89 matches
-
-i va veni să tragă va trage în câmp, dar nu m-am gândit că va trage în mașinile care erau parcate în fața porții. N-a găurit el multe mașini, dar... L-am dus acolo și, pe la miezul nopții, o răpăială... S.B.: Se auzea ceva de speriat, că auzeam de la Divizion. M-am gândit că este atacat Regimentul. I.T.: Când m-am dus la el și l-am întrebat ce s-a întâmplat mi-a zis: "Domnule maior, este la moară
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
dus până acolo să vedem ce este. Am mers cam până la jumătatea distanței, pe urmă mi-a fost frică să mă mai duc și m-am întors. Am plecat de acolo și nu am ajuns bine în comandament și aud răpăială în spatele meu. Mă duc acolo și întreb ce s-a întâmplat, la care Mucerniuc îmi răspunde că teroristul iar a sărit dintr-un colț în altul. În sfârșit, s-a făcut dimineața și m-am dus la el și i-
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
pe câmpul ăla de trei-patru kilometri, un cetățean n-a avut de lucru și a ieșit cu oile noaptea la păscut. Dar nu a fost singurul moment tensionant din noaptea aceea, că se mai auzea la 2-3 ore câte o răpăială. Trăgeam noi, trăgeau și ceilalți de la Tunari. Bănuiesc că cel cu oile își mai aprindea câte o țigară și, în situația aia tensionată, luminița apărută era luată ca semn al prezenței teroriștilor. Ai noștri trăgeau în ăia, iar ei ripostau
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
și a plecat prin pădure pe la punctul de control, ajungând la un dig care unea insula cu marginea lacului și cu pădurea. A luat-o apoi pe dig unde a fost reperat și atacat ca terorist. Vă dați seama ce răpăială de mitraliere s-a declanșat spre dig? Norocul lui a fost că s-a dat dincolo de dig, s-a culcat și până la insulă a mers pe marginea lacului prin apă și s-a dus până a ajuns la insulă și
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
găurit geamurile. De unde au venit gloanțele acelea? Noi între clădire și șosea nu aveam spațiu, era gardul și apoi șoseaua. Deci, vreo 2-4 metri între clădire și șosea. De unde au venit? Cineva a tras probabil dinspre Mărgeanului și a început răpăiala. S.B.: Asta când s-a întâmplat? N.B.: După 22 decembrie. Pe 22, când a căzut Ceaușescu, trebuia să se țină o adunare, dar la noi nu s-a mai ținut. Când s-a urcat în elicopter și a plecat, am
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
casa scărilor. La fel pe șoseaua Alexandria și pe Mărgeanului, erau lumini numai în câte un bloc situat central. În rest era întuneric beznă. Era un triunghi de lumină într-o mare de întuneric. În momentul acela au început niște răpăieli și s-a tras și asupra noastră. Lângă noi era cimitirul de pe Antiaeriană și s-a tras asupra noastră și de acolo. A fost de ajuns să se tragă un singur foc și a început o răpăială!... Cred că s-
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
au început niște răpăieli și s-a tras și asupra noastră. Lângă noi era cimitirul de pe Antiaeriană și s-a tras asupra noastră și de acolo. A fost de ajuns să se tragă un singur foc și a început o răpăială!... Cred că s-a tras și de frică. Cei de la bateria de comandă trăgeau spre Ghencea, iar noi spre cimitir. Mie mi-a șuierat un glonț pe la ureche și de atunci am purtat cască. Glonțul venea dinspre cimitir. Să fi
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
întâmplat episodul acesta? N.B.: Pe la miezul nopții. La noi la comandament s-a tras în geamuri la etajul trei. A fost de ajuns ca un singur foc să fie tras asupra dormitoarelor unde se aflau soldații că a început o răpăială, dinspre noi spre blocul NATO, cu țigani, ceva de nedescris. Au incendiat blocul și ăia au fugit din bloc. Dar cum au reușit ei s-o facă, nu știu să vă spun. Un singur om nu a putut să fugă
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
trăiești acolo, nu poți să înțelegi. Vii după aceea și investighezi. S. B.: Sigur. Cum a fost în noaptea aceea, când a fost greșeala de la biută... M. M.: Și-a început unul să tragă... S. B.: Și-a început o răpăială acolo, ca la nuntă. M. M.: Spiritul de haită. S. B.: Da. Apropo de spiritul de haită, haideți să vă mai spun o fază de atunci. Era Paulescu, militarul aproape analfabet de care vă povesteam. În seara în care s-
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
