1,145 matches
-
aburindăîși plimbă în voie miresmele prin tindă.Unde, când bei răcoarea din ulcior,Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”.Acasă esteAcolo, rădăcina ta este ...Înfiptă adânc, mustește în ogor,Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iarCiripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”.Acasă este ... doar acasă ...... X. PRIMĂVARĂ IAR ..., de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Un cântec melancolic de violoncel Sărută fruntea-nmiresmat
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
sediul direcției, strada Coriolan Băran (fostă Giurgiu) nr. 18 (informații la tel. 309616 sau 309634), precum și la S.D.N. Arad (str. Ardealului nr. 39/A, tel. 276121); S.D.N. Caransebeș (str. Șesul Nou nr. 12/A, tel. 516 369); S.D.N. Deva (str. Rândunicii, nr. 3/A, tel. 213 327); S.D.N. Orșova (str. Gării nr. 9, tel. 361 451); S.D.N. Timișoara (str. Emile Zola nr. 159, tel. 215 052). Conform Ordinului comun nr. 618/169 /2004 al M.T.C.T. și al M.A.I. , transportatorii care
Agenda2004-18-04-general4 () [Corola-journal/Journalistic/282368_a_283697]
-
câte știm, nu se călătorește cu mai multă repeziciune, dar într-un mod mai puțin confortabil, ca în Moldo-Vlahia. În trăsură, întovărășit de 2-3 surugii, pleci cu iuțeala unui strașnic vânt, nu mergi pe pământ, abia îl atingi, ca o rândunică, pierzi respirația, auzul și vederea, asfixiat de praful care te învăluie din toate părțile“. Vara, când era uscat și iarna pe pârtie, caii de poștă zburau cu 20-25 de km pe oră: „Pe-alocurea drumul se face albastru/ Când scapă
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
o dată meritele literare, literatură pentru copii: „Bobocica“, „Să prieteniile se statorniciseră, prețuirile se culturale și cetățenești, fiind considerată nu plângem“, „Să fim buni“, „ Într-un cuib accentuaseră, iar în viața Craiovei Elena o mândrie pentru toți oltenii care o de rândunică“, „A ciocnit un ou de lemn“, Farago începea să însemne mai mult, adoptaseră. „Într-o noapte de Crăciun“ etc. Tot în chiar mai mult, decât o mare poetă. Încă A muncit până în ultima clipă a 1907 poeta participă la suferința
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
nu fumase niciodată pînă atunci. Era luna mai și bătea spre iunie. Doamna Ana și cu rusul au stat la sanatoriu cam două săptămîni. Sau poate trei? Sanatoriul era bine păzit, erau paznici cu pistoale automate, nu se apropia nici rîndunica fără consimțămîntul celor doi și al paznicilor. De trecut au mai trecut ei prin comună, în goana mașinii, erau greu de văzut că geamurile erau fumurii, praful se făcea o perdea groasă pe ulițe. Dar așa cam la o săptămînă
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
pe picioare ca un smintit, dau peste o mulțime compact- cenușie: oameni așteptând tramvaiul ca o mântuire, fiindcă-i făcut pentru ei, pentru prostia asta monolitică de beton în care disting doar niște fălci! Pe parapeții de piatră se aliniază rândunicile marine - pescărușii - argintii. Unele n-o iau din loc; bătând pur și simplu din aripi, încearcă să-și păstreze echilibrul dacă cineva le lovește cu umărul ori cu servieta. Celelalte acceptă pâinea și peștii pe care-i sfâșie cu ciocul
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
pătimaș la ureche: „Te iubesc... TE IUBESC... ești frumoasă...” De-aia și fug de mine. Înțeleg - nu-i ca atunci când le întinzi un pește. Înseamnă.... că le dorești, le invidiezi și le ameninți cu un ochi înroșit, cu gheare. O rândunică marină întoarce capul și se dovedește a fi o fată într-o haină argintie. Unghiile-i micuțe, făcute cu roz, frământă mânerul poșetei. E agasată, i se pare că merg prea aproape de ea, îmi detestă respirația puturoasă. Simte-te bine
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
să văd viitorul (mi i-am închipuit săptămâna trecută), sau poate o amică - una adevărată, în carne și oase, cum sunt cu zecile aici, pe stradă, cu o piele caldă și parfumată, bronzată într-un solar ca un marțipan spaniol? Rândunica argintie, după ce-a încercat să mă încremenească din priviri, bate acum tastele ghișeului automat de la intrarea într-un supermarket. E perfectă, din vârful capului până în călcâiele ghetelor ei de piele lăcuită, și totuși nesigură pe ea; se înroșește și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
