111 matches
-
cu gingășie, un mic obiect rotund, aparent de uz casnic, din lut ars sau din ceramică obișnuită, nepictată. Obiect pe care îl așează cu cea mai mare atenție, pe lemnul biroului prevăzut cu telefon. O cană. Una simplă, grosieră. De rândaș. O bărdacă de pietrar, de binagiu, de truditor cu palmele. Ori cu cârca, în port, lângă apă. O cană goală, de sacagiu ambulant. O cană de pescar. De țesător. De cioplitor. Ori de plugar. De grădinar. De potcovar. De frânghier
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie amestecate cu balegă. „Prinde un vițel și contenționează-l!” „Să-l prind și să-l ce?” se scărpinase celălalt În chică. Veterinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să lucreze cu asemenea personal sărac de minte. „Adică să-l ții bine, dobitocule!” „Păi de ce nu zici, bre, așa? Uite acușica!” După ce se prăvălise de câteva ori În murdărie, proptindu-se, ca la armată, pe coate, palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să se șteargă cu mânecile halatului. În Încordarea durerii și a spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o luase la goană nebună către nicăieri, În cerc, de-a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte. Copiii știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de necaz și porni și el către casă, ținându-și amărăciunea de bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai chinuim. Să-i luăm beregata”. „Un levier am”, răspunse șoferul. „Dă-i În cap!” Nepriceput, Însă, acela nu nimeri țeasta. Îl izbi peste bot, peste gât. Cu fiecare lovitură, urletul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muncesc manual, ca să trăiesc în natură, ca să umblu și să trebăluiesc la țară, pe lângă vite, nu ca să mă închid într-o cameră, la o masă de «lucru», aplecat peste o hârtie veșnic albă” (I, 95). Altundeva: „Eram făcut să fiu rândaș într-o gospodărie țărănească, să huzuresc în bălegar” (I, 167). Nu poți trece cu indiferență pe lângă notațiile lui Cioran, consecvente în acest sens. Precizează într-un loc: „Am petrecut o săptămână dedicată numai grădinăritului, lângă Nantes, la familia prietenilor mei
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să fumeze. În schimb, doamna Murdock, susținând că e astmatică, ridică de la bun început o baricadă între ea și Marlowe. Autoritară, arogantă, grosolană, pretinde să fie tratată drept o mare lady, deși manierele ei nu diferă de cele ale unui rândaș. Pornită sub proaste auspicii, colaborarea dintre angajat (Marlowe) și angajator (doamna Murdock) se va degrada cu fiecare vizită a detectivului. Una dintre calitățile surprinzătoare ale romanului constă în amplificarea dramei, fără ca vreun semnal de alarmă să fi fost tras. Furtul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
începi să scrii și nu te lasă inima să arunci de 999 de ori dintr-o mie manuscrisul în foc, e de prisos." Sau: "Nu primim cu nici un preț morfoleala literară, scrisul fără râvnă, fără dogoare (...) Ne supără rolul de rândaș în care se complace scriitorul". Dacă i se pare insuficientă admonestarea principială, Arghezi invocă o deplin justificată corecție corporală, asumându-și, pe loc, rolul de inchizitor. În acest caz, o virtuală măsură punitivă e integrată discursului ca argument in extremis
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este însărcinat cu reveduirea slujitorilor acestui ținut după așezământ, prin raportul nr.40 încredințează că după toată străduința întrebuințată, Isprăvnicia nu i-ar fi adunat încă slujitorii din care mulți se găsesc întrebuințați în particularnice slujbe, precum unul Dumitru Blaga, rândaș în ograda Dumitale, unul Grigore Cărnici la un boer Scarlat, unul Iordache Hârganul pristav la facerea unui iaz a Domnului Spătar Iancu Greceanu, aceasta apoi descoperire adunând departamentul, mirare când el nădăjduia ca singur Dumneata vei îngrădi pe alți subalterni
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Spătar Iancu Greceanu, aceasta apoi descoperire adunând departamentul, mirare când el nădăjduia ca singur Dumneata vei îngrădi pe alți subalterni de la asemenea călcări de așezământ iar nu singur a da pildă cu întrebuințarea slujitorilor ocârmuirii în particularnice slujbe și încă rândaș prin ogrăzi. Se scrie ca îndată să pui la cale a se aduna slujitorii spre reveduire de cătră cinovnic și pe aceștia rău întrebuințați ca argați să-i înapoiați la dreptele lor datorii, căci la dimpotrivă departamentul cu osebite măsuri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
unde-ar vrea să fie el... cel mai tare din parcare (acum goală). Drept 252 care, deputatul nostru nu mai combate nimic, iar mielușelul e cu mai multe mame pe la București. Parlamentarii PNL, unde-or fi? Tot 10%. P.R.M. Părtași, Rândași, Muncitori cu vadimul local dispărut fără ghers iar cântărețul Bobei nu știe cum să nu apară la TV. E prea departe de frunte (locurile eligibile) și parcă n-are sânge-n vene ori oftează după vremuri mai bune. Așa-mi
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Poezii, Iași, 1862; Un ajutoriu la timp, Iași, 1863; Brândușe române, Iași, 1868; Secretu pentru sexu frumos, îngr. V. Botez, Iași, 1869; Rarișa sau Cerdacul lui Ferenț, Iași, 1869; Muza și casieria, Iași, 1870; Poezii. Epistole, Iași, 1871; Odagiul și rândașul grădinei primăriei, Iași, 1872; Fabule, glume și anecdote, Iași, 1873; Odagiul socru sau Vasilică, dragul tatei, Iași, 1873; Tronc Lude Măscărescu sau Ministru Tirtiflichi, Iași, 1875; Văduva Carpaților, Iași, 1879. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 211-214; George Tăutu, „Albine și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
