68 matches
-
și mai îndrăzneț"792. La cincisprezece ani, Făt-Frumos cere să i se dea ceea ce i s-a făgăduit la naștere. Cum împăratul n-avea cum să-și îndeplinească promisiunea, Făt-Frumos pleacă în lume nu înainte de a-și alege un cal "răpciugos și bubos și slab"793, dar năzdrăvan care îl sfătuiește să ia hainele și armele din tinerețe ale tatălui său. După trei zile și trei nopți ajunge într-o câmpie plină de oase omenești - câmpia Gheonoaiei care omora pe oricine
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
țigănci și mașina din Noaptea de Sânziene. Eugen Simion în op. cit., p. 302, integrează printre vehicule "derizorii" cu "rol mitic": camioneta din Nouăsprezece trandafiri, mașina din Noaptea de Sânziene, care fac legătura dintre tărâmuri asemenea bărcii lui Charon sau calului răpciugos din basmele românești. Pentru Marta Petreu, op. cit., p. 179, sania din Nouăsprezece trandafiri este "vehicol simbolic al trecerii dintr-un tărâm în altul". 315 Ștefan Borbély, op. cit., p. 122. 316 Eugen Simion, op. cit., p. 198; Ștefan Borbély, op. cit., p. 129
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Thomas Morus drumul spre Utopia este deschis doar temerarilor visători și presupune, obligatoriu, călătoria, în cazul de față accederea la mănăstire nu rămâne apanajul "femeilor chioare, șchioape, gheboase, strâmbe, zălude, pocite sau betege" și al "bărbaților ologi din naștere, răpciugoși, nerozi sau trândavi", ci impune o radicală schimbare de optică. Societatea multistratificată și bine organizată, cu sfatul ei de bătrâni înțelepți la care se apelează ca la o autoritate supremă, este înlocuită de "bărbați întregi, zdraveni și frumoși" cărora li
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
experienței nemijlocite. Cele trei ipostaze pun în lumină cristalizarea treptată a conștiinței de sine și a cunoașterii celorlalți. Fiul cel mic al craiului este neofitul (neinițiatul), care nu „vede“ esența dincolo de coaja aparenței (bătrâna care îi cere un bănuț, calul răpciugos). HarapAlb este eroul supus inițierii, ajungând treptat să acționeze nu la îndemnul calului sau al Sfintei Duminici, ci din imbold interior (după ce se sfătuiește cu gândul). Ultima ipostază, cea a prințului ce va deveni împărat, a inițiatului ilustrează, doar în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
singură cameră, separată În două printr-un perete, În care se găsește un cămin de foc, o masă și un morman de paie pe jos, care par să servească drept pat. CÎteva mîțe numai pielea și osul și un cîine răpciugos se joacă cu trei copii negri complet goi. Mama, negresă, cu părul cîrlionțat și sînii lăsați, gătește, ajutată de o fată de vreo 15 ani, care e Îmbrăcată. Începem o conversație În ușa colibei și, după ceva timp, le Întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu ranga și zburau pe sus ciozvârte Însângerate de combinezoane negre și uniforme kaki, e doar un decor, e doar un decor, prafu’ și pulberea s-a ales de dictator! Atunci am văzut prin fum un bătrân nebun, trențăros și răpciugos și zbierând Înjurături despre dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ești de frumos, simt cum mă ud toată! Oh, tăticuțule, Îmi ia pizda foc! E ca o oglindă vie În care amețesc privindu-mă. - Ești un copil obraznic și lacom de șaizeci și unu de kilograme, și io un bătrân răpciugos și pofticios. Dar deja nu mă mai aude mistuindu-mă pe Îndelete Între coapsele ei zdravene, pe care se sprijină În poziția unei broaște lingându-mi obrajii și gâtul. Îi ascult degetele fremătându-mi pe claviatura coastelor și fierbințeala limbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
etc.), „În care specialistul e Înlocuit de „idiot”, de cineva sărac cu duhul” (/254). Putem spune că Eliade alege voit indivizi simpli (Gavrilescu, Iancu Gore) pentru a releva În ei o realitate spirituală profundă. Ei sunt, după Eugen Simion, „caii răpciugoși În care se ascunde sufletul nobil al sacrului” (/140). În ambele cicluri e vorba de o irupție a fantasticului În cotidian, dar personajele și atitudinea lor față de ceea ce li se Întâmplă se schimbă complet. ciclul „spectacolului și al criptografiei” (/255
