88 matches
-
această copilărie din miticul sat natal. M-am născut la 21 octombrie 1925, la Solovăstru, așezare de pe malul Gurghiului, un afluent al Mureșului. Amintirea cea mai proeminentă din copilăria mea, este joaca prin ploaie, cu pietrele. Îmi plăcea să ascult răpăiala ploii sub șiroaiele calde de vară, furată într-o predispoziție inefabilă de jocul voios cu pietrele. Ce nu-mi plăcea era să beau lapte crud și proaspăt de vacă, obligată de bunicile mele. Dar anii aceștia rămân configurați într-o
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
persoană care să stea acasă prea mult. Dar trădarea Andreei reușise să-l țină în loc prea mult. Își ridică ochii spre cer și văzu că începeau să apară norii cenușii. „Acest vânt s-ar putea să aducă în curând o răpăială de ploaie și poate voi avea ocazia să fac o baie în natură”, gândi el, amuzându-se. Trecuse o săptămână de când descoperise trădarea Andreei de față cu toată lumea. Îi rămăsese întipărită și acum imaginea celor doi din discotecă, cu toți
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
țancul și am alergat la străiți, să ne adăpostim sub pelerine. Grindina era tot mai mare, loviturile tot mai dureroase. M-am învelit, ghemuit, în pelerina de folie. Scâncind, cățelandrul mi s-a strecurat la picioare. - Ei, mânce-o hiriș! Răpăiala a ținut mai puțin de un sfert de ceas, în rafale cu gheață când deasă și măruntă, când rară și mare. Pelerina mi s-a găurit ciur. Când am ieșit de sub ea, un covor de mărgele înghețate strălucea frumos în
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
dans, să dansez, să joc ping-pong, biliard, popice, să învăț a cânta la chitară... - Cum te relaxezi la sfârșitul unei zile lungi și obositoare? - Depinde de starea și de posibilitățile momentului. Uneori ascult Gheorghe Zamfir, George Enescu, Ciprian Porumbescu, sau... răpăiala ploii, trilurile pasarelelor. Când condițiile îmi permit, mă bucur de exerciții acvatice, băi călduțe, reflexologie, Reiki, bioenergie, care sunt terapeutice pentru mine. - Cine este modelul tău în viață? - În mod special am o afinitate profundă pentru Maica Tereza din Calcutta
INTERVIU CU POETA ADELA-ADRIANA MOSCU, DIN PENNSYLVANIA, SUA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342550_a_343879]
-
ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În sufletul fiecăruia se aprinsese vaga speranță că el va fi victima sirenei. Pleșcan, înviorat de fascinanta
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
a rănit și astfel mi-am pierdut cunoștința însă după ce m-am controlat rapid constatând că sunt întreg și fără nici o rană, m-am ridicat de pe bancă îndreptându-mă spre puhoiul de oameni care alergau bezmetici în toate direcțiile în timp ce răpăiala mitralierelor și fasciculele luminoase ale trasoarelor care se încrucișau pe fundalul cerului întunecat asigurau o imagine și un fond sonor specific oricărei confruntări militare în adevăratul sens al cuvântului. Imediat ce am ieșit din parc m-am aflat instantaneu printre cei
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
lăsat în paragină. Acum arătau jalnic: țigle sparte pe acoperiș, ziduri cu tencuiala căzută,având crăpături umplute cu paie sau zdrențe, temelii măcinate de galeriile șobolanilor, care scoseseră la suprafață mormane de pământ...O vijelie mai acătării, însoțită de o răpăială cu stropi grei, ar fi grăbit sfârșitul agoniei acestor dărăpănături. Putreziseră, atât scândurile de la magazie, cât și ștacheții pătulului gol, căzut într-o rână. În așa zisa cocină de porci, parcă se făcuseră arături de vară: numai brazde și bolovani
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
