37 matches
-
Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă, Mândra, Micu, Negrea, Negrilă" etc.; locurile (așezări, munți, ape, alte particularități de relief): "Apșa, Bârsănescu, Basarabă, Bătrâna, Brusturi, Bucureasa, Copaci, Cuc, Dobric, Frumoasa, Frumușaua, Gușat, Laz(uri), Leordina, Lunca, Muncel Piatra, Pietriceaua, Poieni, Prislop, Răchitiș, Rotunda, Ruginoasa, Săcel, Săliște, Slatina, Slătioara, Spini, Stâna, Strâmba, Vad" etc. Nume de oameni și locuri tipice pentru tot arealul de răspândire a limbii române. Studiul este făcut la fața locului, implicând prezența nemijlocită a cercetătorului nu numai în teritoriu
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
comuna în plasa Cotești a aceluiași județ, cu o populație de 728 de locuitori. În anul 1931, comuna a fost transferată județului Putna și a luat numele de "Andrieșu", având în compunere satele Andrieșu de Jos, Andrieșu de Sus, Fetig, Răchitiș și Șipotele. În 1950, comuna a fost transferată raionului Focșani din regiunea Putna și apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și mai târziu (1956) din regiunea Galați. În 1964, comunei i-au fost alipite și satele fostei comune Andreiașu de
Comuna Andreiașu de Jos, Vrancea () [Corola-website/Science/310929_a_312258]
-
conifere etc. Vârstă acestor arbori variază între 150-200 ani. Codrii de Arama sunt situați în comuna Agapia pe dealul Filioara, fiind alcătuiți în cea mai mare parte din goruni seculari. La poalele dealului se află pârâul Filioara cu pâlcuri de răchitișuri și mici mlaștini. În jur sunt pajiști. La asfințit se poate admira sub lumina razelor de soare “văzduhul tămâiet” descris de Mihai Eminescu în "Călin - file de poveste". Toamnă odată cu schimbarea culorii frunzelor peisajele au culori care fac peisajul să
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
bancare (cel mai frecvent Bancpost și CEC Bank) Repartiția unităților de învățământ (deși favorizează centrele administrative), se îndepărtează de modelul de mai sus. "Cascadele și defileul Bolovănișului": "Alte frumoase cascade" mai pot fi întâlnite pe cursul Frasinului, Piciorului Pascului, Goșmanului, Răchitișului - în apropiere de vărsarea acestora în Tarcău, precum și pe văile Tărcuței (pe dreapta sensului de curgere) și Cășăriei (pe stânga sensului de curgere) "Repezișul-cascadă de la Ianuș" - Se află în satul Cazaci. Aici cândva exista un complex meșteșugăresc, cu moară, stează
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
calcice, magneziene, hipotone) și feruginoase. O parte sunt captate, mai puțin cele din Lucăcești. Cândva orașul a figurat printre stațiunile balneare din România în mod oficial. "Baia tradițională Muhos" - La poalele muntelui Barațcoș (1342 m), între satele Poiana Fagului și Răchitiș pe un afluent de dreapta al pârâului Valea Rece - Muhoș, valea găzduiește izvoare de apă minerală "pucioasă" și o mică amenajare balneară. "Alte izvoare minerale" În arealul Munților Tarcău se găsesc mai multe arii protejate prin lege. Aceste sunt: Rezervația
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Mongazon a înființat colegiul teologic de la Beaupréau, ajungând directorul acestuia. Există două vitralii dedicate preotului Urbain Loir-Mongazon, ambele bazate pe descrierile aventurilor lui când era urmărit de soldații republicani. Unul dintre vitralii îl prezintă pe Monhgazon ascunzându-se într-un răchitiș din balta La Juinière. Un al doilea vitraliu arată o țărancă ducându-și oile peste urmele lăsate în zăpadă de Mongazon, pentru a împiedica soldații republicani să-i găsească ascunzișul; acest epizod este de relatat în descrierea aventurilor lui Mongazon
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
