55 matches
-
-l ridicol: Mitică Râmătorian din Nenorocirile unui slujnicar, amantul poetic al slujnicelor de mahala, îmbrăcat într-o manta de carbonaro și cu galoși de gumilastic în picioare. Parodia modei romantice a călătoriilor prin ținuturi pitorești, cu peisaje sălbatice, pe malurile râpoase ale unor cascade înfricoșătoare, pe care o implică și cartea lui Bayard ca punct de plecare pentru observațiile sale, se regăsește la epigonii romantici, la unul dintre productivii autori de romane de călătorii și aventuri precum poligraful Frederick Marryat, autor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
devenite cunoscute prin arta unor grădini, parcuri, rezervații. Peisajul este favorizat de schimbările coloristice și ale formelor, odată cu trecerea anotimpurilor, a lunilor sau chiar a zilelor. Funcția decorativă a spațiilor verzi se afirmă îndeosebi în locuri aride sau cu microreliefuri râpoase, care nu pot fi acoperite de plantații agricole. De aceea, proiectele agrare ale unei localități vor ține seama de plantarea în asemenea locuri, acordându-le o finalitate, așa cum am văzut în multe spații destinate cultivării plantelor medicinale. Fondul balneoclimatic în
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
și își urează la mulți ani. Sărbători tradiționale ale poporului român se mai regăsesc și-n zilele noastre, sunt în actualitate!... Dumbrăveni, sat în comuna Pungești, așezat în partea de nord a târgului Pungești, în fundul unei văi, pe un loc râpos, având o întindere de 510 ha proprietatea locuitorilor răzeși, pe care sunt 42 ha vie și livezi. Avea la 1900 o populație de 195 familii, cu 530 suflete; o biserică deservită de un preot și un dascăl, o școală întreținută
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
razele argintii, iar pe măsură ce se apropia mai mult, cobora spre tulpina lor, spre rădăcină, până ce nu s-a mai văzut de loc. A urcat o bună parte de deal, povestindu-le fiecare fragmente din viața lui. Era un drum foarte râpos, cu multe găuri ce păreau a fi vizuini de vulpi sau lupi, în orice caz, animale sălbatice după cum arătau, nu erau săpate de oameni după cum se-ntâmplă în preajma unor localități, pentru a-și lua pământ de lipit, sau nisip pentru
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de soare, căzută din cer peste acest cuib de zînă pierdut între îndoiturile verzi ale dealurilor, răsfrîngea pînă la noi lumina strălucitoare de pe plăcile metalice, cu care e acoperit. În față orizontul era închis de cele din urmă ramuri ale rîpoșilor munți de marnă cenușie ai Neamțului, care se întindeau ca o fișie de fum plumburiu pe zarea cerului depărtat... Alăturea în umbra depărtării, stătea nemișcată și gînditoare, pare că, vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
Tumulul Băluța la promontoriul Moiseiului Toate colinele Lu Maris Ripicenius Lu Meandriu, Mândrul Lumii, Drumețul Basu Jubileisis Bi, șcel de-al Doilea Fericit Fie Baciul Ghebeleisis,ț Fericit cel pios în pământul pioșilor regi roitori Așezat să repauzeze între Eroii Râpoșilor Munți ai Rypailor Bravi bărbați, magistrați eponimi, Salmoxioi, Părinți și fii ai Codexului Salmoxeanus Moiseus Ctitori ai Codicelui Salmoxian Moesic Al preoților armelor Salii și legiuitorii Salmoxioi din Moesia, Și-n Codexul Segetusian al Cronoșilor de la Sarmisegetuza Și-n Codex
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
vopsit în verde, din cârciuma lui Ackerman. Beniamin Cant s-a rezemat de gardul lui Oscar Klein. Beniamin Cant a ascultat-o pe nevasta lui, Iacobina Cant. Beniamin Cant s-a dus în pădurea de lângă Medio-Monte. A găsit un loc râpos. A construit o odaie. O tindă. O magazie de lemne. Beniamin Cant și-a mutat familia. A împrumutat camionul domnului Brach. |la de-și avea afacerea în Piața de Fân din Medio-Monte.” (Frica) O lungă scrisoare de dragoste este însă
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
