55 matches
-
pânza din ramă nu putuseră atenua magia intensă a acelei lumi: strălucirea de flacără a clădirilor în prăbușire, misterul galeriilor, transparența pereților încărcați până la refuz de statui patetice, cu fețele-ntoarse spre cer, cu gurile deschise în urlet, cu degetele rășchirate spre ochiul abstract din care porneau toate liniile de fugă. Palate de sticlă și fum, ale căror coloane se sfărâmau ca izbite de-un meteorit sau de-un zeu, ale căror frontoane și turle cu orologiu, ca dintr-un joc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scoțând printre dinți un uimitor zgomot de mecanism pus în funcțiune de un sistem de motorașe electrice. Totul dura douăzeci de secunde, după care omul-robot se-nchidea din nou în totală nemișcare. Alții erau statui patetice, îngenuncheate și cu brațele rășchirate spre cer, cu fețe aidoma celor loviți de viforul soartei potrivnice. Urmau statuile senzuale, femei în lungi rochii colorate care, în schimbul monezii, clipeau pudic din ochi și, cu vârful degetelor, își ridicau încetișor rochia, într-o parte, până la șold, dezvelind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se înecase cu două veri în urmă, era și el acolo, plutind, cu părul fluturând nemișcat, și privindu-l cu ochi goi, mari și senini. Hainele lui destrămate erau pline de lintiță și de melci de râu. Rădăcinile sălciei se rășchirau împrejur ca niște vene întunecate, și păreau că pulsează. De-afară se auzeau sunete estompate, o voce caldă spunea cuvinte neînțelese, dar însoțite de inflexiuni care-nsemnau liniște, ocrotire și alinare. Gheața strălucea așa cum în fundul minelor adânci strălucesc cristalele gemele. Cât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de o creatură misterioasă. Nimeni până acum nu a reușit să scape și să spună lumii ce s-a întâmplat. Nimeni nu poate spune povestea lui Kang Sheng. Numai câțiva, puțini la număr, au descris invizibila mână neagră, degetele ei rășchirate peste China. Am avut o lungă relație cu Kang Sheng, va zice Doamna Mao mai târziu. O relație foarte specială. Cincizeci și doi de ani. A jucat un rol important în viața ei. I-a fost, în același timp, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spartă, strălucind când prindeau lumina lămpilor de pe stradă. A căzut în fața casei ca un manechin împăiat într-o acrobație pentru film. Timp de câteva secunde m-am îndoit că ar fi el. Părea să fie o glumă, mâinile și picioarele rășchirate în aer, corpul greu ca plumbul, nici urmă de luptă împotriva inevitabilului. Zgomotul pe care l-a făcut când a atins pâmântul era nimic în comparație cu cel al geamului spart. A fost un sunet înfundat și nenatural. Câteva bucăți de geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și am adus-o. Y a conectat padelele la sursa de curent, le-a încărcat și a depus-o pe Z pe mochetă. Din cauza tremurului poalele halatului i se ridicaseră și i se vedea sexul. Împungea aerul cu picioarele și rășchirase degetele, iar mâinile i se contractaseră. Y s-a poziționat în dreptul capului ei, i-a atins cu padelele scalpul și a strigat: - Liber! M-am tras în dreptul lui X, lipindu-mă ca și ea de perete. Y a declanșat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți și agresivi. Nimfa ruga, implora. Ambele mâini erau întinse către mine într-un gest de o patetică nerăbdare. Degetele îi erau rășchirate, gata să-mi apuce și să-mi sfâșie corpul, iar fața contractată, cu ochii tulburi și buza de sus zgârcită, arăta chinul dulce care precede orgasmul. Tot florarul de curbe al corpului ei, plin și zvelt în același timp, se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ori cât corpul. Printre ei, păianjenul păsărar, cât o broască mare, negru și păros ca un sex grotesc, era însăși groaza. Gina abia dacă-și rnai putea muta privirile de pe corpul acela cu cheliceri la fel de păroși, împinși în față. Își rășchiră degetele mâinii stângi și le lipi de sticla rece a vitrinei, suprapunîndu-le peste labele păianjenului. Pe sticlă rămase conturul de abur al mâinii ei. Scorpionii erau mai ușor de suportat. Erau identici, de la cei imperiali până la cei care ar fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