M.: Cine știe? Deci, de aia zic și eu cum ați spus: lipsa de informații, frica, panica, deruta, toate ăstea și-au pus amprenta. S. B.: E de-ajuns ca unul să scape din greșeală un glonț și începe o răpăială... M. M.: Astea, combinate cu elemente de război psihologic, cu dezinformarea și... s-a terminat, crează haos. De aceea, se lucrează mult pe aceste elemente. S. B.: Haideți să vă spun despre diversiunea din Pantelimon. În noaptea de 23-24 decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
acest chip ciudat, păreau instrumente de ritual aparținând unui cult păgân. Continuam să ascult zgomotul găunos, sacadat al cazanului, și forța lui părea să-mi pătrundă trupul, să se prefacă în pulsația puternică a însăși inimii mele, și apoi în răpăielile amenințătoare, tot mai accelerate, ale castanietelor de lemn folosite în teatrul japonez. M-am simțit dintr-o dată năpădit de îngrijorare și am hotărât să încui ușa care dădea spre pajiște. Când m-am îndreptat spre ușă, având lumânarea în spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adânci, versanții abrupți și prăpăstioși.. din munții Bistriței, le dădeau o oarecare siguranță împotriva urmăritorilor. O zi și o noapte, au trecut repede.. și, securiștii ajutați de câini, erau din nou pe urmele lor. Era puțin trecut de miezul nopții.. Răpăielile se reluară cu o înverșunare și mai mare. Trebuiau să părăsească ascunzătoarea. Peste câteva clipe își dădură drumul pe versantul nordic al Grințieșului, pe cursul abrupt și prăpăstios al Borcăi. Istoviți, flămânzi, hăituiți, asudați.. alergau bezmetic sub o ploaie de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trăiești acolo, nu poți să înțelegi. Vii după aceea și investighezi. S. B.: Sigur. Cum a fost în noaptea aceea, când a fost greșeala de la biută... M. M.: Și-a început unul să tragă... S. B.: Și-a început o răpăială acolo, ca la nuntă. M. M.: Spiritul de haită. S. B.: Da. Apropo de spiritul de haită, haideți să vă mai spun o fază de atunci. Era Paulescu, militarul aproape analfabet de care vă povesteam. În seara în care s-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
M.: Cine știe? Deci, de aia zic și eu cum ați spus: lipsa de informații, frica, panica, deruta, toate ăstea și-au pus amprenta. S. B.: E de-ajuns ca unul să scape din greșeală un glonț și începe o răpăială... M. M.: Astea, combinate cu elemente de război psihologic, cu dezinformarea și... s-a terminat, crează haos. De aceea, se lucrează mult pe aceste elemente. S. B.: Haideți să vă spun despre diversiunea din Pantelimon. În noaptea de 23-24 decembrie
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nebuna noastră însoțitoare din partea Primăriei din Fontenay care organizase voiajul, bîntuia ulițele comerciale în căutarea... unei umbrele! Ploaia matinală o îndemnase la prudență pentru zilele pe care trebuia să le mai petrecem pe pămînt indian. Or, în afară de o foarte scurtă răpăială în seara următoare, pentru ceremonia despre care am amintit mai sus cea a aducerii lui Shiva în culcușul soției sale, în fiecare seară, adică transportarea statuii de cîteva tone dintr-un templu în altul, pe umerii a sute de credincioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
venit tot cu ajutorul Sfântului Duh sub forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se evapora din pahare cu regularitate metronomică. Plângeau înduioșător. Și, în absența exemplarelor de sex opus, ținându-se strâns unul de gâtul altuia, a început între ei o răpăială de țocăituri dubioase, băloase și lipicioase care l-ar fi entuziasmat pe sir Elton John, primindu-i cu brațele deschise în clubul său elitist, caracterizat printr-o severă și desăvârșită conduită religioasă. Amin. Apoi, dimineața târziu, prin intervenția discretă, insesizabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
