2,886 matches
-
gard ochi deschiși de trădare aburește ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals sângele morii de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinți buzele tale arogante ca soarta atletică zbatere a ochiului stâng vestește venirea celor cu trupuri nevăzute răcorii îi simt respirația coapselor tale patul nupțial sapă canale prin ochii mătăsoasă erata frunzei vărgate vlăguit căzând curcubeul la picioarele tale pline de șerpi mirosuri metalice oglinzi purtătoare de virușii seropozitivi ai luminii carnale mâinile înfloresc drobul de sare flămândă
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
luna cu ea, straniu hanger. Eram tineri și frumoși cu lumea nefrântă. Scriam cu lumină pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Viorel Mureșan Vântul și celelalte semnificații am ieșit dintr-o biserică unde am lăsat în urmă răcoarea și mirosul de busuioc și deasupra intrării o orgă între două statui am ieșit dintr-o bibliotecă unde-au rămas cărțile să respire și să se balanseze pe brațele unor femei de sticlă ajuns pe o bancă dintr-un ziar
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
gerul ideii ce pleacă spre răscruce. Teii vor fi ades în noapte cumpătați, cum numai regii- leii rămân spre ziuă prea plecați. Cugetare Dramă a eșecului mut forfecarea feței depline cugetare a ochiului mult înghețare a seninului bine Dimineață fără răcoare acoperire pe șa și sub scut amiază fără de soare pierdere a ierbii în lut.
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Emil Brumaru Poveștile au pajiști și răcoare, Și păpădii cu capul de puf mare Cît sînii verzi ai unei vrăjitoare Ce-și duce către seară la plimbare În lesă spiridușii de onoare Spre-a-i folosi, la nunțile din mlaștini, Drept martori mormolocilor de baștini... Acolo, printre
Cîntec naiv (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7014_a_8339]
-
apă. Nu pentru că ar fi vrut să aducă doftoriile ori să-i panseze rănile încă proaspete. Nu. Și nici să ia cu sine veșmintele. Încă o dată nu. El voia doar să știe când se încheie veghea și când va regăsi răcoarea culcușului. Căci fusese o zi toridă și buretele fusese îmbibat cu oțet. Poate că ar fi fost mai bine ca totul să se fi petrecut iarna, numai că iarna e întotdeauna o altă sărbătoare, una ce nu începuse încă a
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
ta de tine dar dacă tu ai să treci strada pe unde a luat-o șarpele galben cu floarea de colț de sub inima mea și se grăbește să iasă în afara acestei lumi cu omuleții făcuți din gumă și câlți și răcoare de albăstrele și zumzet auriu și cerneală și coca-cola de copilul care încă se zbenguie-n bărbatul bătut de gânduri albit înainte de vreme dar dacă tu ai să treci strada ca să cerni în hăuri nisipuri și cenuși care au fost
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
sânge contracost și fetuși gâtuiți cu sârmă de copii în zori nesățios și rău corbul dostoievksi croncăne dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii la capătul străzii - din gurile de canal - croncăne de când Doamne ai ațipit în răcoarea grădinilor din cer aici castanul s-a surpat într-o singură noapte ca un candelabru și păsările nu mai pot tăia aerul de pâslă și cu furie își smulg penele de petrol aici corbul dostoievski țipă dând roată dar voi
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
înger ce mă însoțește, Grăbit și dînsul să-și termine veghea, Să se-odihnească măcar cît clipește O rază lată-mprospătînd blînd stevea Și brusturii cu pălăria mare. Și el are nevoie de tăcere, Și de culcușuri moi, și de-o răcoare În dup-amiaza limpede; și lui îi piere Credința unui rost menit anume Să-mi încălzească pieptul tot mai prins în brume...