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de prost este un bou și cred că profesorul cam exagera nepermis de mult. Într-o zi ne jucam toți copiii cu o minge de cauciuc, spartă. Eram prea prins de joc și n-am observat cînd am pierdut un răpciugos de stilou, care scria totuși. Lacrimi și căutări peste tot. Am mers pe firul evenimentelor trăite cu o zi în urmă și ajung la toloaca pe care s-a jucat copchilăraia satului cu mingea. Un bou enorm păștea liniștit, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
integrată nu poți avea șanse să intri cu mentalități de barbugiu buimac. Dacă tot ceea ce pot oferi gigei precum dl Becali este un jeg moral de felul celui pe care îl afișează miliardarul în fioroși lei autohtoni și milionarul în răpciugoși dolari americani, credeți-mă, România se poate lipsi de „aportul” unor astfel de investitori. Când e vorba de oameni cu un asemenea comportament, există șansa nefericită ca măcar unii din banii lor să miroasă foarte urât. De ce era nevoie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
se dădeau mereu de partea celui mai puternic -, i-a strecurat în borșul de pește mult plăcut lui un prăfuleț din minunata otravă venețiană, moștenire de familie. Și, astfel, Aron-Vodă Răspopitul a ajuns să spurce Scaunul Moldovei cu curul său răpciugos! E rândul lui taica, Bogdan, să intre în scenă... Cu ajutor unguresc de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă n-a apucat să domnească nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ori, ori! Nu te juca cu inima mea, că șoarece nu-s... și nici pisică nu ești! Daniil zâmbește blând și glăsuiește răspicat: Află dar! Mahomed a venit în Moldova ca un zmău! Se va căra valvârtej, ca o jigodie răpciugoasă, cu ciuma și oastea lui Ștefan Vodă coadă biciuindu-l spre Dunăre! Spre Dunăre! Crezi?!?! strigă Ștefan uluit. Adevărat?!?! Chiar așa?!?! Chiar așa! Cred! Ștefan descumpănit o clipă: Crezi?! Sau știi?! Cred!! Și știu!! Ștefan, sufocat de fericire, izbucnește: Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a dublat atrofierea aripilor, nevoite să stea mereu strânse. Absența eroului îl face pe cal să suporte efectul duratei și forma în care este găsit devine metafora universului vlăguit: „cum a-mbătrânit tată-tău, așa am îmbătrânit și eu”, „un cal răpciugos și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ar fi existat. Asta îl mohorî, dar nu-și mai făcu sânge rău, ca altădată. Căută un moment când nu era nimeni prin preajmă și scoase din buzunar briceagul de care nu se despărțea niciodată. Se opri în fața unui Moskvici răpciugos și meșteri la portiera din dreptul șoferului până reuși să o descuie. Se furișă în mașină și scotoci prin interior, înfrigurat. în cele din urmă, dădu peste ceva. Era un pix negru spart. Mâzgăli apăsat în palmă, mi jindu și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
opri din amenințări cu ochii mai, mai să-i iasă din orbite: "Aaa, nenorocitelor! Acia v-ați ascuns, dar-ar tarbesu' și buba neagră-n voi!", blestemă el sticlele de doi litri și jumătate. Le trase afară dintre niște bulendre răpciugoase și le pocni unele de altele. Zgomotul parcă îl aduse întrucâtva mai aproape de tărâmul lucidității. Își lăsă încetișor mâinile pe lângă corp și începu să se smiorcăie, mestecând niște vorbe în șoaptă. Apoi, pe neașteptate, bătu cu piciorul în pământ și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
abțiguit, dar în afara mirosului de băutură ieftină nu deranja cu nimic. Nu toată lumea avea bani. Nu toți se născuseră boieri. Taică-său venea seara acasă beat mort și-i lua la bătaie, copii și nevastă, la grămadă. Nici Grivei, cel răpciugos, nu scăpa de talpa lui înglodată. El nu-și lovise vreodată soția iar pe copii i se rupea inima când trebuia să-i altoiască. Nu se pricepea la carte, nu făcuse nici patru clase, dar își învățase odraslele ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
textului în legiunea paleativelor creștine, leacuri de suferință și întristare. Mai legitimă, spune, printre rînduri, Mihai Moraru, ar putea fi apropierea scenei de înfruntările din basme, mai ales de imprudentele exerciții de fală, în care, așa cum e subestimată valoarea calului răpciugos, a fratelui mai mic etc., deci a inferiorului, așa e disprețuit un adversar a cărui aparență rufoasă poate-ascunde un nebănuit pericol. E vorba, așadar, de confruntarea a doi eroi, într-un decor de turnir, "la șăs frumos" (în paranteză fie
