105 matches
-
ură și blesteme. În van tu ai un nume Și brațul ți-e dibaci Când uiți că-n astă lume Tu ești urmaș de daci! Te-au modelat istorii Rescrise de pungași, Iar partea ta de glorii Vândută-i la rândași. Unde erau titanii Ce astăzi se fălesc, Când dacii făceau danii Din os împărătesc? Ei au cioplit în scripte Tezaur spre urmași Și au învins în lupte Mulți din acei trufași. Cum pot veni azi unii Să-și ceară legământ
UN NUME ȘI-UN RENUME de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380583_a_381912]
-
miros de pământ în umbrele lungi ale serii... Străin de iubire e cel ce te poartă pe-alei prăfuite în plină lumină * Te-așteaptă ferestra cu luceferi de seară îndrăgostiți fără leac- de inima nomadă ce-și caută zeul printre “rândași”exilați în suflete de ceară * ... a câta oară? Când nimănui nu-i va păsa ... Citește mai mult Când nimănui nu-i va păsade tineValentinarevinoîn labirintul întâiuluicuvântecou și miros de pământîn umbrele lungiale serii...Străin de iubiree cel ce te poartăpe-alei
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
păsa ... Citește mai mult Când nimănui nu-i va păsade tineValentinarevinoîn labirintul întâiuluicuvântecou și miros de pământîn umbrele lungiale serii...Străin de iubiree cel ce te poartăpe-alei prăfuiteîn plină luminăTe-așteaptă ferestracu luceferi de searăîndrăgostițifără leac- de inima nomadăce-și caută zeulprintre “rândași”exilațiîn suflete de ceară... a câta oară? Când nimănui nu-i va păsa... XXX. RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE "CLEPSIDRA CU SILABE", AUTOR GEORGI CRISTU, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1741 din 07 octombrie 2015. să
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
miros de pământ în umbrele lungi ale serii... * Străin de iubire e cel ce te poartă pe-alei prăfuite în plină lumină * Te-așteaptă ferestra cu luceferi de seară îndrăgostiți fără leac- de inima nomadă ce-și caută zeul printre “rândași”exilați în suflete de ceară * ... a câta oară? * Când nimănui nu-i va păsa de tine Valentina un glas te va striga pe nume și-atunci revino pe țărmul îmbrățișat de ape și de corăbieri ce-ți caută privirea... * ... noapte
EU TE CUNOSC, VALENTINA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379245_a_380574]
-
cu ochii la aparat e și dulăul curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin anii șaizeci, casa care ocrotise o lume frumoasă și demnă, după ce căzuse în mîinile rîndașilor veniți la putere, poate chiar ale slujnicei care servise la boiereasca masă, e preluată, scurt timp, de Uniunea Artiștilor Plastici, ca lăcaș de oaspeți. Aici, l-am găsit, într-o dimineață, pe Ciucurencu, înconjurat de pînzele întoarse cu fața la perete, rodul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
favorul de a-l vizita, din cînd în cînd, pe autorul celebrului Corpus hypercubicus. Cînd mi-e dor de Dali, urc în cupola Observatorului Astronomic, Aleea Sadoveanu, 5. 16 octombrie Ascunse, jumătate de secol, privirilor noastre, năravurile de casă ale rîndașilor care au pus mîna pe putere, codul manierelor de țoapă ale celor două curți roșii care s-au perindat după alungarea Regelui, a lui Dej și a lui Ceaușescu, teroarea și dezmățul, ignoranța și impostura, gîlceava de iatac și țîfna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și a lui Ceaușescu, teroarea și dezmățul, ignoranța și impostura, gîlceava de iatac și țîfna republicană, turnătoria și bălăcăreala, ascunse deci cu strășnicie kaghebistă atîta amar de ani, iată-le acum răbufnind pe față, fără jenă și menajamente, insalubru, moștenitorii rîndașilor spurcîndu-se ca la ușa cortului și, vai, arătîndu-ne lumii cum nici în visele noastre negre n-am fi vrut să arătăm. Ce reconfortantă e, în acest context mizerabil, trecerea printre noi, senină, discretă și nobilă, a Reginei Ana! 30 octombrie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iată, de pildă, cu ce se îndeletniceau cei 61 de birnici veniți în despărțirea a III-a a orașului Iași între 1845-1851: 2 erau păzitori, 3 fanaragii, 4 sacagii, 2 cotigari, 2 ciocli, 9 chelari, 11 vizitii, 1 portar, 21 rândași, 2 argați, 1 slujitor la spital, 1 grădinar și 2 „slujind la dugheni”. Îndeletnicirile lor în orașe au fost determinate de lipsa unei industrii ajunsă la acel stadiu de dezvoltare în care absorbirea brațelor de muncă imigrate din mediul sătesc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă se ocupau cu cărăușia, harabagilâcul, erau argați, zilieri ș.a.m.d. Am văzut mai sus cum toți cei 61 de birnici strămutați în despărțirea a III-a a orașului Iași, între 1845-1851, au fost angajați ca argați, vizitii, sacagii, rândași, portari etc. Birnicii orașelor, în majoritate covârșitoare, locuiau în mahalale confundate adesea, în cursul operațiilor de fixare a cislelor și beilicurilor, cu satele. Confuziile nu erau provocate numai de aspectul rural al mahalalelor, ci și de ocupațiile celor care le
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
LINTE" proprietar mare boier bătrân HERMENCE GOGU fie-sa fiu-său Dl. NAPOLEON PĂTĂRLĂGICĂ MARGHIOALA suprefect plasei Dezbrăcătorenii fată-n casă LEIZER ZOLZANGEZIND BARBU VULTUREANU stăpânul birtului la" Birlicul de aur" tânăr proprietar în târgul Dezbrăcătorenii PAVEL INTENTATIONEM BUCĂTAR, VEZETEU, RÎNDAȘ vătaf la Vultureanu ȘI SERVITORI la d. SUBPAPUC ACTU-NTÎI O grădină mare. în fund casă frumoasă cu balcon. SCENA I VULTUREANU Iată-ne. INTENT [ATIONEM] Uf, tare mi-i foame și nu mai pot de picioare. De când eram la Socola
