1,206 matches
-
este soarta tuturor celor blestemați cu sensibiliatate și tărie, care nu-și trâmbițează amarul, găsindu-și refugiul în discreția favorizantă regenerării... „de ce nu ar fi timpul un cântec trist suspendat pe un lăstar cu boabe coapte și gust de viață răgușită” (ars poetica, Dorina Neculce ) Poemele Dorinei Neculce manifestă tendința de a-și apropia narațiunea prin exploatarea parataxei. Poeta descoperă alte perspective ale vieții pe care le filtrează estetic, transformându-le în artă: omul pare depersonalizat, e propria lui aparență, poartă
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Volumul_antologic_vade_mecum_vino_cu_luminita_cristina_petcu_1344710272.html [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
protejată fiind de instinctul animalic al conservării materiei vii. Mă uit pe cer, Doamne cât iubesc soarele, cine nu-l iubește, mă tot întreb, de ce nu-l pot atinge cu sufletul? Nu eram eu bine de vreo 4 săptămâni, ușor răgușita fiind, mi-a explicat că poate fi o anumita patologie combinată și că trebuie să mă grăbesc. Așa am și făcut, m-am internat în dimineta următoare la Colțea un spital greu de descris, în care o asistentă deosebit de corpolenta
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1461675732.html [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
trezim într-o neagră mare Și să cântăm al vieții dulce epitaf. Așa visez de-aseară - golit de gânduri terne - Iar dorul, ca o gheară, durerile-mi așterne. M-am întrebat și azi: „Cine mi-s eu oare ?” Un răspuns răgușit veni dinspre ai Parângului brazi: „Ești un nimeni, în propria-ți splendoare.” Referință Bibliografică: DRAGOSTE ÎN PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2001, Anul VI, 23 iunie 2016. Drepturi de Autor
DRAGOSTE ÎN PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1466699285.html [Corola-blog/BlogPost/378902_a_380231]
-
ieșeau din gură. Prin norul de fum apare o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ține o furcă din care țâșnește foc. Din gâtleju-i răgușit articulează cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia întunecimii sale, stăpânul nostru! Te-am slujit destul pe pământ! Este rândul tău să fii roabă pe veci în fundul împărăției noastre: iadul
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Sub_semnul_blestemului_ion_nalbitoru_1366552764.html [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
ea. Un piaptăn zăcea peste niște fotografii,pe marginea noptierei. Am luat în mână, una câte una, toate imaginile copilăriei mele. În fiecare din ele, eram eu și mama. -Te-a așteptat toată ziua să vii!, mi-a spus cu vocea răgușită,mătușa Veta. A ieșit în prag și și-a pieptănat părul lung, ca atunci când vei sosi, să o găsești frumoasă. Nu voia să-i vezi chipul,ros de cariile bolii. S-a îmbrăcat singură ca într-o zi de sărbătoare
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1465111930.html [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cine sunt EU? Sunt vântul, care umblă desculț noaptea pe drum, Sunt flacăra, ce arde , lăsând în urmă scrum. Sunt seara, ce se lasă, cu părul despletit. Eu sunt un Stradivarius, ce se tânguie răgușit. Sunt arșiță de vară, iubire mistuind, Lumina sunt, din carte, ce o primești voind. Eu sunt o rază caldă, ce-ți cade drept în față, Și sunt eternitatea, ce naște-o nouă viață. Sunt pasul care-n tihnă se-ndreaptă
HOMO SUM de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1428162751.html [Corola-blog/BlogPost/362937_a_364266]
-
de foarte mică, când, pe banca de sub vișinul mare din fundul grădinii, îmi vorbea șoptit despre anumite evenimete și oameni, iar mai apoi, la unul dintre colegii mei de birou, un bănățean devenit ardelean prin căsătorie, cum ne spunea râzând răgușit, din generația domnului profesor. După evenimentele din decembrie 89, aveam să îi aflăm povestea vieții și ea se aseamănă într-un fel, cu cea a lui Mihai Cocuz „ di la Ieși.” Fiul unui preot katolic din Banat, trecut la orodoxism
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1475688423.html [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
uncă de defrișare a pădurii de stele, în șoapte, cu o albastră secure, noapte de noapte - și ce mă voi face la ceas de -aurore când înghețul m-o-nghite flamand? când corbu-mi va bate-n fereastră profund croncănindu-mi, răgușit, << Nevermore!? >> Referință Bibliografica: ELOGIU CORBULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ELOGIU CORBULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_corbului.html [Corola-blog/BlogPost/356157_a_357486]