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
unei mantra care-l trezește pe cel care nu răspunde de prima dată. "Cioc-cioc fac iernii reverențe/ corbi cu ison subpământean/ lovesc cum au lovit mai an/ în fără de sfârșit cadențe/ ca ieri, ca azi, ca niciodată/ mârțoaga vremii-i răpciugoasă./ Doar Doamna-i dreaptă și frumoasă/ ca azi, ca ieri, ca niciodată". (XVI)
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
de Fernand Cormon, un om primitiv, cu topor de piatră la cingătoare, pleacă în surghiun, urmat de fii și slugi în blănuri zdrențuite, cărând pe tărgi femei despuiate și deprimate și copii de țâță. Cain e slăbănog și îmbătrânit; javre răpciugoase aleargă fidele după procesiunea izgoniților. Poate cea mai interesantă descoperire a fost însă Charles Lameire (1832-1910), pe nedrept uitat, cu o pictură religioasă de mare talie, nu fără influențe de icoane ortodoxe, de fapt o sinteză inteligentă a mai multor
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
noapte în muncitori la CUG, în ciuda avatarurilor tranziției. Duminicile, cînd mașinile - parcate altfel peste tot, de parcă ar fi plouat cu mașini - dispar, cînd orașul e gol, atunci arată ca o falnică ruină. Cu străzile centrale și trotuarele desfundate, cu pomișorii răpciugoși din centru într-o vădită suferință, dar cu marile palate nobiliare amintindu-ne că aici a fost marginea unei mari împărății. Fiecare clădire din centru este trecut durat în piatră, și, deși strămoșii mei n-au avut acces în oraș
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
Timișoara. Până atunci un ciudat fenomen se petrecuse la Lespezi, mica așezare urbană din Moldova de mijloc, un fenomen căruia cei care fuseseră însărcinați să-l supravegheze, oamenii Securității, nu reușiseră să-i dea de capăt. Mii de oameni simpli, răpciugoși și rău mirositori, tăcuți, se încolonau în fața casei lui Beniamin și altceva nu-i cereau, ajungând în dreptul lui, decât să le spună câteva vorbe alinătoare. Plecau apoi liniștiți, împăcați, întorcându-se în lumea lor. Veneau apoi alții și alții, în
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
asta m-a frapat. În plus, acte manqué sau nu, atunci când, stârnit de Ovidiu Nimigean, se referă la neajunsurile literaturii care-i parvenea din țară, principalul său cal de bătaie e, desigur, lingvistic. „E o limbă tratată ca un cal răpciugos, pe care, în loc să-l vindeci cu metode veterinare mai bune, îl bați ca să te ducă. Deci e vorba de niște opere de artă, să zicem - rămânem la comparația cu animalul, împodobind-o cu calificativul caritas -, concepute într-o limbă scrisă
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
război, de unde circuri? Auzisem, de la unul, de la altul, despre legendarul Klutzky. Primul meu circ era de-a-dreptul mizerabil, pe un maidan chelos ca o peladă; numai că numele i-l știu și astăzi: Frații Crețu. Nu dispunea decât de-o gloabă răpciugoasă, care saluta publicul cu capul împodobit cu un pompon fost roșu; un câine matematician ce-l înmulțea pe 2 cu 2 și aduna 6 cu 4; un clovn cu coleretă jegoasă, în sfârșit, cântând tărăgănat acest catren: „La donna è
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
nici atât de mici cât pretind vremelnicii ocupanți ai înaltei funcții, nici atât de mari precât se profilează în activitatea de zi cu zi. Cu alte cuvinte, semi-prezidentialismul românesc e când un armăsar travestit, ca-n povestea lui Creangă, într-un cal răpciugos, când un măgar ce se închipuie privighetoare. Partea tristă a lucrurilor e alta. N-ar fi nici o problemă dacă am ști limpede ce vrea românul. Poate dorim un președinte tare (că doar suntem în patria lui Tepes-Antonescu-Ceausescu, nu?), sau poate
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
-mpins să deschid ușa de lemn nevopsit. Scara-n spirală, cu balustrada de piatră rece, era acolo. Am urcat tremurând din toate încheieturile. Vopseaua peretelui era verde, uleioasă. Într-un ghiveci se zbârlea un cactus atacat de ciuperci, palid și răpciugos. Am sunat, sprijinindu-mă încă de răceala balustradei, la singura ușă, cu vizor mare, demodat, de pe minusculul palier. Într-o lumină tulbure, venită de la un singur ochi de geam, mi-a deschis Anca. Am intrat într-un hol mirosind a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]