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e obligat în aparență de-a umplea contribuabilului maghiar rubrica întîia, celui german a doua, românului a treia. Departe una ca asta! Deși în tot Banatul nu sunt la țară nici o sută de contribuabili maghiari, deși în cele mai multe locuri nici rândașii nu știu acest idiom, totuși autoritățile nu cunosc, în relațiile lor cu germanii, românii, serbii ori bulgarii, altă limbă decât pe cea maghiară. Cine n-a trăit pe aci nu-și poate face o închipuire de încurcătura fără capăt, de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
funcția de cerber, îi spune fetei să îl sărute, ca preț al permisiei de a intra. La etaj o ia în primire o femeie obeză, cu buze groase, cu ochi enormi, congestionați, cu părul vâlvoi, vulgară, agresivă, cu limbaj de rândaș. E ca în basmele în care feți-frumoși sau cosânzene ajung în bârloguri de zmei. Ana ajunge și într-un pod labirintic imens, depozit de mobile și felurite obiecte vechi, dărăpănate, acoperite de praf - spațiu de coșmar. În infernul casei părintești
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
de informațiile pe care i le dădeam, era nerăbdător să afle și mai multe. La scurt timp după decesul studentului mai sus amintit, mă Întrebă cum anume se produce piatra În organismul uman. I-am explicat aceasta, lămurindu-l. Emirakhur (rândașul principal) Îmi aduse În acea vreme două pietre care proveneau de la un cal, ambele de mărimea oului de gâscă, ce fuseseră eliminate - În interval de un an - o dată cu excrementele și care se formaseră probabil În stomac sau În intestine. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să fumeze. În schimb, doamna Murdock, susținând că e astmatică, ridică de la bun început o baricadă între ea și Marlowe. Autoritară, arogantă, grosolană, pretinde să fie tratată drept o mare lady, deși manierele ei nu diferă de cele ale unui rândaș. Pornită sub proaste auspicii, colaborarea dintre angajat (Marlowe) și angajator (doamna Murdock) se va degrada cu fiecare vizită a detectivului. Una dintre calitățile surprinzătoare ale romanului constă în amplificarea dramei, fără ca vreun semnal de alarmă să fi fost tras. Furtul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de spălătoreasă și doi argați 2620. Spitalul din orașul Cernavodă avea, în anul 1903, un număr de 25 de paturi, personalul său fiind compus dintr-un medic, un sub-chirurg, o moașă, trei infirmieri, un bucătar, o spălătoreasă, un portar, un rândaș și un sacagiu 2621. Clădirea în care funcționa spitalul din Cernavodă fusese construită special în acest scop și se afla în proprietatea consiliuliu județean Constanța. În opinia domnului Scarlat Vârnav, prefectul județului Constanța, spitalul din Cernavodă "este bine organizat și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Constanța. În anul 1903 spitalul avea 15 paturi și funcționa cu chirie într-o casă veche din oraș2626. Personalul spitalului se compunea dintr-un medic, care era și medicul orașului, un subchirurg, o infirmieră, o bucătăreasă, o spălătoreasă și un rândaș. În orașul Mangalia exista o infirmerie cu patru paturi administrată de către primărie. Aceasta funcționa într-o clădire închiriată. Personalul infirmeriei era format dintr-un medic, acesta fiind medicul plășii și al orașului Mangalia, un subchirurg, "care este, în același timp
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
golful era adăpostit de insule și de munți și pe apele sale pluteau deja multe luntrii. Samuraiul se înfățișă la oficiul de gardă al clăcașilor, dar în timp ce se treceau în registru numele celor doi tineri pe care-i adusese, un rândaș veni într-un suflet și le dădu de veste că urma să sosească de îndată seniorul Shiraishi, însemnat om de stat. Agitația cuprinse dintr-o dată oficiul de gardă și slujbașii plecară pe plajă să-l întâmpine cu mare armonie. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie amestecate cu balegă. „Prinde un vițel și contenționează-l!” „Să-l prind și să-l ce?” se scărpinase celălalt În chică. Veterinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să lucreze cu asemenea personal sărac de minte. „Adică să-l ții bine, dobitocule!” „Păi de ce nu zici, bre, așa? Uite acușica!” După ce se prăvălise de câteva ori În murdărie, proptindu-se, ca la armată, pe coate, palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să se șteargă cu mânecile halatului. În Încordarea durerii și a spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o luase la goană nebună către nicăieri, În cerc, de-a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte. Copiii știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de necaz și porni și el către casă, ținându-și amărăciunea de bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai chinuim. Să-i luăm beregata”. „Un levier am”, răspunse șoferul. „Dă-i În cap!” Nepriceput, Însă, acela nu nimeri țeasta. Îl izbi peste bot, peste gât. Cu fiecare lovitură, urletul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
râs tunător. Apoi spuse, destul de tare ca să audă toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care mătura bălegarul cailor și ducea sandalele Seniorului Nobunaga. E admirabil că nu a uitat acele zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile încetară dintr-o dată și toți începură să-și mute privirile de la Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]