procuratorul să-l liniștească. Instructorul se revoltă: — Ce te-a apucat de ntoarcem totul cu curu-n sus? Vittelius murmură: — Tu ai ceva de discutat cu... I-l indică din bărbie pe călăreț. — Iar ăsta? se plânge Rufus. Își proptește picioarele rășchirate în fața germanului: — Ce ai, măi omule, cu mine? Vittelius îi șoptește precipitat: — Din momentul ăsta... Spre stupoarea lui Rufus, îl podidește plânsul. Înghite de câ teva ori în sec și reia cu vocea sugrumată de emoție: — Te dezleg de jurământul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al oamenilor, o asurzi pe Ripley și-i suprasolicită cortexul amorțit, repercutându-se în toată ființa ei atunci când... Se ridică urlând și se așeză pe pat. Era singură în camera de spital luminată doar de haloul diodelor multicolore. Ținând mâinile rășchirate patetic pe piept, se străduia să-și reia respirația pe care i-o tăiase coșmarul. Corpul îi era intact: stern, mușchi, sâni, tendoane și ligamente; toate erau la locul lor și funcționau normal. Nimic monstruos nu-i sfâșiase pieptul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
are, Îl dezleagă Mătușa Domnica. Moș Iacob trage mult aer În piept, apoi, de parcă s-ar azvârli de pe pod În gârlă - la vreme de secetă: - Devușca, daragaia! Câți la tine, aiasta, let? HÎ? Let, let? - Își vâră mâinile cu degetele rășchirate sub ochii tătărușați ai devușcăi și le agită: Scolco? Scolco? Devușca, la Început se ferise - să nu-i scoată bătrânul ochii. Dar acum a priceput - și râde! Râde, de parc-ar cânta; râde, gâdilată, cu mulți clopoței În glas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
neamț de lângă noi, arătând spre două locuri: „Are they busy?“. Normal că am chicotit un sfert de oră imaginându-ne ce-ar răspunde scaunele). Deci spectacolul laser a constat în trei fascicule, două verzi și unul mov, care s-au rășchirat peste noi vreo 10 minute, desfășurând ori un fel de pânze strânse la gură, ori niște linii punctate, ori strângându-se într-un fel de portal spre alte dimensiuni. Nu mai aveai nevoie de hașiș sau meditații. Pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
o deteriorare accentuată a standardelor morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri și se năpusti spre noul lui stăpân atât de năvalnic și plin de entuziasm, încât Ben fu obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi fost rolele permise în parc, dar câinii nu erau. — Îmi cer scuze, tinere, interveni fără să facă risipă de timp sau compasiune întrebând dacă Ben se simțea bine, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lipit o perucă glamour, de femeie seducătoare din anii ’40, al cărei păr roșu e atât de mătăsos încât nici nu-l simți printre degete până când cineva îți spune „Ia-o, mă, mai ușor...”. În timp ce îngenunchea lângă manechin și își rășchira unghiile date cu ojă roșie pe pieptul lui, directoarea agenției, directoarea Sedlak, le-a spus că toate păpușile astea sunt turnate după masca mortuară a unei tinere franțuzoaice. — E o poveste adevărată, le-a spus ea. Fața asta de pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
salonul de onoare al restaurantului Bucovina. În mâna unui violonist de ocazie, care luase instrumentul de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la loc, după trecerea acelui talaz grăbit al mulțimii clapelor ce reproduse nespus de fermecător aceleași suspine ale viorii, acompaniindu-și, melancolic, discursul insolit: Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na mola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cartierul lor. Se ducea s-o vadă la ea acasă și părinții ei râdeau puțin de acest pretendent tăcut și stângaci. Tatăl era feroviar. Când era liber, îl vedeai totdeauna șezând într-un colț lângă fereastră cu mâinile lui enorme rășchirate pe pulpe, gânditor, privind mișcarea de pe stradă. Mama se ocupa totdeauna de gospodărie, Jeanne o ajuta. Era atât de subțirică încât Grand nu putea s-o vadă traversând o stradă fără să fie neliniștit. Vehiculele i se păreau