mă pregătesc să-i fur banii. Poți fi liniștită, hai, n-am nevoie de bani! Acea bruscă neputință care pune stăpânire pe ea; e ceva atât de aproape și atât de sincer, ceva amintind de șușotelile mele pătimașe la urechea rândunicilor... Întorc capul și fluier o clipă. Apoi, trecând pe lângă standul cu hot-doguri și pe lângă casele de marcat, o urmăresc până în fundul magazinului, ascuns în spatele oamenilor. Ea se oprește lângă piramida de rodii care se înalță în mijlocul încăperii. Oamenii se împiedică
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
până în fundul magazinului, ascuns în spatele oamenilor. Ea se oprește lângă piramida de rodii care se înalță în mijlocul încăperii. Oamenii se împiedică în preajma ei și trec ducând în cocoașele lor, în locul apei, toate urările și dorințele din lume. În decorul ăsta, rândunica mea pare o ciobăniță care se întreabă dacă n-ar trebui să se înfrupte dintr-un măr zemos în umbra grădinii. Gânduri pragmatice i-au urâțit chipul și buzele i-au devenit neplăcute; tot bodogănind ceva, ea cântărește în mână
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
vestei mele. La doi pași distanță, un agent de pază oscilează ca acul unei busole de la nord la sud, de-a lungul rafturilor pline cu mărfuri. Eu trebuie s-o iau spre vest, plonjez pe un culoar și îmi zăresc rândunica. Se pregătește să studieze o ceșcuță albă. Mă privește, pradă indignării și oboselii, iar apoi își privește căruciorul încărcat. L-a solicitat zdravăn, nu glumă. „Dar ce vrei, în fond și la urma urmei?”, zice ea, balansându-se pe o
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
speriat.” Și vorbesc, pot în sfârșit să povestesc tot ce-aș vrea să-i spun unei fete cu ochii în lacrimi, parfumată și caldă ca un marțipan spaniol; spun câte minunății mi-a adus această după-amiază misterioasă. Îi povestesc că rândunicile marine argintii au ochii galbeni și ghearele ascuțite, ca tigrii, că vechea casă de lângă debarcader e bântuită și că nu pricep nici eu de unde vin toate gândurile astea ce clocotesc neîncetat în capul unui om - oare există acolo o gaură
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
a distrage atenția opiniei publice și a-l înșela chiar pe Alecsandri, care, într-o scrisoare către Iacob Negruzzi, din 10 aprilie 1875, se confesa: " Iar de mă vei întreba cum am produs o asemenea infidelitate Convorbirilor (poetul publicase Legenda rîndunicii în Revista contimporană), te-oi trimite să-ți răspundă frumoșii ochi și graciositatea Dnei Grădișteanu. Eu, un vechi păcătos, nu puteam refuza cerere unei dame atît de amabile"13). În altă scrisoare, Alecsandri, dezgustat de politică, îl îndemna pe Iacob
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
boieri. Ei au onoare, noi avem dreptul la paloare. De jur-împrejurul acestor palate s-au înălțat ziduri din beton, adevărate metereze de până-n 4 metri înălțime (caz boier Cataramă) pe unde însă nu mai pătrunde nici ochiul omului, nici vrabie, nici rândunică, nici vânt. înăuntrul acestor metereze clima e stătută. N-ai cum s-o primenești. Ei însă nu se sufocă. Mi-aduc aminte că trăind cândva într-o comună oltenească, (se numea Vișina Veche, din fostul județ Romanați) și pe-acolo
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
sale" etc. Ideea ar fi că, atunci cînd o apuci pe drumul "acumulărilor nestăvilite", e bine să nu te rătăcești pe "minore cărări colaterale", "să nu te încurci cu finețuri și miniaturi". "Nu stă bine unui dulău să facă pe rîndunica. Lăcomia și vanitatea d-lui Păunescu îl împiedică însă, din păcate, să respecte legea propriei naturi. El vrea să cupleze mugetul cu apogiatura, călcatul în străchini cu menuetul, rîgîiala cu suspinul. Gargantua ridică, gracil, degetul mic, se înalță pe poante
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
