, muzica și astronomia). Augustin ne-a lăsat unul dintre cele mai importante tratate medievale cu caracter muzical, De musica, în care este articulată întreaga sa gândire în jurul celebrei definiții din primele pagini: „Musica est scientia bene
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să aibă dorința de a se instrui și de a accede la un grad academic. Programul este construit pe cele șapte arte liberale și presupune un prim ciclu, trivium: gramatica, retorica și dialectica (sau logica) și un al doilea ciclu, quadrivium: aritmetica, geometria, astronomia și muzica. În general, o universitate avea patru facultăți: Artele, Teologia, Dreptul și Medicina. Acest învățământ alimentează noi valori: forța inteligenței, prestigiul educației, importanța cunoașterii. După cum spune un proverb al epocii, lumea este guvernată de trei puteri
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
celor șapte „arte liberale”. Marele erudit considera ca părți decisive în instrucție și educație, gramatica, retorica și dialectica, pe de-o parte, și, pe de alta, aritmetica, muzica, geometria, și astronomia. Prima grupă a numit-o trivium, iar pe cealaltă, quadrivium. Această „programă” de studiu a avut parte de o carieră strălucită în sistemul de învățământ al evului mediu european. Conform acestei „programe”, Cassiodorus îl dă drept strălucit exemplu de erudiție, ținută spirituală, înțelepciune și spirit activ pe bunul său amic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
naționale, a cu-noscut ceea ce Pierre Papon numește "vîrsta de aur a cercetării"4 . Efectivele globale ale cercetării au trecut în Franța de la 140.000 în 1963 la 205.000 în 19685. În acest context, se dezvoltă grupuri de reflecție, precum Quadrivium, în care vreo treizeci de intelectuali specializați în diverse domenii (matematicieni, fizicieni, ingineri, psihologi, sociologi, jurnaliști, medici, biologi...) se întîl-nesc "pentru a elabora cîteva elemente constructive ca răspuns la provocarea tehnologică"6. Refu-zînd să accepte "fără a gîndi sofismele politicieni-lor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sa și de mediul din care provine". Respingerea politicilor, credința în educație, emanciparea femeii, încrederea în tehnicile informatice și în noile mijloace de comunicare, importanța limbajelor formale se regăsesc printre elementele propuse pentru a construi o "societate promoțională". Acest grup, Quadrivium, ale cărui figuri cheie sînt Arnold Kaufmann, cercetător în matematici aplicate, și Abraham Moles, sociolog și critic de artă, numără printre membrii săi pe Jean-François Boissel, inginer, și pe Jacques Sauvan, medic și cibernetician 8, doi oameni pe care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
care, prea entuziasmați de ceea ce tocmai învățaseră, erau uneori lipsiți de simțul critic. JACQUES ROBIN, "CONSTRUCTOR DE REȚELE" Ca în orice grup, unii aduceau (sau se implicau) mai mult decît alții și, dacă am compara Grupul celor Zece cu grupul Quadrivium, pe care l-am evocat în introducere, partea individualistă e mult mai evidentă în primul caz (chiar dacă Jacques Robin prefera să vorbească de "principiu de individuație"). Au fost produse puține opere comune, pe cînd, dimpotrivă, au fost publicate multe cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la science en France (Puterea și știința în Franța), Le Centurion, 1978. 6 France, Recherche et Industrie (Franța, cercetare și industrie), DGRST, 1972. 7 La civilisation promotionnelle (Civilizația promoțională), Robert Morel ed., 1968. 8 Idem. 9 Mai făceau parte din Quadrivium: Odile Leine Kugel Le Coq, Jacques Pezé, Raymond Gast, Jean Yanowsky, Pierre Barbaud, Roger Jean Mistler, Georges Nahon, Pierre Koch, Alain de Jaeger, Samuel Couderc, Marcelle Mariani, Pierre Jutier, Edouard Bourrouillou, Claudine Donfut, Claudette Faucherand, Philippe Poré, Jean Perreau, Brigitte
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ai luxului [luxuriae ministros]"* (Ad Lucilium, 88, 18). Creștinătatea medievală va face din această distincție baza instituțională a învățământului: de o parte artele mecanice, care produc lucruri, de cealaltă artele liberale, care lucrează cu semne, gramatica, logica, aritmetica și geometria, quadrivium-ul universitar. În plus, printre meseriile lipsite de noblețe, pictorii și sculptorii nu alcătuiesc o specie definită social, cum nici activitatea lor nu are contururi proprii. Încă înainte de Platon, Xenofon nu găsea un nume specific pentru a desemna munca pictorului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un literat, eliberat de constrîngerile materiale și înconjurat de cărțile cărora ci însuși și tovarășii săi le-au realizat copii îngrijite. În lucrarea sa, Institutiones, el s-a străduit să alcătuiască un program de studii în două cicluri, trivium și quadrivium, al căror principiu de clasificare a rezistat în tot timpul Evului Mediu. Regatele vizigote au fost și ele, în secolele al V-lea și al VI-lea, centre de salvare și reînnoire a culturii antice. Toulouse, apoi Toledo, au jucat
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
