87 matches
-
un robinet. Dar nimeni nu uita cum arată. ISABELLE S-a oprit În capul scărilor. Senzația atribuită săritorilor de la trambulină, solistelor În seara premierei și tinerilor viguroși În ziua Marelui Meci a inundat-o. Ar fi trebuit să coboare În răpăitul tobelor sau pe un potpuriu cacofonic de teme din Thaïs și Carmen. Niciodată nu fusese mai curioasă să știe cum arată, niciodată atât de satisfăcută În această privință. Împlinise șaisprezece ani acum șase luni. — Isabelle! a strigat-o verișoara Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Vin-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit N-am mai văzut niciodată
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară 6 Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit 7 N-am mai văzut
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
aurul glasului, a simțit miracolul metamorfozei, ca atunci când dintr-un mugure explodează o corolă ce a supt viață și culoare, catifelându-se în cămara soarelui: și-a descoperit precizia ritmică, vibrația suplă și dulcea timbralitate a muzicii năvalnice, vibrând ca răpăitul ploii de vară pe o grădină cu flori; de acum, va începe să descifreze armonia muzicală, în cadența cosmică a castanietelor și a picioarelor izbite în ritm de cântec spaniol și splendoare coregrafică. Talentul a răscumpărat-o pe Marina Voica
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
viața dorul de satul meu. M-a apăsat nemilos depărtarea pentru mult și chinuitor timp, după ce am plecat în Italia, unde mi-a lipsit tot timpul aburul din pământul rânced al primăverior de la Solovăstru, parfumul de rai al ierbii cosite, răpăitul ploii de la Solovăstru, pietrele, râul, fructele, nămeții albi, părinții, casele, oamenii, soarele de acasă...! De câd cântați? Nu știu cînd și dacă a existat o parte de timp în care nu am cântat. Am cântat dintotdeauna. Când eram copil cântam
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
în clasa întâi! - Caută-ți mai bine nasturi potriviți. Auzi!? Nasturi roșii la bluză galbenă! Hă! - Pixul pe care nu-l are la el, o fi tot roșu? - Ori n-are pix, ori e prea mic să-l mai găsească? Răpăitul de râsete ce s-a declanșat mă lovea în creier ca niște bolovani din granit brut, neprelucrat pe la colțuri. Asta nu m-ar fi durut prea tare căci știu de glumă dar, aluzia cu pixul m-a dat gata. Mă
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
undeva prin cosmos mi-au umflat capul cu prostii spunându-mi tot felul de inepții cum ar fi de pildă faptul că în realitate, tot ce trăisem și văzusem în București, adică tinerii morți, gloanțele care ne șuierau pe la urechi, răpăitul mitralierelor, răniții plini de sânge și cărați de trecători spre scările blocurilor unde să fie feriți de alte gloanțe și casele incendiate, deci despre toate astea îndrăzneau ca să susțină zâmbind batjocoritor că ar face parte dintr-un spectacol grotesc menit
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
lor, să le strice rânduielile devenirii istorice, identității de neam, independente și suverane. Aveam cunoștințe vagi despre ce avusese loc cu câteva decenii în urmă, însă contactul pe „viu” cu ceea ce părea asemănător în linii mari (minus bubuitul exploziilor și răpăitul armelor, amploarea distrugerii și numărul victimelor) îmi dădea fiorii nesiguranței sporite, îmi înflăcăra imaginația împingând-o la cote paroxistice pe care cei mai mulți din generația mea nu le trăiseră, în nici un caz în poala mamei și la lumina lămpii și a
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam. Mă enerva atât de tare regimul de pușcărie pe care-l impunea alarma încât m-am concentrat pe răpăitul brut al ploii în ferestre. Parcă se rupeau norii și alta nu! Mi-amintesc că atunci când ploua - în copilărie - mă retrăgeam într-un colț și așteptam ca Nea Ilie să trăznească toți draci de pe pământ cu biciul său lung ca
