157 matches
-
degel, Ed. Autrement, Paris 2006, trad. Rom., București, dezghețul, ed. Humanitas, 2006. - Ciprian Măceșaru, Dialoguri în oglindă, Ed,. Curtea Veche, 2007 - Școala memoriei 2006, editor Romulus Rusan, Fundația Academia Civică, 2007 - Cartea cu bunici, coordonator Marius Chivu, Ed. Humanitas 2007 - Răcani, pifani și veterani, coordonator Radu Paraschivescu, Ed. Humanitas, 2008 - Victor Rebengiuc. Omul și actorul, coordonatori Simona Chițan și Mihaela Michailov Ed. Humanitas, 2008 - Conferințele "Cuvântul", Identitate românească - identitate europeană, Vol I, coordonator Mircea Martin, Ed. Cuvântul, 2008 - O filozofie a
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
Marvan, Mânzatu, Mânzulete, Mâzgavu, Minariu, Milă, Moață, Mohor, Mocean, Moru, Mosor, Moșu, Muerușa, Mulă, Noapte, Noneț, Obielosu, Ole, Onete, Onineu, Otu, Pancioi, Păpușă, Părășoiu, Pestrițu, Pâclă, Pârlea, Pârjol, Pârlogeanu, Piele, Piștia, Plânsu, Potcoavă, Pufică, Puflea, Purece, Purel, Puturosu, Puvneci, Rancotă, Răcan, Râpu, Rodol, Săraru, Scandal, Sclipa, Scânteie, Stalin, Șăndrulete, Șitoianu, Șlaifăr, Șofâlcă, Tătăleață, Tăvală, Tâlvâc, Telteu, Tifirel, Tilișcan, Tițoiu, Trandarică, Țăpălușă, Țambalagiu’ popii, Urechiușu, Uțaru, Vieru, Vinț, Vrelea, Vulpoi, Zavaidoc, Zavera, Zbârț, Zdrăncănel, Zgândărici, Zgârban, Zgripcea etc. Există și cazuri, este
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
O scriu!, am exclamat eu. S-a lăsat o tăcere adâncă. Scosesem porumbelul pe gură și porumbelul nu se mai putea întoarce. Au respirat cu toții ușurați. Un „tovarăș” student, adică eu, Balaci Nelu Pașcu, din anul întâi, un boboc, un răcan de pe care nu se scuturase praful instrucției făcute cu teribilul și cruntul caporal Neciu căreia îi consacrasem o epigrama de pe urma căreia am suferit toată cătănia, deci, eu, acest bobocel, m-am angajat să scriu o piesă de teatru. Câteva nopți
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
neagră a nopții, ferea, vin copții, apele curg în vale, B. a murit în bale, gerul străpunge pielea, adio, B., lacrima e ca zerul, viața e zero. Un rob mai tremură în Scrob. Tiranul mai taie o felie din libertate, răcanul strigă ura din unitate. Pe pat un soldat, trei prostituate, cineva mângâie un mort, mein Wort. Câinele latră a pustiu, vântul răspunde, știu, știu, iu, iu, ies aburi, balul este în toi, atârnă trupurile, doi câte doi, străluce luna, ochiul
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]
-
drum întortocheat, este lăsat la vatră, astfel încât „Sunt singurul medic primar chirurg din România care am livret militar de soldat, soldat neinstruit. Statul nu m-a iertat niciodată. Comuniștii au memorie patologică. În caz de război, vor fi un reka (răcan, n.n.) cu târnăcop, scurmând pietrișul pe terasamentul căilor ferate române, unde voi muri eroic, în slujba patriei“. Nedreptățile de care are parte personajul central al cărții nu se opresc aici. La două luni după acest eveniment incredibil al cărui erou
VIAŢA CA O CURSĂ PE UN CÂMP MINAT, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345819_a_347148]
-
nerăbdare. Ați văzut, cred, cum arată stadionul din Ghencea cînd Steaua joacă un meci mare. Cum a fost, să zicem, cel cu Glasgow. Zone întregi din tribune sînt colorate kaki: acolo se află galeria de bază a steliștilor, mii de răcani scoși din garnizoanele Bucureștilor și puși să urle. Sinistru! Mai arătați-mi o imagine ca asta, pe mapamond, vorba cuiva, și nu mai spun nimic. Mă rog! poate prin Irak, pe undeva, sau pe la Phenian... Văzînd imaginea cu tribunele kaki
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fiindcă nu aveam nici un act la mine. Am urmat liceul cea mai mare parte în particular, ocupând câte o funcție. Statul meu personal o poate arăta.- Armata, fiindcă am plecat târziu la școală, am făcut-o la rând cu toți „răcanii”; ofițerii nu m’au văzut cu ochi buni pentru că citeam în timpul liber, iar armata nu-mi era pe plac. M’am eliberat cu gradul de soldat. După ce m’am eliberat am continuat liceul clasa VI la Brașov, întreținându-mă singur
