41 matches
-
roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cineva va cere despăgubiri. Proprietarii acestei case dărăpănate așteaptă de ani de zile o asemenea ocazie. Probabil varsă ceva unsuros pe stradă, după căderea nopții, în speranța că vreun șofer ca tine va aluneca spre cocioaba lor. Dădu drumul unui râgâit. Mi s-a dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu să dea încet înapoi. Pe când mașina se mișca, deasupra capetelor lor se auzeau desprinzându-se așchii, scânduri care trosneau și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că te rogi, copile. Mă întrebam ce tot faci închis acolo to’ timpu’. Pleacă, te rog! țipă Ignatius. Faci să se aleagă praful de extazul meu religios. Săltând viguros pe pat, așa cum stătea culcat pe o parte, Ignatius simți un râgâit formându-i-se în gât. Dar când deschise plin de speranță gura, nu scoase decât un mic sughiț. Totuși, salturile avuseseră un oarecare efect fiziologic. Ignatius atinse mica erecție îndreptată în jos, spre cearșaf, o luă în mână și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
orbesc. Nu mi-a plăcut deloc biroul. Am încercat să-l lămuresc pe șeful personalului că locul de muncă nu este corespunzător, dar părea să nu-l intereseze. În cele din urmă a devenit foarte ostil. Ignatius dădu drumul unui râgâit monstruos. Oricum, te-am prevenit că așa va fi. Eu sunt anacronic. Oamenii își dau seama și asta îi irită. — Doamne, copile, trebe să ții capu’ sus. — Capul sus? repetă furios Ignatius. Cine ți-a mai băgat și prostiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și apoi se înclină. ă Să aveți o zi bună, se auzi pe o voce, ușoară, ironică și aprope familiară. Tolkachenko nu reuși să răspundă nimic și simți castraveții răsculându-se în stomac. Obrajii i se umflară și scăpară un râgâit zgomotos și reverberant. Figura traversă culoarul și își continuă coborârea. § Tolkachenko era poziționat încă în fața ușii lui Govorv când îl auzi pe Iakov Borodonici întorcându-se. Avea sentimentul că întunericul se solidificase în jurul său. ă Leonid Simonovici! strigă tânărul funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
jumătate. Pentru a saluta prezența noastră comună, Începu animatoarea, pentru a saluta Pământul și cele cinci zări, vom Începe atelierul cu o mișcare de hatha-yoga numită salutul soarelui.” Urmă descrierea unei poziții de neînțeles; bețivanca de alături emise un prim râgâit. — Ești obosită, Jacqueline..., comentă yogina; renunță la exercițiu, dacă nu-ți vine. Întinde-te, o să te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fu primit să bea la un loc cu ceilalți. Apoi, ca din senin, apăru o sticlă nouă, care închise cercul. Băură pe îndelete, Pârnaie primi sticla chiar din mâna lui Calu și părea că se împăcaseră. Apoi Calu trase un râgâit prelung, ca un boncăluit de cerbi. Și acum să fim serioși, declară el. Mierlă ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nesuferite, dezgustătoare, repulsive, ignobile, schimonosite ș.a.m.d. Aproape toate sinonimele adjectivului "urît" implică o reacție de dezgust, repulsie, oroare și teamă. Aici lucrurile stau și nu stau diferit de la o cultură la alta (de exemplu, la une-le popoare prin rîgîit se mulțumește pentru ma-să), putînd vorbi, cred, despre un "urît obiectiv, universal". La fel cum frumosul provoacă "plăcere în absența interesului" (Kant), și urîtul pro-voacă neplăcere într-un mod, aș spune, necondiționat. Umberto Eco face distincție între manifestările "urîtului
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ipotetică, la care nu are acces decât când și când. De aceea, o vede și o apreciază la cei din preajmă. „Beckett, de fiecare dată când riscă să cadă în lirism sau în metafizică, își pune personajele să scoată un râgâit, iar această autoderiziune, prin care «eroul» își recapătă controlul de sine, e cum nu se poate mai nimerită și mai actuală” (III, 137). În comparație cu el, Keats cade, cuvântul îi aparține lui Cioran, “în sublim, în livid”. Ceea ce i se întâmplă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu umorul” (idem). Cât despre Cioran, el este un slujitor al umorului, nu al filozofiei, al culturii, nu al naturii. Câtă deliberare, însă, și câtă fatalitate aici? Câtă realizare și câtă neputință? Totuși, atunci când are conștiința propriei detașări, a propriului râgâit cinic, Cioran deplânge neputința sa de a fi natură. Eșecul său este tocmai al acela al relativității sceptice care se hrănește cu nostalgia elementarității pe care, cum am văzut, Cioran o deplângea vorbind de Nietzsche, de Napoleon sau de Danton
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
est geneza unor texte petrarchești. Frapantă este însă descrierea omului Petrarca, cu toate hibele și slăbiciunile omenești, dincolo de orice idealizare, menite parcă să păteze marmura monumentului de semizeu. Este vorba de un realism desacralizant, pe alocuri fiziologic (vânturi, horcăit, sforăit, râgâit, defecație, frecventarea unor femei "deocheate" și chiar a unei prostituate coprofile etc.). Oricum, textul curge fluent, împletind abil universul literar al maestrului cu mediul cultural al epocii. Îi întâlnim pe Boccaccio, Maramauro, sunt prezente și binevenite referirile la poeziile în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
În sus să-i spună. Într-un final, Logan puse ultima declarație deasupra teancului și se Întinse, simțind cum spinarea Îi trosnește. Un căscat amenință să Îi rupă capul În două, dar nu și-l Înăbuși; fu urmat de un râgâit scurt, aproape insesizabil. Era șapte fără un sfert și Logan se luptase cu nenorocitele alea de declarații aproape toată ziua. Era timpul să meargă acasă. Afară În hol, clădirea era cufundată În tăcere. Majoritatea personalului administrativ Își terminase treaba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să se așeze. Era Îngrijorată. Ivan se ținea cu mâna de piept și se crispa de durere. El dădu din mână dezaprobator. —Nu-i nimic. Mâncai prea mult hering și pâine neagră azi-dimineață. Îmi dădu dureri, zise el, scoțând un râgâit nu tocmai neconvingător. —Bine. Dacă ești sigur că ești În regulă. Nici o grijă. Mi-i bine. Mereți. Ruby plecă, nu Înainte de a-i promite că-l va suna În cursul zilei ca să vadă cum se mai simte. * AJUNSE LA magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acela cu rochia? Era tatăl meu. O făceam cu el. Mă culcam cu tata. Nu l-ai denunțat? — De ce? Nu era un monstru, era un nenorocit, unul care nu putea să deosebească pietricelele de măsline. Dădu din cap, oprind un râgâit care îi umflă obrajii. Amețeala îi trecuse și, ca o furtună, curățase. Italia era limpede. — A fost mai bine așa, iubitule, n-aș fi putut niciodată să fiu o mamă bună. Aș vrea să o scot din camioneta aceea, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț covorașul antiderapant ale cărui ventuze cedează cu un râgâit indignat. Apoi devastez dulăpiorul În căutarea unui ulei de baie relaxant - levănțică, castravete de mare, bergamotă -, dar cum mereu mi se termină aromele relaxante, mă mulțumesc cu o chestie care face spumă, se numește Vitality și are o culoare radioactivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rare. Apoi încetează de tot. Murise. Iovuț caută sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu glas tare Marius, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]