88 matches
-
ici și colo străpuns de câte o rază de soare. Nu-mi era frică de bandiți, căci drumul era mărginaș, o împărăție a fluturilor și a veverițelor. În timp ce animalele își vedeau de treaba lor, tovarăși îmi erau doar viersul cucului, răpăitul ciocănitoarei și praful fin stârnit de sandalele mele. Am văzut un cerb cu coarne lungi, îndepărtându-se. Am dat de niște excremente de urs și de lup în iarba unui șanț, dar mi s-au sfărâmat între degete de vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
muzica răpită de imbecilitatea unui zelot, lyricsurile i-au salvat însă viața. În mod clar, noua generație are fidelitățile investite în total răspăr cu pedagogia dogmatică a Partidului. Chefurile monstru precum cel care se dă în locuința lui Mario îneacă răpăitul revoluționar de tobe, cocteilul psihotrop deconectează de la activismul patriotic, dragostea nu se mai întâlnește decât accidental cu revoluția și numai pentru a o maimuțări sau pentru a-i lua locul. În mod cert, noua generație estgermană a anilor '80 este
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
era în regulă cu atmosfera din Colorado de-a trebuit s-o șteargă? - Păi, știi cum e... S-a dat la ea un tip nasol și a vrut să-și facă un pic de ordine în viață. Ploaia își reia răpăitul zdravăn în geamurile subțiri. Lui Rabbit i-a plăcut întotdeauna senzația pe care i-o dă faptul că-i înăuntru când afară plouă. }iglele din pod, foile de sticlă nu mai groase decât cartonul fac ca el să rămână uscat
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
cum o au mediteraneenii, și se mai întreabă dacă ea are acolo jos părul la fel de cârlionțat ca pe cap, s-or da huța-huța, nu-i vine să creadă c-o să se-ntâmple asta în timp ce ei, ceilalți, stau aici și ascultă răpăitul ploii. - Mă întrebam dacă n-am putea face ceva cu decapotabilele, zice Nelson. O anume modestie și jenă îi îngroașă vorbele, astfel încât par să-i curgă de pe buze una câte una, rostogolin-du-se pe canapeaua gri, veche, pe care șade cu
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
decretează bunica Springer împăciuitoare, Nelson are și el o vârstă. Fred ți-a făcut loc, Harry, și știu că dacă era aici, îi făcea și lui Nelson. Înăuntru, pe servanta din sufragerie, răposatul Fred Springer, cu privirea lui încețoșată, ascultă răpăitul ploii. - Dar nu în conducere, o contrazice Harry. Nu cuiva care-și întrerupe studiile când mai are doar câteva examene până la absolvire. - Ei bine, Harry, zice bunica Springer la fel de calmă și de blândă, de parcă serialul TV ar fi fost o
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
și asta, deduce Roger, e săptămîna în care Spectro poate fi deranjat la orice oră. Și alții au venit astfel, în săptămînile lui Pointsman, la „Năluca Albă", în toiul nopții, Roger le-a auzit șoaptele înfocate de conspiratori pe coridoare, răpăitul vioi, ca de pantofi de dans pe marmură, distrugîndu-i somnul, refuzînd să se stingă odată cu îndepărtarea, vocea și mersul lui Pointsman mereu distincte de ale celorlalți. Cum o să sune acuma, cu vasul ăla de toaletă? Roger și Jessica îl lasă
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
au dat seama că sînt prizonierii celei mai teribile realități, că locul soldaților-personaje a fost luat, brutal, de oameni înarmați care le-au aruncat în brațe jocul morții? Crud și adevărat. Că într-o secundă ficțiunea a fost spulberată de răpăitul mitralierelor ucigașe și nu de recuzită. Că dintr-o dată, ei, spectatorii, au devenit protagoniștii unui spectacol al morții, dirijat fără menajamente, că actorii au fost înghițiți de o altă regie, palpabilă, de dimensiuni uriașe, în care riscul ruletei rusești pulsa
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
a arhetipului paradiziac. Un astfel de bard este și Gellu Dorian. Operînd cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale ființei trupești sau sufletești, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal noaptea absolută a începuturilor și răpăitul de tobe solemne ale eternității; „Cuțite, săpunuri, lame de ras, venele noastre ca pîrîiașe subțiri/ tăind izlazuri arse de soare,/ alături vasul în care ne vom aduna într-un desen antic, procesiune/ a disperării sub semnele minuscule ale unei epoci
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
strigă el lovind cu pumnii În mantia celui mai apropiat. Abia de se putuse feri de trupurile Încremenite ale părinților pentru a ajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durere cum loviturile lui sunau În mantia argintie, ca răpăitul ploii pe acoperișul de tablă al casei. Trezit din uluiala de la Început, băiatul continua să lovească și cu picioarele În străinii ciudați, care-l rigidizară În același fel. Un spot luminos albăstrui Îi Înfășură trupul, imobilizându-l. Străinii pășiră pe lângă
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
cu al său haiku, al 18-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu, București, 17 noiembrie 2010 HAIKU Pe țărmul mării nicio urmă-n nisipul ud - doar veșnicia Seară de vară - cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i văzuse În viața lui, cu propria-i memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a străluminat înaintea ochilor și... Petrache a auzit zgomotul din fața lui. Involuntar, a făcut un pas înapoi, dar... parcă un mal s-a prăvălt peste el și i-a smuls umărul... A căzut amețit... În acel miez de noapte, doar răpăitul ploii neîndurătoare stăpânea firea... . Petrache a deschis ochii. Apa adunată în șanțul în care căzuse îl cuprinsese din toate părțile. Nu-și dădea seama unde se află, ce se întâmplase cu el și de când zăcea acolo... „Parcă eram cu Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
