161 matches
-
Cutia cu becul era închisă bine și stătea pe șemineu, ca o urnă. Scrisorile și pachetele din partea Primului Eric Sanderson primite în șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-un spațiu mic și întunecat din spatele ușii dulapului din bucătărie. Picăturile de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol, protejîndu-mă de un ropot de grindină. Streașina magaziei încuiate, sub care ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea înclinat peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu un puternic accent din partea de sus stânga a hărții, adică britanic. Iar tonul părea să-i fie sincer; era clar că el și camaradul lui văzuseră Într-adevăr moartea cu ochii; și nu cu jumătăți de măsură, nici În răpăit solemn de tobe, ci pe Întuneric și aproape pe la spate, ca șobolanii, Într-o fundătură și Într-o situație care nu aveau absolut nimic comun cu gloria. Experiență care, din când În când, nu le strică unor membri ai claselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acum era mai dură, mai insondabilă. E adevărat ce se spune, că acum câteva zile i-ai salvat viața unui anume călător englez pe care un camarad de-al dumitale era gata să-l omoare? Alarmă. Fuga la arme În răpăit de tobe și stridențe de trâmbiță, gândi Alatriste. Întorsătura aceea a discuției cuprindea În ea mai multă primejdie decât o incursiune nocturnă de-a olandezilor când el tercio dormea dus cu capul pe fasciile pregătite pentru asaltul de a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la defilare prin oraș. Frig și o fulguială înțepătoare. Strada principală, goală. Gardiștii, nici ei prea mulți și îmbrăcați subțire, băteau talpa soldățește, să se încălzească. Din toate tălpile lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ieșea un răpăit de civili neinstruiți, nu triumfătoarea înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea și jandarmii lui dispăruseră. Fîlfîiau ciorile deasupra orașului, croncăneau și se dădeau tumba, încît unul dintre gardiștii din spatele lui Stelian a tras în ele să le împrăștie. A
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
totul a început să se miște prea repede, jefuitul băncilor și eroul acestor întreprinderi au devenit anacronice, John Dillinger este din alt film, mafia italiană a descoperit că banii se fac și altfel, cu white gloves, și mai puțină acțiune, răpăit de mitralieră Thompson și sânge pe caldarâm. Statul a descoperit la ce este bună o poliție federală, când inițial nu era dispus să acorde fonduri pentru a finanța lupta cu crima transfrontalieră, iar avantajul poate fi capitalizat cu succes în
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
țărâna moartă, amestecând Dorință ș-amintire, stârnind Rădăcini amorțite cu ploi de primăvară. Iarna ne-a ținut de cald, acoperind Pământul în uituc omăt, hrănind O mică viață cu tuberculi uscați. Vara ne-a surprins, venind peste Starnbergersee C-un răpăit de ploaie; ne-am oprit în colonadă. Și-am continuat în soare-nspre Hofgarten, Și am băut cafea, si am pălăvrăgit o oră. Bin gar keine Russin, stamm'aus Litauen, echt deutsch. Și când eram copii, și locuiam la arhiduce, Vărul
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
Stadionul Three Rivers a măturat tot statul Pennsylvania de la vest la est, iar acum le bate în ferestrele de-aici, din Joseph Street nr. 89, în ramurile joase ale fagului care este mândria grădinii lor, și, din când în când, răpăie pe acoperiș și se revarsă șuvoi de pe acoperișul verandei din față. - Ia să văd ce citești, îl roagă Harry și întinde un braț lung de pe fotoliul rabatabil. Enervat, Nelson îi aruncă volumul, un manual gros despre arta vânzării automobilelor, scris
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
-l auzi pe Manny cum înjură. - Se făceau mânăreli la vitezometru? - De unde-ai învățat expresia asta? - Din carte. - Păi... Nu-i rău deloc, îi trece lui Harry prin minte, să aibă o discuție pe bune cu puștiul, în timp ce ploaia cade răpăind. Nu știe de ce îi dă o stare de neliniște faptul că puștiul citește. De parcă ar complota împotriva lui. Se spune că cititul ar trebui încurajat, dar nu se spune și de ce anume. - Știi că falsificarea kilometrajului e-o infracțiune. Dar