33%), salcie (Salix) - 400 ha (8%), arțar (Acer) - 270 ha (5%), frasin (Fraxinus) - 105 ha (2%), ulm (Ulmus) - 25 ha (0,5%), conifere - 25 ha (0,5%). În funcție de gradul de inundație și aluviuni,s-au format patru tipuri de păduri: "răchitișurile" (ocupă mici suprafețe, sunt formate din specii de sălcii-arbuști - Salix cinerea, S.viminalis, S.triandra, S.purpurea); "sălcișurile" (ocupă 455,6 ha, în arboret predomină Salix alba cu puțin amestec de S.fragilis,Populus alba, P.canescens, Ulmus laevis); "plopișurile
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
nordic din Munții Giurgeu și încadrează la nord, vest și sud, depresiunea cu același nume. La nord delimitarea de la vest la est față de Munții Bîlborului (din Munții Călimani ) și Depresiunea Bîlbor este făcută de văile păraielor Secu spre ( Toplița ) și Răchitișului Mare. Răul Bistricioara îi delimitază mai întîi spre spre nord-est apoi spre est față de Munții Bistriței pînă la Capu Corbului. Delimitarea corespunde unui triunghi la care vîrful este reprezentat de Bîlbor , cateta vestică de continuarea spre sud a DJ174A și
Munții Borsecului () [Corola-website/Science/325114_a_326443]
-
spre DN15, în rest terasamentul drumului fiind de pământ. Parcurge de la nord spre sud mai întâi axialul Neagrei pentru a șui în Pasul Bursucăriei la 1360 m , cobora ulterior pe Valea Bistricioarei până la Bilbor și de aici suie în Pasul Răchitiș la 950 m, pentru a coborî spre DN15 pe axialul pârâului Sec până la vest de Pasul Creangă . Urmărește limitele de demarcație mai întâi între Munții Călimani și Munții Bistriței apoi pe aceea dintre Munții Bilborului și Munții Borsecului . Prin joncțiunile
DJ174 () [Corola-website/Science/325172_a_326501]
-
Siret cu afluenții Bahna, Izvoarele, Cleja, Răcăciuni, Parava, Orbeni, Scurtă, Botohan, Fântânele, Contești, în sud-est de Trotuș (emisar Siret) cu afluenții Pârâul Mare și Gârbova, iar în vest - în partea sudică a depresiunii de Tazlău (emisar Trotuș) cu afluenții Nadișa, Răchitiș, Orașa, Helegiu, Văereni, Brătila. Afluenții Tazlăului cu origine în au un debit relativ redus dar permanent, talveguri cu panțe accentuate, viteze mari de curgere și produc viituri semnificative. Apele freatice se află la baza orizontului conglomerato-gresos din culmea principala și
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Râmețului, Secu"), creste ("Ardoscheia, Fața Pietrii, Fața Râmețului, Piatra Craivii, Prisaca, Galda-Colții Caprii"), ciuperci, poduri, cheiuri ("Ampoiței, Caprei, Gălzii, Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Întregalde, Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Pravului, Tecșeștilor, Plaiului, Siloșului, Râmețului, Runcului, Pociovaliștei, Găldiței, Turcului"), defilee ("Hășdatelor, Turenilor, Pietroasei, Răchitișului"), doline, lapiezuri, uvale, platouri ("Ciumerna, Piatra Cetii"), depresiuni ("Poiana Galdei, Poiana Aiudului, Trascău"); Fenomene endocarstice: peșteri ("Gaura lui Stroe, Liliecilor, Poiana Ascunsă, La Tău, Huda lui Papură, Scărița-Belioara, Vânătările Ponorului, Gaura Calului") și avene ("Avenul din Piatra Cetii, Avenul de sub
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Vânătările Ponorului, Gaura Calului") și avene ("Avenul din Piatra Cetii, Avenul de sub Pietruța"). Aceste forme de relief sunt dezvoltate în cea mai mare parte pe masive calcaroase mezozoice în alternanță cu conglomerate și gresii, roci eruptive (ofiolite întâlnite în defileele "Răchitișului", "Pietroasei", "Hășdatelor", "Turenilor" și "Arieșului" - pe porțiunea cuprinsă între localitățile Buru și Moldovenești, Cluj) șisturi cristaline, argile și marne. Apele de suprafață ale sitului aparțin mai multor bazine hidrografice (ce-și au obârșiile în Munții Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]