132 matches
-
maculat-o cu megalomaniile lor cincinale. Iarăși destins de-a lungul șerpuitor al Ozanei, pînă la... pînă la... Cum să ocolesc Humuleștii lui Creangă! Cobor și mă-nchin minunii de bujdă (soră cu cea din Țicău), mai proaspătă și mai rîzătoare acum, la reapărutul soare, ca oricînd. Nu-mi mai rămîne decît întinsul drum al Iașilor. Atelierul. 2 septembrie Să-l absolvim (nu credeți?) pe Victor Hugo de eventualul fariseism, care totuși provoca și impunea, în veacul francez, supraponderala sintagmă artist-cetățean
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăcomie ființa unui ceva cum nimicul acestui Vodă a sorbit în pustiurile sale plîngînda soarte a Moldovei. Ei bine, desfă aste două, smulge moartea din mormânt, smulge-un Vodă de pe tron; căci mormântul în care zace acea moarte a fost râzătorul palat al vieței. Hilariu! oare creștinul va urma lumina crucei lui, oare tu mă vei urma pe mine? HILAEIU Jur! {EminescuOpVIII 235} [MIHAI] Pune pe tronul Moldovei un om... un om pierdut într-adevăr... jertfa lui Avraam!... Oare lui Muciu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rămâne averea noastră, unica, și dacă ne-a luat lumea gloria și strălucirea; însă ceea ce-am fost ducem cu noi în mormânt, deși crivățul aspru suflă frunzele cununei noastre...... Lăsați-mă, gândiri neciodată mulțumite, lumea vrea să vază fețe râzătoare; la serbări vesele, la banchete senine găsești consoți și nepoftiți, când vrei însă numai la puțini să te plângi de durerile tale fiecare ușă ți se-nchide...... (șade pe bancă) Capul mi-e așa de pustiu, fierbinte, amețit... frigurile se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adâncă, deși pătrunsă de durere. Antiteza acestui ton fundamental ar putea să ni-l prezinte Porzia în Neguțitoriul de Veneția. Ș-aicea nu vedem alta decât suflet și inimă, însă o natură pătrunsă de-o împăcare deplină, de-o pace râzătoare, care de-aceea și scânteie de mult umor. Însă dintr-aceste fulgere a umorului vom trebui să simțim că ele răsar dintr-o natură într-adevăr amabilă și adâncă totodată. Această împregiurare tonul fundamental are s-o sensibilize. El trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
desperat de soarta noastră în Orient. Așa chilos și greoi cum este, e o putere de rezistență în el pe care nimeni n-o poate sfărâma, nimeni îndupleca. Lipit în Basarabia de colosul ucigător de nații al Rusiei, el, neamul râzător al lui Miron Costin, își bate joc de muscali sub nasul lor, parc' a lui ar fi toată împărăția muscalului. În Ardeal scoate cusur ungurului și neamțului; pretutindeni același, pretutindeni întruparea tinereții etnice, pretutindeni simțindu - se și fiind superior celor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Să piară tot ce e maghiar! Să trăiască tot ce nu e maghiar! " Onorabilul Sandor va recunoaște că se potrivește ș-așa. La intrarea ciangăilor imigranți în Deva, niște ciobani se uitau, desigur râzând, căci românul e de felul lui râzător, la sărăcimea care trecea pe drum. Un alt ungur, notar la fondurile orfanilor (romîni bineînțeles ), fonduri cari se fură regulat în Ungaria, le zise răstindu-se "în lături, călăilor! ". Iată în ce mod maghiarii vor să ducă civilizațiunea în Orient
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
său, și fără a-i cita explicit, Amaury din Bène se situează de partea lui Democrit care râde de Heraclit înlăcrimatul. A fi și a trăi întru Dumnezeu duce mai curând la râsul până la lacrimi. Formidabilă persistență a tradiției filosofilor râzători... învierea nu trebuie înțeleasă în sensul în care o interpretează Biserica oficială, ca înviere a cărnii, viață eternă, trup glorios destinat nemuririi și beatitudinii, numai pentru cei care o vor fi meritat printr-o viață de penitență, de suferință și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
