33 matches
-
burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum sub arbuști de ienupăr, din (iulie) august până octombrie. Râșcovul este cunoscut de mult. Astfel o frescă în fostul orașul roman Herculaneum îl descrie, fiind una dintre cele mai vechi piese de ilustrare a unei ciuperci în artă. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
acestui burete în comun. Se interzice de sine confundarea cu specii de Lactarius cu suc alb sau galben. Totuși se găsesc culegători care culeg și consumă ciuperca cu lapte alb "Lactarius torminosus" care este otrăvitoare și crește numai sub mesteacăn. Râșcovul nu se potrivește la ciulama, sau sosuri, dar la salată (cu castraveți murați, ceapă și capere) sau cu fasole albe. Cel mai bine place fript în tigaie în unt sau la grătar, cu sau fără slănină și usturoi, servindu-l
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
Lactarius torminosus (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Samuel Frederick Gray, 1821), denumit în popor râșcov de mesteacăn, părușei, sau râșcov flocos, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(= suferind de dizenterie)". El este o specie de ciuperci în mod normal otrăvitoare din încrengătura "Basidiomycota" în familia " Russulaceae" și de genul "Lactarius" care coabitează
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
Lactarius torminosus (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Samuel Frederick Gray, 1821), denumit în popor râșcov de mesteacăn, părușei, sau râșcov flocos, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(= suferind de dizenterie)". El este o specie de ciuperci în mod normal otrăvitoare din încrengătura "Basidiomycota" în familia " Russulaceae" și de genul "Lactarius" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
se gătesc. Pentru iarna se conservă in oțet, deci prin acest procedeu și-au pierdut fiecare gust de burete. Dar de asemenea fapt este, și acesta este mult mai important, că anual se intoxică oameni cu această ciupercă destul de grav. Râșcovul de mesteacăn conține mai multe toxine. În primul rând provoacă sindromul resinoidian, adică iritații ale mucoasei aparatului digestiv cu grețuri, vărsături, dureri abdominale, diaree, asociate uneori cu tulburări ale funcțiilor cardiace (simptome după 1-3 ore de la ingestie). Prin urmare se
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
pus în rând cu ciupercile otrăvitoare în acest articol, de asemenea, pentru că această toxicitate este atribuită de aproape toți micologii (ăialalți îl desemnează necomestibil) pe lângă Bruno Cetto între alții: Marcel Bon, Jean-Louis Lamaison, Hans E. Laux sau Meinhard M. Moser. Râșcovul de mesteacăn poate fi confundat cu alte soiuri din genul Lactarius, cum ar fi: "Lactarius cilicioides" (otrăvitor), "Lactarius citriolens" (necomestibil), "Lactarius glaucescens" sin. "Lactarius pergamenus" (necomestibil), "Lactarius mairei" (ușor otrăvitor), "Lactarius porninsis " (comestibil), "Lactarius pubescens" (otrăvitor), "Lactarius resimus" (necomestibil, suspect
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
(Christian Hendrik Persoon, 1797), denumit în popor râșcov sau lăptucă, este un gen de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" în ordinul "Russulales " și familia "Russulaceae" cu global aproximativ 450 de specii (Europa: peste 130), al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=lapte)", preluat pentru acest tip de
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe precum mult mai important este faptul, că acest taxon este neacceptat actual (2016) nici de "Index Fungorum" nici de Pan-European Species Directories Infrastructure. Multe soiuri acestui gen sunt comestibile, lăptuca dulce și râșcovul de brad fiind cele mai preferate căci delicioase. Deși lăptuca dulce sau lăptucă neagră se pot mânca crud, pentru celelalte soiuri este recomandat neapărat un tratat termic înainte de ingerare, altfel bureții pot să provoaca intoxicații digestive. După consum, câteodată urina
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]