al clopotului adus de Constantin bei de la Viena. Ca într-o răscoală a sunetelor, prindeau să-i răspundă, ascuțit și rapid, zeci și sute de clopote parcă înspăimântate că o să-și piardă rândul. Și iar amuțeau. O clipă doar, apoi răpăitul de toacă îl împresura pe Selin de peste tot ca loviturile de grindină, iar în rafalele de bătăi seci se distingea doar prin rezonanța nobilă a metalului același prim dangăt de clopot venit de undeva de foarte departe. Când tăceau toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătar. A doua zi, înainte ca să plece Curtea la Târgoviște, divanul a aprobat legea prin care se desființa văcăritul, darea pe care Brâncoveanu o înființase constrâns de austrieci. Toboșarii băteau tobele în piețele târgurilor ca să se adune prostimea și când răpăitul ritmic înceta, dieci cu glasuri pițigăiate citeau documentul prin care mulțimea era anunțată că Io Ștefan Voievod în marea lui grijă pentru norod ridică apăsarea plății văcăritului ca fiind nedreaptă și silnică, blestemându-i pe cei care în viitor ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fi „piesa ei de rezistență“ - învârtirea unui baston cu capetele înfășurate în cârpe muiate în benzină și apoi aprinse - cu toate aplauzele solemne ale fanilor din liceul Weequahic, ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să cadă la pământ. Sare peste morți și răniți. Inima bate nebunește, gata parcă să iasă din piept. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, la adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
într-o mantie amplă de cașmir siniliu. Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea cu un gest larg pelerina. Rămânea doar într-un fel de son minuscul, slab ca un fachir și incredibil de lung, însă tatuat de la gât până-n tălpi cu cele mai stranii imagini pe care le-ai putea vedea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
străvechea arhitectură incașă. Odată ajuns în Lima, am descoperit că aveam o oarecare problemă. Forțele grupării Calea Luminoasă Maoistă înconjuraseră aeroportul și se desfășurau schimburi de focuri agresive cu armata. Gruparea era dură, înfruntând un guvern latino-american și mai agresiv. Răpăitul asurzitor al puștilor și exploziile pornite din țevile de 55 mm m-au întâmpinat imediat ce am coborât din avion. Ar trebui în acest caz să apreciem complexitatea culturală. Vorbim aici despre un grup terorist maoist de inspirație chineză care funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întîmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gînd să Înceapă să danseze odată ? CÎnd au de gînd să tragă cortina asta ? CÎnd au de gînd să... Buf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
suport să stau singur. Așa că Duncan dădu la o parte Învelitorile lui și se apropie de perete, iar Fraser se Întinse lîngă el și stătu nemișcat. Nu-și vorbeau. Dar, ori de cîte ori cădea o bombă sau se pornea răpăitul antiaerienelor, Fraser tresărea și stătea Încordat - ca un om pe care Îl doare ceva și este lovit și Îmbrîncit. Curînd, Duncan se trezi că se Încordează și el, dar nu de frică, ci prin contaminare. — Dumnezeule! spuse Fraser, rîzÎnd. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
este și ea foarte importantă, pentru că este apa Londrei și duce cu ea imparitățile codului Morse, pliante și ambalaje de dulciuri, mucuri de țigară, care oferă indicii despre viața și gândirea Londrei. Jonathan se ferește de pietoni și taxiuri, ascultând răpăitul metalic al ploii pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de nou. Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre Odesa) am priceput ce a însemnat războiul transnistrean care s-a declanșat atunci, de cine-i purtat de fapt, sub ochii mei, l-am filmat cu camera TV.V. Ce sentimente, ce rememorări, ce interpretări mai puteam avea când auzeam răpăitul mitralierei și pocnetul ZB-urilor ?! Și totuși, n-am fugit, nu m-am îngrozit. ,,Camarazii cu brasardă” ne-au legitimat de zeci de ori, ne-au făcut semne să fugim ,,skoree”. Probabil atunci ne-ar fi secerat cu rafale de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
cunoștință și cu Donald Bisset, care știe să spună povești, dar nu se pricepe deloc să organizeze o vacanță. Și, mă rog, ce-l face pe Donald Bisset să spună? „Iarba care înverzește și copacii care cresc. Bubuitul tunetului și răpăitul ploii. Copiii și animalele, la care țin atât de mult. Eu îmi scot pălăria în fața unei buburuze! Îmi place să mângâi pisicuțele și să merg călare... Îmi place să scriu, să joc pe scenă, să desenez... Când îți plac toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
împotriva Irakului din 2002. Alianța nu va putea să-și bazeze politica externă pe drepturile omului și, în același timp, să le încalce în practica de zi cu zi. Dar probabil că așa va proceda. Cei optimiști vor spune că răpăitul tobelor nu trebuie luat prea în serios: odată ce a primit statutul de putere nucleară sau din moment ce deține arme de distrugere în masă, o țară devine, în mod necesar, demnă de a fi luată în seamă. Cea mai bună dovadă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]