124 matches
-
în nordul continentului iarna a și început. Umblau lejer, pantaloni scurți, cămașă fără mînecă. Aici totul pare artificial, ușor. Așa umblu și prin Disneyland și prin cartierul cinematografiei Hollywood unde musai să-ți pui tălpile, palmele, - urmele,/ peste tălpile, palmele rășchirate ale marilor vedete. La Humphrey Bogart, barmanul din Casablanca amorezat de turista suedeză (Ingrid Bergman), mă gîndesc la vocea răgușită a actorului în timp ce pun talpa peste talpa lui imprimată în cimentul moale. La Disneyland dau mîna cam un minut și
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
decât întorcând paginile cărților cu limba. Bunelu, Pavel, Chiricuță, Calu, Costică Ologu, Fane Chioru sunt exponenți ai lumii de la fund, cerșetori, estropiați, populează zgomotos povestirile lui Vosganian, care obține expresive imagini ale grotescului , neevitând nici duritățile. Imaginea mâinii cu degete rășchirate ieșind dintre gunoaie este emblematică pentru această reprezentare a vieții care face mult loc etalării cruzimilor. Un realism rareori îmblânzit de compasiune, aceasta e nota dominantă în care scrie prozatorul, în reprezentări care nu ocolesc sordidul, imaginile descompunerii. Dacă e
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
e prinsă de mulțimea mișcătoare, străbătută de fiorul baionetelor. și această oaste, acești Muscali, cum li se zice, și de Ruși, prin înaintarea lor puternică și greoaie apasă sufletul în același fel ca și clădirile de piatră pecetluite cu vulturul rășchirat și, ca și la dânsele, se amestecă o întipărire de sălbăticie ciudată, venită din locuri foarte depărtate. Barbari năvălitori, mulți, foarte mulți, având încă mai mulți, mii de mii, miriade în urmă, par că trec printre ziduri ciclopice și monumente
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
făcut din cristale albe, cu o energie care urca din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce, însă, ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore, unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau lumina, țigle sparte, mormane de cenușă care mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe în neorânduială, pete gelatinoase
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
iar pe cel drept castaniu, iar celălalt începea albăstreala cu ochiul drept. Unul avea un neg mare și scorțos ca o ciupercă de lemn lângă nara stângă, celălalt lângă nara dreaptă. Se pieptănau cu cărare, netezindu-și părul cu degetele rășchirate, unul într-o parte, altul în cealaltă. Cel cu ochiul stâng albastru apuca, mai ales, cu mâna stângă, celălalt, după cum îi arăta ochiul, cu dreapta. Poate că și dacă ar fi știut să scrie, unul ar fi scris de la stânga
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
se mai poate face nimic" lumina e fard meșteșugit peste fețe în trecere te privesc dar lucrează în altă parte te-au învățat să iei distanță așa cum ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit o străfulgerare estetică în toiul coridoarelor rășchirate împînzind mintea ronțăind visele împînzit de o transparență neașteptată o distilare în țesuturi aici în diorame cu tine coroane desfrunzite rețele de nervi ale zidurilor lumina susură deșirată în fuioare buimace zgîlțîie aerul cobori pe o funie de povești la
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
se înnoadă anii, Sub pasul umbrei mele se surpă bolovanii. Ai vrut un prinț s-apară-n perdeaua din fereastră, Cu-n spic de-argint și stele-n coroana lui albastră. Dar n-a venit. Doar mutul, cu-n deget, în aer, rășchirat, ți-a desenat conturul și-apoi l-a-mbrățișat. Și surdul, spân, ce-ngână cu preoții tropare, ți-a mângâiat un deget, plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am fost, în doi
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
deșert, cu un singur picior cu laba enormă, picior-umbrelă care, atunci când ei avansează țopăind, îi ajută să nu se scufunde în nisip, iar când e prea cald dumnealor se întind pe spate și-și ridică dea supra laba cu degetele rășchirate, făcându-și astfel umbră, de unde le și vine în greacă numele de sciapozi, „umbră cu piciorul“... Am mai tras un gât de bere și am urmat: — Au înfățișare umană și cântă duios, iar carnea lor e foarte prețuită de nomazii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și-ți dădea niște fiori nesănătoși. Nea Nebunelea băga vârful pixului în el când se oprea din însemnat, și pixul stătea așa drept, perpendicular pe carte. Când nu avea idei de scris, Nea Nebunelea