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
am făcut-o la Roman. Aveam însă 18 ani! Pot spune că, pe când alții terminau liceul, eu îl începeam. și astfel m-a prins armata prin cl. a V-a de liceu. Armata am făcut-o „la cot cu toți răcanii”, cum se spunea pe atunci, la fel cu ceilalți de rând, doi ani. M-am liberat cu gradul de soldat. Între timp citeam mult: literatură și filosofie. Maxim Gorki îmi plăcea mai ales... După armată, primul meu gând a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de a tâlcui întâmplările pe care se apucă să le depene. Copilăria, cu ingenuitățile și șăgălniciile ei, este evocată în volumul Zori de iulie (1912) cu un surâs cât duios, cât amuzat (Din vacanțele de iarnă, La cireșe, Din vremea răcanului, Varga domnului, Hotărâre nestrămutată). Într-o seamă de „copii după natură” sunt surprinse, apoi, alte imagini, întunecate, ale vieții de clăcaș. Ajunși la sapă de lemn, obidiții, care muncesc pe rupte ca să-și stingă obligațiile către boieri, nu au cui
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
parcă de o pasiune, cu capul pe spate, cu gura închisă, aspirând aerul pe nările dilatate. (Temperamentul fundamental se vădește în toate reacțiile unui om: diagnoza mea este justă!) Pe când ne aminteam cu Timotin de profesorul de matematici, "dascălul de răcan", care explica trei luni în șir la tablă, fără să se întoarcă spre noi o singură dată, adunând, scăzând, înmulțind și împărțind ațe plus bețe (acșbc), în timp ce noi jucam cărți, citeam romane proaste și redactam scrisori în proză și în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la mine. Eu zic: Bă! Și el atunci lasă capul la loc. Da’ știi cum a fost? Parcă ne-am dat bună dimineața unul la altul! Ăia cică: «Bă, al dracu’ ești. Grințule, vorbești cu șerpii cum ai vorbi cu răcanii!» M-am ridicat așa ușurel și am ieșit d’acolo de lângă el.“ E evident că bătrânul are un mod de a povesti care Într-adevăr reprezintă o forță. În primul rând ne-a făcut pe toți să credem că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ne spună unul din noi care are har o întâmplare de când era „răcute” - a propus cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui de ce ne zicea sergentul „răcute”? - a sărit cu întrebarea mustăciosul. ― Că se plictisise să ne tot numească „răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a fi cu supărare, oi încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria - a pornit să vorbească omul ascuns în dosul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dar până acolo mai era cale de mers, nu șagă. Până să ne obișnuim cu întunericul, au și început să cadă primii picuri de ploaie. Și uite-așa, cu fiecare pas, glodul devenea tot mai stăpân... La un moment dat, „răcanul” - știți voi cine era - ne-a atras atenția că nu departe avem de trecut un podeț aruncat peste un pârâu... „L-om trece noi” - ne-am gândit, continuându-ne drumul... O pantă destul de mare ne-a ieșit în întâmpinare. Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de tun. Eram doar la artileria grea. Atunci, „trupeții”, am pus umărul la împins tunul. Cu mare greu, am ajuns la podețul cu pricina... Ne-am oprit. Apa pârâului se auzea curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător. „Înainte, marș!” - s-a auzit una din comenzile plăcute „răcanului”. Caii s-au opintit, urnind dihania din loc. Noi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător. „Înainte, marș!” - s-a auzit una din comenzile plăcute „răcanului”. Caii s-au opintit, urnind dihania din loc. Noi împingeam cu toată puterea. Un pas, doi și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
