59 matches
-
cerea chiar înființarea unui cazino. (Unul dintre semnatarii scrisorii s-a dovedit a fi tânărul Gregory Osmore, fapt care i-a întristat mult pe părinții lui.) Aceste scrisori nu erau propriu-zis șocante, ba chiar unii dintre cetățeni, îndeosebi „Prietenii“ (adică quakerii) au încercat să „preia“ accesul de inovații, argumentând că nu era o idee chiar atât de absurdă aceea de a transforma Institutul într-o „fabrică de bani“ pentru oraș, obținându-se astfel fonduri pentru clădirea unor locuințe mai omenești destinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
viață simplu, deschis, pașnic. Timpul dovedise că făcuse o alegere bună. Gabriel și Brian continuaseră să se iubească deși, din multe puncte de vedere, aparțineau unor triburi umane diferite. Brian, spre deosebire de tatăl și de bunicul său, ale căror relații cu quakerii fuseseră de natură pur sentimentală, lua religia în serios. Poate că fusese influențat de nașul său, William Eastcote (cunoscut sub porecla de „Bill Șopârla“), un om foarte cucernic, stâlp al reuniunilor de la Casa Prietenilor și văr cu binecunoscutul filantrop Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult mânați de îndemnurile și dorințele propriilor lor inimi, și încălcaseră legile lui sfinte, și înfăptuiseră acele lucruri pe care n-ar fi trebuit să le înfăptuiască și că, în general, erau lipsiți de tărie. În Casa de Reuniuni a quakerilor domnea o profundă tăcere. lui Gabriel McCaffrey îi plăcea mult această tăcere, ale cărei unde tămăduitoare se înălțau într-un ritm solemn până la sufletul ei zgâriat, usturător. Afară, soarele, strălucea printre copacii munciți de vânt, proiectând pe zidul alb un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei care gândeau că doctorul era mai atașat de lumina naturală a științei decât de iluminările pogorâte din ceruri. Nesta Wiggins fusese recrutată doar cu câțiva ani în urmă și abandonase credința catolică a părinților ei pentru riturile blajine ale quakerilor. Îi prețuia pe „Prieteni“ pentru că erau activi în operele de binefacere din Ennistone și îl stima, cu precădere, pe William Eastcote. Peter Blackett, ai cărui părinți erau „umaniști“ venea aici din curiozitate și din admirație pentru Nesta. Nesta regreta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se referă la George. Poate că vrea să facă din mine supraveghetorul lui George?“ Tom privi fascinat la fața uriașă a lui John Robert, la ochii lui aprigi, galben-căprui, la buzele roșii, răsfrângându-se de voință. Membrii familiei dumitale sunt quakeri. Îți practici religia? — Mă duc la reuniuni - la reuniunile de quakeri - câteodată. — Duminica trecută ai fost? — Da. — Bun. Ești logodit? — Nu. Categoric nu. — Scuză-mi, te rog, întrebarea, ești... mă rog... trăiești cu vreo femeie? — Nu. Gândurile lui Tom se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dimineața se întoarse la Londra. Ceea ce Brian avea să numească mai târziu „Judecata lui George în fața Curții Marțiale a Familiei“ s-a produs absolut întâmplător. Înmormântarea lui William Eastcote a avut loc sâmbătă după-masă. Există la noi un cimitir al quakerilor, un „dormitor“ impresionant, cu pietre funerare joase, toate de aceeași înălțime, plasat în vecinătatea Sălii de Reuniuni. Dar acesta a fost completat până la ultimul loc încă din veacul trecut, așa încât acum vechile familii de quakeri își îngroapă morții alături de morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu zestrea lui Hattie. S-a dovedit că John Robert avea o sumedenie de bani puși deoparte, chiar în afară de cele două case ale lui din California: una la Palo Alto și una la Malibu. Căsătoria a avut loc conform ritualului quakerilor, la Sala de Reuniuni, pe parcursul unei întruniri obișnuite. Au fost de față numai „Prieteni“. Aici, Tom, luând-o pe Hattie de mână, a declarat: „În prezența acestei adunări, o iau de soție pe prietena Hattie Meynell, făgăduind să-i fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la fenomene colective, la structuri și transformări găsim în Republica lui Platon și în Politica lui Aristotel. În operele utopiștilor întâlnim interesante comunități anarhist-sentimentale care propun schimbări și proiectează idealuri. Falansterul lui Fourier reprezintă un asemenea model grupal de organizare. Quakerii americani au și ei un cult religios grupal. În societatea tradițională românească s-a dezvoltat o instituție a cooperării, promovând spiritul de întrajutorare prin asociații ca obștea țărănească, claca, ortăcia, vecinătatea sau ceata (Neculau, 1989). Tradiția practicilor asociative sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