lățea târtița râsului cu patru degete rășchirate, făcând-o pătrată și deschisă hămesit, iar înăuntrul pătratului de mușchi și păr se vedea sub blană, rotund, pe coperta de dedesubt, un alt țomonoc zugrăvit și deopotrivă cu dintâiul, care l atingea pe acesta în patru puncte precise. Așa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe altul și să strige la el. Unul chiar îl îmbrânci așa de tare, încât autorul căzu cu picioarele în sus pe spate și dădu destul de tare cu capul de podea. Pentru că în cădere deschisese brațele, mai rămase cu ele rășchirate câteva minute uimit el însuși de cele ce se petreceau. — Cum, nu vrea nimeni un roman în care să nu se întâmple nimic? se miră el destul de inoportun în timp ce-și ferea capul ca să nu primească vreo roșie ori
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spunînd pe un ton de comandă: — Iar acum mi-e foarte frig și oarecum frică! Veioza se stinse. Lanark sări pe podeaua lustruită, alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul bărbatului. O lumină perlată dinspre fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și gîtul atîrnîndu-și dincolo de marginea saltelei, și cu un braț măturînd podeaua. O pată întunecată se lățea pe bandajul din care fusese smuls tubul de cauciuc. Lanark alergă spre patul lui, înșfăcă radioul și apăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
interior pînă... uită-te, o să vezi. întunericul în care stăteau era dens și deplin, dar curînd apăru un firicel strîmb de lumină stacojie. Acesta se contractă și crescu la ambele capete pînă cînd desenă forma unui dragon ridicat, cu picioarele rășchirate, brațele întinse, mîinile împungînd întunericul și capul imens clătinîndu-se într-o parte și alta. Lanark avea ciudatul sentiment că fiara stătea în fața lui în încăpere. Nu puteai s-o compari decît cu întunericul, și acesta părea nesfîrșit. Gesturile poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lipsea însă cifrul, și în lipsa lui totul era haos și disperare. Ca într-o ceașcă de cafea, ca pe o carapace de broască țestoasă, ca în liniuțele întregi și înjumătățite din Cartea Schimbărilor, ca într-o palmă în care degetele rășchirate ar cuprinde lumea, ca într-un vis inextricabil, ca într-o profeție obscură, încercam, catoptromant al memoriei, să ghicesc, prin bezna prea multor culori, prin obscenitatea unei prea mari castități, mesajul din altă lume. Îmi plimbam, cu ochii-nchiși, degetele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi fost închise trupuri omenești încă vii, cu organele moi palpitând și sângele zvâcnind prin furtunurile venelor și mintea lor simțind în toți neuronii acea agonie fără sfârșit. Statuile de bronz încremeniseră în gesturi de apărare și respingere, cu degetele rășchirate, cu coastele la vedere, cu pântecul supt, într-o încercare disperată de a se rupe de pe piedestalul lor și a o lua la fugă prin cimitirul nesfârșit. Abia după ce preotul a stropit totul cu agheazmă, ciudata clădire și-a pierdut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ai citit, cuvintele pe care le-ai spus, edificiile monstruoase din visele tale - palate de marmură pe sub portalele cărora intră fluturi, statui cu ochii goi acoperiți de molii, bolți neomenesc de înalte din apexul cărora coboară păianjeni grei, cu labele rășchirate, pe fire scânteietoare - tramvaiele cu care ai mers, orașele prin care-ai trecut, decât stele grupate de mintea ta în constelații iluzorii, așa cum adevăratele stele, ce desenează! în noapte Ursele, Săgetătorul sau Leul se află în planuri străine, unul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
meu muncitorul care, la o coadă ce nu mai era coadă, ci o terciuire de corpuri omenești, o năvală disperată către câteva carcase ude și vinete de pui, o gloată urlând și spărgând vitrinele și-ntinzînd sute de mâini cu gheare rășchirate, scosese o șurubelniță și-și croise drum prin terciul de organe-nnodate, călcând în picioare copiii, îmbrîncind femeile și sfâșiind spinările bărbaților, prin hainele-nzăpezite, cu vârful uneltei, ascuțită bine acasă, la polizor. Și nu din mintea mea bolnavă ieșise șirul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din mijlocul pădurilor, ni se proiectase Hoțul din Bagdad, în care prin corpul gol pe dinăuntru al unei statui gigantice, înaltă cât blocul nostru, cobora pe un fir un păianjen negru, păros, mare cât un elefant. Cădea lent, cu labele rășchirate, inevitabil ca moartea, pe firul lui seînteietor, pe când eroul, cu sabia goală-n mână, aștepta