49 matches
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > REUȘIND "URSUL" SĂ TREZEASCĂ... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului A cam fost prea mult cu înduratul, Și-a prea ajuns cam mult răbdatul, Tolerat e necuratul, cam puțin zis, Căci acum este de popor -proscris, Însemnat cu blestemul hăului, C-a vrut puterea mare a răului, Neajungându-i mica președenție, O vroia pe cea mare în cerbicie... El tăia, el spânzura pentru al
REUŞIND URSUL SĂ TREZEASCĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372046_a_373375]
-
Tu ești Mare și ești Blândă, Dă-le, Doamne, tuturor doar sănătate, Să umble doar în dreptate. Prin necazuri să răzbească, În ce-și propun să reușească, Sunt conduși cu mare har, De un jandarm General. Multe-n lume o răbdat, Până gradu-o căpătat, Pentru că mult l-o iubit, Familia l-o susținut. Tare fain ne-o omenit Și cu cinste ne-o cinstit. Câte zile-oi mai trăi, La lume voi povesti. Cinstea care mi-a fost dată, Omenia acordată
ARTICOL PUBLICAT DE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345934_a_347263]
-
țiuie în ureche doar șoapta meditativă a Arlechinului, părăsit și el, într-un colț al scenei întunecate: “- Cât de puțin îi trebuie unui om ca să fie fericit!” (pag. 130) Ritmul însuși al acestui “jurnal” este, și el, ca un năduf răbdat îndelung. Meandre și volute, curgeri line și învolburări, suișuri și coborâșuri, rotiri, alunecări și rostogoliri, toate acestea compun o melopee la fel de complicată ca viața însăși. Oricât de grea, această viață este, pentru cei mai mulți dintre “eroii” romanului, un infern suportabil. Sau
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
bătrânii oropsiți, plâng resemnate disperate mame. O țară-ntreagă-ndură azi de foame, mizeria din ea provoacă drame și-aproape toți sunt deznădăjduiți. O țară-ntreagă-ndură azi de foame, în timp ce-aleșii noștri-s fericiți. DE CE RĂBDAȚI? De ce răbdați ale puterii toane? Vă place-atât de mult să suferiți? Ei sunt câțiva , noi suntem milioane. De ce răbdați ale puterii toane? Spune Marie, spune tu Ioane, oare nu vreți să fiți și fericiți? De ce răbdați ale puterii toane și-n
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
și-aproape toți sunt deznădăjduiți. O țară-ntreagă-ndură azi de foame, în timp ce-aleșii noștri-s fericiți. DE CE RĂBDAȚI? De ce răbdați ale puterii toane? Vă place-atât de mult să suferiți? Ei sunt câțiva , noi suntem milioane. De ce răbdați ale puterii toane? Spune Marie, spune tu Ioane, oare nu vreți să fiți și fericiți? De ce răbdați ale puterii toane și-n resemnare zi de zi dormiți¬? UNDE-I MÂNDRIA? Unde-i mândria noastră strămoșească? Parcă-am orbit de tot
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
-s fericiți. DE CE RĂBDAȚI? De ce răbdați ale puterii toane? Vă place-atât de mult să suferiți? Ei sunt câțiva , noi suntem milioane. De ce răbdați ale puterii toane? Spune Marie, spune tu Ioane, oare nu vreți să fiți și fericiți? De ce răbdați ale puterii toane și-n resemnare zi de zi dormiți¬? UNDE-I MÂNDRIA? Unde-i mândria noastră strămoșească? Parcă-am orbit de tot de când dormim și nimeni nu mai vrea să se trezească. Unde-i mândria noastră strămoșească ce îi
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
una, ai pierdut țelul: cununa, Ce-a promis-o Domnul Sfânt, când făcut-a legământ, Cu noi toți: “ Puțină vreme, veți mai plânge, veți mai geme, În curând Eu voi veni, vă voi duce-n veșnicii, Doar o clipă mai răbdați, voi să vă păstrați curați!” De aceea vreau să-ți spun: Vecine, tu ești om bun, Vino și îngenunchează, Dumnezeu mereu veghează, Încă Te așteaptă-n prag, ia al biruinței steag, Depărtează-te de lume, Domnul Îti va da un
NU MAI RĂTĂCI, VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362265_a_363594]
-
stelele fixe mișcă zodiile; cf. Jurnal alchimic, p. 108). Sensul extatic al morții descris aici poate fi întîlnit în mistica tibetana: dizolvarea în Dumnezeu-Lumină prin frînghia Dmu (sau Mu). Trăirea clipei este insuportabila datorită plinătății ei, care nu poate fi răbdata de limitele noastre, căci clipă e una cu Veșnicia (Jurnal alchimic, p. 77). În acest sens, Blake va spune, prin vocea lui Urizen, ca "viitorul este în clipa asta!" (Vala, IX, 183), moment în care Urizen este reînnoit, din nou