Trăiesc mereu cu sufletul în pripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7565_a_8890]
-
-nvolbură-n creier nu-mi dau nici o șansă se revarsă din munte mătură arbori și stînci smulge inimi le mînă departe/ departe rămîne acel sentiment/ cînd soarele încă n-a apărut dar lumina lui/ tot mai sporitoare sfîșie noaptea/ așază răcoare un sentiment că totul poate /de la capăt/ cu înmiită vigoare/ să-nceapă cu toate acestea ai în spate adunate în noduri congelate în creste și luminoase căderi faptele vieții trecut de crucea tinereții port o colivie pentru corbul ce va
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
timp, de care le vorbise Negrescu. Erau convinși că sosise momentul mult întârziat. Parcă și anotimpul le era propice, căci noaptea era înstelată, cu luna bănuită în cealaltă parte a pământului, cu brize ușoare ce înfoiau fustele femeilor și suflau răcoare în straiele bărbaților. Copiii nu mai ieșeau din cuvântul părinților, bătrânii sperau să-și prelungească viața într-o altă eră, căci mulți dintre ei depășiseră veacul, și nu le mai rămăseseră multe zile de trăit. O liniște aburindă se lăsă
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
atât de veselă de obicei, văzuse un semn de rău augur în acea întâmplare pe care o numise: ninsoarea neagră. Avea să ne-o amintească în august 1944, după "alegerile" din ^46, în decembrie ^47... Tezaurul Dinspre lac adia o răcoare binevenită. - îți dai seama - îmi spunea însoțitorul meu - că noi călcăm acum pe aur? Lingouri, bijuterii, diamante, hârtii de valoare, acte de proprietate, averi fabuloase. Mergeam pe o stradă liniștită, prin cartierul băncilor din Lausanne. Poate că exagera, dar mi-
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Și în codrul stins prind clipa Să mă plimb cu moale pas. Luna prin stejari coboară, Vin zefirii mai întîi Și mestecenii presară Peste noapte dulci tămîi. Inima, o, cum tresare Cînd prin suflet trec fiori De prin tufele-n răcoare! Dulce noapte de splendori! Ce extaz! Ce bucurie! Totuși, sfinte cer, așa Nopți eu ți-aș lăsa și-o mie, Una draga de mi-ar da. Către Charlotte von Stein Pentru ce mi-ai dat privirea-adîncă, Grea de presimțiri, în
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
la înaintarea României spre un alt fel de societate. Controlul asupra serviciilor secrete, asupra sistemului bancar și asupra justiției i-ar fi îngăduit abuzuri încă mai colosale. Să nu uităm că minerii încă-l așteaptă pe Miron Cozma (momentan la răcoare) și prea mulți români au brațele încremenite întru eternă cerșetorie. Că, ajutați de alde Năstase, ne vom bloca undeva între socialismul rahitic al ceaușismului (cu puseurile dictatoriale cu tot) și oazele de libertate și democrație, e limpede. Dar pentru toate
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
drugul ostenit să-ți spună Că mi-am făcut culcuș În horă ielelor Să-ți dănțuiesc În fota de străbuna. De mă vei caută pe ulicioare M-oi face umbră liliacului bătrîn Ti-oi da să-mi gusti obrazul de răcoare Cu buze-ngenuncheate, de păgîn. Ori de mă vei strigă peste ulcele De straja-oi pune vîntul de temut Ca să-ți alunge vorba cu sperietorile Și să te scalde În izvoarele de mut. Iar de te-i prinde În calusul patimilor
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
exorbitant pentru o plăcere care nu dovedește aproape nimic. Vecinii mei se plâng de nevroze. Prea puțini dispun de fonduri pentru termopane și aer condiționat. Storuri spălăcite, uși și ferestre închise mai tot timpul în calea smogului. O brumă de răcoare intră noaptea în adâncul lucrurilor a căror suprafață primește peste zi praful citadin amestecat cu arșița caniculei și zgomotul complex. Anul trecut, în Domenii, ca aproape peste tot pe arterele Bucureștiului, asfaltările în campanii intense, degajând duhoare de bitum încins
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
simfonii, două concerte pentru pian, fantezia pentru cor și orchestră, aria de concert Ah, perfido). Tremurau toți de frig și nu pleca nimeni, și strigau că nu le e de ajuns. În livada cu măslini nu era frig, deși - noaptea - răcoarea mării poate uneori să-nfioare. Sunau cicadele - "la concurență" - din arborii de pe margine, iar Boreu, vorba lui Călinescu, "devenise pervers". Vuiete de vânt furau uneori sunetul, totuși nimic n-a putut acoperi strălucirea din Allegro moderato și vivacitatea Rondo-ului final