prea cadențat, de după colțul clădirii și se îndreaptă, pe trotuar, către majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observă. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii făcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie '89, conservă însă cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca vijelia să ajungă la locul unde eram noi. Ne-am dezmeticit auzind curentul clipocind deja la rădăcinile sălciilor. Cerul devenea violet, negru. Stepa, vâlvoi, încremenea în șocante peisaje livide. Un miros înțepător, acru, ne-a pătruns o dată cu prospețimea primelor răpăieli. Iar Charlotte, împăturind ștergarul pe care prânzisem, își termina expunerea: - Dar la sfârșit, în ultimul vers, există un adevărat paradox al traducerii. Brusov îl depășește pe Baudelaire! Da, Baudelaire vorbește despre „cântecele marinarilor” de pe insula născută din „mirosul sânului tău
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără de izbirea săgeților se-mpinge tot mai aproape, tot mai Îngrozitor În clocotul dacilor. Se prăbușesc mulți
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cinism Marlowe în momentul în care începe să înțeleagă straniile legături din interiorul familiei generalului paralitic). „Oribil” este faptul că nu există nici o geană de lumină pe tot parcursul anchetei și că, în afară de primele și ultimele pagini, California trăiește sub răpăielile unei ploi incapabile să spele murdăria lumii. Nici casele somptuoase ale milionarilor, nici apartamentul meschin al lui Marlowe nu-ți oferă un adăpost rezonabil în fața unei maladii inspirate odată cu aerul. Lumea străbătută de detectiv e, de fapt, moartă chiar înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la fel”. Alături, în cabina cealaltă, unul din băieți a scăpat receptorul din mână: - Am sunat la Cluj, la mătușa mea. Nu am auzit decât zgomotul de mitralieră care îi acoperea vocea. Noaptea am auzit și eu la radio tot răpăieli de gloanțe. Nu reușeam să înțeleg nimic din vocea omenească. M-am închis într-o cămăruță și am început să urlu ca lupii. Aveam sentimentul că la întoarcere nu voi mai găsi pe nimeni viu, că din Câr-mârâiții mei, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mele anterioare că mulți scriitori, poeți și artiști latino-americani și nu numai au fost inspirați de frumusețile și istoria multiseculară a acestui oraș, în care razele soarelui pătrund greu și rar, unde ploile nu își găsesc prea des spațiu de răpăială, dar unde umiditatea este copios întreținută de vecinătatea generoasă a apelor Oceanului Pacific. Peruanii de cultură obișnuiesc să spună că, "pentru a cunoaște Lima nu este suficient s-o străbați geografic, ci trebuie să-i captezi spiritul" sau "Lima, cine nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă că ceasornicarul ieșise În prag să privească răpăiala. Încă i se vedeau pe chip cicatricele rămase În urma trecerii pe la chestură. Era Îmbrăcat Într-un costum impecabil din lînă cenușie și ținea În mînă o țigară pe care nu se deranjase s-o aprindă. L-am salutat cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
puterea pe care oamenii i-o dau asupra lor înșiși. Se uită la ceasul mic de mână. - Ar mai fi vreo trei sferturi de oră, zise. Să știi că eu nu stau târziu. Abia avură timp să deschidă umbrelele. O răpăială le inundă. - La Capsa! strigă Nory travcrsmcl. Mini avu o scurtă ezitare. Nu-i plăcea să intre în localuri publice, dar trebuia să se adăpostească. Când sosise atunci, pe iarna geroasă, în Cetate, dimpotrivă, era lacomă de zgomot, de mulțime
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cădea este ținut de lanțurile prinse de încheietura mâinilor. Merge împleticit, cu capul căzut în piept... „Oare ce a făcut bietul ca să merite asemenea soartă?” - mă întreb cutremurat. Răspunsul însă vine îndată din gura unui slujbaș domnesc, care - după o răpăială de darabană - a glăsuit cu voce ridicată: „Măria sa vodă împreună cu sfatul său a osândit la spânzurătoare pe Buzdug tâlhar de drumul mare! Cine a face ca el ca el să pățească!!! Mâine în zori va fi ridicat în ștreang!!!” Toți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dacă i-ar fi oferit din capul locului mai mult peste tarif, de bună seamă că ar fi acceptat... Mergea pe stradă ca și cum ar fi plutit pe adierile