55 matches
-
Early Greek Philosophy, Londra, 1920; A. Olivieri, Civiltà greca nell’Italia Meridionale, Luigi Loffredo, Napoli, 1931). Aici ne interesează faptul că el a descoperit construcția cubului, care implică folosirea geometrică a triadei și tetradei - care corespund, desigur, lui trivium și quadrivium. De asemenea, demonstrația sa în legătură cu terța: el a arătat că terța muzicală (raportul 5:4) este baza armonicii. Ca și când trivium ar fi baza symphonică și harmonică a ansamblului circular botezat enkyklios paideia. 9. Philolaos a fost contemporan cu Democrit, atingând
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o botezase physiopoiesis. Dar paideia elenistică nu putea rămâne „fără pată și fără prihană” în acest efort titanic. Nici chiar forma ei cea mai coerentă, enkyklios paideia, nu a rămas neafectată. Dimpotrivă. Tocmai această coerență definitorie care reunea trivium și quadrivium într-o heptadă armonioasă a fost grav zdruncinată. Acest lucru s-a întâmplat în Evul Mediu. Civilizația unitară a Europei (ignorând deosebirile - prea puțin semnificative - dintre Răsăritul ortodox și Apusul catolic) este produsul mirific al acestei perioade pe nedrept considerată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu din nevoi spirituale înalte, precum cea de formare a „omului desăvârșit”, ci din necesități practice, de formare a unor „meseriași” ai altarului creștin, preoții. Nivelurile de pregătire impuse de practica preoțească au impus o discriminare netă între trivium și quadrivium. Un pragmatism curricular care, inițial, a părut nevinovat. Dar el conținea sămânța otrăvită a marii „schizofrenii paideutice” europene care, în timp, a devenit ceea ce C. Snow numea în anii ’50 ai secolului XX „prăpastia culturală”. În ciuda evoluției unitare a civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
otrăvită a marii „schizofrenii paideutice” europene care, în timp, a devenit ceea ce C. Snow numea în anii ’50 ai secolului XX „prăpastia culturală”. În ciuda evoluției unitare a civilizației europene, vreme de un mileniu, s-a săpat adânc între trivium și quadrivium. Astfel s-au separat artes sermocinales de artes reales și s-a creat genunea dintre „cultura umanistă” și „cultura realistă”. O constatăm în forme timide încă din Evul Mediu, dar clară în Renaștere, când între „umanista” Academie florentină și „realista
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Retorica era destinată formării capacităților necesare predicii pe care preotul o rostea în biserică, un element esențial al ritualului religios creștin. Dialectica se studia pentru formarea capacităților necesare convertirii păgânilor, disputelor cu necreștinii, ereticii, ateii etc. Dar și disciplinele din quadrivium se subordonau misiunii de formare a preotului creștin. Erau botezate artes reales, cu sensul de „metode practice” folositoare preotului și credinciosului creștin. Matematica și geometria erau studiate pentru calculul calendarului și evitarea erorilor calendaristice care ar fi putut duce la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
universități (Bologna, Oxford, Cambridge, Paris etc.) se prezentau ca școli de studium generale. Dar studiile nu erau deloc generale și nu se viza „formarea universală”. Derivau din școli episcopale care continuau „studiile generale” - aceleași cuprinse fie în trivium, fie în quadrivium -, astfel încât alegeau: unele universități au continuat trivium, devenind „umaniste” sau „de artă”; altele au continuat quadrivium, devenind „realiste” sau „de științe”. Peste tot și peste toate școlile europene s-a simțit (și se simte încă) planând - fie ca un înger
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
erau deloc generale și nu se viza „formarea universală”. Derivau din școli episcopale care continuau „studiile generale” - aceleași cuprinse fie în trivium, fie în quadrivium -, astfel încât alegeau: unele universități au continuat trivium, devenind „umaniste” sau „de artă”; altele au continuat quadrivium, devenind „realiste” sau „de științe”. Peste tot și peste toate școlile europene s-a simțit (și se simte încă) planând - fie ca un înger, fie ca un demon - fantoma nemuritoare a lui Alcuin din York, care ne-a smuls din
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
păgână” care era la îndemâna tuturor cercetătorilor: rațiunea. Ea a fost opusă, mai întâi cu timiditate, apoi cu înverșunare, credinței. Inchiziția a intrat în acțiune căutând vinovații în locurile cele mai propice apariției ereziilor: școlile și universitățile - structurate în trivium și quadrivium, reînviau vechea enkyklios paideia, deși într-o formă sfâșiată, acordând prioritate fie triviumului „umanist”, fie quadriviumului „realist”. Aceste metamorfoze paideutice și culturale nu se desfășurau solitar; dimpotrivă, au fost însoțite de frământări politice și religioase care, în secolele XVI-XVII, au