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
ușurat de la masă, zglobiu". Indiferent la ispitele civilizației, chiar atunci cînd realizează cîștiguri bunicele din cărțile didactice pe care le tipărește, Creangă se mulțumește cu bojdeuca sa, cu lut pe jos, "care, spre a continua cu vorbele Călinescului, vara ține răcoare și produce tălpilor goale o senzație plăcută, o gîdilare plăcută, cum o dă iarba pe locul de pășune". Pofta de elementaritate i se mai vădește în "cămeșoiul de pînză cu dungi albastre, lung pînă-n călcîie", în care se poate mișca
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
respins în aspectul său imediat, cu ajutorul aparatului stilistic în combustibilii căruia intră și prețiozitatea, însă asimilat în zona sa mai adîncă, din care izvorăsc mirifice spontaneități: "vei ajunge acasă într-o odaie cu miros de răchită abia înflorită,/ vei căuta răcoarea șemineului de malachit, înconjurînd de trei ori/ cu degetele verdele sepalelor de drețe vei visa că ești/ cuprinsă de brațele ursoaicei care și-a uitat durerea în lemnul/ portocaliu al bradului tînăr/ pisica albă își va lipi urechea de vocea
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
spre ararat/ sfîșiind seninul unui cer ocult// anii-și cer birul cu dobîndă/ timpul în loc să crească - scade/ arătînd în zare o uitare fumegîndă/ precum un șarpe între visări și moarte// frunzișul de cuvinte cade veșted/ în lume se abate o răcoare/ adînc prevestitoare/ așezînd pe creștet/ o împăcată-n sine așteptare” (Timp în scădere). Dar protestul conținut în versurile lui Alexandru Lungu nu e mai puțin relevant, întemeindu-se pe organicitatea ființei, pe întrepătrunderile sale cu cosmicul. Mizei istorice îi este
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
va mai crește o floare în grădinile lumii superbe? Și dacă se pierde, se va pierde suflul copacilor în uitare? Și tu, copile-ai să vezi un cer de flăcări și o pădure de soare și apele-n fântâni de răcoare vor fierbe, copile, vor fierbe? Și dacă se pierde? Se va pierde? Cai înhămați la carul ce mă duce Cai înhămați la carul ce mă duce în straie negre și cu vizitiu, opriți-vă ca și cum aș fi viu să zvârlu
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul lumii trece un înger îți dorești o carte în formă de sferă Absențe în grădini se prelinge seceta din cuvinte mici insule galbene
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
ochii de-adolescent, deschiși... Cu sînii prinși în palme se aplecau să-l vadă Căpșunele... și-alături vîrtejuri de zăpadă Rupeau din prospețimea subțirilor narciși. Pe gură-i cădeau dude, ușor, să nu-l deștepte. Ca-n nări de bou răcoarea pufoasă i-ar fi șters Tîmplele tari. Și-n urmă, cînd s-au oprit din mers, Cărările, spre seară, tăcute-au fost și drepte. Creșteau între patlagini grămezile de rouă. Melci uriași și galeși alunecau domol. Înăbușit de plante și
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
Întocmai așa cum l-a pregătit tata, bunicul și cu străbunicul tău, fără abatere și fără greș de cind e lumea lume. Acuma e aproape gata! Așezi licoarea În butoi cu doaga veche și groasă ce stă de când se știe la răcoarea pivniței castelului În umbra bolților ce multe au văzut și de multe s-au cutremurat și aștepți. Aștepți Încă vreo trei, patru anișori și atunci chiar că e gata! Nu mai are nevoie de nimic! Poate numai cândva pe la Început
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
poetul Vasile Alecsandri, cel care ,,a dus o viață migratoare”, a îndeplinit misiuni diplomatice în Occident, având două întâlniri cu Napoleon al III-lea, pretutindeni fiind primit împărătește (iar, într-una din serile de iulie 1849, prietenilor bucovineni, „retrași în răcoarea pădurii de la Cernauca”, le-a citit în premieră fragmente din Balada Miorița, ca să le dovedească acestora că ,,neamul românesc este unul din cele mai înzestrare cu daruri sufletești”); - despre personalitatea fascinantă, feerică a lui Sextil Pușcariu (reînviată, într-un dialog
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]