de informațiile pe care i le dădeam, era nerăbdător să afle și mai multe. La scurt timp după decesul studentului mai sus amintit, mă Întrebă cum anume se produce piatra În organismul uman. I-am explicat aceasta, lămurindu-l. Emirakhur (rândașul principal) Îmi aduse În acea vreme două pietre care proveneau de la un cal, ambele de mărimea oului de gâscă, ce fuseseră eliminate - În interval de un an - o dată cu excrementele și care se formaseră probabil În stomac sau În intestine. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
stăpân era un personaj foarte mediatizat și controversat, grecul Socrate. Hanul avea treizeci de camere, băi, bucătării, sală de mese, cramă, grajduri pentru cai. Livezi și vii roditoare, cât cuprindeai cu ochii. Socrate avea zeci de servitori, bucătari, grădinari, pivniceri, rândași, grăjdari, vechili, etc. Clienții hanului erau negustori bogați care veneau din toată țara, cu probleme de afaceri, livrări de mărfuri, încasări de bani sau încheieri de contracte. -Bine-ați venit la Socrate -îi întâmpina hangiul vesel, fiind bucuros că avea clientelă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de spălătoreasă și doi argați 2620. Spitalul din orașul Cernavodă avea, în anul 1903, un număr de 25 de paturi, personalul său fiind compus dintr-un medic, un sub-chirurg, o moașă, trei infirmieri, un bucătar, o spălătoreasă, un portar, un rândaș și un sacagiu 2621. Clădirea în care funcționa spitalul din Cernavodă fusese construită special în acest scop și se afla în proprietatea consiliuliu județean Constanța. În opinia domnului Scarlat Vârnav, prefectul județului Constanța, spitalul din Cernavodă "este bine organizat și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Constanța. În anul 1903 spitalul avea 15 paturi și funcționa cu chirie într-o casă veche din oraș2626. Personalul spitalului se compunea dintr-un medic, care era și medicul orașului, un subchirurg, o infirmieră, o bucătăreasă, o spălătoreasă și un rândaș. În orașul Mangalia exista o infirmerie cu patru paturi administrată de către primărie. Aceasta funcționa într-o clădire închiriată. Personalul infirmeriei era format dintr-un medic, acesta fiind medicul plășii și al orașului Mangalia, un subchirurg, "care este, în același timp
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
botezul” (proverb din lumea slavă) <endnote id="(3, p. 75 ; 542, p. 261)"/>. Este un mod de a gândi și de a vorbi care a devenit uzual la toate palierele societății, „de la vlădică până la opincă”, de la șeful statului până la ultimul rândaș. Pentru surugiul din canțonetele lui Alecsandri (Surugiul, 1860), „jidanul [e] ca jidanul... voinicos, da’ fricos” <endnote id="(427, V, p. 877)"/>. Iată ce Își nota În jurnal, În 1939, Însuși regele României, Carol al II-lea, referindu- se la omul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
n-a avut nimic caracteristic, nimic național; cu puțină îngrijire s-ar fi putut găsi în târg chiar o sută de fete și flăcăi în costum național cari să se prindă în horă. Nu erau în horă decât slugi și rândași, bucătărese și jupânese în costumurile cele mai burlești, neștiind să joace, tăvăliți și urâți la față“). Cu acest prilej, două zile mai târziu, Trompeta Carpaților, din care am reprodus citatul de mai sus (și care aprecia, cu exagerare, că în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
funcția de cerber, îi spune fetei să îl sărute, ca preț al permisiei de a intra. La etaj o ia în primire o femeie obeză, cu buze groase, cu ochi enormi, congestionați, cu părul vâlvoi, vulgară, agresivă, cu limbaj de rândaș. E ca în basmele în care feți-frumoși sau cosânzene ajung în bârloguri de zmei. Ana ajunge și într-un pod labirintic imens, depozit de mobile și felurite obiecte vechi, dărăpănate, acoperite de praf - spațiu de coșmar. În infernul casei părintești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
însă aceștia încep să fie folosiți drept forță de muncă, una foarte convenabilă în viziunea lui Stalin, la construirea Belomorkanal-ului și a Volgokanal-ului. Soljenițîn realizează o comparație între deținuți și iobagi, indicând mai multe categorii: "grupa A" (clăcașii), "grupa B" (rândașii) cei care se află în serviciul boierului (șeful lagpunctului) și al domeniului (zona), "grupa C" (nevolnicii) cei care nu se mai puteau ridica de pe cuptor (prici) și "grupa D" (cei recalcitranți). Ca și boierul, șeful de lagăr dispune după bunul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
impunerea mâinilor și prin invocarea Duhului Sfânt?! După misterul Întrupării și maternitatea dumnezeiască a Mariei, oare nu este preotul catolic capodopera Duhului Sfânt?! Și cine este Învățătorul preoților dacă nu Cel care i-a instruit pe Apostoli? Cine este susținătorul rândașilor sanctuarului, atât de persecutați de lume, dacă nu Cel care a insuflat tăria în martiri, tărie pe care o admirăm atât de mult? Cum am putea să uităm un asemenea Făptuitor al desăvârșirii noastre creștine, și, cum am putea să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de la Curtea de pe Schlossberg și altul din Zürich, la casa bancherului Urs, tatăl lui Bodo, starostele breslei negustorilor și omul cel mai influent din bogatul oraș de pe malul lacului cu același nume. Amândoi aveau sarcina să se an gajeze ca rândași sau simpli zilieri și să observe totul cu atenție. După câteva săptămâni, Otto știa fără greș ce se Întâmpla În amândouă casele. Apoi chibzui pe Îndelete cum să le dea lovitura de grație dușmanilor săi. Încă de demult se gândise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]