54 matches
-
decisiv, de o manevră iscusită, miraculoasă, de anvergură. Dar până una alta, până să ne salveze înțelepciunea „tradițională“, Providența, sau soarta, am putea testa resursele nebănuite ale bunei-cuviințe, practica uitată a politeții. Măcar atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a beșteli mitocănește tot ce mișcă, voluptatea de a silui limba și de a contraria regulile minimale ale conviețuirii decente, demolarea oricărui respect pentru oameni și instituții, vulgaritatea, prostul gust, reaua-credință, sminteala, minciuna, batjocura au devenit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ales decât cu deznădăjduitul sentiment al inutilității. Ura animalică și adversitatea contondentă nu pot fi combătute cu armele logicii și bunului simț. În spațiul public românesc e loc doar pentru foștii turnători, pentru ideile râncede ale activiștilor comuniști și pentru râgâielile marilor escroci. Toți ceilalți trebuie călcați în picioare, compromiși, stigmatizați cu etichete infamante. Le doresc reprezentanților reacțiunii etatist-pomanagiste un singur lucru: să ajungă să trăiască, într-un timp cât mai scurt și la intensitate maximă, ideile pe care le susțin
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
romanesc, cronicarul revistei „L’Express” din 9-15 mai scrie: „Panzerele se întorc și Elfriede Jelinek este noua lor căpetenie. De trei decenii, austriaca teutonizează limba lui Goethe cu o brutalitate fără pereche iar proza ei pe șenile scoate drept muzică râgâielile unui tun Dicke Bertha ... Ceea ce înțelegem, citind-o, este că lumea e un oribil pandemoniu, o adunătură de asasini, xenofobi și fani naziști. Jelinek le poartă aceeași pică politicienilor, internauților, skiorilor, părinților nedemni, copiilor-regi, celor care sechestrează fete tinere, aluzie
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
finețuri și miniaturi". "Nu stă bine unui dulău să facă pe rîndunica. Lăcomia și vanitatea d-lui Păunescu îl împiedică însă, din păcate, să respecte legea propriei naturi. El vrea să cupleze mugetul cu apogiatura, călcatul în străchini cu menuetul, rîgîiala cu suspinul. Gargantua ridică, gracil, degetul mic, se înalță pe poante și se recomandă Alba ca Zăpada", continuă dl Pleșu. Într-o emisiune de televiziune recentă, dl Păunescu s-a hotărît să facă pe elefantul în magazinul de porțelanuri: firește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
dobitoc somnolent, de catîr/ și să-mbrace o piele/ trandafirie, subțire -/ de om. și un chip șlefuit, omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau mai aprins despre rîs,/ virtuozi ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
de iarnă. burghez. amurg al obezilor./ lumină că briciul frizerului/ și/ din claponul fript țîșnesc șapte jeturi/ de sînge. stropesc plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci descheiate pîntece pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se scurge/ pe pulpe saxone, robuste/ debordînd din chingile-naltelor cizme.// sînt veseli guarzii. căni aburesc/ pe tăblii de mahon lustruite de coate/ degajă/ o disforie ușoară. endemica.// parcă
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
un orășel dobrogean fierbinte, într-o cameră coșcovită și crăpată în care mai găseai încă, îngrămădită prin colțuri sau căzută în dosul rafturilor de cărți, ca formă de guvernământ, regalitatea. Regalitatea cu pene, desigur. O altă parte e scrisă printre râgâielile sonore, înjurăturile variate, dar lipsite de imaginație, și fumul acid de usturoi care, în sunet de lăute și plânset de acordeon, se ridica, de pe spațiul verde din fața blocului, până la balcon. Și de acolo, în nevroză. În fine, o altă parte
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
