73 matches
-
nu are acel lucru? - Desigur că ți-l dorești... Tot așa și cu Eros, face Socrate, și așa mai departe... Și-apoi, adaugă el, nu este adevărat, ce susține Agaton că Eros ar fi frumos, bun, darnic. Din contră, e răpănos, desculț, jerpelit și veșnic sărac. Să-i spună el, Socrate, lui Agaton, pentru ce... Pentru că, la un ospăț dat de Afrodita, pe vremuri, a venit și Sărăcia să cerșească, să capete și ea ceva, cum umblă ea peste tot, și
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
uite, nu în fiecare zi apare câte un poet care să plângă durerea și suferințele poporului. A doua zi, la fel, mai ales că într-o gazetă concurentă un alt cronicar îl făcea praf pe poet, iar epitetele de analfabet răpănos, bețiv aflat în sevraj, sau dement suferind de diaree verbală erau doar câteva dintre cele mai blânde cuvinte folosite în articol. Însă polemica s-a extins, nici alții nelăsându-se mai prejos. Domnul Istrate scria despre elitiștii nenorociți care vor
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
multă prudență, ca să nu riște să-și distrugă cauciucurile. Acum însă, era obligat să-l parcurgă fără nici un alt însoțitor decât o cămilă proastă, pe care nici măcar nu era în stare să încalece. O privi cu atenție. Era un animal răpănos, respingător și aproape scheletic, cu ochi triști și buze băloase, atât de neprietenos și indiferent, că ai fi putut să-ți imaginezi că nu are creier sau că puținul pe l-a avut i se uscase cu ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pîntecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
capul, își dregea glasul și-și cârmea ochiul ca să stârnească râsul ... Și toată dibăcia lui își trăia sfârșitul într-un amărât de țoi de țuică ... Apoi pleca încet spre nu știu unde, că nimenea nu-l aștepta ! Ba da, era un câine răpănos care se bucura să-l vadă și să împartă foamea ... În alte zile îl găseam în reazem de Podul Busuioc privind în gol ori limpedele apei din Râușor. De cum intra în vorbă ne aducea câte o veste știută și cei
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
toate chitanțele și facturile (de la întreținere, curent, amenzi, impozite, chiar și pe cele de la Mega Image și Lidl), că nu știi niciodată când îți trebuiesc. Le păstrez bine, într-un sac. Dacă vedeți pe stradă un tip târând un sac răpănos după el, să știți că nu e musai vorba de un homeless, e posibil să fiu chiar eu, cu chitanțele asupra mea! În acea zi însă, curat ghinion, uitasem sacul. La gunoi. - De obicei, rostesc în glumă, car chitanțele după
„- Ăia sunt niște idioți! Unde ați plătit amenda?...” M-am dus să-i dau statului 6 lei și m-am trezit în Kafka, frate () [Corola-blog/BlogPost/338173_a_339502]
-
jamlă (Sibiu), jamnă (Argeș, Olt), jeamnă (Sibiu), jemnugă (Strei), jiblă/jimblă (Făgăraș și Buzău), jimugă și jimură (Jil), jumugă (Jil), mireană porcească (Bihor), moioacă (Cerna, Eșelnița și Prigor), moiță (Cerna, Timiș), mreană și mreană de Ilfov (Dâmbovița), mreană neagră și mreană răpănoasă (Siret), mreană porcească (Moldova), mreană, imreană ruginoasă (Suceava), păstrăv de nisip (Pecineașca Herculane), șâsțalcă (Uz, Trotuș, Doftana). (Bănărescu 1964, Gyurko 1973) 4. Descrierea speciei Morfologie externă: Pește mijlociu, având corpul alungit, rotund, puțin comprimat lateral. Abdomenul rotunjit. Capul mare, ochii
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
că bine... N-ai să mi te simți, La boier i-oi spune Că m-ai scos din minți. - La așa cântare... Mai să cad pe jos. Rage-n gura mare... - Ce spui, Cal jegos? Ureche de cretă, Ești un răpănos. Vrei să fii vedetă? „Mare ticălos!...” Fără a-l mai privi A plecat grăbită... În gând suduia: „Vită necioplită!” * * * Peste-u an, mai bine, Vioara-i spunea: - Știi, dragă vecine, Nu mai pot cânta. - Spune, ce-ai pățit? Vreau să te