urmare, episcopale), nu respectă separarea tradițională între oficiile de episcop, prezbiter și diacon. Modelul absenței conducerii este promovat de grupuri care au eliminat toate structurile de conducere, punând accentul pe ideea unei conduceri spirituale, în plan lăuntric. Pentru aceste grupuri (quakerii și unii dintre creștini după Evanghelie), calitatea de membru al unei biserici are o semnificație minimă, nu există reguli explicite de alăturare la o biserică. Întrunirile se țin pentru determinarea cursului unor acțiuni. Nu se votează nimic. Se consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
oftatul resemnat al vulgului nu vor da răspunsul decisiv în confruntarea oamenilor cu formele istorice ale răului. Realismul adaptării la exigențele „războielor culturale” - văzute și nevăzute - a fost dintotdeauna un punct de întâlnire între imperium și sacerdotium. Părinții Bisericii - spre deosebire de quakeri sau menoniți, mai târziu - n-au contestat „pentru sublimul anarhic” (Gillian Rose) ideea suveranității statale 1. Tradiția a citit în celebrul îndemn al lui Iisus („dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”) o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
declamat în piața publică. Este o lume poetică bântuită de trecutul protestant (Episcopalian) al diferitelor rădăcini și ramuri ale impresionantului său arbore genealogic, un bun exemplu de un astfel de poezie Lowell-iană timpurie fiind "The Quaker Graveyard in Nantucket" (cimitirul quaker din Nantucket). Poemul este dedicat lui Warren Winslow, un văr mort pe mare, scufundat împreună cu nava sa în timpul războiului, este scris într-un stil solemn, complex, abscons, este populat de prezențe misterioase, bântuit de fantomele de pe nava capitanului Ahab ce
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din Asia, Africa și America, în secolul al XVIII-lea, s-au refugiat în Noua Anglie membrii unor secte de protestanți englezi, care au întemeiat 10 colonii, între Maine și Carolina. În 1620 puritanii se stabiliseră în Noua Anglie, iar quakerii au fondat o colonie în Pennsylvania, în 1681. Catolicismul și tirania regelui Angliei i-au împins înspre o nouă patrie. Față de coloniile franceze formate prin secolul al XVI-lea, de pe valea fluviului Mississippi până la Golful Mexic, populate de servitori ai
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
vizita oficială în România a președintelui Zambiei, dr. Kenneth David Kaunda. În anul 1972, însoțește pe adjunctul ministrului de externe ungar, în timpul participării acestuia la reuniunea de la București a Tratatului de la Varșovia; participă la a XLI-a Conferință internațională a Quakerilor de la Clarens, Elveția, pe tema: dezarmarea și securitatea în Europa; membru al delegațiilor M.A.E. român la consultările bilaterale cu Bulgaria, R.D.G. și U.R.S.S., în vederea pregătirii reuniunii de la Helsinki. A fost avansat la gradul de Secretar II. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
vultur înhățând cu ghearele de la un picior o creangă de măslin, iar cu celelalte, săgeți. Bătrânul Abraham apare pe sculptura de la Memorialul Lincoln stând pe marele lui jilț cu mâna dreaptă deschisă și stânga încleștată. Citându-l pe unchiul său quaker, Herbert Hoover a spus: ,,Prima dată întoarce și celălalt obraz, dar dacă te lovește, pocnește-l"2. Ați prins ideea. În propria viziune despre noi înșine, suntem luptători șovăitori. Suntem ca blândul ochitor de frunte din Marele Război, sergentul York
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
a pus pentru prima oară chestiunea recuperării minorilor delincvenți și a reformării morale a deținuților adulți. Legiferarea ameliorării și organizării penitenciarelor a pus bazele unui tratament uman, pe principii devenite moderne în toată Europa și aplicate în America din inițiativa quakerilor. Conform acestui proiect, sancționat de Al. I. Cuza la 11 august 1862, unitățile corecționale deveneau unități de educație morală, fiecărui deținut urmând a i se întocmi un "buletin de statistică morală" (art. 225). Ultimul capitol se ocupă de stabilimentele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Venture of Islam, scris de regretatul meu coleg de la University of Chicago, Marshall Hodgson, este comentat favorabil de specialiști. Acum, c) mi-a revenit cheful de citit, intenționez s) cump)r cele trei volume noi. Marshall era vegetarian, pacifist și quaker - un om fermec)tor și spiritual, foarte ciudat și nefericit. Avea p)reri contradictorii despre lume - de ce s-ar Îndr)gosti un pacifist de Islamul militant? Fetițele lui Marshall, gemene, sufereau de o boal) congenital) a sistemului nervos, care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și al noroiului gros. La soții Hodgson mâncai Înghețat) de vanilie și discutai subiecte serioase. Capetele copiilor erau totdeauna plecate; poate pentru c) gaturile lor erau