169 matches
-
doisprezece au fost mânați de la spate de doi inși spre căsuța în fața căreia oprise mașina, ceilalți nouăsprezece s-au încolonat și au început să urce în dreapta șoselei, cu pas încet, sub amenințarea celor patru automate horthyste. Imediat s-a auzit răpăit de mitraliere și încolonații au avut o tresărire, ca un fior de spaimă paralizantă. Horthyștii au început să-i lovească cu automatele peste fețele îndreptate spre locul crimei, urlând să meargă mai repede. în fugă veneau acum în ajutor și
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
topografia taberei. — Stăpâne! În confuzia bătăliei, Nobunaga fu cât pe ce să calce în picioare un soldat de-al său îngenuncheat în fața lui, cu o lance însângerată alături. — Cine ești? — Maeda Inuchiyo, stăpâne. — Inuchiyo? Ei, treci la treabă! Luptă! Ploaia răpăia pe cărările noroioase, iar vântul mătura solul. Crengile copacului de camfor și brazii din jur se frângeau, prăvălindu-se la pământ. Apa șiroia de pe ramuri, peste coiful lui Yoshimoto. — Stăpâne, pe-aici! Încoace! Patru sau cinci slujitori ai lui Yoshimoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
bătuți de vânt și ploaie. Era orbit de noroi. Oriunde privea, se vedea numai sânge. În momentul când alunecase și căzuse, văzuse că în imediata apropiere nu rau nici inamici, nici aliați. Cadavrele zăceau îngrămădite unele peste altele, iar ploaia răpăia pe spinările lor. Sandalele lui de paie erau mânjite cu stacojiu, în timp ce-și croia drum printr-un râu de sânge. Unde era seniorul cu dinții înnegriți? Voia capul lui Yoshimoto. Ploaia chema. Vântul chema. Inabayama nu era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
s-o întreb... vrusei s-o întreb... vrusei s-o întreb... Era foarte calmă și toate întrebările pe care ea mi le blocase de la începutul începutului și pină astăzi năvăliră asupra mea... De ce? și de ce?... Și atunci de ce!... ca un răpăit de tobe în clipele când se trage asupra condamnatului, care nici atunci nu înțelege de ce trebuie să moară. Alungai cu o voință supremă această imagine violentă de care, cu un adânc fior, înțelegeam că nu eram străin... Scuturai din cap
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
expresie, păru să nu-l recunoască. Belbo tocmai voia să-l Întrebe, desigur, pe Agliè ce voiau să-i facă, dar nu avu timp. Din fundul naosului, dinspre zona unde se aflau casa și standurile de cărți, se auzi un răpăit de tobe și niște note stridente de flaut. Dintr-o dată portierele a patru dintre automobile se deschiseră și din ele ieșiră patru făpturi pe care le mai văzusem, și pe ele, pe afișul lui Petit Cirque. Cu pălării de fetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la o parte, amestecându-se printre ceilalți din asistență. „Haide“, zise el sfidător, „să Încercăm, atunci“. Madame Olcott mișcă brațul ca și cum ar fi dat startul unei curse. Muzica luă tonuri din ce În ce mai ascuțite, se frânse Într-o cacofonie de disonanțe, tobele răpăiră dezordonat, dansatorii, care deja Începuseră să-și miște busturile Înainte și Înapoi, la dreapta și la stânga, se ridicaseră În picioare, aruncându-și mantiile și ținând brațele rigide, ca și cum urmau să-și ia zborul. După o clipă de imobilitate Începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o satisfacție În sine, spusese una dintre femeile mai În vârstă, rutina zilelor, sentimentul de seninătate la vederea acelorași războaie și papiote, a acelorași muncitoare muncind lângă mine, a acelorași pereți de lemn și a aceluiași acoperiș Înalt, doar ploaia răpăind din când În când asemenea degetelor unui zeu care bate darabana pe acoperiș, o mică și bine-venită schimbare. I-am văzut pe turiști tot timpul până au plecat, declară poliției una dintre țesătoare. Dar au dispărut dintr-odată, iar În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nistru Chișinău. Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii se pricep s-o facă. Nu salutau și nu se lăsau salutate. O dată pe lună, grămada asta informă de viață putredă și-obiceiuri încremenite se prelingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cât de murdare erau femeile, și când am auzit așa ceva, mi-am luat tălpășița, spre capătul vagonului, cu mâinile sprijinite de perete și pășind peste trupurile adormite până în locul în care văzusem că dormea Stoney. O noapte îngrozitoare - ploaia care răpăia cu zgomot asurzitor de-o parte și de alta a vagonului, ca niște cuie bătute în scândurile unui sicriu, sau ale unei colivii, iar sentimentele mele erau uriașe, triste, abătute, ale unui animal gânditor, căușul pieptului era ca o orbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe jos ce răspândeau uleiurile lor slabe pe caldarâm. În fața noastră se aflau gheretele măcelarilor, iar în cârlige atârnau burțile, măruntaiele și stârvurile, pe care muștele aproape că dezlănțuiau un adevărat vacarm și zburdau asemeni primilor stropi de ploaie ce răpăie pe un zid roșiatic de cărămidă. Sub tejgheaua măcelarului stătea pe vine un copil golaș ce își deșărta încet intestinul. Ne-am preumblat încet în jurul galeriei late de oțel, cu acoperișul de sticlă ce se înălța peste toate oalele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
săgeți din alte timpuri înfîgîndu-se în trupurile acelor sacrificați, chiotele care salutau norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem de șerpi, plouă peste restaurantul unde după miezul nopții, când am sosit, am mâncat printre scaune întoarse, singuri în toată sala, plouă peste oceanul pe care îl bănui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
luăm niște lăzi... Deschide ușa, o invită pe fată, aruncă o privire în jur, să se convingă că nu-i nimeni, apoi intră și ea, închizînd ușa cu grijă. În clipele următoare, de dincolo de ușă, din interior, se aude un răpăit de palme, apoi pumni, apoi genunchi, picioare, iarăși pumni, de sub care răzbat încercările de țipăt transformate de sîsîitul femeii în gemete ascuțite. Cînd potopul a încetat, fata ajungînd ghemuită sub niște lăzi, unde nu mai poate fi lovită, Sultana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
El e cinefilul Înrăit. Oare Păsările ar intra În categoria asta? Nu prea cred. Dacă nemernicele alea mici ar fi fost porumbei, până la final, Tippi Hedren ar fi fost mai degrabă Îngropată În găinațul lor, nu doar ciufulită serios. * * * Tobele răpăiră, cei de la Pogues au pornit o veselă gigă irlandeză și cu inconfundabilele tonalități neclare a vocii ei, Shane McGowan, care se străduia să pronunțe cât de deslușit putea printre cei patru dinți pe care-i mai avea, a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
soția lui. Era o seară ploioasă de martie, pe la orele unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
existențe ce-și urmează propria logică: Ploaia umplea rigolele și pe caldarâm te stropea până la genunchi. Polițiști voinici, în impermeabile de cauciuc, lucind ca niște țevi de revolver, se distrau trecând în brațe, peste locurile inundate, fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe acoperișul mașinii și capota de pânză groasă începu să lase apă. La picioare mi se adună o băltoacă. Era o toamnă prea timpurie pentru o astfel de ploaie. Mi-am îmbrăcat pardesiul și am apucat-o grăbit spre
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
impus parcă din afară, de o voință exterioară persoanelor aflate între ziduri. Mersul mărșăluit, cadențat și-a pierdut, în ultimii ani, din valoare, iar demilitarizarea l-a trecut în desuetudine, deși nu de puține ori mai pot fi observate picioare răpăind pe asfaltul pușcăriei în tactul ținut de un conducător de coloane: "Cadență, marș!". Rămășițele unei viziuni militarizate a instituției pot fi văzute în mersul cu trunchiul țeapăn, dar cu picioarele tîrîite. Această inadecvare a ținutei atrage atenția prin falsa preocupare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
albă. 2. Transformă substantivele următoare, după model: abur - aburi - aburii premiant premiant premianții băiat băieți băieții învățător învățători învățătorii 3. Grupează verbele în funcție de imaginea ce poate fi sugerată de conținutul lor: risipește, vâjâie, se înnegurează, ciripesc, accelerează, scânteiază, se topesc, răpăie, s-au ivit, bolborosesc, înconjoară, s au îngălbenit, șoșoteau, se strecoară, poleiesc, hohotesc. Imagini vizuale, Imagini auditive, Imagini de mișcare Se innegurează, vâjâie, risipește 4. Transformă propozițiile următoare în titluri fără predicat: Elevii traversează Munții Carpați. -Traversarea Carpaților Cercetătorii urmăresc
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