ca o furnică pe fundul puțului, privind cum se prăbușea peste el bestiala ființă. La fel venea vuind, mereu, peste mine, liftul. Când s-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dovedi într-adevăr o uimitoare statuie. Era o femeie de marmură în mărime naturală, retezată puțin mai jos de pubis, așa-ncît coapsele ei puternice se sprijineau pe postamentul de piatră. Fața-i oglindea o groază fără margini, mâinile cu degete rășchirate erau împinse-nainte ca și când s-ar fi apărat de ceva monstruos, pe care doar ochii ei de piatră, rotunjiți de teroare, îl puteau vedea. Sânii cu boturi alungite, ușor depărtate, ca și umerii ușor căzuți, nu erau de statuie antică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dîmbovița", răsfrângea acum culoarea catifelată-a amurgului. În preajma ei, într-un loc din zidărie unde lipsea o cărămidă, căzuse cînd-va în țărâna depusă acolo de vânt o sămânță de platan, și copăcelul crescuse cu o parte din rădăcini în aer, rășchirate ca niște degete patetice. Zidul de cărămidă roșie, prăfuit de făină, făcea pe alocuri umflături, susținute de scoabe mari de fier ruginit. Pentru prima dată după cel puțin o oră, timp în care Herman vorbise egal și lent despre Soile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
măsuță de toaletă încărcată cu farduri, rujuri și pomezi, răsfrânte într-o mare oglindă cu două aripi laterale, puțin aduse în față. Și, prins de tavan cu o tijă nesfârșit de lungă, un mare candelabru atârna, cu brațele curbe și rășchirate, peste întreaga-ncăpere. Maarten găsi, pe un perete, comutatorul și candelabrul se-aprinse, răspândind în spațiul conic o lumină trandafirie. Aici era cald, înăbușitor de cald. Gheața din păr se prefăcu-n apă și începu să-i curgă tânărului pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un nor de probabilități, un Bacon tragic și semi-absent. Fata și Maarten îl priveau uluiți, și îl priviră minute-n șir, până Cednc se opri brusc, într-o postură triumfătoare, pe un genunchi și cu mâinile întinse oblic, cu degetele rășchirate, cerșind aplauze care nu veniră. Sub sacoul subțire cămașa-i era acum udă leoarcă. Coca dispăru din vitrină și, după o clipă, ieși-n stradă înfășurată-ntr-un kimono verzui. Bărbații îi arătară un respect ciudat, neobișnuit, grotesc aproape pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
costumul ei simplu, cu mâinile împreunate firesc în poală, zâmbea și tăcea. Asculta acele discuții, cărora participanții voiau să le dea aerul unei conversații adevărate, privea costumele și rochiile de seară, asemenea unor travestiuri, și doar ea observa degetele împodobite, rășchirate, care duceau lingura de supă drept și cu partea din față la gură, numai ea auzea zgomotul sorbitului. Ea însăși mânca atunci cu atât mai țeapăn și mai corect, de parcă ar fi vrut să echilibreze micile imperfecțiuni făcute de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
primul val al unei evacuări în masă. Din minut în minut aterizează și mai multe păsări, înroșind văzduhul cu strigăte. Un gât se întinde prelung; picioarele flutură în urmă. Aripile se arcuiesc în față, lungi cât un stat de om. Rășchirate ca niște degete, penele înclină pasărea în unghiul vântului. Capul roșu-sângeriu se pleacă, iar aripile bat împreună, un preot înfășurat în mantie oferind binecuvântarea. Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de înălțarea pământului. Picioarele lovesc, genunchii întorși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să văd pe cineva nefericit în veselia generală. Dar cum m-a văzut înaintînd spre el, hotărâtă, cu rochia înfoiată și farfuria în care măslinele se legănau periculos, omul s-a tras înapoi, a-ntins palmele în față, cu degetele rășchirate și mi-a strigat de la distanță: "Doamnă, vă rog să nu vă dați osteneala cu mine! Sânt un om mizantrop și antipatic! Dacă urăsc ceva pe lume e socializarea! Mă simt bine numai singur!" Iar apoi, văzând că totuși rămân
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iridiu. Se înțepenește brusc. Se vitrifică. Se sparge în țăndări. E praf și pulbere. Dar și sănătatea mea e aproape la zero. Abia mă mai târăsc către poarta de malachită, ce se ridică, încet, ca să mă primească. Ating cu palma rășchirată semnul magic. Pe cine-am învins? Pe cine-am salvat? Al cui erou sînt? Beau apa uitării și, pe când mă dizolv ca să mă reîntrupez în eterna, absurda mea metempsihoză, apuc să mai văd ecranul final: LEVEL 26 COMPLETED // KILLED: 56
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]