Iar mulțimea) Are dreptate țiganul, Țiganul are dreptate. Vrei să treci mai departe? Intervine președintele. Și am început în proză să descriu acțiunea. Dar demonul din mine nu s-a lăsat și am continuat. Dor de țară... dor de țară. Rândunicile când pleacă se gândesc la primăvară Pentru ca să se întoarcă, mai voioase în cuibul lor Și numai omul sărmanul, să nu simtă-al țării dor? Dor de țară... dor de țară... Măi Răzeșule... Vulpoi.. Ce vrei? Fie pace între noi. Destul
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroagă între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zăpezi și ierbi! Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori, Când rândunica doarme în cuibu-i de la geam. Străbate depărtarea cu visele-i din ram Și-mi pune vară-n suflet, pe gând, cununi de flori. Ce taină poartă-n sevă, de cântă peste ere, Când frații lui au ars de secole în
STEJARUL DE PE DEAL de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381634_a_382963]
-
niște ochi albaștri și curați precum cerul de vară, un păr negru cărbune nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre în voie. - Săndruțu tatii, îi zicea bătrânul miner
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
niște ochi albaștri și curați precum cerul de vară, un păr negru cărbune nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre în voie.- Săndruțu tatii, îi zicea bătrânul miner
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zapezi și ierbi! Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori, Când rândunica doarme în cuibu-i de la geam. Străbate depărtarea cu visele-i din ram Și-mi pune vară-n suflet, pe gând, cununi de flori. Ce taină poartă-n seva, de cântă peste ere, Când frații lui au ars de secole în
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zapezi și ierbi!Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori,Cănd rândunica doarme în cuibu-i de la geam.Străbate depărtarea cu visele-i din ramși-mi pune vară-n suflet, pe gând, cununi de flori.Ce taină poartă-n seva, de cântă peste ere,Cănd frații lui au ars de secole în vetre? Se
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
mea, Și te voi ruga în taină să o mângâi când spre Tine În genunchi pe la icoane, ea rostește-o rugăciune. Să o mângâi când prin casă e săraca, singurică, Și la geam să îi trimiți de vei vrea...o rândunică. Iar pe-aripi de primăvară să-i trimiți măicuței mele, Ghiocei plâpânzi ca ea, toporași și tufănele. Doamne, tânără măicuța a ales să fie mamă, ... Citește mai mult RUGĂ PENTRU MAMADoamne, azi m-așez cuminte lângă Tine să vorbim...Numai
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
măicuța mea,Și te voi ruga în taină să o mângâi când spre Tineîn genunchi pe la icoane, ea rostește-o rugăciune.Să o mângâi când prin casă e săraca, singurică,Și la geam să îi trimiți de vei vrea...o rândunică.Iar pe-aripi de primăvară să-i trimiți măicuței mele,Ghiocei plâpânzi ca ea, toporași și tufănele.Doamne, tânără măicuța a ales să fie mamă,... XIV. SUNT PARTE DIN TINE, IUBITE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2257 din
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului PRIMELE SEMNE Caiere de negri nori Vălătuci le face vântul Și le poartă ca un fulger, De încinge tot Pământul. Printre ele ca fulgi negri Rândunici se-nvălmășesc Și în zborul lor tomnatic Nopți, zile... călătoresc. Frunzele ca mii de fluturi Rotesc în înalt vârtej Și pe rând cad tot mai grele În straturi pe lutul bej. De pe crivinile-ntinse De mult s-a cules porumbul
PRIMELE SEMNE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383729_a_385058]
-
de-un bătrân nuc. Nu mai zboară o albină; Nici nu vin, nici nu se duc. S-a-ntețit parcă și gerul - Luna tremură pe lac; Cât senin e-n noapte cerul, Toate-n zori de brumă zac! Soarele-și pierde puterea; Rândunici, berze s-au dus, Unde nu le-a fost cu vrerea - Înspre sud dintr-un apus. Toamna și-a intrat în drepturi; Parcă toate s-au schimbat; Pretutindeni numai resturi Din atâta rod bogat. Aș fi vrut un vis să
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]