reușit să ies din apă... În bezna aceea m-am căznit multă vreme până am ajuns pe mal. Curgea apa de pe mine ca din găleată. Am luat-o în susul pârâului, urmând zgomotul apei. La un moment dat, am auzit glasul „răcanului” strigându-mă. „Dacă el își permite să strige, atunci trebuie să răspund și eu” - mi-am zis... După un timp, am ajuns la ai mei... Și iată-mă-s aici între dumneavoastră, în drum spre necunoscut. ― Pe unde v-ați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plecau și ei În permisii. Aici s-a Întâmplat nenorocirea. Comandantul detașamentului de camionagii și mecanici militari - un maior Îmbătrânit În rele pe care Îl tot ștergeau de pe listele cu avansări - avea sistemul lui de acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de sute albastre primite. Unii părinți mai luminați ai trupeților trimiteau banii prin mandate; alții vârau bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sine Înțeles că m-au azvârlit, la Întoarcerea din concediu, direct În serviciul de gardă, adică În vestita „singura misiune de război pe timp de pace”, cum avea grijă să anunțe fiecare comandant al gărzii când Își lua În primire răcanii din subordine și le distribuia cele cinci cartușe regulamentare. Tot din pricina simpatiei care mă Înconjura, mi s-a repartizat cel mai Îndepărtat, izolat și nenorocit post de pază, Într-un colț - Înfipt În câmpul nesfârșit de ciulini acoperiți cu zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că mă bagă În pizda mamii și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era nepotul de frate al unui general și că marele grangur trăsese o grămadă de sfori - inclusiv pe la comisiile medicale - ca să-și scoată protejatul ofițer și să-l proptească nu - cum s-ar fi cuvenit - la comanda vreunui pluton de răcani, ci Într-un post călduț din Statul Major al regimentului. Mila pe care o provoca soldaților fața lui de cârnat și evidenta lui sărăcie de minte era alungată repejor de partea scârboasă a firii sale: urla cât putea la pifani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cumpărase și pusese să se coasă, pentru Sala de ședințe, draperii pentru geamuri, ca să nu mai arunce orice prost priviri furișate Înăuntru și să vadă cine și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și zâmbărețul Conducător. Se Întoarse brusc pe călcâie când auzi În spatele lui un glas pe care Îl cunoștea prea bine de pe vremea când fusese militar. Foameangât avea acum pe umăr cele trei steluțe de locotenent-major și comanda un pluton de răcani la fel de Înspăimântați ca și el. Stătea trântit pe burtă lângă șenila unui tanc și urla Întruna către soldați să nu risipească muniția. Însă el Însuși se lăsa stăpânit de groază și slobozea rafale scurte, fiind urmat de oamenii din subordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fereastră, ca pe colegul lui, Abraham Schechter, cu care am umplut șapte dosare mari până i-am dat brânci de la etajul zece al Urgenței. Dar se compară bețivul de Felcer cu ditamai doctorul ovrei al Șefului cum se compară un răcan cu generalul Doicaru! De la Felcer nu auzi un mulțumesc, dar ia cu o mână dibace sticluțele, le preferă pe astea micile, de plastic, le vâră În geanta În care ține trusa medicală de prim ajutor. La sală! zice tare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
șiroind de transpirația lor ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L XXIX Exact într-o pauză de masă de genul ăsta, când Sabina era plecată la Botoșani, iar eu mușcam dintr-un măr în vestibulul bibliotecii, o văd pe ciufulita cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
izbuti să-și cucerească un locșor de șezut. Titu Herdelea rămase în picioare în fund... Incinta gemea de lume, fiindcă veniseră și senatorii să asiste la spectacol. Pe toate fețele însă se citea mai multă spaimă decât solemnitate, încît Stan Răcani, primul-redactor al unui ziar independent și efemer, apărut recent, zise în gura mare, desigur ca să-l audă și lumea din tribunele vecine: ― Noul guvern, dacă ar fi democrat și într-adevăr iubitor de țărani, cum s-a lăudat în opoziție
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]