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat, chitind că răul din lăuntru e mai puțin nociv decît cel dinafară. Prostirea asta vine, așadar, din frică. Și tot așa umilirea. Iar de la umilință la prostituare nu-i decît un pas. Un pas de dans, de pildă. Întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
calmă în ireversibilitatea ei negativă și sobră, remarcată de critică: „scârbă domoală și prozaic realistă a contemplării gesticii celuilalt, ca același (sine) luând întâmplător ipostazele adversarului, ale femei, ale semenului, ale vecinului și, evident, ale egoului propriu, care e doar răbdat, nu cunoscut sau căutat” (Ștefania Mincu). Autorul reușește să se impună în poezia contemporană prin construcția unui discurs liric care recuperează nuanțele liricii moderniste românești și transcrie, în același timp, acutele unei sensibilități îndatorate postmodernismului. SCRIERI: În margine, Craiova, 1995
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
nu numai Miorița sau „mărețele umbre” (Decebal, Niceta Remesianul, Ștefan cel Mare, Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu ș.a.), ci și pe ultimul conducător comunist („Tu ai venit să mântui această blândă ginte / acest popor de oameni ce mult au mai răbdat / te binecuvântează martirii din morminte / în straiul lor de lacrimi, de flori și in curat”, Nicolae Ceaușescu). În Poeme de dragoste, ură și speranță (1981) ori în Saturnalii (1983) se află stihuri care slăvesc oracular Patria, Neamul, Partidul, miturile naționale
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mîngîiere. 6. Așa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mîngîierea și mîntuirea voastră; dacă suntem mîngîiați, suntem pentru mîngîierea voastră, care se arată prin faptul că răbdați aceleași suferințe ca și noi; 7. și nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentru că știm că, dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mîngîiere. 8. În adevăr, fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
simțirii lui să înceteze, obstacole imprevizibile să apară în calea lecturii cărților sale. Ei bine, ceea ce a reușit el, strică alții. Opera de artă poate plictisi. Ascultați o emisiune, să zicem, despre Rebreanu. Coșbuc cică i-ar fi spus: muncă, răbdate și încredere. Dacă nu ai astea, n-ai făcut nimic! Și apoi: un sfert de talent, trei sferturi muncă, dacă n-ai astea, iar n-ai făcut nimic! Cuvintele lui Coșbuc! Va să zică, opera de artă nu se datorează precumpănitor talentului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pahar cu apă. ― N-am nimic împotrivă cu condiția să vi-l aducă doamna, zâmbi Ionescu. Florence își strâmbă buzele. ― Ei asta-i! N-o să-mi dai dumneata dispoziții la mine în casă! ― Mă rog, râse tânărul. Domnule Miga, deocamdată răbdați. Melania Lupu se ridică vioaie. ― Mă duc eu, dacă-mi permiteți. În bucătărie zgomotele din pivniță se auzeau mai limpede. Bătrâna clăti un pahar, îl umplu și-l așeză pe o tăviță. Ochii îi străluceau. Băieții sânt harnici, șopti. În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat, chitind că răul din lăuntru e mai puțin nociv decît cel dinafară. Prostirea asta vine, așadar, din frică. Și tot așa umilirea. Iar de la umilință la prostituare nu-i decît un pas. Un pas de dans, de pildă. Întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lumea mea!»” însă un sfetnic înțelept, plin de credință, ca un pustnic, vine și o îmbărbătează, subliniindu-i faptul că viața reprezintă o „datorie grea”, pe care doar cei viteji știu să o trăiască demn, că destinul rămâne un „chin răbdat”, dar că speranța într-o lume de dincolo ne dă puterea depășirii oricărui obstacol: „Credința-n zilele de-apoi E singura tărie-n noi, Că multe-s tari cum credem noi Și mâne nu-s!” Tot G. Coșbuc oferă și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