exclusivă. în miezul acestor două poeme se află exortații de natură paseistă ori folclorică, evocînd un neguros Ev Mediu doar pentru a marca locul ruinelor într-o natură veșnic vie și infinită: „P-a dealului sprinceană, pe fruntea-i cea rîpoasă, Cetățuie veche, locaș religios, Păstrează suvenirea d-o noapte sîngeroasă Ce mult s-asemănează cu sinul cel noptos. [...] Ochii-mi în mărmurire se uită la vecie, Din stea în stea se plimbă, în orice stea citesc; Sufletu-mi s-aripează și zboară
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
alte versuri schițează un peisaj convențional gotic, abundent în Occidentul european cu câteva decenii înainte de Bolintineanu (1819 ori 1825-1872). Iar ultimele două stihuri sunt o simplă frază "de trecere" în povestire, introducând un personaj: Într-una din peșteri în munte râpos/ Un om oarecare intra curagios." Poetul folosește greșit, din punct de vedere logic, pe oarecare; nu e vorba de un ins anonim sau fără importanță (un "oarecare"), ci de Mihnea însuși, "tiranul" ce ne va fi divulgat îndelung. Eroarea e
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
cu-aceeași neșovăială sinucigașă apele morții și să ajungă "dincolo". În prima noapte spre dimineață cerul a căzut într-o lumină arzătoare și rece de metal. Femeia cerboaică s-a trezit tremurând goală în tufele de salcie și-n malurile râpoase de dincolo de pădure, zărind în depărtare ultimul salt în cascadă al lupilor de stepă goniți ca de diavol. Poate chiar de diavol judecând după salturile lăsate în urmă îngroșate de cadavre. În a treia noapte Cerboaica și-a spus: "E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din piele ca la cai, el rămase liniștit, fără să tremure, fără să-și frece cu palmele pielea de găină a pieptului, pe care lucea o cruciuliță de alamă. Păstrase doar o cârpă în jurul șalelor. Se apropie încet de malul râpos al fluviului, călcând prin nămeți cu tălpile goale, urmat la ceva distanță de săteni. Ocoli nuielele negre, pline de ciori cârtitoare și deodată umbra lui prelungă și ascuțită ca un ac negru de ceasornic se prelinse pe gheață. Sătenii îngenuncheară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apăru din nou întreaga mizerie a vieții mele. Nu-mi erau de-ajuns doar ochii Ei? Acum erau două care mă priveau cu aceiași ochi! Nu, asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ai atins fundul.“ Îi veni să strige: „Ei bine, dă-i drumul! Trage! S-o sfîrșim odată!“. Dar, În loc să ucidă oameni, frazele se mulțumesc să-i facă să sufere. Ar fi vrut să adoarmă la loc, să țopăie pe pante rîpoase, prin grohotiș: cînd era cercetaș, totemul lui era „Capra neagră“. Numai că fraza nu-i dădea pace. Atingea fundul. CÎt să fi fost ceasul? Ca să afle, ar fi trebuit să deschidă ochii. Dar deschisul ochilor i se părea ultimul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
post "pentru a discuta pe îndelete", fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul în care îți arunci privirea, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine. Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi ajunseră la izvoare revărsate și la mărghile moi. Culi îndemna calul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de el Căci ceea ce pierzi astăzi zadarnic cauți mâine și tot ce-ți mai râmâne E un amar regret. Sfârșindu-și cântecul zâna a sărit de pe marginile fântânii și a fugit din livada înflorită, sus pe un munte înalt și râpos. Roland s-a luat după ea, alergînd printre mărăcini și stânci în vreme ce cerul se întuneca, iar în cele din urmă o furtună înfricoșătoare cu fulgere și grindină s-a dezlănțuit. In vreme ce gonea astfel, o femeie, slabă și palidă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care întâmplarea i-o scosese în cale. Cu gând să abată hotărârea cerului, el și-a pus vrăjitoriile în mișcare pentru a-l aduce pe Rogero în puterea lui. Cu ajutorul demonilor el a ridical un castel în vârful unui pisc râpos al munților Pirinei și spre a