46 matches
-
ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii care au întotdeauna un deznodământ fericit, orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie, asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul, utilizarea unor tehnici dramatice specifice (travestiul, quiproquoul, imbroglioul etc.). CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare comedie existente în textul dramatic studiat Principala categorie estetică pe care o dezvoltă această specie dramatică este comicul, care constă în acțiuni, situații, tipuri umane, moravuri ce provoacă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Antipholus și cei doi Dromio, unii din Siracuza, iar ceilalți din Efes, se vor întâlni în același oraș. Ca și în Noaptea regilor, asemănarea perfectă este percepută ca o bizarerie: „which was strange, the one so likes the other”. Iar quiproquoul comic, bazat ca de obicei pe confuzie și pe falsă percepție, va da naștere unor răsturnări de situație și unor incertitudini în privința identității comparabile cu cele generate de amăgirile tragice. De altfel, pornind de la ideea escrocării și convins că Dromio
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a colajului, a contrapunctului, a playbackului etc. - tehnici în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica quiproquoului (substituire de persoane), tehnica travestiului (apel la deghizare, la „mască“), tehnica imbroglioului (încurcături, confuzii de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește curba imprevizibilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii care au întotdeauna un deznodământ fericit, orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie, asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul, utilizarea unor tehnici dramatice specifice (travestiul, quiproquoul, imbroglioul etc.). CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare comedie existente în textul dramatic studiat Principala categorie estetică pe care o dezvoltă această specie dramatică este comicul, care constă în acțiuni, situații, tipuri umane, moravuri ce provoacă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
atotștiutor grav și important în fața nevestei, care îl ascultă uimită, dar și cu umor, el având despre toți și toate câte o teorie ingenioasă. Caragiale intitulează acest act „farsă“, referindu-se probabil la accentul pus pe grotesc și la folosirea quiproquo-ului. De fapt, toate comediile principale contribuie la încurcătura de situație sau de persoane și la momentele bufe. Confuzia pe care o face Rică între numărul 6 și numărul 9 își are echivalentul în eroarea lui Leonida atunci când este convins
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
discursul, stilizat de "negrul" Victor și supervizat de Juan Téllez, la Strasbourg), autorul comentându-le nu numai ticurile vizuale sau verbale, ci și pe cele lexicale, pe o atotcuprinzătoare plajă a cultului personalității și a lapsusului semnificativ. Roluri de compoziție, quiproquo-uri, mimetism, simulare, indecizie, incapacitate de a da o formă ideilor, iată o parte din simptomatologia maladiei postmoderne a narațiunii și personajelor, tot mai dependente de felul în care ele însele se percep, ca și cum până la urmă ar ajunge să se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în cazul farsei D-ale carnavalului, citită în casa lui C. Nottara, autorul întrerupînd lectura pentru a apostrofa sever o... damă: "Nu permit manifestații d-astea anti-comice nici chiar reginei Elisabeta care totuși are scuze că nu este obișnuită cu quiproquourile limbei românești. Dar noi mitocnii get-beget știm să învîrtim limba noastră în orice fel voim." În 1864, Caragiale se adresa Către profesorii Școlii Primare nr. 1 Ploiești extrem de protocolar ("Primiți, respectabilii mei profesori, stima, recunoștința și supunerea ce vă datorez
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să insistăm asupra unei interesante excepții din scena III, 3 din piesa Vicleniile lui Scapin (asupra căreia voi reveni în paginile 215-216), în care Zerbinette îi povestește lui Géronte întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse. Efectul comic rezidă în aceste quiproquo-uri. Ambiguitatea referențială (ea nu știe, de fapt, despre cine râde și nici nu bănuiește că deicticul "aia" face trimitere către interlocutorul: "javra aia de zgârcit"), precum și nerespectarea legii informației, reprezintă de asemenea, o sursă a comicului. Legea motivației Lege
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
urgența publicitară a reactivat superstiția noului. Sfera actualității, în care orice "ultimă știre" o declasează și devalorizează pe penultima (ziarul de ieri își pierde azi valoarea comercială), a venit în ajutorul lumii defuncte a utopiei sociale pentru ca, pornind de la un quiproquo, să restabilească modernitatea ca diferență și ruptură. Doar că a schimbat semnul. Din mesianică, a devenit mediatică. Astfel că ideea romantică de avangardă, odinioară semn de rebeliune și stindard al blestemului, funcționează acum invers, ca mijloc de inserție și promovare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
demonstrațiilor sale. Și Marx, în elogiul nostalgic al "stadiului social embrionar" și al farmecului nepieritor al acestor "copii normali" care erau grecii. Și Freud, nu mai puțin conservator decât revoluționarul renan în gusturile lui neoclasice. Să nu uităm de alt quiproquo cronologic: apostolii Artei, luând partea drept întreg, au botezat "artă greacă" în principal arta elenistică (cea din cele trei secole care au urmat morții lui Alexandru), ghidându-se, de altfel, după copii târzii ale originalelor. Noi numărăm aceste imagini începând
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și arătate în locul lor, un joc complicat de fantezii, de interese și uneori de hazard: de ce această țară, acest eveniment, această bucată de frază sau acest personaj, și nu altul? Indicatul ascunde indexul, iar cadrul pe cel care cadrează. Acest quiproquo poartă un nume: "obiectivitate jurnalistică". Însă nicio privire nu este obiectivă, nici măcar cea a "profesionistului", și chiar și camerele automate sunt plasate, declanșate și oprite de o voință umană. A arăta un fapt sau un om înseamnă a-l face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