problemelor puse de suferință, pozițiile unila‑ terale și raționamentele logice riguroase au ajuns În impas. Oamenii au progresat mai mult În lupta Împotriva durerii 190 Suferința și creșterea spirituală decât În Înțelegerea suferinței sau În modul cum poate fi ea răbdată și valorificată, prin credință. Credința nu aduce o soluție teoretică, ci o speranță pe drum. Textele patristice ne lansează În acest sens o exortație la introspecție, la meditația profundă și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi, al Sfintei Tradiții și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
străbătut de ideea că a deveni creștin Înseamnă a pătrunde În experiența poporului suferind al lui Dumnezeu, care este capabil să fie mărturisitor jertfelnic al lui Dumnezeu prin acea suferință și să se apropie de El ca rezultat al suferinței răbdate. Poate cea mai emoționantă, mai mișcătoare și mai răscolitoare de suflet declarație a acestei credințe poate fi regăsită În Epistola I‑a soborni‑ cească a Sfântului Apostol Petru. Creștinii sunt acei care au fost chemați din Întuneric În lumina minunată
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
măsura, prin imitație regresivă, de a-i opri pe românii basarabeni, pe ucaineni, pe chinezi, pe alți năpăstuiți ai soartei, să vină în România. Totdeauna la masa săracului a mai încăput un sărac și să nu se uite că numai răbdatul de foame și religia creștină sunt gratuite și absolut saturante. 6 octombrie 2006 Noua „Cortină” de pe Prut Motto: „A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominației rusești” ( Mihai Eminescu, 1878) Cu mulți ani în urmă, mai bine
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
poale, Păzând În piscul datoriei tale. Durerea noastră surdă și amară O grămădii pe-o singură vioară, Pe care ascultând-o a jucat Stăpânul, ca un țap Înjunghiat. Din bube, mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi. Biciul răbdat se-ntoarce În cuvinte Si izbăvește-ncet pedesitor Odrasla vie-a crimei tuturor. E-ndreptățirea ramurei obscure Ieșită la lumină din pădure Și dând În vârf, ca un ciorchin de negi, Rodul durerii de vecii Întregi. Întinsă leneșă pe canapea, Domnița
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu e de fapt, după cum versurile o arată fără echivoc, decât expresia cea mai directă a „durerii surde și amare” și de aici cu siguranță mișcarea convulsivă cu care e Întâmpinată. Câteva versuri pot alcătui premisele unei dileme interpretative: „Biciul răbdat se-ntoarce În cuvinte / Și izbăvește-ncet pedepsitor / Odrasla vie-a crimei tuturor”. Aici trebuie insistat asupra asocierii bizare dintre izbăvire și pedeapsă, privită ca o fină subliniere a paradoxului arteificțiune a spiritului, dar În același timp, o modalitate de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Să mă mai uit ? Căci împotrivă-le-am făcut/ Atâtea fărdelegi, că nici prin ștreang le-aș ispăși/ De-ajuns. Puteam eu să-mi mai văd copiii mei,/ Născuți cum s-au născut ? Ah, ochii-mi nu i-ar fi/ Răbdat ! Nici spre Cetate-ori zidurile ei,/ Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel dă și altă semnificație orbirii lui Oedip. Ignoranța inițială a personajului cu privire la propriul trecut este asimilată chiar de el, în sens metaforic, orbirii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din cercul de prieteni ai fiicei sale, în primul rînd) fascinați de opulență, de fast și de simplul fapt de „a avea”. Pentru ei, inși ca mine, care nu le pot propune decît un trai în acord cu mijloacele, sobrietate, răbdatul („barem o vreme”), sînt de mirare și antipatici. Decent, în ciuda zvîrcolirilor de nemulțumire, fiul meu mă tolerează totuși. Iritat de bîrfele pretinșilor cunoscători ai „vieții literare” care îmi trec prin camera de la redacție, m-am gîndit să lipesc pe peretele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost deci : filozof, pedagog, memorialist și epistolier, orator. Viața și creația sa se împart în două perioade aproximativ egale : prima de « explozie și afirmare » de la început (metafizician și filozof creștin, etc.) ; cea de-a doua parte de « durere îndelung răbdată și sublimată » în scrisul său, în condiții mai mult decât precare de existență. Așa s-a născut sistemul său filozofic, original și autentic românesc, el introducând în filosofia românească "spațiul bărăganului". Este numit de istoricul filozofiei românești N. Bagdasar, drept
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]