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
mai ai decât un nenorocit de an până la absolvire? Vocea îi devine răstită, iar băiatul pare alarmat. Se holbează la taică-său cu gura căscată, iar punctul întunecos, întredeschis, împreună cu orbitele ochilor formează trei găuri într-o față găunoasă. Ploaia răpăie pe acoperișul verandei în șuvoaie. Janice și cu maică-sa coboară de la Familia Walton cu ochii în lacrimi. Janice își șterge lacrimile cu degetele și izbucnește în râs. - Ce prostie să te lași așa dus de val. A scris în
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
e de ce versiunea de azi (având la bază un volum din 2009) are nouă versuri în plus: „M-am pomenit dintr-odată fără cuvinte/ giuvaiere din lumea ce-a fost copilăria mea/ degeaba am scotocit în gâtlejul din care vorbele răpăiau cândva/ între dinții de care se-atingeau foșnind etc.” (p. 49). Au fost, acestea, eliminate de Cenzură? Nu mi se pare probabil, ele fiind, în totului tot, mai puțin scandaloase decât restul? Au fost adăugate de Lippet pe parcurs, așa cum
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
se asociază cu încetinirea până aproape de colaps a ritmurilor vitale, cu reducerea vieții interioare la o simplă succesiune de senzații elementare, cu metamorfoza personajului liric în omul-obiect, intrat în noi conexiuni cu lucrurile și cu infralimbajul acestora: „Ploaie. / O aud răpăind peste-aparenta mea moarte./ Nu sunt decât auz. Nu sunt decât / un clinchet sau un scârțâit de ușă / sau vocea-leagăn susurând minciuni/ și întrebându-se dacă aud... // Sunt om-obiect / și toate - o știu acum - da, toate / obiectele acumulează voci / răsplin de
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
o paloare suspectă se putea ghici la lumina unui scăpărat de brichetă masca unui surâs bovaric Poate doar căzuse în ea însăși (de frica tăcerii) acolo pe terasă și-acum domnișora poetă trăgea cu coada ochilor la ploaia albă ce răpăia ca o mitralieră romantică vizavi peste pădurea de brazi în urmă cu douăzeci de ani 1984 prietenilor mei Când treceam pe strada cu lumină tăcută și îți povesteam în șoaptă despre eul meu din timpuri interbelice ba chiar imperiale tu
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
nazismul comunismul scularea și stingerea totdeauna cînd noaptea e mai dulce ciocîrlia a fost nu privighetoarea dar cînd culorile zilei și ale nopții se uniformizează cum dimineața la mare cerul cu apa se împreună parcă e o pînză ploaia și răpăie ce-o fi făcînd dracula singură dacă eram acasă își băga capul îi încape perfect în subțioara mea ce să mai aștept alcoolul în papilele mele provoacă mici hurducături dezastre ale gustului cum o fi sîngele tău pe limba mea
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
precipitată a spiritelor vitale? Oare dragostea e ceva care se adaugă, ca o virtute, iradiind prin forța proprie din obiectul iubit, ori e o boală nevindecabilă ce sărăcește spiritele? Între timp, din fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce Începuseră să răpăie cu ritmul lor obsedant, anunțând intrarea Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-l avea la dispoziție. În tot acest timp, uralele mulțimii înnebunite de transa încrâncenată în care era purtată creșteau din ce în ce. Po-po-po-poai-pi-poai, declamă chitara lui Ionescu, tuby-tubap-tub-tap-d’dein? întrebă basul, căruia îi răspunse inevitabil Angestaitn: sooool - reeeee... Naybet răpăi scurt din tumuri, apoi Zulfik îi învălui cald și final, irezistibil, prin apăsarea singurei clape a synth-ului său, care făcu brusc ca tăcutele stele să pornească, înnebunite de sărutul muzicii. Părea că întreaga Lume de Deasupra va parcurge universul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Lumina care veghease cu admirabilă statornicie la viața mea din chiar clipa în care mă născusem îmi salvase încă o dată bietul cur și, pentru Dumnezeu, nici vă puteți închipui cât de mult i-am mulțumit în acele clipe. Mitraliera a răpăit scurt, cântând muzica eliberării mele și a sărmanului Maro, care în mai puțin de câteva clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
