2,406 matches
-
aduc aminte. Dar nu despre Paris. Îmi aduc aminte despre Olga. Ar trebui, mai corect spus, despre O., dar numele simte și cere să-i adaug carnație. Bine, fie: Olga. Olga stă, undeva, la periferia Galaților. Acolo unde e o rîpă și o buză a rîpei. Coborîm pe ea. Ne plimbăm. În fața noastră e un lan de porumb. Îmi place să alerg prin lanurile de grîu și de floarea-soarelui. Îmi place nebunește să alerg, o-ho!, pe acolo. Îmi place, ce
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Paris. Îmi aduc aminte despre Olga. Ar trebui, mai corect spus, despre O., dar numele simte și cere să-i adaug carnație. Bine, fie: Olga. Olga stă, undeva, la periferia Galaților. Acolo unde e o rîpă și o buză a rîpei. Coborîm pe ea. Ne plimbăm. În fața noastră e un lan de porumb. Îmi place să alerg prin lanurile de grîu și de floarea-soarelui. Îmi place nebunește să alerg, o-ho!, pe acolo. Îmi place, ce mai! Și ea, Olga, e
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
toți regii... Din Dava Ultima Thule, din Pădurea Vacii Sălbatice, Pe malul apelor învolburate la gheața Mării Baltice, Până pe stâncile Mării Sărate, insulele omenirii sarmatice, Până la Mikene, Troia și Frigia Prin Exilele Veacurilor ți-ai pus pe toate Piscurile-Cogaione efigia. De la Râpii Cei Pioși până la neamul Carpilor îți flutură steagul hlamidei pese moși, strămoși. La mesele Cinelor Tale ne ștergem buzele de sfânta grăsime a crapilor Cei pescuiți de Apostolii Tăi nepofticoși Brațul drept ridicându-se la subsoară dezvelit de pânza blândei
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
mai vede nimic numai sufletul de nu-ți vine să crezi doare trecem unul prin altul declanșând reacții în lanț pământ ars Genunchii îți cedează și te lași pe trunchiul căzut pe care mai adineauri țopăia o veveriță. De la marginea râpei se vede orașul în care ai rupt tăcerea, desenul lui întrerupt și vag te ajută să uiți de muștele ce gravitează în jur. Ca de fiecare dată, nu știi dacă te vei întoarce și asta învie culorile de pământ ars
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
cești de gheață. orice femeie ar trebui să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
de Mânatul, de Mânecatul Oilor, Râde-Mi, în Codexul Morții Eroice Vasileea, de frații tăi hăcuit. Și El Mi-a Râs Mie întrucât eram El: Și Mi-a zis: Ajungem Bucuria Raiului când bem mied, Atunci cad în Obârșii din Râpa Pomului Locului Simeria și Vincea, și iarăși într-al Nouălea Cer până la ultimul, în Moesia, unde renasc, Astfel duc și aduc Dota Locului prin Locuirea Cerească în ținerea de minte și învățătura ce mi s-au dat în Repaosul Zodiei
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
și-a luat cartea să citească. Citea partea a treia din Călătoriile lui Bartram. După un timp, însă, a constatat că lăsase cartea din mînă și că trasa în minte topografia locurilor lui de baștină. Cold Mountain, cu crestele și rîpele și pîraiele lui. Le cunoștea numele și le psalmodia în gînd, asemenea cuvintelor unor farmece și descîntece menite să izgonească relele de care te temi cel mai mult. Cîteva zile mai tîrziu, Inman a plecat din spital și s-a
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de apă cu istoria reală a României în anii tranziției: Am avut mai multe proiecte de dezvoltare a orașului, ca să ieșim din mizeria în care ne zbatem. S-ar fi găsit și bani pentru ele. Toate s-au dus de rîpă. A înflorit în schimb un joc de întrajutorare care a ruinat pe cei mai mulți și a îmbogățit pe cîțiva. Nu mai vorbesc de droguri și prostituție - astea-s floare la ureche - de aurolacii a căror soluție n-o rezolvă nimeni și
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