atunci nemăsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Brett. N-avem timp de joacă, astăzi. Ceva... aproape tot atât de gros ca bârna pe sub care trecuse "tehul", se lăsă fără zgomot din plafon. Din această apariție emana o puternică impresie de energie conținută. Niște degete... sau niște falange hidoase se rășchirară, apoi se chirciră, acoperind cu totul gâtul lui Brett aidoma unor tentacule. Strigătul de groază al inginerului se curmă. Cu un gest reflex, își duse mâinile la gât. Zbaterea lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise gâtul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de jos. Aici chiar dacă încerci să vitalizezi cuvântul, injectându-l cu imagini care să-l facă util, acțiunea ar fi sortită eșecului. Nu se pot amesteca două lumi, fiecare e proprie spațiului său și, totuși, ca Chaplin, merg cu picioarele rășchirate pe două frontiere: a lumii de jos și a celei de sus. Am descoperit că detenția prelungită are veleitățile tărâmului promis. Speranța îmbogățirii îți creează atitudinea unui zeu, cu o voință și o forță de manifestare după bunul plac, scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Luke a trecut la subiect. Ar fi vrut să ne mai vedem. Să mă invite la cină, dacă eram de acord. Pe tot parcursul convorbirii, Brigit stătuse la un metru de mine și cântase frenetic la o chitară imaginară. își rășchirase picioarele și își scuturase sălbatic pletele, dând din cap în sus și-n jos. Pe când refuzam cu stângăcie invitația lui Luke, Brigit m-a împuns de vreo câteva ori cu coapsele, agitându-și în același timp și limba. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o mie de miliarde de ani... - Cât suflul universului! murmură ca o încheiere Zeul Neantului. În acest timp, Homer, care, la început, de bine de rău, se ținuse de bara din fața altarului, atârna acum moale, ca o marionetă, cu picioarele rășchirate grotesc și cu brațele bălăbănindu-i-se de la subțiorile proptite de sulul metalic. - Nu ești dumneata Barbara Hamilton? - Ba da, răspunse un glas mirat de femeie. Dar de unde știi? Era amplificatorul care reproducea "pista sonoră" a memoriei lui Homer. - L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină de un dulăpior de oțel inoxidabil. Degetele-i sunt rășchirate pe inox. Își lipește obrajii de dulăpior. Pantofii mei plesnesc și zdrobesc culorile de pe jos, și Helen se întoarce. Peste rujul roz este mânjită de sânge. Pe dulăpior e un sărut în roz și roșu. Acolo unde zace e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nimeni nu mai putea indica exact, cu scândurica brațului, cât de înaltă.) Dar un atât de adânc și tragic spirit de sacrificiu nu 185 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Asta pentru că, imediat ce pășeai în vestibulul surorilor Decilagata, domnișoarele își rășchirau pe reverele tale niște degete atât de înghețate, încît locul respectiv se alegea c-o pneumonie. De când însă le vârâse în sperieți, Decilagatele își ațineau, mereu și cu seriozitate, ghearele pe lângă vreo sobă, purtau vara câte două perechi de mănuși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sau întreit, în cazul acesta. Nu, stai un pic, care e cuvântul corect pentru ceva care a fost împărțit în trei? Întrețit? —Hugo, zisei eu, taci din gură. Bați câmpii. Da, dragă. Se lăsă pe spate, pe scaun, și-și rășchiră degetele, contemplându-și inelele. Când a trebuit să dau declarația, zise Violet, pe o voce mai joasă, pentru un efect mai puternic, polițiștii m-au întrebat câte seringi-creion i-am dat lui Philip. Și n-am fost prea sigură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se părea zadarnică de-acum, Încercînd să facă ambarcațiunea să Înainteze - mereu către răsărit - fie și numai cu cîțiva centimetri. Din nou zăpușeala puse stăpînire pe ambarcațiune. Niña Carmen se lăsă să cadă pe saltea, iar portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi făcut un efort supraomenesc să-i ajungă aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai tîrziu, portughezul șopti din nou ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]