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu înverșunare, credinței. Inchiziția a intrat în acțiune căutând vinovații în locurile cele mai propice apariției ereziilor: școlile și universitățile - structurate în trivium și quadrivium, reînviau vechea enkyklios paideia, deși într-o formă sfâșiată, acordând prioritate fie triviumului „umanist”, fie quadriviumului „realist”. Aceste metamorfoze paideutice și culturale nu se desfășurau solitar; dimpotrivă, au fost însoțite de frământări politice și religioase care, în secolele XVI-XVII, au atins paroxismul. După dezastrul cruciadelor creștine, acestea s-au transformat chiar în înfruntări sângeroase. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
păstrat structura alcătuită din cele septem artes liberales, dar misiunea religioasă care le reunea a fost abandonată și curând s-au separat în „curricula umaniste” (care aveau în centru disciplinele cuprinse în trivium) și „curricula realiste” (care dezvoltau disciplinele din quadrivium). Această bifurcație curriculară s-a făcut remarcată mai întâi în școala secundară franceză, cu liceele sale fie de „literatură și artă”, fie de „științe”. Rămasă catolică, Franța mai ținea încă la tradițiile Imperiului Carolingian și ale curriculumului alcuinian. Dar în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculum corelat; b) curriculum fuzionat; c) curriculum-miez („nucleul”). Paradigmele curriculare „extreme” reproduc antagonismul educațional multisecular dintre „magistrocentrism” și „puerocentrism”. Curricula centrate pe materie (disciplină) au la origine programul educațional al școlilor ecleziastice medievale, alcătuit din septem artes liberales (trivium și quadrivium); ele acordă importanță maximă disciplinelor de învățământ (artes) și îl ignoră aproape complet pe cel care învață. În schimb, curricula centrate pe cel care învață subordonează total materiile intereselor și trebuințelor de formare ale elevului. Ele își au originea în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
formeze un „nou mod de a gândi”. Nici vorbă de curricula ultramoderne centrare pe hiperraționalitate și integralitate pepaideumenică! Nici vorbă de școli creative și de resurecție paideutică! Tradițiile prăpastiei culturale, apărută în „amurgul Evului Mediu” prin separarea trivium-ului de quadrivium, sunt perpetuate habotnic. Cele două culturi - umanistă și realistă - continuă să rămână rupte în secolul XXI. Cei doi semidocți ai epocii moderne, umanistul și realistul, continuă să nu poată comunica între ei - mai mult, continuă să se specializeze în domenii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a restrâns rolul artelor la muzica religioasă. Vechiul ideal elen, kalos kai agathon, a fost uitat. Renașterea a corectat, într-o anumită măsură, lucrurile, dar tot atunci s-a produs și schisma curriculară dintre „cultura umanistă” (trivium) și „cultura realistă” (quadrivium). Educația estetică a fost restrânsă la cea umanistă - dar chiar și acolo a fost marginalizată. În școala americană, care a debutat sub auspiciile utilitarismului și pragmatismului, educația estetică pur și simplu a fost uitată. Abia la jumătatea secolului XX, pedagogii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
însă numai „prăpastia culturală” dintre „cultura umanistă” și „cultura realistă”, despre care am vorbit deja. Noi am explicat că, în esență, este vorba despre un „divorț” cu originea în curriculumul școlilor ecleziastice ale primului mileniu creștin (structurat în trivium și quadrivium) care s-a accentuat în Renaștere, prin specializarea universităților în „realiste” (precum Academia padovană) și „umaniste” (precum Academia florentină). Snow observa, cu sfială, în anii ’60 ai secolului trecut, că, dacă vom întreba un „umanist” (care se consideră „om de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
artelor, al literaturii și al filosofiei (umaniștii), fie domeniul științelor naturii și al matematicii (realiștii). O despărțire care, așa cum am arătat în această carte, își are originea în cele două componente ale curriculumului școlilor ecleziastice creștine: trivium (artes sermocinales) și quadrivium (artes reales). Diferențele au fost amplificate de universitățile Renașterii. Este ilustrativă în acest sens deosebirea radicală dintre Universitatea din Padova (eminamente „realistă”, cu membri precum matematicianul Gassendi sau astrofizicienii G. Bruno și G. Galilei) și Academia din Florența (eminamente „umanistă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clasificării lui Schleicher: doctrina lexiologiei, preluată, exact cu această denumire, în taxonomia hasdeiana a subdisciplinelor gramaticii comparative. În continuare, Șăineanu înfățișează și punctul de vedere al lui Hașdeu, cu referire la împărțirea gloticii în cele șapte doctrine grupate într-un quadrivium fizico-psihic și într-un trivium psihico-fizic, după care reproduce un amplu paragraf al profesorului sau, conținând "argumentarea d-sale privitoare la partea a doua din diviziunea de mai sus, parte care ne interesează aci în special". Este vorba despre fragmentul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
intenționala"" (ibid., pp. 8-9). La finalul acestei prime secțiuni, Șăineanu conchide: "În rezumat, semasiologia, oricare ar fi diviziunea linguisticei, ocupă un loc intermediar între studiul cuvântului izolat și al cuvântului în propozițiune și formează că o punte de trecere de la quadrivium fizico-psihic la trivium psihico-fizic al domnului Hașdeu" (ibid., p. 9). 3.3.3. În studiul despre cartea lui Șăineanu, Încercare asupra semasiologiei limbei române, Rudolf Windisch se oprește puțin asupra clasificării hasdeiene pe care a descoperit-o, după cum am văzut