utilizează, contrar a ceea ce face în alte părți, multe aparteuri în Mincinosul (Le Menteur), este constrâns la asta de subiect. Ambiguitatea permanentă, pe care ar răspândi-o niște confidențe, trebuie să domnească până la sfârșitul piesei, pentru a permite minciuni și quiproquouri neîncetate. Plasându-se din punctul de vedere al publicului, Corneille este convins că aparteul deranjează. El declară, în Examen la Mincinosul: "Le-am (aparteurile) făcut cât am putut de scurte și rareori mi le-am permis, fără să las doi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne-am plimbat pe aleile codrului s-au priceput a fi foarte drăguți... Ce mai vrem? Iar în timpul acesta, Profesorul s-a dedicat științei... Făcu cu ochiul către un tânăr, care, totdeauna, lansa niște glume atât de reușite și niște quiproquo-uri atât de nostime, încât devenise liderul spiritual al băieților și al fetelor din autocarul Marii Companii Turistice. Fata făcu iar cu ochiul, prelungindu-și ideea: S-o fi dedicat, nu glumă! pufni ea într-un râs argintiu și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Înainte de canicula din mai care ar fi făcut imposibile manevrele. Definiție și exemplu de Înțelegere experimentală Cuvântul prejudecată aparține, atât prin etimologie (praejudicare), cât și prin consecințele sale potențiale, câmpului de reprezentări anticipante și justificatoare de conduite, care generează uneori quiproquo-uri și confuzii: „a judeca Înainte” sau a te baza pe o „opinie luată de-a gata” constituie expresii sinonimice curente. În cadrul psihosociologiei, acest termen numește o judecată negativă, devalorizantă, bazată uneori ă și parțial ă pe presupuneri pozitive; ea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Chiar și cîntecul acesta/ A mai fost, odinioară,/ Publicat în Zend-Avesta”.) Discuțiile de la noi despre abuzul publicistic și literar sînt ecoul celor din Franța, unde, cam în același timp, cineva avea să afirme: „Epoca noastră merită să fie numită epoca quiproquo ului. Abundența cărților și mijloacelor de a publica constituie una dintre cauze”3). Ce se întîmplă însă mai departe în „Zborul cărților”? Surprins de „o furtună de ploaie”, autorul se refugiază într-o librărie în care erau atîtea volume, încît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Malvolio e identificat cu negativitatea care Îl stăpânește și nu se poate gândi decât la răzbunare, negând șansa metanoiei, a schimbării. Când am refăcut spectacolul la Naționalul bucureștean, cu Maia Morgenstern și un grup de actori de primă mână, comedia quiproquoului a fost mai pregnantă decât ambiguitatea metafizică a relațiilor. Personajul Malvolio avea o forță extraordinară prin interpretarea unică a lui Gigi Dinică și exprima o violență a contextului românesc de atunci, care nu avea corespondent În spectacolul american. În ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
triumful iubirii În ținuturi Îndepărtate, dacă În Europa dragostea nu mai e posibilă. Furtuni spectaculoase pe mare, folosind mașinăriile de scenă ale teatrului baroc, nu ca o reconstituire de muzeu, ci cu un clin d’œil contemporan, travestiuri savuroase și quiproquouri surprinzătoare, cutremure și vulcani În erupție, sălbatici din America fumând pipa păcii cu ocupanții spanioli și francezi, totul era pentru mine ca un cadou de fantezie exuberantă și joie de vivre din partea „doctorului“ Rameau. Coregrafia plină de vervă și baroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu și-a putut imagina că există și timizi de asemenea calibru. Desigur, și celebra epocă a anilor ’50, - a cărei rigoare o simțisem chiar pe pielea mea - a jucat un rol deloc neglijabil în producerea acestui penibil - pentru mine - quiproquo. Și totuși, cu toate situațiile false în care m-a vârât și cu toate necazurile cu care m-a procopsit, îi sunt, în continuare, recunoscător timidității mele salvatoare. Fără ea, care m-a ferit să cad în brațele înșelătoarelor iubiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
crește proporțional cu gradul de specializare a problemei discutate, dar și în raport cu gradul de diversitate a formației profesionale a participanților angrenați în actul de comunicare. Parlamentul, dar și mass-media constituie - prin finalitate socială și neomogenitatea componenței - un cadru deosebit de favorabil quiproquo-urilor involuntare, generatoare adeseori de dispute oțioase și contraproductive (evitabile în mare măsură printr-o participare responsabilă implicînd, poate nu în ultimul rînd, și luarea în considerare a diversității competenței lingvistice a vorbitorilor). Viața societății românești a înregistrat în ultimul
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
prelucrări și a continuat, în linia „Daciei literare", cu destul de izbutite povestiri despre Pepelea - snoave extrase din folclor. În 1844, îi apare volumul O călătorie la Constantinopoli. În 1846 oferă Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor. Bazată pe quiproquo, intriga este derulată cu îndemânare, fără însă a fi susținută și de un limbaj nimerit. Plăieșul logofăt mare (1876) este o dramă istorică. Păstrându-se în tiparele romantice, piesa are în centru înfruntarea dintre Stan Plăieșul, considerat reprezentant al bunului
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
comedie spumoasă despre anonimi, impostori, gelozie, conectată la realitățile cotidiene până la cele mai mici detalii. Un spectacol care nu îți dă răgaz de gândire, ci doar o uriașă poftă de râs. O producție teatrală plină de muzică, situații haioase și quiproquo-uri voioase, cum n-a văzut Parisul! Aveți ceva de declarat”, în regia lui Petru Hadârcă Aveți ceva de declarat? Doar bună dispoziție, bucuria de a trăi! ne încredințează realizatorii spectacolului. Regia: Petru Hadârcă Scenografia: Adrian Suruceanu. Costume: Lucia Covali
Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, pe scena TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105850_a_107142]