singur să cînte la vioară, dar picta și icoane. "Talentul, va spune Cehov, l-am moștenit cu toții de la tata, sufletul, de la mama." În ciuda rugăciunilor și a lumînărilor arse înaintea icoanelor, negoțul lui Pavel Egorovici se ducea încetul cu încetul de rîpă. Repezit din fire, cu vederi înguste și foarte avar, își descuraja practic clientela. Apoi, la el marfa era din cale afară de proastă. Într-o bună zi, un șobolan s-a înecat într-un butoi cu ulei, iar pe proprietar nu
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Nedelciu unde legenda Meșterului Manole se contaminează parcă cu scene din Ion. În O istorie de familie, povestea marqueziană a unei stră-străbunici îngropată cu tot cu bordei de către soțul ei și a morții enigmatice a acestuia, și Strigoiul, întâlnirea nocturnă într-o rîpă blestemată cu un cîine cu privire familiară, Liviu Bleoca abordează tema eresului popular, o anume ambiguitate a magicului salvînd cele două povestiri care ar fi putut foarte ușor să cadă peste clișee sau să rămînă doar niște pastișe voiculesciene. Trei
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
Mircea Mihăieș Când e să se ducă o lume de râpă, se duce. Poți să-i tragi pe membrii ei de mânecă până amețești, poți să le spui că sunt pe marginea prăpastiei - degeaba: parcă au ceară în urechi, asemeni marinarilor lui Ulise. Scriu de mai multă vreme împotriva "corectitudinii politice
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
Eu sînt în slujba Domnului, întunericul nu are ce să ia/ de la mine! Eu, ca și ucenicii săi, păstoresc suflete./ Eu îndrept lucrurile prin împărăție, fac totul/ ca să n-o ia lumea la vale, să nu se ducă totul de rîpă./ Păstoresc suflete: înfloresc cireșul, dau glas zăpăcitelor vrăbii./ Eu sînt în slujba Domnului! A Domnului/ pe care nu l-am văzut, pînă acum, niciodată. Da,/ după femeia în flăcări și poemele care îmi călătoresc prin vene,/ întîlnirea cu Domnul este
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
se miră, Ulise îi ordonă să păstreze tăcerea. Să nu deschidă gura nimeni, fiecare să facă cât mai puțin zgomot cu putință. Dacă iese vreun troian și-aude că-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să simtă frigul. Sunt atâția și-așa de înghesuiți, că n-au nevoie de pătură. Problema-i cu micțiunile. Au
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
spuza cam răcită-a vetrei tale. Să lenevești e timpul și norocul, Ca un pământ în care-ai pus de toate, Să recunoști pe când vei fi pământ Tiparul însuși al ființei tale! Țărm Mai strig, și luntrea întârzie. încolo, peste Râpa Morii, închipuiri și poezie... Aud cum se destramă norii E-o zi, și nici nu știu ce zi e, întors prin veacuri și istorii în apa tulbure verzie... Aud cum se destramă norii Și în răchiți, ce frenezie, Și-n plopi, ce
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
modifică visările. în peisajul nud al apei, ea lasă să înainteze îndepărtatul capăt de arc al golfului, pierzându-l în irizări, în stropii microscopici ai valului, în fâșiile de văzduh ale nămiezii sau înserării. De câte ori n-am privit, rătăcind pe râpele înverzite a ceea ce a fost odinioară Trei papuci și Tataia - râpe conturate de galbenul rapiței și de ruginile argilei - de câte ori n-am privit Capul Midia? Linia îngustă de țărm care se avântă în mare nu răpește acesteia nimic din misterele
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
îndepărtatul capăt de arc al golfului, pierzându-l în irizări, în stropii microscopici ai valului, în fâșiile de văzduh ale nămiezii sau înserării. De câte ori n-am privit, rătăcind pe râpele înverzite a ceea ce a fost odinioară Trei papuci și Tataia - râpe conturate de galbenul rapiței și de ruginile argilei - de câte ori n-am privit Capul Midia? Linia îngustă de țărm care se avântă în mare nu răpește acesteia nimic din misterele infinitului. Ea numai face ca visarea să-și afle țesută o
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