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]
-
Ăsta ți-e necazul! Plângi ca o năroadă? Și-i pupă obrazul. Calu meu, în coadă Are păr cât vrei; Cinci arcușe-ți fac... - Ah! Vioară de trei lei, Ți-am venit de hac! A zis Calu revoltat: Ai venit la răpănos?!... Coada-n vânt a rdicat. - Calu meu frumos, Te ador, ești miniunat, Te rog, supărarea uită! Pe coadă l-a mângâiat Și de-atuncea-mi cântă... În loc de morală: Dacă gura închideai, Câștig mare îmi aveai. Marin Voican-Ghioroiu. Referință Bibliografică: CALU ȘI VIOARA
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]
-
avut și noi numai că trebuia menținut” (lider local, 35 de ani). „În Olanda nu s-a văzut vacă pe stradă; la noi taie vaca pe marginea șanțului și apoi se duce și o vinde. Sau mulge vaca și sunt răpănoși” (bărbat, 78 de ani, pensionar, fost ales local). Pe de altă parte, este apreciată bogăția în materie de resurse naturale a României - „avem un sol foarte fertil, avem ape, avem păduri. Sunt țări în UE care nu au relief atât
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
aveau o expresie resemnată. O școrlă de vită albă răgea după vițel. Acesta tremura pe picioarele moi, împins de la spate de gospodarul care îl luă, la urmă, în brațe și-l aduse lângă mă-sa. Cu coada ca un fus, răpănoasă, un cotei cu bube cățălite pe spinare se strecura printre picioare, mirosind resturile azvârlite. O femeie cu fața aspră îl privi fără zâmbet : Mergi acasă, jigodie, mânca-te-ar húlera ! Cu buze largi, înmormântate, și un colț lung, stingher pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
calea Înainte să ajungă la mlaștină. Mașina porni Într-o cursă dementă cu peste 70 la oră și, cum Îi privea Macomber, bivolii se făceau tot mai mari, până ce reuși să distingă Înfățișarea unuia, unul imens, cu pielea cenușie și răpănoasă și lipsită de păr, cu ceafa lipită direct de umeri și cu coarne negre și lucioase, rămas puțin În urma celorlalți doi, care-și continuau galopul susținut, cu capetele-ntinse; și atunci mașina se apropie și mai mult, săltând de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii ce grohotesc/ Cu 99 de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți găsi la masă/ Cu văduve grase, cu fete frumoase,/ Să-i pară lui, ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile încărcate cu cuie de potcoavă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii ce grohotesc/ Cu 99 de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți găsi la masă/ Cu văduve grase, cu fete frumoase,/ Să-i pară lui, ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile încărcate cu cuie de potcoavă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tău, răbdarea ta. Vorbea gunoaie, aduna azvârlituri și gunoaie În apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că ar fi mai bune și mai gustoase decât orice șunci de pe lumea asta. —Ba eu n-am mâncat și nici n-am să mânc în viața mea, declara Culi. Mi s-ar părea că mânc și din calul cel răpănos de la stâna poienarilor. După ce s-a dus domnul de la Cluj cu trofeul, Culi a rămas cu ai săi și cu ale sale, ca să se pregătească de iarnă. Mai stăruiau în el oarecare neliniști - mai mult amintiri, cătră care zâmbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se ducă înapoi acasă. Eu și Lucy puteam să ieșim, iar el rămânea singur să discute cu Pamela, cu avantajul suplimentar că putea vorbi interurban pe banii mei. — Ai văzut cu ce e