sl)bite. Familia folosea În discuții vechiul pronume personal thee, ca În rug)ciunile quakerilor. Marshall, absorbit de subiect, extrem de meticulos, se comportă ceremonios. Era totdeauna și pretutindeni același - serios, speculativ, orgolios, Înzestrat cu multe virtuți. Se menținea Într-o bun) form) fizic). Mânca lacom, cu Înghițituri mici și rapide. La un dineu oferit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cuceritori, cu multe secole În urm). Ins) nu Ii puteai aduce lui Marshall asemenea argumente. Arabii erau poporul lui. El nu a reușit s) Înțeleag) ce Însemnă Israelul pentru evrei. Și asta nu pentru c) evreii nu contau - el era quaker și liberal, avea sentimente umane -, ci pentru c) nu stia În ce fel contau. Cu câțiva ani În urm), Într-o dup)-amiaz) canicular), la Chicago, Hodgson a iesit s) fac) jogging și a murit În urma unei crize cardiace. Oriunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
legătură cu originea sa. Kharidjiții sunt în număr de aproximativ două milloane, fiind răspândiți în Oman, algeria și Tunisia. Cultivă anumite valori sociale, cum ar fi onestitatea, scrupulozitatea, dinamismul, solidaritatea. Unii dintre ei sunt comercianți și oameni de afaceri, asemenea quakerilor. Șiiții (partizanii) sunt musulmanii care recunosc statutul de imam al lui ali, văr și ginere al profetului. Ca imam pe viață, acesta are o misiune divină. Reprezintă autoritatea spirituală în comunitate. Cu timpul, imamii ar fi primit prin inițiere învățătura
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Înghețate Îmbrăcat doar Într‑un pardesiu vechi, subțire. Un om de vreo șaizeci de ani, solid, rumen, cărnos, cu o față lată, Înfrigurată, plină ca un ardei roșu, gras. Avea un păr des și lung și, uneori, Îmi amintea de quakerul de pe cutia de fulgi de ovăz. Pulsa de suficientă energie pentru a Încălzi doi oameni deodată. Numai umerii Înălțați Îți sugerau că temperatura era sub nivelul de Îngheț - umerii Înălțați spre urechi și mâinile adânc vârâte În buzunarele pardesiului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
O stradă paradisiacă de rafinament ultim al civilizației capitalului capabilă să schimbe oricând destine umane și câteodată chiar soarta întregii omeniri. Duminică, 24 decembrie ajunul Crăciunului, 1978. Am norocul să mă introducă Titus Podea, românul bogat, la ședința religioasă a quakerilor. Spun ședință ca la comuniști, deși nici slujbă nu s-ar potrivi. Mai curând, adunare. Întâi și întâi, primirea în apartamentul său luxos din interiorul unui zgârie-nori. Era întâia oară când, luând liftul, urcasem rapid spre un etaj sus de
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
priveliște ca de vis mi se arătă în fața ochilor: apartamentul ultraelegant și Podea înaintea mea, primindu-mă drept în mijlocul lui, un ins înalt, falnic, un ardelean ajuns, un bărbat cum rar se mai vede azi... Nu știam dacă Podea era quaker sau nu. Nu pui însă astfel de întrebări ca prostul, bineînțeles; mai ales că omul îmi arăta o deosebită considerațiune, în orice caz mai multă decât aș fi meritat. De fapt, asistasem la două adunări de quakeri, prima la New-York
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
În romanul lui Huxley, repet, amuzant e că fraza cu pricina e un citat imaginar din jurnalul unui romancier imaginar, cu efectul de "punere în abis", exemplificat de autor, parcă în derîdere, prin reclama la marca de cereale de breakfast Quaker Oats: "... o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un Quaker care ține în mînă o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un alt Quaker, care ține în mînă o cutie de fulgi de ovăz
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
lui Hemingway. Ca gest, faptul că a tras în Harlem e o figură memorabilă a albului iberic despre care Franco spunea că este o glorie a rasei noastre, una gloria della nostra rasa... 24 decembrie, duminică, New-York. Ședință religioasă a quakerilor. Mă introduce T. Purdea, un român foarte bine și soția lui. Cum tăceam. Ședința consacrată tăcerii. Din cînd în cînd, cîte unul își întrerupe tăcerea, brusc, se ridică de pe bancă și începe să vorbească. Întîi, așadar, meditezi un timp, apoi
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
a renunțat. "E greu, zice el, să deosebești răul de bine, fiindcă totdeauna răul poate să ia înfățișarea binelui și invers. A zis asta, scurt s-a întors și s-a așezat pe locul lui în bancă. Senzație neplăcută după ce quakerii și-au încheiat ședința. Că ei vor să fie altfel decît ceilalți, decît toată lumea; la mijloc, mi se pare o ipocrizie... Romanul și negresa, Des Moines. 28 decembrie 1978. Clima dulce și iresponsabilă chemînd la nepăsare, lene, lux, desfrîu, trai
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]