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul lutului moale. Fără să mă privească, Pașka a încălecat pe marginea bărcii noastre și a sărit pe un ponton pe jumătate scufundat în apă, apoi pe un debarcader. L-am urmat în salturi moi, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei cu prigoana. Ropotul ploii se auzi iarăși în încăpere. Păstrând tăcerea, episcopii ascultau propunerile lui Velasco. De dragul câștigului, japonezii ne vor îngădui orice, repetă Velasco. O dată și o dată ne vor încredința până și sufletele lor. Se auzea din nou răpăitul ploii. Samuraiul se așeză pe pat și dădu roată încăperii cu priviri zăpăcite. Camera aceasta era și ea la fel ca toate chiliile din nenumăratele mănăstiri unde au tot înnoptat încă din Nueva España. Un pat simplu și o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și unul dintre cei trei soli japonezi care așteaptă răbdători hotărârea dumneavoastră dreaptă mi-a făgăduit că vrea să se devină copil al bisericii la Madrid. Întins pe pat cu fața în sus și cu mâinile sub cap, samuraiul asculta răpăitul ploii și se uita la trupul gol al omului atârnat în perete. În încăpere nu se aflau decât samuraiul și acest om. Ușa se deschise și intră Tanaka. Stropii de ploaie de pe hainele sale străluceau ca niște boabe de rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dar în inima mea nici nu mă lepăd. Și apoi, nu mi-aș necinsti mai mult strămoșii dacă n-aș lua înapoi pământurile primite de la ei? Samuraiul căuta în van un sprijin, căci își simțea sufletul năruindu-se înlăuntrul său. Răpăitul ploii îi aduse aminte pe neașteptate de anotimpul ploios din vale. Zi după zi închiși în casă din pricina ploii, aerul dinăuntru greu de atâtea mirosuri, surcelele fumegând în vatră, copiii tușind, pământul surpându-se din pricina ploii... — Mai gândește-te, Hasekura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avem un invitat special care va fi martor, bunul nostru prieten și vedetă de televiziune, domnul Harry Bailley.“ Așadar, acesta a fost al treilea miracol. Al patrulea s-a petrecut cu doar câteva ore mai târziu. După dans și după răpăitul tobelor, și prietenii mei, și membrii tribului Karen au fost cuprinși de aceeași stare de extaz. Se simțeau atașați unii de ceilalți când, deodată, Limbă a venit În fugă, strigând: —Miracol! Miracol! Pată Neagră traduse ce a zis Limbă. Podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în propriul lor bîrlog! Ușa clasei a VII-a reală de la liceul Sf. Sava se deschise scârțâind și intră profesorul Pompiliu Constantinescu. Un tânăr frumos, prezentabil, bine zidit și cu multa prestanță. Ochii, de o rară vioiciune! ― Bună seara, băieți! Răpăitul uniform de picioare fu răspunsul la salutul profesorului. O liniște în clasă, cum la noi, la Lazăr, numai la orele Barosanului și-ale lui Attila, profesori vechi, se pomenea! ― Băă!... m-am mirat eu admirativ, Pompiliu ăsta al vostru, tânăr
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
este și ea foarte importantă, pentru că este apa Londrei și duce cu ea imparitățile codului Morse, pliante și ambalaje de dulciuri, mucuri de țigară, care oferă indicii despre viața și gândirea Londrei. Jonathan se ferește de pietoni și taxiuri, ascultând răpăitul metalic al ploii pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de nou. Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întâmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gând să Înceapă să danseze odată ? Când au de gând să tragă cortina asta ? Când au de gând să... Buf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întărite de... etc. Cu toate acestea, adoram să fiu În culcuș Într-o noapte ploiasă și să ascult ropotul picăturilor pe geamul de deasupra, ghemuită În siguranță și la căldurică, sub muntele de pilote. Neajunsul era că, atunci când mă trezeam, răpăitul ploii era suficient de deprimant ca să mă facă să-mi trag păturile peste cap și să mă reîntorc la somn. Cel puțin, astăzi Încă nu ploua. Primăvara timpurie În Londra oferă o vastă selecție de fenomene meteo, cu schimbări cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar trebui să fac așa ceva, îmi spuneam, și totuși... nu aveam de ales. Trupul meu tânjea după femei, dar ori de câte ori mă culcam cu asemenea fete, mă gândeam la Naoko, la pielea ei albă în întunericul camerei, la suspinele ei, la răpăitul ploii. Și cu cât mă gândeam mai mult, cu atât simțeam o nevoie mai acută să mă culc cu femei. Îmi luam sticla cu whisky, mergeam pe acoperiș și de fiecare dată mă întrebam ce se va alege de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
într-o mantie amplă de cașmir siniliu. Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea cu un gest larg pelerina. Rămânea doar într-un fel de son minuscul, slab ca un fachir și incredibil de lung, însă tatuat de la gât până-n tălpi cu cele mai stranii imagini pe care le-ai putea vedea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
face. Trestie l-a pansat ca un adevărat sanitar, dar a constatat că fluierul piciorului stâng era rupt. Cu mare greu au ajuns la drumeag, unde se retrăsese deja Urecheatu cu grupul lui. Huruitul motoarelor de mașini a luat locul răpăitului armelor automate. Din când în când, se auzea geamătul de durere al lui Toaibă. Întreaga grupă se afla 71 aproape de intrarea în defileul gârlei, pe unde au trecut de cu seară. Din câte se vede, nu ne-am îndeplinit misiunea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prin 1913, în timpul epidemiei de holeră (după campania din Bulgaria). De ce tocmai aceste mărunte întîmplări mi-au rămas tipărite în memorie și ieșeau mereu la iveală din mormanul celorlalte? Mă urcasem poate și mai-nainte pe scară, privisem și altădată răpăitul ploii și cărasem de nenumărate ori morții la cimitir (pentru că asta vedeam toată ziua, locuința noastră se afla la doi pași de "Eternitatea"). Mi se întîmplaseră desigur evenimente mai vrednice de ținut minte, așa cum i se întîmplă oricărui copil. Poate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
postura asta de bătăuș. Însă, poți să știi...? Dacă el e deja în casă și pregătește ceva teribil... se aude ușa de la intrare. Scârțîitul acesta i se pare atât de lugubru, de parcă ar semăna cu scrâșnetul unei ghilotine. Sau cu răpăitul gloanțelor trase de un pluton de execuție. Fără ca Săndica să-și dea seama, Stelică a ajuns lângă ea. Dacă, cumva, îi trece prin cap s-o omoare? Dar nu, nici gând de așa ceva. El îi cuprinde mijlocul apoi, drăgăstos, o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
străvechea arhitectură incașă. Odată ajuns în Lima, am descoperit că aveam o oarecare problemă. Forțele grupării Calea Luminoasă Maoistă înconjuraseră aeroportul și se desfășurau schimburi de focuri agresive cu armata. Gruparea era dură, înfruntând un guvern latino-american și mai agresiv. Răpăitul asurzitor al puștilor și exploziile pornite din țevile de 55 mm m-au întâmpinat imediat ce am coborât din avion. Ar trebui în acest caz să apreciem complexitatea culturală. Vorbim aici despre un grup terorist maoist de inspirație chineză care funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ici și colo străpuns de câte o rază de soare. Nu-mi era frică de bandiți, căci drumul era mărginaș, o împărăție a fluturilor și a veverițelor. În timp ce animalele își vedeau de treaba lor, tovarăși îmi erau doar viersul cucului, răpăitul ciocănitoarei și praful fin stârnit de sandalele mele. Am văzut un cerb cu coarne lungi, îndepărtându-se. Am dat de niște excremente de urs și de lup în iarba unui șanț, dar mi s-au sfărâmat între degete de vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]