profil, sprijinit de partea din față a saniei, curbată ca un semn de întrebare. Când ne-am apropiat, a ieșit din nemișcare și, după ce ne-a cercetat de parcă ar fi luat la ochi un vânat care nu stătea locului, a răpăit cu glas răgușit: - Domniță, haideți să vă plimb. Și, convins că a nimerit ținta și că nu-i rămâne decât să-și ridice vânatul, a coborât din sanie - o namilă măreață, verde, fără picioare, cu mănuși albe uriașe, cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai scurt), stând, deci, așa ca o femeie, frânt dizgrațios, dar nicidecum caraghios, exprimând cu glasul lui o grabă care-l purta înainte prin prisosul de cunoștințe și sugerând un neglijent dispreț pentru întrebările ce i se puneau, Stein își răpăia plin de sine răspunsurile excelente. Cu gândul la binecuvântatul „treci la loc“, încerca să privească mereu dincolo de clasă - pe fereastră -, mestecând parcă ceva sau șoptind nu știu ce. Tot așa de dezarticulat trecea apoi la loc, pășind pe parchetul lunecos, se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de neliniște radioasă în care eram, mi-ar fi fost imposibil nu numai să dorm, dar și să stau culcat. Din bucătărie, ajungea până la mine zgomotul apei care curgea din robinetul deschis și care, căzând pe o farfurie din chiuvetă, răpăia strident. Zgomotele pe care le percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sunt erori. DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a spus păsul): În orice caz, fă-ne mândri de tine deseară. ROSALIND: Ce zici, sunt frumoasă? DOAMNA CONNAGE: Știi bine că da. (dă jos răzbat tânguirea unei viori care este acordată, un răpăit de tobă. DOAMNA CONNAGE se Întoarce iute spre fiica sa.) DOAMNA CONNAGE: Vino! ROSALIND: Un moment. (Mama ei iese. ROSALIND se Îndreaptă spre oglindă și se contemplă cu multă satisfacție. Își sărută vârfurile degetelor și le pune pe gura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în notele lirice pe care se leagănă poemul mirific al lui Nichita. Doar Paula Seling poate întinde cât văzduhul aripile unui glas fermecător pentru un așa cântec de dragoste nemărturisită din remușcare ci din setea prelungirii clipei unite cu fiorul! Răpăie în cântec o ploaie a raiului curgând în torent infernal și se iubesc în vină păzită de seară iubiți ce-aud ce spune seara, aud ce spune ploaia, aud ce spune dragostea doar lângă urechile la care șoapta sărută! Cântecul
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
bătătura hanurilor, fie la Traicu, la Aliman, la Nică Șuțu, unde se bea vin de Orlești, la Nae Petrică sau la Tecău, cârciumioare curate, cu pastramă și mititei, cu covrigi și bere de Bragadiru. Fetele și flăcăii satului joacă de răpăie pământul: „Trei pași la stânga binișor Și alți trei pași la dreapta lor, Se prind de mâini și se desprind S-adună cerc și iar se-ntind Și bat pământul tropotind, În tact ușor”. Cei mai în vârstă stau mai la
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
primitiv, dezlănțuit, până la epuizare. Era mândră, superbă, dominatoare. Era aleasa. Era unica. Apoi am văzut chipul lui Deborah, trecută în moarte, neajutorată, implorând dreptate din lumea din care nimeni nu s-a întors vreodată. Sângerie. Moartă. Ploaia a început să răpăie cu putere, acoperindu-ne trupurile, udându-ne părul, făcându-ne asemeni unor copii sau unor oameni ai primelor timpuri. Am îmbrățișat-o cu putere, așa cum se cuvenea pentru un ultim dans, apoi am scos revolverul. "Îmi pare rău... Nu trebuia
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
Publicat în: Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului ULTIMA SPOVEDANIE „Apoi s-a lăsat liniștea”. Toată noaptea a bătut un vânt sălbatic, mișcând fără milă pomii din grădină. Ramurile corcodușului care erau plecate peste perdeaua casei răpăiau îngrozitor, că Andrei n-a mai închis un ochi de pe la ora unu noaptea, când s-a trezit buimac, neștiind ce se-ntâmplă afară. Frica i-a pătruns în suflet. Se gândea ca nu cumva furtuna să-i zmulgă acoperișul de la
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]