verticală cădeau cu greutate baroasele pumnilor în scăfârlia celui amețit până când semnalul de capitulare nu era rostit limpede, clar și cu voce tare: Văleu, nu mai dați bre, că-mi rămân copchiii pi drumuri! Ostoiți-vă, gata! Ca la comandă, răpăiala coercitivă lua sfârșit, iar bietul controlor înțelegea prea bine că nu e de glumit cu o haită înfometată; iar scula utilizată la perforarea biletelor urma de-acu' să bortelească frunze la câini o bună bucată de timp... Ultima bătălie s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de un copac și pășea în mijlocul uliței la răscruce. Se oprea. Își depărta puțin picioarele, crăcănându-se pentru a avea o mai bună stabilitate și aderență la sol și, luând bețișoarele, începea o serie de lovituri în tobiță și o răpăială de-i săreau capacele. Apoi, după un timp, schimba ritmul și intensitatea loviturilor pentru a face și mai intens percepute și simțite semnalele de atenționare. Între timp spectacolul fiind gratuit, iar informațiile așteptate cu sufletul la gură -, oamenii se adunau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uitau cu atenție, fiind numai ochi și urechi la talentul oratoric al mesagerului, la discursul pătimaș, convingător și mobilizator care se adresa lor, celor prezenți. Erau luați în considerație, erau cineva, erau ceva, reprezentau o entitate reală, concretă și vizibilă. Răpăiala viforoasă a bețișoarelor pe suprafața întinsă a tobei a încetat. Și-a înfipt bețișoarele într-o gaică specială, a deschis gentuța, scoțând tacticos documentul. A tușit de vreo câteva ori pe note diferite pentru a-și pregăti corzile vocale în vederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
impresia că dacă n-ar fi fost înfășat ca într-o cămașă de forță, s-ar fi repezit la noi ca un vârtej să ne îmbrățișeze pe toți frații, în ordine descrescătoare, evident! Oa! Ua! Ua! La această a doua răpăială de sunete mitraliate spre timpanele noastre asemenea unor cartușe "dum-dum" cu explozie la locul impactului, m-am dumirit și am înțeles pe deplin mesajul noului frățior, în timp ce inima înnebunită de fericire pompa într-un delir amețitor năvalnice valuri de hematii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mele că mulți scriitori, poeți și artiști latino-americani și nu numai au fost inspirați de frumusețile și istoria multiseculară a acestui oraș în care razele soarelui pătrund greu și rar, unde ploile nu își găsesc prea des aici spațiu de răpăială, dar unde umiditatea este copios întreținută de vecinătatea generoasă a apelor Oceanului Pacific. Peruanii cultivați obișnuiesc să spună că "pentru a cunoaște Lima nu este suficient s-o străbați geografic, ci trebuie să-i captezi spiritul" sau "Lima, cine nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mele anterioare că mulți scriitori, poeți și artiști latino-americani și nu numai au fost inspirați de frumusețile și istoria multiseculară a acestui oraș, în care razele soarelui pătrund greu și rar, unde ploile nu își găsesc prea des spațiu de răpăială, dar unde umiditatea este copios întreținută de vecinătatea generoasă a apelor Oceanului Pacific. Peruanii de cultură obișnuiesc să spună că, "pentru a cunoaște Lima nu este suficient s-o străbați geografic, ci trebuie să-i captezi spiritul" sau "Lima, cine nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Copiii mei se îndoiau că acea pereche va accepta să se fotografieze cu mine. La urma urmei, toți suntem oameni și, pretutindeni există, oameni și oameni. Samba a fost foarte bine organizată, în ciuda timpului schimbător. Din senin venea câte o răpăială de ploaie, care ținea câte 10-15 minute, apoi apărea soarele. Participanții la festival au defilat de 3 ori pe „centru”, exact prin fața hotelului Blue Wave Inn, unde noi eram cazați. Printre tinerii participanți la spectacol erau și copii; unii cântau
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Alteori, mai pregnantă e revelația, aceasta echivalentă în textele biblice cu epiphaino: cu a arăta. Pretextul romanului rebrenian Adam și Eva ("cartea iluziilor eterne") s-a ivit la Iași într-o zi de septembrie 1918; pe strada Lăpușneanu, "pe o răpăială de ploaie", o necunoscută cu ochi verzi apărută din sens invers, a privit spre un Rebreanu mirat ca după o revedere îndelungată. Reacție întocmai la acesta, încredințat că momentul întâlnirii celor două "jumătăți" sugerând un întreg reprezenta sublimul. O frază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să fii copilul pocit al lui Darwin"). Poemele Marianei Marin sînt extraordinare de la debut pînă acum, fără sincope. O altă sursă importantă a durității este distrugerea imaginii tradiționale a feminității: "De-aș avea și eu o traumă ca pojarul, / o răpăială de ploaie de vară, / o nevroză ca o mătase, / după care ești și mai iubită; / o nevroză ca un abur de mușețel, / după care ești și mai buimacă, / după care fluxul feminității tale asaltează lumea, / o vindecă, îi dă frisoanele
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]