în scaun, eu, apărându-mă de praful pe care l-a ridicat autocarul, demarând. Acolo unde se ducea, nu aveam decât adresa vagă a unei camere, dintr-un apartament comun, de multă vreme închiriată altcuiva. Aici, se auzea deja primul răpăit de arme la periferia orașului. M-am întors la spital pe jos. În jurul ambasadelor, oamenii se îngrămădeau, mașinile plecau toate în aceeași direcție: spre aeroport. Era amuzant să vezi că, în ciuda acestei agitații, fiecare nație rămânea fidelă ei înseși. Americanii
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
oameni, i-am și însurat, văd dinainte cine rămîne și cine pleacă după două săptămîni! în armată 20 de ani, la început soldat grănicer la Valea lui Mihai, îi cîntam și comandantului, așa am scăpat de batalionul disciplinar, că am răpăit cu mitraliera pe la o nuntă din sat, ieșit din post, încălcare de consemn, scandal mare! mai am 5,8 ori 6,8 kilograme de caș nevîndute, dau mai pe degeaba, dacă nu, le dau la cîne! cîne de întors oile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ca la nuntă. M. M.: Spiritul de haită. S. B.: Da. Apropo de spiritul de haită, haideți să vă mai spun o fază de atunci. Era Paulescu, militarul aproape analfabet de care vă povesteam. În seara în care s-a răpăit, Paulescu al meu (că era în grupa mea, îmi era în subordine la plutonul de cercetare) era în planton la croitorie, în capătul Divizionului, exact spre biută. Și trage și el de-acolo. Vă dați seama că el era în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
curentul mării suflă pe sub chenarele ferestrelor ușor desprinse și prin crăpăturile de sub uși. Astfel încât, noaptea, când zac în pat, e lesne să-mi închipui că aud pași ușori bântuind în pod, deasupra mea, sau că perdeaua de mărgele de pe palier răpăie sfios pentru că cineva s-a strecurat pe furiș printre șiraguri. Poate că nu-i momentul potrivit, acum în crucea nopții, ca să abordez asemenea subiect, dar mi-a revenit deodată în minte cu forță și ascuțime. Cititorul, dacă va fi existând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
patul meu, copleșit de o totală epuizare. Poate că și răcise, sus pe stânci, în timp ce stătea aplecat peste trupul meu ud și, aparent, neînsuflețit. S-a pornit și ploaia, dreaptă și argintie, ca o pedeapsă aplicată cu vergi de oțel. Răpăia pe casă și pe stânci și ciuruia marea. Tunetele răsunau ca niște piane imense care s-ar fi rostogolit pe scări, pe urmă s-au domolit într-un huruit continuu, înecat aproape de plesnetul ploii. Fulgerele se succedau și se înnodau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să joace rolul lunii martie. Dinspre mare bătea un vânt rece care aducea ploaia în rafale dezordonate, agresive, asemenea unor pietricele zvârlite în geamurile din spate. Casa trepida toată de zgomote stranii, de încordări și scârțâieli, iar perdeaua de mărgele răpăia la intervale neregulate în clincăneli nervoase, sacadate. Mi-am căutat jerseul irlandez și, în cele din urmă, l-am găsit prin păturile și pernele ce continuau să zacă pe podeaua din bibliotecă. Am încercat să aprind focul în cămăruța roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de 24 [februarie], în pofida recomandărilor mele, n-au existat absenți (...). Și mai remarcabil e un alt fapt: comportamentul uteciștilor în momentul în care, aflându-ne deja în aliniamentul prevăzut din Piața Republicii (...), la aproximativ 10 metri de fațada Bibliotecii au răpăit gloanțele unei puști automate". Panica se instaurează, mulți fug și nu se mai întorc; nu și ucenicii lui Paul Cornea, care strâng rândurile în jurul său, "într-o disciplină incredibilă"9. Astăzi știm că nu trupele ce îl apărau pe Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
studiourile TV aflate în subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceaușescu organizează un miting a doua zi, 21 decembrie. În timpul discursului rostit de Ceaușescu la mitingul din fața C.C.-ului se aud brusc țipete de femei, răpăit de gloanțe și scrâșnete de tancuri. Ce se întâmplase? La mitingurile lui Ceaușescu, de regulă, echipa de sonorizare utiliza o bandă de magnetofon cu urale, aplauze și lozinci, amplificate prin stații în întreaga zonă. Pe 21 decembrie, o echipă instalată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]