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
gramaticale și stabilirea locului semasiologiei, așa cum fuseseră propuse de Hașdeu, cu convingerea nestrămutata de a prezenta cel mai nou stadiu al cunoașterii în domeniu (cf. Șăineanu, 1887, p. 5)" (Windisch, 1991/2006, p. 229). Tot după Șăineanu, Windisch prezintă apoi quadrivium-ul și trivium-ul subdisciplinelor lingvistice, așa cum le vedea Hașdeu (pe care îl consideră "un filolog mai puțin cunoscut, dar important și meritoriu"), însă se abține să critice această taxonomie, deși este de părere că Șăineanu ar fi trebuit să
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
același drept că morfologia și sintaxa, deduplicate din formă, sau ca semasiologia și noematologia, deduplicate din sens. Glotica dara se împarte nu în patru că la Schleicher, ci în șapte doctrine, câri se asociază între ele în două grupuri: un quadrivium fisico-psichic, compus din fonologie, morfologie, lexiologie și onomatologie, unde elementul fișic s-ar putea pretinde că predomnește asupra celui psichic; și un trivium psichico-fisic, anume semasiologia, sintaxa și noematologia, unde elementul psichic se emancipează și se ridică din ce in ce mai pe sus
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
rău statutul cărții, lectura încetînd să mai fie ritual de instrucție sau ceremonie de curățire, preschimbîndu-se în divertisment facil. Cu toate acestea, de Bury ia apărarea artelor liberale, în care vede mijloace obligatorii de rafinare a spiritului. Din acest motiv, quadrivium-ul (muzica, aritmetica, geometria, astronomia) și trivium-ul (gramatica, retorica și dialetica) sunt înfățișate în lumini faste, nu de aceeași îngăduință avînd parte dreptul canonic, în care autorul intuiește ingerința samavolnică a spiritului uman în întocmirea unor legi despre care
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
un bloc autonom, independent de credință. Opera lui Aristotel existând independent de revelația creștină. Ea păstrează cu credința un raport exterior, nu infuzat, credința devenind totuși ghidul rațiunii (singură alăturare posibilă de marxism, ca filosofie unică). Materiile de învătământ: trivium, quadrivium... Omul evului mediu, a cărui mentalitate își trimite rădăcinile în Orient, - omul sentimental, la care revelația anulează efortul cunoașterii. La finele secolului VI, Sf. Augustin triumfă. ~n secolul VII se impun Isidor din Sevilia, venerabilul Bede, în Anglia. Urmează secolele
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
pedagogiei unității în cunoaștere s-a afirmat, după epoca lui Plinius cel Bătrân, cu o vigoare deosebită, mai ales în momentele revolutive ale cunoașterii. În învățământul medieval s-a dorit o încercare de unitate a literelor și științelor (trivium și quadrivium). Universitatea s-a conturat ca o comunitate de profesori și studenți (Universitas magistrorum et scholarium), dar și a disciplinelor cunoașterii (Universitas scientarium). Renașterea se va afirma cu putere ca o pedagogie a totalității. Pentru Comenius, această pedagogie a unității - pe
Modalit??i de realizare a integr?rii curriculare ?n activitatea didactic? cu elevii hipoacuzici by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84348_a_85673]
-
să aibă dorința de a se instrui și de a accede la un grad academic. Programul este construit pe cele șapte arte liberale și presupune un prim ciclu, trivium: gramatica, retorica și dialectica (sau logica) și un al doilea ciclu, quadrivium: aritmetica, geometria, astronomia și muzica. În general, o universitate avea patru facultăți: Artele, Teologia, Dreptul și Medicina. Acest învățământ alimentează noi valori: forța inteligenței, prestigiul educației, importanța cunoașterii. După cum spune un proverb al epocii, lumea este guvernată de trei puteri
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
naționale, a cu-noscut ceea ce Pierre Papon numește "vîrsta de aur a cercetării"4 . Efectivele globale ale cercetării au trecut în Franța de la 140.000 în 1963 la 205.000 în 19685. În acest context, se dezvoltă grupuri de reflecție, precum Quadrivium, în care vreo treizeci de intelectuali specializați în diverse domenii (matematicieni, fizicieni, ingineri, psihologi, sociologi, jurnaliști, medici, biologi...) se întîl-nesc "pentru a elabora cîteva elemente constructive ca răspuns la provocarea tehnologică"6. Refu-zînd să accepte "fără a gîndi sofismele politicieni-lor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sa și de mediul din care provine". Respingerea politicilor, credința în educație, emanciparea femeii, încrederea în tehnicile informatice și în noile mijloace de comunicare, importanța limbajelor formale se regăsesc printre elementele propuse pentru a construi o "societate promoțională". Acest grup, Quadrivium, ale cărui figuri cheie sînt Arnold Kaufmann, cercetător în matematici aplicate, și Abraham Moles, sociolog și critic de artă, numără printre membrii săi pe Jean-François Boissel, inginer, și pe Jacques Sauvan, medic și cibernetician 8, doi oameni pe care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]