197 matches
-
Zgâlțâi ferestrele. Lași baltă linia melodică și te apuci sa zbieri versurile. Vorbești urât și te înfigi în fiecare cuvânt mai deocheat. Acum îi domini pe toți. De fapt este un joc de putere. În baia întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fost perfect normale în adolescență, dar pe care, cu ajutorul berii Lamot, el reușise să le atenueze și apoi să le smulgă din sine. Dintotdeauna, comportamentul sexual al lui Dan fusese vulnerabil, infantil și sentimental. Acuplarea aceea de pomină, când o râcâise pe Carol până ajunsese la orgasm, îl speriase teribil. Beat fiind, gemetele și țipetele ei îl șocaseră, făcându-l să creadă că acele trei mișcări o răniseră, că îi vătămaseră interiorul moale. Senzația aceasta se acutizase și se asociase impresiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în materie de gângănii parazite, tocmai la o vârstă ce tinde să devină respectabilă. Nu de alta, dar chiar n-aș vrea să-mi alung viitoarea soție pentru un motiv așa nevolnic). Cert este că mâncărimea asta (parcă cineva ar râcâi cu unghia bobițele de calcio-vecchio de pe-un perete care-și face veacul în mintea mea) aduce îngrijorător de mult cu acel sentiment pe care oamenii se grăbesc să-l identifice ca fiind „mustrare de conștiință“. Indiscutabil, fiecare individ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa deschisă, ca să nu năvălească țânțarii. Și țânțarii nu s-au năpustit înăuntru, în schimb era ceva sub dulap, un animăluț care scâncea, chițăia, scheuna, râcâia, nu știu ce sunete mai scotea, dar m-a speriat groaznic. M-am urcat pe masă și m-am uitat aproape un minut la podea, mă gândeam c-o fi un șobolan sau un dihor, până când a ieșit un pui de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o mie de lei în palmă. „Ptiu, zgârciobul draculu’, căcăcios de traziție... o mie de lei? Doamneee... tare-i rău fără vedere... Doamnee.... cum nu se-ndurăăăă de un om fără vedereee...” Bagă o mână sub gulerul lălâu și-ncepe să râcâie cu sârg, ca o capră când se freacă de podișcă. - Profesore... dă ceva la moșu’, nu fi scârțar... I-arunc un cinci: - De unde dau io și ministerul să dea... ceva, dacă nu înzecit. Să-mi ții și mie un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
grosu’. Am avut și eu doi buni tare, da’ mi-au rămas în Franța, și-au găsit neveste franțuzoaice... Le-o plăcut... - Da’ la mână ce-ai pățit? - Treabă mai încurcată... Mi l-a tăiat unu’ din altă gașcă, ne râcâiam între noi de mult, de la o mașină și-un cur... M-au prins mai beat într-o noapte și mi l-au retezat... Io nici nu mai lucrez de-acuma, că nu mai pot mișca fantele, da-i duc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să fac ceva pentru tine În schimb. De-aia mi-ai și dat tăietura din ziar. Bill Schneider s-a rezemat de spătarul scaunului. Hârâitul clima tizatorului se oprise. Margaret l-a văzut cu coada ochiului pe Mick ocupat să râcâie eticheta sticlei de bere și să jupoaie fâșie cu fâșie hârtia udă. — Asta-i foarte... Începu Bill, e foarte... interesat din partea ta! Colțurile gurii lui deveniră țepene, ca și cum Încerca să-și stă pâ nească un zâmbet de satisfacție, Își zise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se face cu ei. Armata devine tot mai Îngrijorată, nici ei nu știu ce o să se petreacă. — Nimeni nu mai știe nimic! Margaret a rămas cu ochii la Mick, care se Întinsese după sticla de bere golită de mult și Începuse să râcâie cu unghia resturile etichetei. — Pur și simplu nu sunt În stare să accept că se află un alb dus de colo-colo prin Java și că nu putem să dăm de urma lui, a spus ea. Nu, nu vreau să accept