umede, răcoroase, însorite. Era pe la începutul unui iunie răcoros. Dimineață trăsese o răpăială de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care redactorii revistelor respective Îi telefonaseră ca să ceară informații și el făcuse pe misteriosul, zicând că deocamdată nu putea să dezvăluie primele zece titluri, care erau, de altfel, În curs de tipărire. Astfel, universul ocultiștilor, cu siguranță foarte agitat de răpăieli continue de tam-tam, era deja la curent cu Proiectul Hermes. „Să ne deghizăm În flori”, ne spunea domnul Garamond, care tocmai ne convocase În sala mapamondului, „și albinele vor veni”. Dar asta nu era totul. Garamond voia să ne arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna șefului guvernului, scoase ochelarii, îi așeză tacticos pe nas și începu să citească: ― Domnilor senatori! Domnilor deputați! La mai fiecare frază aplauzele reizbucneau, când mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scape din mijlocul mulțimii. Țăranii urlau și loveau. Dă bine, mă!" ,Arde-l!" Fugi! Fugi!" În spate auzea glasurile jandarmilor, spăimîntate: "Nu da!" Se avântă cu capul înainte să-și croiască o trecere. Iureșul ținu numai câteva minute. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze și simți curând că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scârțâituri de ferăstrău ruginit. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. Țevile cu câte o dungă albă de soare se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu aceleași gesturi automate, soldații coborau armele de la ochi și le reîncărcau, din mulțimea de țărani izbucniră țipete de spaimă. Ca și când o perdea de uragan ar fi măturat câmpia, oamenii se simțeau cuprinși într-un început de mișcare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea să facă era să vorbească cu prefectul. Dar în timp ce se discuta, vremea se strica. A doua zi după moartea portarului neguri mari acoperiră cerul. Ploi diluviene și scurte se abătură peste oraș; o căldură prevestitoare de furtună urmă acestor răpăieli neașteptate. Marea însăși își pierduse albastrul ei adânc și, sub cerul de pâclă, căpăta luciri de argint sau de fier, dureroase pentru privire. Căldura umedă a acestei primăveri te făcea să dorești arșițele verii. În orașul clădit în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
birou, se așeză, Își deschise laptopul și, căutând o evadare din realitate, Începu să scrie. Cei trei tineri stăteau În camera de zi ticsită de cutii și bagaje, concentrați, tăcuți, cu ochii În ecranele albastre ale laptopurilor lor, cufundați În răpăiala Înfundată a degetelor bătând În taste, cu gândurile concentrate asupra viitorului - o stație de autobuz din aglomerata capitală a lumii. 20 America vs Europa și o Formulă matematică a trădăriitc "20 America vs Europa [i o Formul\ matematic\ a tr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
păcate, nu a mai putut fi resuscitat, arsuri de gradul trei-patru pe o mare suprafață a corpului, medicii ridică din umeri, neputincioși) mașini de poliție, polițiști care discutau cu unii dintre vecini. Din când în când, tunete nervoase. Și aceeași răpăială, picături ca niște gloanțe, lovind pe toată lumea, încercând să treacă prin acoperișuri, prin umbrele, prin ușile acelea care separau realitatea de... Poate că vor veni și aici, își spuse. Ce le voi spune? Am alergat, împreună cu un Magician (unde este
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dinadins străzile întortocheate. — De ce nu mergi drept ? întrebă ea, atât de aproape, încât parcă îi șopti la ureche. Nu vreau să calc peste frunzele de castan, strigă el. Și apoi, pricepând că ea nu aude răspunsul, oricât ar striga peste răpăielile motocicletei, se opri lângă o bordură : Frunzele au căzut de câteva zile și încep să se usuce, adăugă. Dacă treci cu roata peste ele, se sfărâmă. — Și ce dacă ? S-au scuturat deja. — Au și frunzele căzute rostul lor, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]