-
s-ar fi petrecut nimic. Ușa unui vagon - vatmanul nu știa care vagon, al cărui tramvai - se trase în lături și coborî necunoscutul. Acesta o luă pe femeie de braț și dispărură împreună într-o străduță lăturalnică. Șuieră o locomotivă. Răgușit” (p. 19 - 20). În altă parte, nu doar mulțimea obiectelor se arată a fi iluzorie, ci chiar spațiul, investigat, eventual, prin binoclu (Pasiențe la marginea lumii, Podul de piatră s-a dărâmat...): Rămase așa, cu binoclul la ochi, minute întregi
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448294237.html [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
am prins și fac ce vreau cu tine. Săndica se zbătea să scape din mâinile lui, însă forța brațelor lui puternice o țineau lipită cu spatele de pământ. Începea să-i rupă hainele de pe ea, râzând cu glas tare și răgușit: - Uite ce pățești dacă fugi de mine. Unde îți este profesorașul să te scape? Să vină la mine să-l omor și pe el. Să-l vezi cum moare lângă tine. Mă voi răzbuna pe voi care v-ați bătut
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427606642.html [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
celelalte simțuri le sunt stimulate:) De multe ori când o femeie vorbește la telefon cu un bărbat...el "o vede"numai după voce.Si ca femeie,simți ce el "vede". Și e ciudat cum amândouă vocile devin mai joase,ușor răgușite...mai tandre...chiar dacă vorbesc lucruri absolut "normale". Chiar dacă nu s-au văzut niciodata.Intotdeauna credem că bărbații întorc capul și jumătate de corp după fuste strâmte și scurte.Mda... Dar un bărbat adevărat...întotdeauna va merge pe ...celelalt simt...mai
JE NE SAIS QUOI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Je_ne_sais_quoi.html [Corola-blog/BlogPost/356066_a_357395]
-
de sidef Să îi coasă ca pe-o ie. Stratul rece-i tot mai gros, Streașina-i înlăcrimată; Ia te uită ce frumos S-a gătit natura toată! Tufele sunt de brocard, Îmbrăcate-n stalactite; Strigă vesele pe gard Gaițele răgușite. Doar gâscanu-i supărat: „Ce-o mai fi, nimeni nu știe! Balta iată, a-nghețat, Albă, stranie, pustie!” Referință Bibliografică: ZI DE IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ZI DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1452962023.html [Corola-blog/BlogPost/378558_a_379887]
-
de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
încântă privirile și inspiră poeții, pictorii, muzicienii, dar și cu capriciile sale, cu vremea tristă și mohorâtă. Deodată, la miezul nopții, de la poartă răzbate un strigăt: - Pătrule!... Pătrule!... Tânăra familie plutea în lumea fascinantă a viselor. Din nou acel glas răgușit tuși de două ori de se zguduiră pereții și geamurile de la ferestre: - Pătrule!... Trezește-te, bre, odată!... Pătrule!... Prin somn bărbatul auzi chemarea și dintr-o dată deschise ochii speriat. Bezna îl învăluia și, răsucindu-se brusc, se trezi pe podea
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415171822.html [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
bat de ceri apă rece cu sifon... - Pleacă, domnule, dacă ți-au spus nea Jerry să pleci - se auzi o voce pițigăiată, a bărbat castrat, din mulțimea adunată ca la circ. - Nu mai te da rotund - făcu o altă voce răgușită - Ce? Dumneata ai făcut cumva pușcărie ca să scriezi cărți? Ai suferit ca cum au suferit domnii ăia în ptenenciaruri până să editează în fiecare lună o carte? Ai avut dumneata vreodată blenoragie la unghii și sculament la cerebel, ca să scriezi
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
și întorcându-și privirea mată în cu totul altă parte. - Se face că plouă, șefu... - auzi Solomon din nou, vocea pițigăiată a castratului, sfredelind aerul îmbâcsit de fumul apetisant, venit de la grătare. - Lăsa-ți-l că-i beteag... - completă vocea răgușită, pe care o auzise și la tarabă. - Beteag pe mama dracului - mârâi alt hăndrălău, cel cu un picior de lemn, de undeva, din spatele lui Solomon, scuipând des printre dinți lunecoși, de cositor - Când se dădea mare scriitor nu îl durea
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
printre dinți lunecoși, de cositor - Când se dădea mare scriitor nu îl durea nimic... - Auzi cu cine să se pune el? - reluă pițigăiatul firul - Să-l învațe el pe Șefu ce-i aia scriitor... - Tu auzi, băi ciumete? - hârâi vocea răgușitului - Cu tine vorbim! - Cu tine vorbim! - răsări o altă voce mată, ca a unui om cu nările înfundatate de muci groși. Atât de tare zbieră ultimul ortac, de-au ieșit oameni de la mese, de după prelată, să se uite la ei