fiecare episcop, în fiecare mănăstire, să predea psalmii, notele, cîntul, socotelile, gramatica și fiecare să aibă cărțile bine corectate." Mai exigent, programul conceput de Alcuin prevedea un ciclu de studii pe două niveluri: trivium -conținînd învățarea gramaticii, retoricii, dialecticii -, apoi quadrivium menit să dea elevului cunoștințe enciclopedice de geometrie, aritmetică, astronomie și teorie muzicală. La vîrful său, școala de la Palat constituie un fel de Academie, unde vin să predea erudiți în trecere și unde ecleziaști își desăvîrșesc formarea. Această imensă operă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
din capitlul catedralei un discipol însărcinat să controleze ortodoxia învăță-mîntului și moralitatea elevilor și magistrilor. Programul de studii continuă să se bazeze, ca pe vremea carolingiană, pe cele șapte arte liberale, grupate în două "cicluri": trivium (gramatică, retorică, dialectică) și quadrivium (aritmetică, geometrie, teorie muzicală, astronomie). Învățămîntul magistral se reduce la o lectură a textului, comentat de magistru și discutat de către elev. Puțin cîte puțin, între școlile episcopale operează o specializare: se studiază dialectica și filosofia cu precădere la Paris, dreptul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pedagogiei unității în cunoaștere s-a afirmat, după epoca lui Plinius cel Bătrân, cu o vigoare deosebită, mai ales în momentele revolutive ale cunoașterii. În învățământul medieval s-a dorit o încercare de unitate a literelor și științelor (trivium și quadrivium). Universitatea s-a conturat ca o comunitate de profesori și studenți (Universitas magistrorum et scholarium), dar și a disciplinelor cunoașterii (Universitas scientarium). Renașterea se va afirma cu putere ca o pedagogie a totalității. Pentru Comenius, această pedagogie a unității - pe
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
pedagogiei unității în cunoaștere s-a afirmat, după epoca lui Plinius cel Bătrân, cu o vigoare deosebită, mai ales în momentele revolutive ale cunoașterii. În învățământul medieval s-a dorit o încercare de unitate a literelor și științelor (trivium și quadrivium). Universitatea s-a conturat ca o comunitate de profesori și studenți (Universitas magistrorum et scholarium), dar și a disciplinelor cunoașterii (Universitas scientarium). Renașterea se va afirma cu putere ca o pedagogie a totalității. Pentru Comenius, această pedagogie a unității - pe
Modalit??i de realizare a integr?rii curriculare ?n activitatea didactic? cu elevii hipoacuzici by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84348_a_85673]
-
împăraților în aceste conflicte a pus, între altele, problema relațiilor dintre Biserică și Stat. Arte liberale. Ansamblu de materii care constituie învățămîntul clasic în Evul Mediu, adică șapte "arte" repartizate în două grupe: trivium, alcătuit din gramatică, retorică și dialectică; quadrivium, alcătuit din aritmetică, geometrie, astronomie și muzică. Articole organice. Dispoziții adăugate Concordatului din 1801 și votate fără acordul Papei la 8 aprilie 1802 (18 germinal anul X). Bonaparte modifica spiritul Concordatului într-un sens galican. Astfel, spre exemplu, Papa nu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și retorica fac parte din științele poetice. Pornind de la clasificarea aristotelică, în școlile din perioada scolastică se folosea și o altă clasificare. Științele erau clasificate în științele principale, ce alcătuiau trivium: gramatica retorica și dialectica, și cele secundare, ce alcătuiau quadrivium: aritmetica, astronomia, geometria și muzica. În Renaștere se încearcă o nouă împărțire a științelor inspirată de Pliniu și Lucrețiu. Ea avea la bază ordinea în care Dumnezeu a creat lumea, după Geneză 57. În acest context putem vorbi de exemple
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
clasificării lui Schleicher: doctrina lexiologiei, preluată, exact cu această denumire, în taxonomia hasdeiana a subdisciplinelor gramaticii comparative. În continuare, Șăineanu înfățișează și punctul de vedere al lui Hașdeu, cu referire la împărțirea gloticii în cele șapte doctrine grupate într-un quadrivium fizico-psihic și într-un trivium psihico-fizic, după care reproduce un amplu paragraf al profesorului sau, conținând "argumentarea d-sale privitoare la partea a doua din diviziunea de mai sus, parte care ne interesează aci în special". Este vorba despre fragmentul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
intenționala"" (ibid., pp. 8-9). La finalul acestei prime secțiuni, Șăineanu conchide: "În rezumat, semasiologia, oricare ar fi diviziunea linguisticei, ocupă un loc intermediar între studiul cuvântului izolat și al cuvântului în propozițiune și formează că o punte de trecere de la quadrivium fizico-psihic la trivium psihico-fizic al domnului Hașdeu" (ibid., p. 9). 3.3.3. În studiul despre cartea lui Șăineanu, Încercare asupra semasiologiei limbei române, Rudolf Windisch se oprește puțin asupra clasificării hasdeiene pe care a descoperit-o, după cum am văzut
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
gramaticale și stabilirea locului semasiologiei, așa cum fuseseră propuse de Hașdeu, cu convingerea nestrămutata de a prezenta cel mai nou stadiu al cunoașterii în domeniu (cf. Șăineanu, 1887, p. 5)" (Windisch, 1991/2006, p. 229). Tot după Șăineanu, Windisch prezintă apoi quadrivium-ul și trivium-ul subdisciplinelor lingvistice, așa cum le vedea Hașdeu (pe care îl consideră "un filolog mai puțin cunoscut, dar important și meritoriu"), însă se abține să critice această taxonomie, deși este de părere că Șăineanu ar fi trebuit să
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]