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-ți îndumnezeiesc dumbrava din Dorobanț. Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s monopolul creștinității, taie Rusalin aerul cu palmele, scurt. Ca să nu mai vorbesc de arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană stelară? I-am simțit privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu mi-a strigat: "Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti, ci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de îngeri rămași să-i milostivească și să-i echilibreze sufletul chinuit de spasmele dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane, să-i dilueze zbaterile chemărilor sexuale, să-i răcorească clocotul nestăvilit al sângelui ce-i vuia în vene, Mitică Petrache, râcâiau în pântece închipuirile falice ale celor ce o fertilizaseră, Mitică Petrache, scrâșnea seceta pântecului ei neînsămânțat de Mitică Petrache! De aici (ah, Revoluția!), Mioara Alimentară, timp de patru ani, trei săptămâni și două zile își începu, punct cu punct, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îi răspunde Gulie, și toți trei își opresc prvirile tulburi asupra lui Roja care răcnește din toate puterile. — Zero ! Ăsta e momentul, se impacientează, nu vă apropiați mai mult de atît, lăsați-mă pe mine singur, și nerăbdător începe să rîcîie pămîntul cu nuielușa. Să nu faceți vreo prostie, dom’ Roja, se aude vocea lui Tîrnăcop întreruptă în sfîrșit de trei bubuituri în lanț. Pe la urechi încep să le zboare schije de metal, așchii de lemn, bucăți incendiate de pînză, pietre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un pliu, fie cîte o bulă mică de aer care îi ușurau munca. Foarte rar se întîmpla ca sigilarea să fie perfectă și să nu prezinte nici o încrețitură de care să profite. În cazul ăsta era nevoit să înceapă să rîcîie cu mare grijă la unul din colțuri pînă cînd lama își făcea loc puțin cîte puțin și străpungea lipitura. — Nu e nici o scofală, spuse Poștășică, despăturind colile de caiet studențesc, parcurgîndu-le pe diagonală de sus în jos, pasîndu-le rapid la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai nevoie de mai mult ca să te salți un-doi pe muchia zidului, și apoi să te lași fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cutreiera, de la Începu turile vîntului În pînze, toate corăbiile Mediteranei. Lăsasem apartamentul din București În grija mamei care, profitînd de absența mea, s-a apucat de zugrăvit. La Întoarcere, am găsit alături de ea o domnișoară. Stătea cocoțată deasupra, pe bibliotecă, rîcÎia peretele cu nu știu ce fel de sculă și-mi vorbea de acolo cu „dumneavoastră“. Voce de copil mare, sprințară și pusă pe șotii, fără umbră de accent regional, ceea ce la nordiștii noștri transilvani ține aproape de convertirea la altă credință. Era fiica
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dreapta, uite vezi văiuga aceea, apoi tăpșanul pe care încă se mai văd câteva vite la pășunat... Ei, dincolo de tăpșan într-o cocioabă, locuiesc împreună cu mama. După ce și-au spus unul altuia în ce direcție trebuie s-o ia, omul râcâia pământul cu ramura de copac și se gândea. Norocel s-a gândit că, dacă a trecut de pădure, atât cât mai are de mers e floare la ureche. Chiar dacă vine noaptea nu mai are de ce se teme și apoi zâna
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îi făcea cînd îi vedea, ziua, pe unii dintre ei că nu erau în stare să fugă decît cîteva zeci de pași cu tot echipamentul în spinare și se prăbușeau și că atunci cînd îi punea să-și facă adăposturi, rîcîiau pământul ca găinile. Pe ăștia, dacă nu reușea să-i dreseze la timp, era ca și cum i-ar fi trimis cu bună știință la moarte. Încît prefera să-i chinuiască pînă ajungeau la infirmerie și în spital. În timp ce pe ceilalți, pe
Apții și dezertorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7674_a_8999]
-
încăpere, s-a strîmbat la comandirul local - era Zaharîci eroul! Și a cerut și el un pat în aceeași încăpere cu el, să-l poată îngriji. Plutonierul nu s-a opus, dar fără termometru și fără bisturiul cu care îi rîcîia rana, de n-o mai lăsa să-i treacă. A doua zi Zaharici a ieșit la plimbare, sontîc, șon-tîc. Ajunge în dreptul bisericii. Chirurgul, după el. Apostolul ateismului i-a interzis să intre împreună cu el în biserică. Voia să discute cu
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
