41 matches
-
orbesc. Nu mi-a plăcut deloc biroul. Am încercat să-l lămuresc pe șeful personalului că locul de muncă nu este corespunzător, dar părea să nu-l intereseze. În cele din urmă a devenit foarte ostil. Ignatius dădu drumul unui râgâit monstruos. Oricum, te-am prevenit că așa va fi. Eu sunt anacronic. Oamenii își dau seama și asta îi irită. — Doamne, copile, trebe să ții capu’ sus. — Capul sus? repetă furios Ignatius. Cine ți-a mai băgat și prostiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În sus să-i spună. Într-un final, Logan puse ultima declarație deasupra teancului și se Întinse, simțind cum spinarea Îi trosnește. Un căscat amenință să Îi rupă capul În două, dar nu și-l Înăbuși; fu urmat de un râgâit scurt, aproape insesizabil. Era șapte fără un sfert și Logan se luptase cu nenorocitele alea de declarații aproape toată ziua. Era timpul să meargă acasă. Afară În hol, clădirea era cufundată În tăcere. Majoritatea personalului administrativ Își terminase treaba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu țite ale unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering... Atât de simplu. Cu un râgâit aproape baritonal, își inspectează obrazul proas păt ras, ușor cenușiu, subțiat de vârstă, puțin mai afundat în partea dreaptă, acolo unde îi lipsește o măsea, decedată în coaja unui caju, la bordul unui vas olandez, acum... să fie cincisprezece ani
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pun întrebări la gara unde a dispărut puștoaica Steininger. — Nu la asta mă refeream. — Nu? Păi, la ce vă refereați, Herr Kommissar? Cineva l-a omorât pe Gottfried Bautz. — Ce, nemernicul ăla ceh? Emise un râset care era în parte râgâit și în parte scuipat. — Maxilarul lui era fracturat. În gura lui se afla o jumătate de țigară. — Și? Ce-are asta de-a face cu mine? — Asta e una dintre micile tale specialități, nu-i așa? Lovitura de țigară. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acela cu rochia? Era tatăl meu. O făceam cu el. Mă culcam cu tata. Nu l-ai denunțat? — De ce? Nu era un monstru, era un nenorocit, unul care nu putea să deosebească pietricelele de măsline. Dădu din cap, oprind un râgâit care îi umflă obrajii. Amețeala îi trecuse și, ca o furtună, curățase. Italia era limpede. — A fost mai bine așa, iubitule, n-aș fi putut niciodată să fiu o mamă bună. Aș vrea să o scot din camioneta aceea, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am parte de asemenea tratament. Singura cale de a le face față este să fiu mai dezgustătoare decât ei, ceea ce nu e niciodată prea greu. Bărbații se sperie imediat de femei. După cum știam dinainte că va proceda, Barney scoate un râgâit și lasă baltă subiectul. Chiar așa, anunț în timp ce mă ridic. E timpul să hrănesc celulita. Mergem la barul cu „t“, precizează Davey. Mai vine cineva? Răspunsul e nu. Îmi iau haina și ne îndreptăm spre barul pe care îl frecventăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și să mă întorc acasă cu floarea ar fi fost penibil ca un act ratat, demn de semnalat profesorului meu, austriacul mort în 1938 la Londra... Omul de la rigolă începe să-și arate prin toată gama de sunete nearticulate, pufnit, râgâit, disprețul pentru pornirile mele romantice. Decât să-i dau unei femei din ăstea o floare mai bine-i dau o palmă, zice în sfârșit. Ei bravo, de ce așa? Mata de ce umbli pe străzi la ora asta? Pur și simplu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gonit până acasă și am abandonat Fiasco-ul în mijlocul străzii. Sunt deja un adevărat vrăjitor al halelii și băuturii, al licorilor fermecate și al descântecelor pentru sex. Selina intră în dormitor cu bărbia înfiptă în piept. O întâmpin cu un râgâit măreț și fierbinte chiar când mai slobod băierile burții. Am luat teancul de scrisori de pe măsuța de serviciu și am început cu una de la sfârșit: plicul care conține extrasul meu de cont lunar, cu familiara hârtie maro și sigiliul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc pe podea în trei etape - fundul, spinarea, capul. Iute ca un râgâit, ca un strănut, ca un căscat din străfundul sufletului, descântecul îmi țișnește în gând. Butoiul cu pulbere al tuturor porcăriilor pe care nu sunt în stare să le rezolv nu mă lasă niciodată la greu. Cenușiul se limpezește. Întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț covorașul antiderapant ale cărui ventuze cedează cu un râgâit indignat. Apoi devastez dulăpiorul În căutarea unui ulei de baie relaxant - levănțică, castravete de mare, bergamotă -, dar cum mereu mi se termină aromele relaxante, mă mulțumesc cu o chestie care face spumă, se numește Vitality și are o culoare radioactivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lăsând lichidul să i se scurgă pe gât și pe piept, înecându-se și tușind, dar bând din nou, ca și cum n-ar fi făcut-o de ani de zile, iar la sfârșit, când nu mai rămase nici o picătură, scoase un râgâit zgomotos și se sprijini un moment de roata de rezervă, ca să-și tragă sufletul după nemaipomenitul efort. Luă apoi alt bidon și se apropie de Abdul-el-Kebir, îi sprijini capul și-l făcu să bea cum se pricepu, cu toate că apa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bărbat stătea În ușă, iar Mabel se ridică: — Mă scuzați. Acesta-i locul dumneavoastră. Rânji spre cel care intrase În compartiment, se clătină pe-o parte În timp ce trenul tocmai trecea peste un macaz și nu reuși să-și rețină un râgâit, care umplu compartimentul timp de câteva secunde cu miros de gin și praf de pudră ieftină. — Ne vedem Înainte de Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
jumătate. Pentru a saluta prezența noastră comună, Începu animatoarea, pentru a saluta Pământul și cele cinci zări, vom Începe atelierul cu o mișcare de hatha-yoga numită salutul soarelui.” Urmă descrierea unei poziții de neînțeles; bețivanca de alături emise un prim râgâit. — Ești obosită, Jacqueline..., comentă yogina; renunță la exercițiu, dacă nu-ți vine. Întinde-te, o să te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rustic. Vru să apuce pâinea, să o ducă la gură, dar gardianul de serviciu țâșni prompt și la timp pentru a opri gestul sinucigaș.Dacă era vorba de diabet?... Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit. De Sus, de la Nivelul Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între ele, ușor meditativă, bâzâi... o muscă. VIOL între sutele de scrisori care de care mai serioase și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fu primit să bea la un loc cu ceilalți. Apoi, ca din senin, apăru o sticlă nouă, care închise cercul. Băură pe îndelete, Pârnaie primi sticla chiar din mâna lui Calu și părea că se împăcaseră. Apoi Calu trase un râgâit prelung, ca un boncăluit de cerbi. Și acum să fim serioși, declară el. Mierlă ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lacomi și al femeilor geloase. Nimic, nimic. Cred că suntem gata, tu nu? — Sigur. —Îți vine În minte ceva care mie să-mi fi scăpat? Rase cea de-a treia bere dintr-un interval de cinci minute. Nu. Urmă un râgâit. M-am uitat În jur și am fost mulțumită de ce vedeam. Clubul fusese transformat În spațiul perfect pentru sărbătorirea a cincizeci de ani de postere. Aveam două intrări, una pentru VIP-uri și cealaltă pentru restul lumii, amândouă Înfășurate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]