îmbrăcată fata, am zis. Cu jeanșii ăia răpănoși și pantofii scâlciați. Nu se face, nu-i așa? Tu dă telefon în Vermont, iar eu o duc să-și cumpere ceva nou de îmbrăcat. Am căzut de acord. După un prânz pregătit în pripă cu supă de roșii, ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-a sacrificat pentru copiii ei. I-a crescut pe toți trei în necazuri și-n greutăți, singură-singurică, da’ altă dată când tanti Roșioara nu era aici, madam Belciu s-a strâmbat că dacă ăia s-or mai numi copii... Răpănoși și nespălați, și nemâncați, și răi, mâine-poimâine îi vezi că-ți dă în cap pe stradă să-ți ia geanta, că mai bine i-ar fi dat la stat să-i crească, putoarea ordinară, care ea s-a bucurat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fost drag de tine acolo pe gârlă și mi-e bine cu tine și aici. Cred că asta a fost de fapt. Nicidecum că aș fi fost din cale-afară de disperat că m-ar azvârli cineva afară din ghetoul ăla răpănos. Asta-i un fleac, un pretext care să umple golul dintre noi în definitiv. Adică io te-am văzut dornic să m-ajuți și d-aia. Ce mai, ce s-o mai lungească - astea erau prietenele ei, de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
luând aminte, de bună seamă, la un bărbat în vârstă, trecut prin viață, de la care ar fi avut de învățat. Asta în vreme ce Vlăduț parcă ar fi strâmbat din nas, socotind poate că nu face soră-sa de ăsta, amărășteanu’ ăsta răpănos, care doar a rău și a pagubă trage de cât de posac și cenușiu arată, ros de toate supărările din lume ai care se mai dă și mare înțelept, ce să mă fac, gata să-i învețe pe alții cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zmângălit în fel și chip, pe ziduri și chiar și pe geamurile în care se etalau lumânări de stearină, flori imortele și coroane funerare simple; nici cu tovărășia restului caselor, la fel sau poate chiar și mai puchinite, și mai răpănoase; și nici cu vecinătatea adormită, dar apăsătoare, a marilor porți de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
negocierea cu Moise a mers atît de prost Încît nu mai vorbim și nu mai fumăm Împreună, stînd la geam, am văzut-o pe Delia că pleacă agățată de brațul lui Claudiu, care avea peste pijama un pardesiu scurt și răpănos, o pălărie ridicolă pe cap și piciorul Împușcat și bandajat vîrÎt Într-un papuc de plastic, iar celălalt Într-un pantof scîlciat, vestimentații civile șutite, probabil, de la vreun bunic din salonul lui, ce deghizare reușită! Așa că mi-am făcut curaj
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Urmează o noapte lungă, În care visez că sînt pe moarte, o boală misterioasă Îmi topește trupul, care arăta ca din ceară. În ultima secvență a visului, Delia e aplecată peste patul meu de spital, Într-o rochie de mireasă răpănoasă, aproape Îngălbenită. Trage cu o seringă enormă al cărei capăt dispare undeva sub pijama În zona inimii un lichid tulbure, care bolborosește În tubul de sticlă pe măsură ce-l umple. Delia are un chip osos, nu atît bătrîn, cît Îmbătrînit. CÎnd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
știu că aluziile acestea necesare ar putea sugera un sistem de referințe culthurale, dar eu încerc să exprim altceva.) Pe Agrippa îl întâlnisem de câteva ori în împrejurări și localități diferite (Călărași, Jibou, Câmpulung-Muscel, București), totdeauna sub înfățișarea aceluiași câine răpănos și negru, cu ochi lăcrimoși, extrem de expresivi, și cu un rânjet pe bot, cumplit de uman. Și el mă recunoscuse ușor de fiecare dată, chiar și atunci când, din motive personale, n-aș fi vrut să mă recunoască. La una din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]