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak. - Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi numai așa...Că fără tăieței... - făcu cel cu un picior de lemn, învelit într-o șosetă de lână maro, și sprijinit în cele două cârje. - De ce-ai vrut să anunți Poliția, băi sulă? - vorbi în sfârșit, smâncit, pe
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
cu alte cuvinte nu-i era în fire s-abordeze teme înalte la o băută! Dar acum, sub perdeaua unei pseudo-infatuări, graseiă mângâind plăcut urechile celor din jur: -Dragilor, cred că-ntâi a fost arhitectura! Și dădu glas unui râs răgușit, mixat cu ceva simptome de tuse tabagică. Arhitectul Primordial a conceput înaintea oamenilor Pământul, Soarele, Luna, Stelele! Ipse magister dixit! încheie cu formula consacrată, subliniind superfluența oricărei argumentații. Exprimarea sintetică a lui Matei rarefie atmosfera. Ca să refacă nota ludică a
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1440313259.html [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
chinuri, un fel de intuiție personală ce o găsim numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor ... Citește mai mult Sânul ca un bot însetat de cămilă m-așteaptăși nu știe mila fiindcă și eu la rândul meu te doresccu toți ghimpii văpăii lăuntrice, inseparabilce îmi frământă starea.Lipesc frumusețea unor mesteceni albidin îmbulzeala nesfârșită de
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
toate obstacolele artificiale șterse în chinuri,un fel de intuiție personală ce o găsimnumai în freamătul pădurii de foioase.Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilorarzând gingășia unui cuib de vocipierdut prin Templul zeiței Hatorgonind veșniciaprintre glasurile răgușite ale pietrelor... XX. POVARNA. SUNT AȘA CUM SUNT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 297 din 24 octombrie 2011. Privesc scena cu un surâs dureros și târziu înecat în parfumuri sordide, înăbușitoare, lacome totuși noi iubim viața și moartea
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
care da semne de nervozitate. Prin inima căpitanului trecu un fior rece. În fața sa, între două stânci ce poartă numele stăpânului întunericului, aparu o grotă. - E cineva acolo? Glasul său răsună în ecouri. Din interiorul grotei se auzi o voce răgușită: - Dar tu cine ești de îndrăznești, tam-nesam, să-mi calci împărăția fără învoială? - Vin din partea lui Pătru Valdescu! - Să nu te apropii de lăcașul meu ... Stai cuminte acolo unde te afli. Sau te mănâncă pielea? Ai cumva râie? - Ferească Dumnezeu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
pe care scrie cu litere mici în engleză „ prosecutor”, adică procuror. N-am pe cine să întreb dacă nu-i vreo glumă și pentru că tentația de afla un răspuns e prea mare, bat încet la ușă. - Intră! aud un glas răgușit, urmat de un acces de tusă. Vocea aparținei unei femei trecută de cincizeci de ani, masivă, cu fața brăzdată de milioane de riduri, care stă în spatele unui birou și scrie ceva la calculator. - Bună ziua! zic destul de stângaci. Mă măsoară preț
DRUMUL APELOR, 23 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1487913713.html [Corola-blog/BlogPost/376321_a_377650]
-
din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Redentore! Ploua oblic peste laguna Leul înaripat adulmeca Umbră bătrânului turn. Pe sub cupole lumină cade Timidă și-nflorată Ca o scumpă țesătura orientala Pierdută fâlfâie aripa nopții Pe sub arcadele vechiului pallazzo Bronzul vorbește răgușit Despre o veche poveste Chiar și acum poți zări Siluete negre pe poduri Șoapte fierbinți de matase Ori suspine adânci de metal ruginit Ploua oblic peste laguna Tortele nopții nu s-au stins încă Printre coloanele roze Umbrele nedeslușite ale
VENEZIA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Venezia.html [Corola-blog/BlogPost/359287_a_360616]
-
nu există... (țipă)... Zei! Oreste... (cade în genunchi). ORESTE: Electra, într-adevăr, Oreste nu are nici un chip. Și totuși sunt eu. ELECTRA (înălțându-se): Străine, vei plăti cu viața dacă nu ești Oreste. Vei plăti cu viața dacă ești Oreste. (Răgușită:) Pleacă, îți vând amintirea că pe o barcă albă... ORESTE: Electra, eu sunt însăși amintirea mea...” Blestemele Ifigenie și ale Electrei continuă până azi, prin reconversia vorbelor golite de sens ale ființei vide, transformate într-o altă procesiune a sunetelor
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_scrisoar_constantin_milea_sandu_1391708636.html [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]