nevoia de estetizare a disperării e de imputat unui poet care-și mărturisește „refugiul în frumusețe” sau teama de a „cădea în derizoriu”, ci comoditatea unor expresivități de inventariat pe bandă rulantă în poezia ultimilor ani: „în curând, ne vom râcâi împreună/ disperarea cu șpaclul”; „într-o zi, lumea asta o să ne coasă/ gurile cu catgut”; „un acordeon în flăcări risipește cântecul/ comprimat al hălcii din care/ se înfulecă pe ascuns” ș.a.m.d. Salvează volumul de la eșecul total doar Poemul
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
a trecut: „am înotat în zoaie împreună/ căluți de mare din zgârci planton din boia/ și alte condimente carcasele homarilor/ animăluțe exotice care secretau/ un lichid uleios și rece spumă de înălbitor/ lumină grena/ ghemuit lângă mașina de spălat vase/ râcâiam resturile prăjiturilor din tăvi/ pantalonii îmi alunecau/ fesele luminau bucătăria dulapurile de inox/ hotele înnegrite de fum frigiderele”. Dacă există o Americă profundă și originală, spune printre rânduri acest tânăr poet foarte original, aceea nu e America marilor proiecte cultural-sociale
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
în timp ce se joacă în țărână cu...? -Haralampy!, îi strig. Bulina!, că rămâi fără licență! -Bine, mă, bine! Mă dăscălești de parcă-aș fi vreo moțată de la cutare talk-show televizat, care cotcodăcește minute în șir încercând să ghicească ea însăși ce spune râcâind în... Publicitate! Adică, nu e momentul, deoarece cu brutală ticăloșie - contaminată de la sistem? - pe niște căi hertziano-pirate, au pătruns fraudulos dinspre spațiul timișorean cam în toate rubricile de sport ale jurnalelor tv un strigăt disperat: -,A goal! A goal! My
"Golden Blitz"! "Golden Blitz"! Nu cam sună a sughitz? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10730_a_12055]
-
lumea presa străină stigmatizează eșecul integrării ŕ la française (cnn - french violence - risc de război civil abc - parisul arde climatul de groază surrealist) în autobuze lumea te privește năuca afară cu camerele strigă tinerii răsculați nique ta mčre sarkozy urlă râcâii drojdia e mai greu ca-n afganistan se plânge un corespondent de presă ziariștii fac reportaje însoțiți de agenți de securitate adio liberté égalité fraternité titrează australienii preșțedintele chirac apare la televizor cu ochelarii negri și prelungește starea de urgență
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
Episodul 105 SUFLETUL SLAV Se vedea cât colo că fețele preacuvioșilor Metodiu și Iovănuț inspiră bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile la spate și râcâiau încetișor cu unghia paharele goale, ca și cum paharele ar fi fost niște obiecte cu totul neînsemnate, întâmplător aflate acolo, ca niște solnițe. Stânjeneala lor, rod al unei profunde credințe atât în Cel de Sus, cât și în formele particulare de manifestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
13 de când servea, apucă perfect polonicul și lăsă tuturor în farfurii părți exasperant de egale. Apoi signora le ură poftă bună și, împingând cazanul, ieși cu slujnicuță cu tot. Ce-i de făcut? - păreau a se-ntreba toți. Primul care râcâi cu furculița în pasta verzuie fu bătrânelul, dar mai departe nu merse. Atunci doctorul Peleto, văzând că toți așteaptă un exemplu, își luă furculița-n dinți și înghiți ce rămăsese pe vârful ei. Din câte observară, stomacul dânsului avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vaza de gresie așezată pe șemineu. Josăphine dormita, cu mâinile pe coapse. Își scutura din când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu-și discret falca. Bucăți de piele moartă cădeau pe costumul lui negru, care prinsese luciu la coate și în genunchi. Fără să spună vreun cuvânt, ne-a introdus în biroul judecătorului. Mai întâi nu văzurăm nimic, dar auzirăm două râsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea din care învățasem atâtea, vorbele curseseră peste Romanița aceea unică, albă și curată, cu țâțele ca bostanii. Ea mi-a dat prima dată din pom și eu am mâncat... * — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]