face din el un loc plăcut tânărului, s-a apucat să prindă și să trimită acolo cavaleri și tinere fete pe care întâmplarea le aducea prin partea locului. Aici în mijlocul unui paradis lumesc, ei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Angelica, văzând de partea cui înclina victoria și cutremurându-se la gândul de a deveni prada lui Rinaldo, nu a mai stat pe gânduri. Întorcându-și calul a rupt-o la fugă și, în ciuda pietricelelor rotunde care acopereau un coborâț râpos, s-a afundat într-o vale adâncă, tremurând de teamă ca Rinaldo să nu-i fi luat urma. În fundul acestei văi ea a întâlnit un pustnic bătrân cu o barbă albă ce-i ajungea până la brâu și o înfățișare venerabilă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sălbatic mare și voinic - dușmanul său de moarte. Pornește, după miros, în urmărirea lui... motanul dispare într-o vizuină de viezure. Râsul renunță și se calmează; își pune capul pe labe, ochii îi ard strălucitor în întuneric, apoi, coboară povârnișul rîpos. Noaptea tainică înainta... lupii încetară să mai urle. Căpriorii treceau la adăpat, prin apropierea lui Anton. Chemarea înăbușită a unei cucuvele, din vârful unui gorun, vestea revărsarea zorilor. Deodată râsul prinde un zgomot dinspre vizuina viezurelui.. Ca o umbră se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gând să împuținez din nesomnul de astă noapte. Nu după multă vreme am ațipit, dar am căzut într-un vis chinuitor... ... Se făcea că am pornit către căsuța din vale, dar nu știu cum am rătăcit drumul și am nimerit prin locuri râpoase și împădurite, de unde nu mai puteam să ies. Gândul că sunt așteptat de bătrân și că nu voi putea ajunge la timp mă făcea să încerc imposibilul... Urcam în câte un copac până în vârful lui, încercând să-l aplec peste
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
malul unui lac din apropiere, un loc unde existau deja plaje, foarte populare pentru arădenii care veneau aici la scaldă. Pe Leac tocmai cuvântul „popular“ Îl deranja În propoziția de mai sus, așa că el a cumpărat o bucată de mal râpos, greu accesibil, a adus acolo excavator și basculantă, a amenajat locul toamna, a aruncat nisip alb, l-a lăsat să se așeze peste iarnă. Primăvara a plantat palmieri, a Îngropat de fapt ghivecele În nisip. A construit colibe de stuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte la număr, trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și senzaționale, s-au dus la sediul comunei Cucorăni, de care depindea satul Ipotești, încă de la 1864. Dar pentru că drumul dintre Cucorăni și Ipotești pe toată lungimea sa de 5 km a fost totdeauna foarte anevoios, prin locuri împădurite și rîpoase, informațiile despre Ipotești, căutate la sediul comunei, n-au putut fi nici bogate și nici mai ales exacte, în afară de datele stării civile. În schimb, străinii au înregistrat acolo alte informații, care i-au pus pe drumuri greșite. Intelectualii din Cucorăni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prins și i-au adus în fața soborului să le decidă soarta. ,,Lisimakio cu mulțimea lui dușmănoasă, a alergat și a sosit să ne lovească rău cu falanga neamului său. Eu i-am atacat cu putere la un mal nisipos și rîpos și i-am făcut să-și strige mama. Ză- rind pe cer că sfîntul ne-a trimis(dat) două cruci, am plecat la neamul meu și am chemat toate rudele noastre să vadă minunea întîmplată. Cei adunați au lăudat cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
plânge prin triste suspine, Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând, - Când demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună, Într-una din peșteri în munte râpos, Un om oarecare intră curagios. În munți, într-un templu peceneg, ni se înfățișează un sabat carpatin, în care esențial e nu tonul negru, ci un sentiment de vâjâit și răsucire, ieșit din febrilitatea versurilor: În peștera Carpaților Aci se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]