flux, mișcarea, așadar timpul și spațiu. Filosoful sumbru nu întreține niciun fel de relație cu Ideile, el știe că lumea e guvernată de Foc și de Trăsnet... Cuplului Democrit care râde și Heraclit care plânge, Montaigne îi preferă filosoful jovial, râzător... Dar când e să aleagă între Heraclit imanentul și Parmenide transcendentul, optează pentru primul. Apărător al râsului și al imanenței, Montaigne recuză creștinismul care plânge, îndrăgește durerea și face din cor un orizont de nedepășit. Adept al fluviului, pentru că știe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! -14- O plăcere atomică. Ce e plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Crinii albi ai sînului! ". {EminescuOpI 6} DIN STRĂINĂTATE Când tot se-nveselește, când toți aci se-ncîntă, Când toți își au plăcerea și zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i râzători. Și inima aceea, ce geme de durere, Și sufletul acela, ce cântă amorțit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară, Scăldată în cristalul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cesarul, chiar Cesarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zîmbetu-vă rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt - Prin limbile de flacări, ce-n valuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
încrețiturile astea s-au făcut în lun-ga voastră tovărășie de griji și de nevoi. Gîndește-te bine că ele sunt semnul că se apropie vremea când tu și tovarășa ta aveți să vă despărțiți pentru totdeauna. Gîndește-te că asta e fața râzătoare pe care o așteptai cu pieptul înfrigurat în nopțile de vară. De-a lungul vremii, patru evenimente hotărâtoare în viața sufletească a omenirii: apariția ideii de moarte în conștiință, pierderea credinței în Dumnezeu, însumarea noastră în zoologie și reducerea planetei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
imediat, cu pași grăbiți și mărunți, cu coatele lipite de talie, cu brațele pendulând repede înainte și înapoi - compoziția ritmică obișnuită ei când se grăbește. Suind scările aproape în fugă, rochia lua pe rând tiparul genunchilor ei rotunzi. Cu ochii râzători, cu o însuflețire de veselie, deloc în concordanță cu grija pe care o punea în vorbe, m-a întrebat încă de pe scări, accentuând ultimul cuvînt: "Ți-a fost urât singur?" Și doar nu putea să aibă nici o îndoială că eu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din ea, de la ea, dar afară de parfumul din aer, mai vag decât reminiscențele în agonie, nu mai rămăsese nimic! Ori, dacă în vibrațiile de aer și de eter din odaie stăruiau poate încă ecoul glasului ei și imaginea figurii ei râzătoare, simțurile mele obtuze nu le puteau culege și trimite sufletului. Am tras unul după altul două saltare ale scrinului, în care nu mai era nimic decât tristețea mocnită a saltarelor goale, apoi pe al treilea, din care s-a răspândit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prelungi nefiresc, căci puterile înțelegerii noastre erau pe deplin depășite... Atunci el și-a privit figura obținută și a izbucnit în râs... Nici noi n-am așteptat prea mult. Apoi totul a mers firesc și limpede și, după fizionomia lui râzătoare, am înțeles că totul s-a terminat cu bine. Autoritatea dascălului era covârșitoare și asupra părinților. După convorbiri misterioase în spatele ușilor închise, nu mai îndrăznea nimeni să lipsească de la școală. Părinții îl salutau de la distanță cu adâncă plecăciune: „Să trăiți
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
un covor gros. Ce fel de pilangii sînt aici? zise Macfee. Lanark rămase în picioare și se uită lung. S-ar fi răsucit și ar fi plecat dacă nu ar fi văzut femeile de-acolo. Umpleau localul cu fețele lor rîzătoare, atente și tinere, cu gîturile, sînii, abdomenele acoperite cu tot felul de haine. Avu impresia că nu mai văzuse în viața lui atîtea fete. Cînd privi mai atent, observă că sînt la fel de mulți bărbați, dar aceștia nu lăsau o impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din soare. De dorința lui aprinsă Ce-a rămas neîmplinită, El un an trăi la dânsa Cu viața-i mistuită; Dar perind chiar din picioare, Pierzând mintea care-l doare, Dup-un an se-ntoarce iară L-a lui casă râzătoare Și la dulcea-i nevestioară. 82 {EminescuOpVI 83} Dară vai! cum îi părură De urâte toate cele. Nimic ochiul nu-i mai fură, Nici simțirea lui în jele, Toate-i par urâte, sure, Într-un chip, într-o măsură, Închircite