cu lumea pe muchii clopotul nu vrea să spună că ai fost ultimul sunet îngropat în limba ascuțită tu vii pe un sunet dar el nu sună să sune limbile verzi ochilor tu alergi la vulturul de umbră pe coama rîpei și rîzi iată clopotul să bată clopotul și să despice aerul să bată clopotul și să despice pomii să bată clopotul și să audă cei de pe pămînt clopotul cu limba în valuri clopotul să bată lumînării Femeile Femeile triste fug
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
tot ce pierduse, dăruindu-se plăcerii, celei mai mari plăceri pe care o cunoștea - plăcerea răului, plăcerea perversă, labirintică a răului. Își dădea seama cu claritate că nu se mai putea repara nimic din existența lui, i se dusese de râpă viața, simțea că noroiul s-a întins peste tot și avea o satisfacție inegalabilă să-și vâre mâinile până la cot în mâzgă și apoi să împroaște unde nimerea, mai ales făpturile inocente. Oricum, ăia l-au băgat în toate evenimentele
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
singurătății", "toate drumurile duc jos / toate tăcerile costă", să-mi număr clipele apuse, / sau să-mi trimit nădejdile pe ape?", "așa cum așteaptă în fiecare om o prăpastie / mai adâncă sau mai puțin, cât el de adâncă, / fiecare purtând cu sine râpa lui..." sau "scriu, visez, ard, mintea se-ncinge / până la roșu, până la abur..." Acest Geo Dumitrescu mi se pare cel mai interesant. "Singura rugăciune neiertătoare..." După antologia Podul apărută la Cartea Românească în 2000, iată încă o selecție din poezia lui
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
dincolo, la stăpîni, spre a primi răsplata mîrșavei lor activități. [...] Se zvonise cîndva cum că un glonte i-ar fi amuțit vrăjmașele gînduri [...] Cînd colo, nici n-a căutat adăpost la bolșevici și nici nu-i putrezesc oasele prin vreo rîpă. Trăiește liberă, ascunsă undeva în furnicarul Bucureștiului ferită pînă acum de orice primejdie..."22 Evident, lui Gh. Sânger îi era cunoscută doar activitatea din perioada ieșeană, dar și aceasta într-un chip cu totul vag, căci el scrie în continuare
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
ăsta-i un pește nereușit!". "Zehra, c'est la même care te-a întrebat de ce-ai pozat coada calului, când l-ai fotografiat pe Don Quijote cu Rosinanta?". Dac-ar apărea un Boico în tragediile grecești, s-ar duce de râpă tot catharsisul! "Au revoir! Te sun marți!". Și iar liftul cu prăjeli! Bine că urcă și Jana cu mine. S-a mutat și ea de la limbi străine. Și a citi o carte care mi-ar plăcea. Și diseară merge cu
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
lucru dacă n-ar fi și muzicianul. m-am intimidat la comanda, am zis uite s-o fi plictisit să i se pună talentul pe seama viorii ăsteia, am mai stat câteva minute și-l întreb iarăși “adică dacă v-ar râpi cineva și ar lăsa vioară, vreți să ziceți că asta ar fi pagubă, nu?” își dă seama că m-a speriat puțin și revine, îmi explică precum unui copil că lucrurile astea sunt împreună. o secundă m-a fulgerat că
Magicianul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82471_a_83796]
-
Ștefan Cazimir Revista ,Manuscriptum", nr. 1-4/2002 (126-129), publică un grupaj intitulat I.L. Caragiale - Trei schițe necunoscute? (Venin, Zălog, Degustare), cu o introducere semnată de Dan Râpă Buicliu: O ,cestiune" și câteva lămuriri. Noutatea e senzațională: ,cîteva schițe inedite, aparținînd lui I.L. Caragiale, își dobîndesc, în sfîrșit, dreptul legitim de a cunoaște lumina tiparului". Prozele respective îi fuseseră predate, în 1953, lui Sică Alexandrescu de către memorialistul Vasile
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai pâine, aducea o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai pâine, aducea o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]