spațiu, iar spermia și ovulul erau una, creierul și sexul erau una, spațiul și timpul una erau. Și spațiu-timp-creier-sexul începu frământarea. Se petrecură monstruozități. Se întîmplară miracole. Se inventă o matematică de bordel, o defecare sublimă. O vomă conceptuală, o râgâială angelică. Un vis real, o viață moartă. Era o hohotire, dar de râs sau de plîns? Era o revelație: de profet, de nebun? Era totul, dar semăna atât de mult cu nimicul... Priveam încremeniți acea agonie, nu a morții, ci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-mi citească aceste gînduri atît de profunde și Încuviință cu gravitate. — Mama natură e-o mare curvă, ăsta-i tristul adevăr, zise el. Curaj și la atac. Prima mea rundă de Întrebări nu-mi oferi decît priviri goale, gemete, rîgÎieli și aiureli din partea tuturor celor pe care i-am chestionat despre unde s-ar fi putut afla Jacinta Coronado. Cincisprezece minute mai tîrziu, am coborît pînzele și m-am reunit cu Fermín, ca să văd dacă el avusese mai mult noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca curu. A fost o Întrunire ca dracu de nebunească aseară la masoni, mai ales cu Bladesey, puțoiu ăla mic și sonat. O să se simtă rușinat ca curu În dimineața asta. Mațele-mi sunt unsuroase, iar cantitatea de condimente din râgâielile mele și arsura din stomac Îmi sugerează că un curry foarte iute s-a alăturat cândva Învălmășelii. Răsfoiesc câteva hârtii de pe birou, cercetând din nou declarațiile martorilor. Toți au văzut absolut totul, bineînțeles, ce morții măsii. Sylvia Freeman și Estelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ultima în lupta pentru supraviețuirea celui mai bun. Ignatius mușcă din primul său sandviș, reducându-l la jumătate și mestecă un timp mulțumit. Sper din toată inima să vină domnișoara Trixie, spuse el, după ce terminase primul sandviș și scosese niște râgâieli care răsunau de parcă i se dezintegra tubul digestiv. Mi-e teamă că valva mea nu tolerează sandvișuri cu carne la dejun. Pe când trăgea cu dinții din pâine carnea celui de al doilea sandviș, intră domnișoara Trixie, purtând cozorocul verde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va pretinde oare Abelman în loc de cinci sute de mii de dolari? O viață de om? Berea părea un acid care îi cobora gâlgâind în intestine. Era plină de gaze. Valva plumbuită le închidea cum face gura strânsă a unui balon. Râgâieli formidabile îi ieșeau din gât, înălțându-se spre globul plin de gunoi al lustrei de sticlă mată. O dată ce i se ceruse unei persoane să pășească în secolul acesta brutal, orice i se putea întâmpla. Peste tot stăteau la pândă capcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu o îndrăzneală neînfrânată. Prostituatele nu erau protejate de asistența socială și de sistemul ajutorului pentru șomeri. Fără îndoială că Robichaux roué era atras de ele. Numai Fortuna știe ce învățase trecând prin mâinile lor. Doamna Reilly asculta scârțâitul și râgâielile care ieșeau din camera fiului ei și se întreba dacă pe deasupra nu mai avea și o criză. Dar nu voia să-l vadă. De câte ori îl auzea că deschide ușa, fugea la ea în cameră ca să-l evite. Cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
imprimate volens-nolens în bolta care leagă un Do minor de un Fa diez din partea a III-a, aproape de final. Gustav a sesizat nuanța, dar a pus-o pe seama urechilor sale de afon. În cele din urmă, eliminând la o corectură râgâielile, mugetele de vacă mulsă, râsul de cârciumăreasă, trepidațiile Pământului călcat hotărât de tocurile metalice ca la trecerea unui tanc cu șenile pe caldarâm sau a unui picamer la ralanti, emanații de balast ale Muzei, Hugo puse punct creației sale semnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ani, la care el asistase neputincios. Nici în prima seară, nici în a doua, ci abia în a treia se simțise Carol în stare să-și povestească versiunea proprie, fadă și atenuată, a stărilor de vomă ale lui Dan, a râgâielilor sale obscene și a pipăielilor lui de bețivan. Se poate ca revolta afișată să fi fost minimă, dar descrierea propriei indiferențe și a retragerii în sine din fața chinului prin care trecea Dan era una întru totul autentică. Și când termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plimbat privirea prin cârciumă. El s-a întors la cartea lui. —Hei, am spus eu. Chiar în fiecare zi... Faci chestia asta chiar în fiecare zi, adică scrii? Ai un program fix? — Nu. — Tare aș mai vrea să-mi opresc râgâiala asta, am spus. A început să citească din nou. — Hei, am spus. Când te apuci de treabă, inventezi tu întâmplările sau scrii despre ce se întâmplă? — Nici una, nici alta. — Autobiografic, am spus. N-am citit nici una din cărțile tale. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul ei căpăta accente ireale - un fel de râgâieli sugrumate Împletite cu sâsâieli dintre cele mai bizare)! Lola - Lolicica, cred că te-ai amețit, drăguțo. Ea, Însă, se opri din râs și mă fixă mustrător cu privirea. Apoi, două lacrimi care nu pot ști cât erau de sincere i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dispărut de pe ecran ca să facă loc obișnuitei imagini a drapelului fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus s-o ierte, nici s-o uite prea curând, Având în vedere gravitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din gâtlejul unui gânsac care se sufocă sau al unui cimpanzeu beat. În cele din urmă, horcăielile s-au modulat într-o singură notă susținută, o eructație ca de tubă, puternică, una care ar fi putut fi luată drept o râgâială omenească. Nu zgomotul satisfăcut al băutorului de bere, ci acela care evocă tumultul lent și chinuitor al indigestiei, o emisie de aer în registru bas, ieșită din beregata unui individ suferind de arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
transforme în piatră, cum izbutise să facă pe „pământul pustiu“, să se izoleze de tot ceea ce îl înconjura, să reușească să-și facă spiritul să-i părăsească temporar trupul. Acolo, fiecare hârtop, fiecare hurducătură, fiecare pană de cauciuc și fiecare râgâială a vreunui vecin îl readuceau la realitate, și nici măcar în ceasurile târzii ale nopții nu reușea să cadă într-un scurt somn care să-i permită să-și redobândească forțele sau să se întoarcă în minte la ai săi. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm de durere provocat de propria ei beție și abjecție. „Nu-mi scapă el mie“, se gândi ea, roșind din cauza râgâielii scăpate, de parcă ar fi fost o fată mare la o serată. „Îl găbuiesc eu cumva, lua-l-ar dracu’!“ O lumină blândă inunda compartimentele. Preț de o clipă, ai fi putut crede că soarele era expresia a ceva ce iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poliție. — Acordă-mi cinci minute! — A, nu, e cu neputință! Ciclul se Încheiase: acum Rowe era ceea ce Digby dorise să fie, și anume un om Întreg. mintea lui reintrase În stăpînirea Întregului său trecut. Willi Hilfe scoase un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna bandajată Întinsă Înainte. Alunecă pe pardoseala udă, dar se ridică numaidecît și Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu „Aaaaah!...”-uri prelungi, care-ar fi trebuit să-i exprime starea de relaxare. Pârțotina karmică Își continua numărul, invocând forțele telurice care iradiază pântecul și sexul. După ce trecu prin cele patru elemente, mulțumită de prestație, Încheie astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gândește el. Iar ea le acceptă ca pe o datorie conjugală. Și cu toate astea, eu vreau să fac același lucru cu Sophie, dar cu ea sigur va fi altfel. La intervale destul de regulate, rabla e străbătută de câte o râgâială de bere sau chiar de o bășină, de care Rainer se teme cel mai mult. A luat‑o pe străzi lăturalnice și conduce vehiculul spre lacul de acumulare, deja s‑a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-n poartă scene de Fellini? "Zăbzucile aistea" de fete se comportau aberant doar pentru că îndrăzneau să poarte dressuri negre. "Îți sparg ecranu' dacă nu dispari, babo". Mi-e silă și milă de fata care se lasă sărutată, mîngîiată între o rîgîială și-un scuipat. Țucături și țucale. Tano apare izbăvitor și-i împrăștie. Era și cazul, îi reproșez cîinelui meu. Pentru cîți te latră pe tine, io ar trebui să mușc trei-patru pe zi. Telefonul de la Șichy (vrea să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]