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce era cu ăsta, cât era de înalt și cu ce era îmbrăcat? Și tot așa, în camera tihnită, sătul și bucuros peste limită, lui Zogru i se umpluse inima de fericire, își simțea capul cuprins de căldură, iar ochii râzători ai Bubosului îl făceau să se simtă iubit și mulțumit de sine. Acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu, aproape că îl iubește pe Ioniță și, gândindu-se la fața lui buboasă, de fleică stricată, îi trece prin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ele. Ele. Erau trei. Prima era îmbrăcată într-un capot roșu, a doua într-un trening gri, a treia avea un pulover alb și niște pantaloni cu talie joasă. De la stânga la dreapta: o femeie cu față ridată, ochi albaștri râzători, proaspăt ieșită din duș. Părul șaten dat pe spate, firele strânse în mănunchiuri curbe și groase de pe care picura apa. Își strecura o mână în păr și-l scutura, aruncând mici stropi pe perete; o fată de douăzeci și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Părul șaten dat pe spate, firele strânse în mănunchiuri curbe și groase de pe care picura apa. Își strecura o mână în păr și-l scutura, aruncând mici stropi pe perete; o fată de douăzeci și ceva de ani, ochi albaștri râzători, gluga de la trening intrându-i pe sub părul șaten care i se revărsa pe amândoi umerii și pe spate. Avea în mâini niște cercei mari, rotunzi, cu care se tot juca. Machiată intens - privirea subliniată de linia neagră trasată în jurul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care-i pricinuise atâtea tulburări. Era foarte mândru de izbânda lui si, naiv, nu socotea că are vreo responsabilitate. După a treia ședință, pași grei și o bătaie fermă în ușă îl făcură să înghețe. Pe ușă apărură solemni, dar râzători, Sohațchi si trei ofițeri, în care recunoscu pe cei doi frați ai lui Sohațchi (unul căpitan, și altul locotenent) și pe domnul cu mustăți răsucite, acum colonel. - Iubite domnule Titi, luă cuvântul căpitanul, suntem fericiți că sora noastră ți-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o guriță, tu? pe nume? - niciodată! Așa ar fi și rămas - dar luna, luna! Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare. Pe când el perora o temă de astronomie - indiferentă atât lui cât și ei - adecă pe când se necăjau unul pe altul, ea se uita la el fără să-l asculte; i-ar fi sărit în gât, l-ar fi sărutat de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și da învățături cu multă fineță și rezervă, însă atât de clare, încît ele totdeauna erau ascultate. Orcînd petrecerea ar fi stat pe loc, îndată știa să-i dea o direcțiune atât de grată și fertilă încît ea reintra în râzătorul ei curent. Era un gurmand al conversațiunii. Răzemat cu cotul de un pian, având pe genunchi niște carte și răsfoindu-le poate cu atențiune, vedem un om tânăr, care însă părea îmbătrînit de vreme. Era însă o-mbătrînire nu dintr-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un vast spațiu de elemente sublime: „Tu, singură, o, mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești, Trufia omenească tu crud o umilești, Ca cerul, pentru lume tu ești streină-o, mare, Ai altă destinată, imperiu de-ncîntare! Frumoasă, rîzătoare, plăcută-n timpul lin, Sublimă, impozantă, cînd timpii aspri vin, În zi, În noapte, seara, În alba dimineață, Un farmec fără nume se varsă p-a ta față. Pe valurile tale, ce ne-ncetat murmur, M-ai legănat tu dulce, sînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mare, ținute de rude acolo, ca într-un azil onorabil. Gaittany ridică mâinile spre cer, cu bastonul spânzurat pe un braț. - Să trăiești! Ce-i cu dumneata? Ce ai? Suflețel nu arăta deloc rău la față, era ca de obicei râzător, numai părul îi era albit complet. - Sunt bolnav, poftim, am diabet! Gaittany lăsă capul ca reproș galeș pe un umăr. - Ce diabet? N-ai nici un diabet! Mi-au spus! Ai avut o glicozurie de natură nervoasă. Nimic în sânge. . - Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]